Numele lui Jerome Cardan nu a rămas doar în istoria mecanicii. astrologia. Nimic mai fals.

i fals. Dacă s-a ridicat împotriva necinstei şi

Acest matematician şi medic din secolul al XVI-lea era în egală măsură şi arivismului anumitor astrologi, el nu şi-a întrerupt în schimb niciodată
astrolog şi se bucura în această privinţă de o studiile astrologice. “Sportula genethliaca” a sa, constituind
anumită reputaţie. Viaţa lui familială şi profesională a fost presărată cu complementul “tabelelor rudolfiene”, care permite calcularea mai uşoară
nenumărate necazuri. Cardan a avut probleme cu Inchiziţia fiind pedepsit a temelor de naştere şi a direcţiilor previzionale, datează cu trei ani
cu închisoarea pentru obrăznicia de a fi îndrăznit să facă tema astrală a înaintea morţii sale. Pe deasupra, Kepler nu a omis niciodată să-şi
lui... Isus Christos! elaboreze an de an tema revoluţiei solare până la moarte.
În acest lung şir de savanţi care au avut o activitate în favoarea Contrar lui Tycho-Brahe, care a rămas cu încăpăţânare fidel
astrologiei, am putea fi tentaţi să trecem sub tăcere numele lui Cosimo sistemului geocentric stabilit de Ptolemeu, Kepler a adoptat de la bun
Ruggieri, preferatul Catherinei de Medicis. Acesta şi-a avut momentul de început teoriile coperniciene ale heliocentrismului. După părerea lui,
glorie graţie almanahurilor şi horoscoapelor sale, dar în primul rând aceste teorii nu dăunează cu nimic astrologiei, care interpretează
magiei negre căreia îi datorează cele mai frumoase succese. conjuncturile planetare în raport cu Pământul. Contrar părerii celor ce
Reticenţe există ― păstrând însă cu stricteţe proporţiile ― şi faţă aduc argumente înşelătoare, Kepler a scris totuşi: “Douăzeci de ani de
de Nostradamus. Calităţile sale reale de astrolog nu pot fi puse la studiu practic mi-au convins mintea rebelă de realitatea astrologiei”.
îndoială, dar el a fost mai ales un mare vizionar, cu toate că Centuriile (va urma)
sale sunt puternic impregnate de simbolism astrologic.
Nostradamus menţionează în lucrarea sa două planete, Uranus şi ASTROLOGIE - CURS 1 –
Neptun, care pe atunci nu fuseseră descoperite. El mai pomeneşte şi de
planeta Vulcan, care nu a fost văzută până la ora actuală. ISTORICUL ASTROLOGIEI ŞI ÎNSEMNĂTATEA EI
Medic şi astronom, Tycho-Brahe se numără printre marii erudiţi
care au încercat să facă din astrologie o ştiinţă care să se bucure de Astrologia este o ştiinţă
drepturi depline. La Copenhaga, regele Frederic al II- lea îi încredinţează necuprinsă, care a domnit peste
catedra de astronomie. Dar protecţia regelui, adăugată altruismului lui cele mai mari inteligenţe.
Tycho Brahe, care îi îngrijeşte gratuit pe bolnavii nevoiaşi, îi atrag Balzac
animozitatea aristocraţiei daneze. El îşi părăseşte patria şi pleacă la La fel de misterioase ca
Praga, la invitaţia lui Rudolf, devenind astrologul oficial al acestuia. El originea umanităţii, izvoarele
însuşi astrolog, monarhul îl însărcinează pe Tycho-Brahe să calculeze astrologiei se pierd în negura
“tabelele rudolfiene” şi îi creează condiţii pentru a-şi putea continua vremurilor. Obiectul studiilor
munca. Mare teoretician şi apologet al astrologiei, Tycho-Brahe manifestă sale este omul, în toată
o încredere în astrologie pe atât de mare pe cât îi era dispreţul faţă de complexitatea lui, precum şi
astrologi, în care nu vede decât şarlatani şi paraziţi care abuzează de viaţa acestuia cu toate situaţiile
credulitatea omenească. Unul singur află iertare în ochii lui: Kepler, care favorabile şi nefavorabile pe
îi era elev. care aceasta le implică.
