Bîti Ștefania Mirela

Anul I
Specializare:Română-Engleză

Prevenirea şi combaterea violenţei şi

agresivităţii în şcoli

Profesor: Florentin Remus Mogonea

 Cuprins

1. Motivarea alegerii temei

2. Documentarea
3. Stabilirea scopului
4. Ipoteza
5. Instrumentarul metodologic
6. Concluzii
7. Bibliografie
8.Anexe
1.Alegerea temei
Eu, ca viitoare profesoară, am ales să dezbat această temă deoarece:

 violenţa este una dintre marile probleme ale societăţii contemporane care ia amploare pe zi ce
trece şi devine din ce în ce mai des întâlnită în şcoli;
 a devenit un comportament tolerat, chiar acceptat, ajungând să fie învățat de copii şi reprodus ca
fiind o practică frecventă şi "firească";
 în mediul școlar, violenţei nu i se acordă atenţia necesară, astfel devine adesea un lucru normal cu
care indivizii coexistă fără a conştientiza dimensiunea pericolului implicat, având repercusiuni
asupra individului în formare pe toate planurile.
2.Documentarea

Această problemă a violenţei sau a agresivității în mediul școlar a fost studiată din multe puncte
de vedere în literatura de specialitate. Un exemplu este Laurențiu Şoitu, care, în cartea „Agresivitatea în
şcoală”, ilustrează violenţa în şcoală ca fiind un fenomen dramatic nu numai prin simpla sa existență, ci şi
prin consecințele pe care le provoacă. Până în ziua de astăzi, s-a înregistrat un număr mare de definiţii ale
violenţei.

Eric Debarbieux, specialist în problematica violenţei în mediul școlar, oferă o definiție prin care
surprinde ansamblul fenomenului violenţei: „Violenţa este dezorganizarea brutală întreruptă sau continuă
a unui sistem personal, colectiv sau social şi care se traduce printr-o pierdere a integrității ce poate fi
fizică, materială sau psihică. Această organizare poate să opereze prin agresiune,prin utilizarea forței,
conștient sau inconștient, însă poate exista şi violenţă doar din punctul de vedere al victimei, fără ca
agresorul să aibă intenția de a face rău.” Este dificil să se realizeze discriminări între cele două concepte:
agresivitatea şi violenţa.

Dorina Sălăvăstru, în cartea „Violenţa în mediul școlar” precizează că termenul de agresivitate

face referire la o potențialitate individuală, la capacitatea de a înfrunta un obstacol, de a se confrunta cu
altul şi de a nu da înapoi în caz de dificultate. Conform modului de abordare propus de autoare,
agresivitatea este necesară, uneori chiar utilă pentru desfășurarea şi finalizarea unei activităţi, ea devine o
calitate, putând fi chiar asimilată şi integrată în definiţia ambiţiei.

3.Scop şi obiective

Scopul cercetării de faţă este reliefarea modului în care agresivitatea se manifestă în mediul școlar şi
propunerea de soluţii viabile pentru a face posibilă dispariţia acesteia sau, cel puţin, o diminuare vizibilă
şi satisfăcătoare.

Obiectivele propuse de această cercetare:

 Să descopăr cauzele şi efectele violenţei în şcoli;

 Să stabilesc în ce măsură comportamentul agresiv al elevilor derivă din modele regăsite în sfera
mass-media sau din mediul familial;
 Să identific resursele care pot fi puse la dispoziţie de şcoli cu scopul de a preveni şi stăpâni
violenţa școlară;
 Să elaborez un program de prevenție şi intervenție asupra agresivității în cadrul şcolii;
 Să analizez comportamentul agresiv al elevilor în unitățile de învățământ;
 Să includ elevii agresivi într-un program de consiliere;

4.Ipoteza
Ca profesor, eu consider că dacă aş iniția un proiect prin care să informez elevii de efectele
violenţei, atunci agresivitatea din rândul acestora ar scădea. Aş sfătui părinții să aibă o relație mult mai
apropiată cu copiii lor şi invers, pentru a crea o relaţie sănătoasă care să constituie baza unei dezvoltări
psihice normale.

