Sunteți pe pagina 1din 204

PRIMA PARTE ASTROLOGIE NATALĂ

Cap. I ­ Evolu ţ ia demonstrat ă în Zodiac

Este un fapt bine cunoscut de către mistici că întreg cursul evoluţiei umanităţ ii este indisolubil legat de cel al Ierarhiilor divine care guvernează planetele ş i semnele Zodiacului ş i că trecerea Soarelui ş i a planetelor prin cele douăsprezece semne ale Zodiacului marchează de fapt, progresul omului în timp ş i spaţiu. Ar fi oare de mirare dacă, în cursul cercetărilor noastre asupra dezvoltării spirituale a regnului uman am intrat în contact cu multe lucruri în raport cu Zodiacul care este în prezent limita sferei noastre de evoluţie ? Atât de multe lucruri au fost percepute în Memoria Naturii ce clarifică un mare număr de pasaje obscure ale Bibliei încât a trebuit, din când în cînd, s ă lu ăm notiţe despre acestea; iar apoi, modul de asociere ş i confruntare a acestor scrieri dispersate într­un ansamblu complet, a reprezentat mult timp o mare problemă. Chiar ş i acum, ne dăm bine seama că ceea ce propunem aici nu este decât o slabă, o foarte slab ă încercare de a prezenta studenţilor noş tri acest mare corp de fapte a căror cunoaş tere ne­a venit din Memoria Naturii. Simţim totuş i că aceasta va da o semnifica ţie nou ă ş i profund ă simbolurilor vechi ş i că, ar ătând altora ceea ce am găsit, ne punem pe noi în ş ine în starea de a primi mai multă lumină.

Cât despre evoluţia viitoare a planetelor, Cosmogonia Rozicruciană ne învaţă că “atunci când fiin ţele care locuiesc o planetă au atins un grad suficient de dezvoltare, această Planetă devine un Soare, centrul fix al unui Sistem Solar. C înd fiin ţele de la suprafaţa sa au atins un grad de evoluţie ş i mai ridicat ş i cînd, prin urmare, Soarele ş i­a atins maximul de strălucire, el se divide într­un Zodiac ş i devine, ca s ă spunem astfel, matricea unui nou sistem Solar.

Î n acest fel marile Legiuni de Fiinţe care erau pân ă acum limitate la acest Soare îş i ob ţin libertatea de acţiune asupra unui mare număr de astre de unde pot influenţa în diverse moduri sistemul care se dezvoltă în sfera lor de influenţă. Planetele, sau lumile­purtătoare de oameni cuprinse în acel Zodiac sunt, în mod constant, influen ţate de către aceste forţe în moduri diferite, în funcţie de gradul de evoluţie pe care l­au atins.

“Soarele nostru nu putea s ă devină un Soare înainte s ă fi aruncat afară din el toate fiin ţele care nu erau suficient de evoluate pentru a suporta rapiditatea vibraţiilor ş i marea luminozitate a celor care erau calificate pentru această evoluţie. Toate fiin ţele ce trăiesc acum pe diferite planete ar fi fost consumate dacă ar fi r ămas în Soare.

“Totu ş i, acest Soare vizibil, deş i e câmpul evolu ţiei Fiin ţelor mult superioare omului, nu este deloc Tatăl altor planete, cum o presupune ş tiin ţa materialistă. Chiar el, la rândul lui, este o emanaţie a Soarelui spiritual Central care este sursa invizibilă a tot ce ESTE în Sistemul nostru Solar. Soarele nostru vizibil nu este decât oglinda în care sunt reflectate razele de energie emanate de Soarele spiritual. Soarele real este la fel de invizibil ca Omul real” (Max Heindel, Cosmogonie des Roses­Croix, Paris, Leymarie, 1925, p. 226 sau pag. 244 cf. ed. a II­a în lb. român ă în trad. lui Adrian Anastasiu.)