Când Tycho-Brahe îl iniţiază în astrologie, Johannes Kepler Astăzi (la hotarul a ceea ce tot
studiase deja matematica şi astronomia. La moartea profesorului său, el mai mulţi numesc Epoca
îi ia locul, punându-se la rândul său în slujba regelui Ungariei şi îşi Vărsătorului) Astrologia a
continuă studiile despre “tabelele rudolfiene”. Observaţiile lui Tycho- căpătat rezonanţe importante,
Brahe îi vor permite lui Kepler să enunţe cele trei legi astronomice care îi mai ales datorită ultimelor
vor purta numele. Acestea sunt legile care îi vor da mai târziu lui Newton descoperiri ştiinţifice, care
posibilitatea de-a stabili marele principiu al gravitaţiei universale. certifică rezultatele acestei
Kepler a fost considerat unul dintre cei mai mari astronomi din ştiinţe milenare. Ea va deveni o
toate timpurile, un savant care se rătăcise în astrologie. S-a afirmat chiar modalitate prin care oamenii vor învăţa mai multe despre ei şi, poate nu
că Kepler îşi recunoscuse greşelile spre sfârşitul vieţii şi că renegase doar atât, va oferi, alături de celelalte ştiinţe, soluţii în rezolvarea
problemelor vitale reuşind să contribuie la o reconsiderare a valorilor
materiale, culturale şi spirituale.
Astrologia a fost redescoperită de foarte multe ori în cadrul
ciclurilor evolutive ale dezvoltării planetei noastre. Acesta este motivul
pentru care nu putem vorbi de un început în această ştiinţă, decât în
contextul redescoperirii, al continuităţii, atât cât ne permit izvoarele
noastre istorice limitate de raţional şi capacitatea de cercetare actuală.
Multă vreme s-a crezut că astrologia s-a născut în Caldeea.
Datorită arheologiei, acum este admis faptul că ea a văzut lumina zilei în
Sumer, spre sfârşitul celui de-al IV- lea mileniu. La Ninive, în biblioteca lui
Asurbanipal au fost scoase la lumina zilei texte sumeriene care includ
referinţe astrale. Aceasta este cea mai veche mărturie pe care o avem
despre astrologie.
Cea mai veche prezicere astrologică este datată cu 2300 de ani
î.Ch.. Bazată pe o eclipsă de Lună şi o observare a planetei Venus, ea
vesteşte moartea regelui din Akkad. În secolul XXI î. Ch., un alt text
astrologic porneşte de la mişcările planetei Jupiter. Caldeea nu a făcut
deci decât să urmeze tradiţia sumerienilor. Plăcuţele de pământ ars
descoperite în ruinele palatului lui Asurbanipal, care vorbesc despre o
astrologie mai veche şi se referă la “tăbliţe care nu mai există” o
dovedesc.
În civilizaţiile antice, astrologia este în mâinile preoţilor, singurii
păstrători ai tăbliţelor purtătoare ale observaţiilor planetare. Astrologia
face parte dintr-o religie, cult închinat zeilor, în cadrul căruia planetele
sunt locurile preferate ale acestora. Ea constituie în egală măsură o
metodă divinatorie pe care puterea sacerdotală o păstrează exclusiv spre
folosul puterii efemere a regelui. Poporul nu are acces la ea, din moment
ce este reprezentat de monarhul său.
Caldeenii, care sunt şi astronomi, cunosc ciclurile planetare. Ei
sunt primii care utilizează zodiacul şi simbolismul acestuia care este
cunoscut şi astăzi sub denumirea de Zodiac European.
Nu s-ar şti mare lucru despre astrologia caldeeană dacă Berose,
un contemporan de al lui Alexandru, nu s-ar fi dovedit a fi un istoric la fel
de bine informat pe cât era şi un astrolog competent. Anumite preziceri
ale acestui preot caldeean au ajuns până la noi– printre altele cea a
Potopului, care se suprapune cu tradiţia biblică. Se pare că Berose s-a
dus să predea astrologia în Asia, dar Grecia a fost cea în care şi-a dat
deplina măsură a talentului. Stabilit în insula Cos, el îşi împărtăşeşte
ştiinţa astrologică studenţilor la medicină veniţi să viziteze patria lui
Hipocrate. În acelaşi timp, el scrie o istorie a Caldeei, pe care o dedică
regelui Antiohos I Soter. După moartea sa, atenienii i-au ridicat o statuie
cu limba aurită, în semn de omagiu pentru justeţea prezicerilor sale.