Suprasaturarea pieţei cu filme care promovează violenţa şi comportamentul antisocial sunt o altă
componentă care contribuie la dezvoltarea atitudinii adolescenţilor, dar nu numai. Unii dintre ei pot
identifica în mod eronat un model comportamental demn de urmat în rândul personajelor de acest tip. Aş
putea sfătui elevii să urmărească mai puține programe TV ce conțin violenţă, sau să fie conştienţi că
scopul filmelor este acela de a prezenta situații şi realităţi ce nu trebuie mereu imitate, în unele cazuri,
trebuie să rămână doar la stadiul de ipoteză, având rezultate dezastruoase la punerea în aplicare. Dacă
interesul consilierilor şcolari şi al profesorilor ar fi mai des îndreptat asupra acestei probleme, violenţa în
şcoli s-ar putea fi reduce considerabil sau chiar eradica.

Dacă mediul familial al unui elev este dominat de agresivitate şi violenţă, sunt foarte mari şansele
ca şi comportamentul copilului să fie dominat de aceste două constante. M-aş interesa, în limita
posibilităţilor, de situaţia familială a unui elev care prezintă semne de agresivitate, atât la nivel verbal, dar
nu numai. Dacă se poate, încerc să port o discuţie cu părinţii elevului şi să le explic efectele dăunătoare
ale limbajului si comportamentului lor asupra dezvoltării psihice, sociale şi școlare a copilului.

5.Instrumentar metodologic
Metodele de cercetare folosite pentru abordarea acestei teme:

 OBSERVAŢIA PARTICIPATIVĂ

Această metodă este foarte indicată, deoarece permite observarea comportamentelor verbale şi non-
verbale ale elevilor exact la momentul producerii lor. Este posibilă prin studierea şi analizarea tacită a
şcolarilor atât pe parcursul orelor, dar şi în pauze.

 CONVERSAŢIA
Am discutat cu părinții pentru a analiza şi discuta despre comportamentul agresiv al elevilor şi care ar
putea fi factorii care îl determină şi/sau declanșează . Se poartă discuţii şi cu celelalte cadre didactice, dar
şi cu personal avizat (consilierul şcolar sau psihologul şcolii).

 CHESTIONARUL

Prin această metodă am evaluat amploarea fenomenului de violenţă în școală şi am putut afla perspectiva
pe care directorii şcolii, consilierii școlari, părinţii şi elevii o au asupra acestei teme.

 STUDIUL DE CAZ

Acesta a fost întocmit pentru a reliefa cauzele determinative şi premisele care conduc la cazuri de violenţă
şcolară. Conform unui studiu de caz realizat de UNICEF în anul 2006, la nivelul ţării noastre, cca. 80%
dintre respondenţi (elevi, consilieri şcolari şi directori de şcoli) au spus că sunt conştienţi de existenţa
unui comportament inadecvat, chiar violent al elevilor în şcoli.

6.Concluzii
În urma acestei cercetări, am ajuns la concluzia că dacă vrem eliminarea violenţei din şcoli, trebuie
localizată în primul rând sursa acesteia pentru a putea stârpi acest flagel.

De asemenea, este necesară şi acordarea unor resurse atât materiale, dar şi punerea la dispoziţie a unui
anumit interval temporal dedicat aplicării metodelor sugerate anterior. Odată cu încercarea şi demararea
acestui proces, rezultatele vor începe să apară, iar violenţa şi agresivitatea din şcoli vor fi semnificativ
reduse.
7.Bibliografie
1.Sălăvăstru Dorina : „Violenţa în mediul Școlar", Editura Polirom, Iaşi, 2003;

2. Laurențiu Şoitu , Cornel Havârneanu: „Agresivitatea în școală”, Iaşi, Editura Institutul

european, 2001;

3. Eric Debarbieux: „Violenţa în şcoală”, Iași, Editura Institutul european, 2010 ( Traducere de
Irinel Antoniu ) ;