Din ceea ce am spus e evident că marile Ierarhii spirituale, care în prezent ghidează evoluţia noastr ă, au primit o educaţie prealabilă în planuri anterioare de manifestare. Este de asemenea, evident că ceea ce ei fac acum pentru noi, noi o vom face cândva pentru alţii. Î ncă de pe acum cei mai avansaţi din rasa noastr ă merg pe cărarea Iniţierii ş i au ajuns astfel ca stadiu de evoluţie, cu mult deasupra condiţiei generale a omenirii noastre prezente. Ş tim că cei care au trecut prin Ş coala mercuriană ş i prin Misterele minore ş i care ş i­au luat gradele la Ş coala Marilor Mistere pregătesc evoluţia uman ă pentru Perioada lui Jupiter. Ei au intrat în planeta Jupiter printr­una dintre lunile sale care serveş te drept grad preg ătitor. Există, din p ăcate, alţii care au urmat un drum cu totul diferit.

Citim în Cosmogonia Rozicruciană (p.245­246) că, aş a cum toată populaţia p ământului a fost cândva aruncată din Soarele actual din cauza neputinţei sale de a se sus ţine pe acelaş i palier de vibraţii cu fiinţele mai avansate care se aflau acolo, tot aş a a fost necesar, în timpul Epocii Lemuriene, s ă fie expulzaţi de pe P ământ un mare număr de întârzia ţi. De aceea Luna a fost lansată în spaţiu pentru a se înv îrti ca satelit în jurul p ămîntului nostru. Nefericiţ ii s ăi locuitori degenerează gradual ş i va veni timpul în care se vor duce cu toţii pe planeta Saturn care este poarta Haosului. De acolo vor fi proiectaţ i în spaţiul interplanetar pentru a aş tepta timpul cînd vor fi create, într­un nou sistem ş i în alt ciclu de evoluţie.

Poarta Vieţii ş i a Morţii

Astfel Zodiacul ş i planetele se prezintă ca o carte în care putem citi istoria omenirii din vremile trecute; fiind în acelaş i timp ş i o cheie a ceea ce viitorul ne­a rezervat. Î n faimosul Zodiac al Templului din Denderah, Racul nu este prezentat sub forma unui crab, ci sub cea a unui scarabeu, emblema sufletului; de aceea Racul a fost

întotdeauna

vieţii prin care spiritele, atunci cînd se reîncarneaz ă, trec din Zodiac în regiunile sublunare. El chiar este guvernat de către Lun ă care este planeta fecundităţii. Semnul s ău opus, Capricornul, este guvernat de către Saturn, planeta Mor ţii ş i a Haosului, redat simbolic ca “secerătorul ţin ând într­o mân ă coasa ş i în cealaltă o clepsidră”. Aceste două semne opuse sunt prin urmare, momentele critice în cariera sufletului. Racul ş i Capricornul marchează fiecare, punctul cel mai de sus al ascensiunii Soarelui în emisfera boreală ş i punctul cel mai de jos al coborârii sale în emisfera australă. Observ ăm că în timpul verii, când Soarele este în sfera Racului ş i a semnelor sale aliate, fecunditatea ş i creş terea sunt în plin ă for ţă; dar când Soarele se află la sud, în Capricorn, natura este în repaus: este iarnă. Cursa circulară a Soarelui printre cele dou ăsprezece semne ale Zodiacului determin ă anotimpurile: primăvara favorabilă germin ării miriadelor de seminţe ajunse pe pământ apoi multiplicarea însoţită de sunetele vieţii manifestate în plen p ân ă toamna târziu, când aceasta devine sumbră ş i mohor âtă ajungând în final în inerţia iernii sub imperiul lui Saturn. Totul apare simbolic în miş carea încetinită a precesiei Echinocţ iilor unde Soarele sub o aparentă degerescenţă, d ând naş tere transformărilor succesive cunoscute sub numele de Evoluţie. Aparenta revoluţie a Soarelui marcând anotimpurile, simbolizează de fapt, naş terea ş i moartea raselor, a naţiunilor, cu tot ansamblul religiilor ş i credinţele lor. Spunem cu alte cuvinte, că Zodiacul ş i constelaţ iile, reprezintă simbolistica dezvoltării noastre trecute, prezente ş i viitoare.

recunoscut, atât în timpurile str ăvechi cât ş i de către misticii moderni, ca sfera sufletului, poarta