Climatul grecesc se pretează admirabil propagării astrologiei.
Conceptul astrologic se iveşte pretutindeni în Banchetul, în care Platon
pune sexele sub influenţa astrelor. La fel, teoria lui Thales este mai mult
decât înrudită cu tradiţia caldeeană. Plotin se bizuie pe alchimie: “Ceea
ce este sus, în cer e la fel cu ceea ce este jos, pe lumea aceasta”. Din
aceasta, el deduce că “nici o fiinţă nu poate trăi ca şi cum ar fi singură.
Din moment ce este o parte a universului, ea nu-şi are sfârşitul în ea
însăşi, ci în tot, din care reprezintă o parte”.
Sămânţa aruncată de Berose îşi arată roadele. Sub impulsul
filosofilor şi al astronomilor, astrologia are acum drepturi depline în
Grecia.
Descoperirea precesiunii echinoxiurilor este atribuită lui Hiparc. Acest
fenomen, conform căruia constelaţiile nu sunt fixe, ci se deplasează din
zodiac în zodiac, din semn în semn, aruncă atunci germenul discordiei în
lumea astrologilor. Chiar şi astăzi există astrologi care transformă acest
subiect, după exemplul lui Voltaire, în subiect de ironii. Claude Ptolomeu
îi împacă pe toţi stabilind într-un mod limpede şi exact existenţa unei
diferenţe între semnele zodiacului şi constelaţiile cu acelaşi nume — mai
exact, între zodiacul stelar, care este mobil şi imuabilul zodiac tropic.
(Acest subiect va fi dezbătut mai pe larg în cadrul cursului nostru).
În domeniul descoperirii, sau mai degrabă al observaţiei, Aristac
din Samos propune o teorie tulburătoare. El are îndrăzneala să pretindă
că planetele nu se învârt în jurul Pământului, ci al Soarelui! Postulatul său
contrazice prea multe interdicţii religioase. Indignaţi de faptul că s-a
îndrăznit punerea la îndoială a sistemului geocentric, şi, în consecinţă,
tulburarea zeilor, apărătorii tradiţiei înăbuşă glasul progresului.
Arheologia permite astăzi datarea astrologiei egiptene. Multă
vreme s-a crezut că Egiptul este părintele astrologiei, precum Caldeea,
dar metodele moderne de investigaţie au putut demonstra, de exemplu,
că zodiacul de la Danderah ― aflat actualmente la Luvru, la Paris ―
despre care se credea că are o vârstă de câteva mii de ani, datează în
realitate din anul 17 după Christos. Pare deci mai probabil că astrologia
să fi fost importată în Egipt în jurul aceleiaşi perioade ca şi în Grecia.
Indiferent de originile sale, astrologia egipteană va fi prima care
să strălucească din plin. Şi aici, ea se află tot în mâinile preoţilor. Numele
unuia dintre ei a rămas în istorie: este vorba de Manethon, marele preot
şi istoric din Heliopolis. Egiptenii sunt cei care inventează sistemul
decanilor, această diviziune a fiecărui semn zodiacal în trei părţi egale.
Venită din Grecia, astrologia face în scurt timp furori la Roma. Ea
este apreciată îndeosebi ca metodă de divinaţie. Dar, dacă astrologia
este mediatizată, ea pătrunde deopotrivă cele mai înalte sfere ale
inteligenţe şi puterii. Toţi cezarii îşi au astrologul lor personal. Tiberiu se
iniţiază chiar în astrologie prin intermediul matematicianului-astrolog
Trasyllius. După afirmaţia lui Dios Cassus, el ar fi folosit-o în mod negativ, păstreze capul pe umeri, Galeoti se arată a fi la fel de viclean ca şi
din moment ce punea să fie eliminaţi sistematic toţi cei pe care astrele îi stăpânul său: “Sire, îi declară el, astrele mi-au prezis că voi muri cu trei
desemnau drept succesori virtuali. zile înaintea Maiestăţii Voastre”.
Armă de temut în mâinile unui tiran sau a vreunei regine În ciuda ereziei pe care biserica o atribuie tuturor ştiinţelor oculte,
ambiţioase, astrologia devine o plăcere rafinată pentru spiritele elevate. marii prelaţi se interesează de astrologie şi se fac protectorii acesteia.