Capricornul

Capricornul sau Capra nu este deloc animalul cu acest nume, ci un animal jumătate capră, jumătate peş te. Guvernatorul s ău saturnian ş i faptul că primeş te Soarele în zorii fiecărui an, îl asociază, prin analogie, începutului epocilor precesionale. Reprezintă faza evoluţiei ce acoperă transformarea speciilor, de la peş te la mamifer, trecînd prin amfibie. Firea r ăzboinic ă proverbială a caprei este, desigur, simbolul luptei pentru viaţă în care cel slab trebuie s ă piar ă în cazul în care nu se îndepărtează de duş manii s ăi. Iacob, în capitolul 49 al Genezei binecuvântează cei doisprezece copii ai s ăi care simbolizează cele douăsprezece semne ale Zodiacului. El vorbeş te acolo de Naphtali ca de o căprioar ă pus ă în libertate: este chiar simbolul Capricornului, căci atunci cînd Soarele este în acest semn, la solstiţiul de iarn ă, îş i începe cursa peste cercul celor douăsprezece semne, curs ă pe care trebuie s ă o termine într­un timp bine determinat, de un an.

S ăgetătorul

Când, prin precesie, Soarele păr ăseş te Capricornul, el intră în semnul S ăgetătorului figurat în Zodiacul simbolic de un Centaur, jumătate om, jumătate cal, ceea ce indică clar că am evoluat la starea de om trecînd prin starea de animal. Centaurul îş i întinde arcul ar ătînd astfel că există un lucru pe care spiritul uman îl caută în pelerinajul s ău prin materie, un lucru dincolo de materia îns ăş i, la care aspiră ca la un ideal înalt, de aceea arcul s ău vizează cerurile.

Scorpionul

Gradul următor de dezvoltare aparţine mai degrab ă planului mental decât planului fizic. Natura acestei dezvoltări este indicată de trecerea Soarelui prin semnul Scorpionului reprezentat de un ş arpe sau un scorpion, emblema vicleniei ş i a subtilităţii. Este evident, după acest simbol, că prima facultate mentală evoluată a omenirii copil a fost viclenia; ş i putem s ă ne dăm seama bine că este ş i o tr ăs ătur ă caracteristică a claselor inferioare ş i a firilor josnice din omenirea noastră actuală.

Balanţa

Dar cînd Soarele intr ă în semnul Balanţei, prin precesie, Balanţa raţiunii îi d ă un nou elan pe calea evolutivă. Sub îngrijirile instructorilor divini, omul avansase, în acel timp, în punctul în care, datorită acestei noi facultăţi, raţiunea, putea fi făcut complet responsabil faţă de legile Naturii ş i s ă recolteze astfel ceea ce semănase ca să fie capabil s ă înveţe lecţiile vieţii prin propria sa experienţă, s ă fie capabil s ă deducă relaţiile ce există prin acţiunea legilor cauzei ş i efectului, iar cu timpul, s ă se controleze putând astfel, s ă înainteze pe Cărare.

Fecioara

Astfel, sub îndrumarea Ierarhiilor divine, concentrate succesiv în semnele Capricornului, S ăgetătorului, Scorpionului ş i Balanţei, omul ş i­a însuş it atributele sale fizice, morale ş i mentale, găsindu­se astfel gata echipat pentru a se dedica dezvoltării laturii spirituale ale evoluţiei sale. Germenele acestui proces este ascuns în Fecioara Cerească, adică semnul Fecioarei care este sensul subtil al Concepţiei Imaculate, Mama Cerească al lui Hristos ş i a unui mare număr de adepţi. Sublimul acestui semn, având poate cea mai adâncă încărcă tur ă mistică din Zodiac, nu poate fi perceput în toată splendoarea lui, decât prin iluminare, prin revelaţ ie interioar ă. Î n fiecare an, la solstiţiul de iarnă, Madona Imaculat ă este în ascensiune la miezul noptii, în timp ce Soarele nou­n ăscut , face să crească gr âul ş i viţa­de­vie pentru a salva omenirea de frigul ş i foametea ce ar rezulta inevitabil dacă ar r ămâne în emisfera australă. Soarele este legitimul simbol al Salvatorului născut pentru a­ ş i hr ăni turma cu p îinea vieţii spirituale. Dar aş a cum trebuie s ă avem ochii exersaţi cu lumina, pentru a vedea Soarele, tot aş a Hristos trebuie s ă fie născut înlăuntrul nostru înainte de a putea percepe lumina spirituală. Cum spune Agelus Silesius:

“Bien que le Christ mille fois dans Bethléem soit n é, S’il n’est n é en toi­męme, ton âme reste isolée. Vers la croix du Golgotha tu regardes en vain A moins qu’en toi­męme elle ne soit dress ée.”