În Georgicele sale, Virgiliu combină într-un mod neobişnuit de fericit Astfel patru Papi la rând ― Iuliu al II- lea, Leon al X- lea, Clement al VII-
poezia cu astrologia. Astronomiconul poetului Danilus este un cântec lea şi Paul al III- lea― şi-au extins tutela binevoitoare asupra lui Luc
închinat gloriei cerului, şi deci a astrologiei. Firmicus Maternus scrie opt Gauric, profesor de matematică la Ferara. Paul al III- lea, organizatorul
cărţi despre astrologie şi astronomie, toate izvorâte din tradiţia orientală, Conciliului de la Trente, îl ia chiar pe Luc Gauric pe post de consilier.
greacă şi egipteană. Seneca nu-şi ascunde credinţa în astrologie şi Numit episcop, Gauric îşi publică la Veneţia Tratatul de astrologie, un
numeroşi filozofi, pătrunşi de doctrina aristotelică, afirmă aidoma monument al genului, în care sunt adunate la un loc temele a două sute
maestrului: “Această lume este legată în mod necesar de lumea de persoane. Nicolai Copernic îi dedică însuşi Papei Paul al III- lea
superioară. Orice putere din lumea noastră este guvernată de aceste lucrarea De revolutionibus orbium celestium, în care studiază şi
mişcări”. demonstrează realitatea sistemului heliocentric, pe care Aristarc din
Ascensiunea creştinismului frânează în oarecare măsură expansiunea Samos încercase zadarnic să îl impună, cu două secole şi jumătate î. Ch..
astrologiei în Occident. Şi totuşi, în sânul bisericii sunt o mulţime de Mulţi vor vedea în aceasta negarea astrologiei, dar totuşi lucrarea a putut
astrologi iluştri! “Corpurile cereşti sunt cauza a tot ce se produce în fi tipărită datorită unui astrolog. Într-adevăr, în timp ce universităţile
această lume sublunară”, scrie sfântul Toma din Aquino. Cât despre refuză să îl primească pe Copernic şi îi trec sub tăcere lucrările, Rheticus,
călugărul Roger Bacon, admirabil doctor, acesta vede în astrologie o un prieten de-al savantului polonez, el însuşi astrolog, tipăreşte şi
ştiinţă experimentală. difuzează manuscrisul.
În lumea astrologiei, Tetrabiblia lui Claude Ptolemeu continuă să
se bucure de o autoritate indiscutabilă. Până în secolul al XV- lea,
singurele modificări aduse ştiinţei aştrilor vor fi făcute de arabi, îndeosebi
de Alcochoden şi Albumazer, autor al Florilor astrologiei. Pe atunci,
astrologii erau aproape cu toţi medici şi alchimişti şi îmbinau cele trei
discipline pentru a trata sufletul şi trupul. Paracelsus, părintele medicinei
ermetice, îşi îngrijeşte bolnavii bizuindu-se pe simbolismul astrologic.
Datorită marelui astronom Regiomontanus, pe adevăratul său
nume Jean Muller, astrologia face un important pas înainte. Devenit
astrologul oficial al regelui Ungariei, Mathias Corvin I, el calculează şi
tipăreşte efemeride valabile pentru treizeci de ani şi vesteşte Revoluţia
din 1789 cu trei secole înainte ca aceasta să aibă loc: “La o mie de ani
împliniţi după ce Fecioara a născut şi după ce alţi şapte sute de ani se
vor fi scurs, cel de-al optzeci şi optulea an va fi un an foarte uimitor şi va
trage după el destine foarte triste Toate imperiile lumii vor fi zguduite şi
pretutindeni va fi un mare doliu”. Stupefiantă prezicere ― cu aproximaţie
de un an ―, dacă ne gândim la repercusiunile mondiale provocate de
revoluţia franceză.
Regii Franţei îşi au aproape toţi câte un astrolog. Charles al V- lea
Înţeleptul, satisfăcut de serviciile practicianului său îi construieşte
colegiul Maître- Gervais.
Situaţia unui astrolog aflat în slujba lui Ludovic al XI- lea, care pe
cât era de viclean, pe atât de superstiţios, a devenit celebră. Ca să-şi