“Dacă Hristos, de mii de ori în Bethleem s­ar fi n ăscut, F ăr ă să­i simţi vre­odată, sublima­i întrupare, Privind crucea Golgotei vei fi surd ş i mut, Copil pierdut, r ătăcitor la drumul mare.”

De aceea, prin trecerea precesională a Soarelui prin semnul Fecioarei, a fost dat impulsul fecundant pentru naş terea Hristos­ului în om. Căs ătoria mistică a sinelui inferior cu Sinele Superior, concepţia imaculată ş i maternitatea divină care hr ăneş te în profunzimile inimii sale, departe de ochii unei lumi dispretuiţoare, “Hristos­ul nou­n ăscut”, sunt experienţe reale a unui număr tot mai mare de ferven ţi. F ăr ă prototipul ceresc, fecundat de precesia solară, toate acestea ar fi imposibile. Acest ideal nu a fost în ţeles pe deplin în timpurile str ăvechi cum este în zilele noastre: motivul va apărea atunci cînd vom ajunge la examinarea semnelor opuse ale Zodiacului.

Leul

Un viitor mare îi este rezervat acestui descendent al Fecioarei Cereş ti. Ascultaţi minunata profeţie a lui Isaia:

“Căci un Copil ni s­a născut, un Fiu ni s­a dat, ş i domnia se va odihni pe umărul Lui ş i­L vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu Puternic, Tată Veş nic, Domn al P ăcii. M ărirea ş i pacea împ ăr ătiei sale nu vor avea sfâr ş it.”

Omenirea trebuie să se ridice la o în ălţime considerabilă pe plan spiritual ş i lucrul aceasta este simbolizat de trecerea precesională a Soarelui prin semnul regal al Leului, regele animalelor. Este o aluzie evidentă la Regele Creaţiei care, în acest caz, va personifica cele trei mari virtuţi ale omul evoluat: For ţă, Î n ţelepciune, Frumuseţe.

E minunat s ă urmăreş ti diferitele faze ale religiilor date Marii Rase Ario­Semitice din momentul în care a fost

desemnată în ultima treime a Epocii Atlanteene pân ă la sfâr ş itul Epocii V ărs ătorului când o nou ă ras ă se va fi

n ăscut definitiv. Acest aspect al Zodiacului va fi subiectul paginilor următoare. El va r ăspîndi lumin ă asupra multor pasaje obscure ale Bibliei, cum doar Ş tiinta Cosmică poate s ă o facă.

Când vom examina Zodiacul sub dublul s ău aspect religios ş i evolutiv cu ajutorul celor ş ase perechi de semne opuse în care pot fi divizate toate cele douăsprezece, vom începe cu Racul ş i Capricornul pentru motivul arătat în paginile precedente: că acestea sunt punctele solstiţiale în care Soarele îş i atinge cea mai înaltă ş i cea mai joas ă declinaţie.

Î n primele trei perechi de semne zodiacale, Racul ş i Capricornul, Gemenii ş i S ăgetătorul, Taurul ş i Scorpionul, putem citi istoria evoluţiei ş i religiei umane în cele trei păr ţi ale Epocii Atlanteene. Î n celelalte trei perechi de semne, Berbecul ş i Balanţa, Peş tii ş i Fecioara, V ărs ătorul ş i Leul, g ăsim cheia dezvoltării omului în Epoca Arian ă. Ş i aceasta este divizibilă în trei perioade distincte: V ârsta Ariană, de la Moise la Hristos, cuprinzând

Berbecul ş i Balanţa; V ârsta Peş tilor, adică cele două milenii ale catolicismului, de la Iisus Hristos pîn ă în zilele noastre, cuprinzînd Peş tii ş i Fecioara; ş i, în sf îr ş it, cei dou ă mii de ani care vor urma ai Vârstei V ărs ătorului.

V ărs ătorului ş i Leului vor fi, prin precesia solar ă, iluminaţi ş i animati datorită exaltaţ iei Fiului Omului , la

starea de Supraom, prin Hristos­ul interior, Leul lui Iuda.

Este greş it s ă ne imaginăm că Epoca Atlanteeană a durat doar pe timpul precesiei Soarelui prin Rac, Gemeni ş i Taur, adică o perioadă de ş ase mii ş i câteva sute de ani. Există spirale în interiorul altor spirale ş i o recapitulare are loc de­a lungul epocilor ş i la rase în aş a fel încât putem determina care este destinul general studiind trecerea Soarelui prin aceste semne analizîndu­i de asemenea sensul ş i simbolul. Trebuie s ă spunem, de asemenea că, cu cât avans ăm, cu atât spiralele se fac mai mici, iar timpul în care poate fi îndeplinită o anumită dezvoltare este tot mai scurt ş i aceasta din cauza progreselor efectuate în epocile precedente. De aceea este foarte probabil ca era actuală s ă fie ultima spir ă ş i ca epoca ce va veni (a V ărs ătorului) s ă fie ultima zi a ş colii preg ătitoare care trebuie s ă ne găsească preg ătiţi pentru a Ş asea Epocă ce va începe cînd Soarele, prin precesie, va intra în Capricorn.

Aceasta vrea s ă spună, binenţeles, că cea de­a doua Venire a lui Hristos trebuie s ă aibă loc chiar înaintea acestui timp. Deş i ni se pare că un număr mare de semne par s ă o indice, nu este decât o simplă conjunctură. De­a lungul secolelor, mii de persoane au fost înclinate s ă creadă ad literam, factorul temporar referitor la viitoarea revenire a lui Hristos. Totu ş i e mai bine s ă credem că acest eveniment va avea loc curînd, decât s ă ne gîndim cum o fac unii, că nu va veni niciodat ă; căci în acest caz, Marea Zi ne va găsi nepregătiţ i ş i ne vom vedea printre r ândurile întârziaţilor, incapabili s ă asistăm la căs ătoria Eului Superior cu Sinele Inferior, din cauză că nu posedăm un “corp al sufletului”, rochia de nuntă necesară dezvoltării noastre spirituale.

Racul ş i Capricornul

Trecerea Soarelui, prin precesie, peste semnul Racului desemnează, împreun ă cu semnul s ău opus, Capricornul, prima treime a Epocii Atlanteene care a fost în esenţă umedă, din cauza ceţii care acoperea tot p ămîntul. Niebelungii sau “Copii Ceţurilor” tr ăiau pe atunci în cavităţile P ământului. Racul, am spus­o deja, era reprezentat în vechime printr­un scarabeu, simbolul sufletului căci pe atunci umiditatea era mai mult un suflet decât un corp.

Semnul Racului este de natură apoas ă iar semnul s ău opus, Capricornul, în jumătatea sa peş te, simbolizează de asemenea această viaţă acvatică în timpul trecerii precesionale a Soarelui prin semnul Racului. Luna, planeta fecundităţii, indică în mod mistic această perioadă de germinare, în timp ce omenirea începea s ă­ ş i exerseze funcţiile sale creatoare pentru a răspunde dorinţelor trezite în ea de către Spiritele Luciferiene. Astfel omenirea ş i­a deschis Por ţile Vieţii fizice prin Rac, pentru a se rătăci în sfera terestr ă; dar în faţă se afla guvernatorul Capricornului gata s ă o lovească cu coasa sa ş i s ă o retrimit ă prin Por ţile Mor ţii, în împ ăr ăţiile spirituale care este adevărata sa patrie. Capricornul este opusul Racului ş i încarneaz ă idealul caprei escaladînd mun ţii: tot aş a omul trebuia s ă p ăr ăsească regiunile joase ale Atlantidei pentru a se ridica deasupra ceţurilor.

Gemenii ş i S ăgetătorul

Condiţia noastr ă, în timpul celei de­a doua treimi a Epocii Atlantiene, este figurată de trecerea Soarelui prin semnul Gemenilor reprezentând copilăria omenirii. De­a lungul acestei perioade, separarea sufletelor, cu ajutorul vălului cărnii pe care îl numim corp, este mai evidentă ; căci atmosfera se luminase deja considerabil ş i facultăţile spiritului se concentrau din ce în ce mai mult în instrumentul s ău fizic. Cu iluzia sinelui personal se n ăscu ideea de “eu” ş i de “tu”, de “al meu” ş i de “al tău” ş i interesele noastre individuale au început s ă se lovească de cele ale altora în aş a fel încît o tragedie ca cea a lui Cain ş i Abel devine posibilă. Mai mult, v ărsarea de sânge nu s­a limitat la fiin ţele umane căci Biblia ne spune că “Nemrod era un vân ător puternic”. Acest ideal s ălbatic este exprimat în Centaurul ceresc, S ăgetătorul înarmat cu arcul s ău.

Aceste două perechi opuse, Rac ­ Capricorn, Gemeni ­ S ăgetător pot fi considerate ca hieroglifele preistorice ale unei dezvoltări realizate în ani siderali ai unui trecut îndepărtat, deş i nu mai pu ţin important. Timpurile noastre moderne, cu progresul pe care­l aduc, sunt reprezentate simbolic prin cele două perechi de semne conţinute în crucea fixă: Taurul, Leul, Ş arpele sau Scorpionul ş i Omul.

Din acest motiv cele două perechi de opuş i con ţin ând aceste semne fixe, Taurul ­ Scorpionul, Leul ­ V ărs ătorul sunt menţiona ţi în Biblie ş i vom vedea că sistemele moderne de religie sunt pline de aluzii la cele trei perechi de semne opuse, V ărs ătorul ­ Leul ş i celelalte două perechi de semne adiacente, Berbecul ­ Balanţa ş i Peş tii ­ Fecioara. Aceste trei perechi de semne opuse sunt, cum am menţionat­o deja, emblema dezvoltării întregii Epoci Ariene. Î n timpul primei treimi a acestei epoci, Soarele trecu, prin precesie, prin semnul Berbecului; a doua treime a găsit Soarele în Peş ti; în timpul celei de­a treia el va trece prin semnul V ărs ătorului. Deci, punctul solstiţial al Capricornului va asista la inaugurarea unui nou ev sau ciclu.

Preg ătirea spiritual ă pentru această dezvoltare începu prin anul 13.000 înainte de Iisus Hristos, când Soarele era, prin precesie, în semnul Balanţei. Urmară diferite faze ale acestei impregnări germinative a umanităţii acelei epoci, în timpul trecerii prin precesie, a Soarelui prin Fecioar ă, Leu ş i culmină în Rac, aproximativ 8.000 înainte de Iisus Hristos cînd restul Atlantidei a fost complet acoperită de ape, eveniment consemnat ş i pe care preo ţii egipteni i l­au relatat ş i lui Platon. Vom vedea în cur ând cum germenii de ideal daţi omenirii în acele zile îndepărtate, s­au dezvoltat ş i înflorit, în factori ai progresului uman ş i în tipuri de spiritualitate de cea mai mare importan ţă.

Taurul ş i Scorpionul

Î n timpul ultimei treimi a Atlantidei, exacerbarea egoismului ajunse la o cotă mai rea ca niciodată, iar viziunea spirituală se pierduse la majoritatea fiinţelor umane ce trăiau doar pentru planul material ş i se mândreau cu posesiunile lor pământeş ti.

Taurul chiar era adorat de către ei ca emblemă a for ţei necesare pentru a cuceri lumea material ă. Acesta era un adevăr simbolic, din cauza forţei sale prodigioase, dar de fapt ş i o realitate; el fiind de un ajutor inestimabil. Proverbul despre “vasele de carne din Egipt” a rămas pân ă azi o ilustrare tipică despre modul în care acest animal le furniza pe deplin hrana necesară nevoilor lor fizice, iar laptele fiind un produs principal în alimentaţ ie. Posesiunea de mari cirezi era deci dorită cu ardoare de către aceste naţiuni aflate încă în copilărie. Cultul Taurului fu inaugurat sub precesia solară prin acest semn în timpul primilor mari ani siderali ş i a continuă p ân ă în timpurile comparativ moderne în care Soarele, prin precesie, parcurse semnul Taurului Ceresc.

Atunci când Soarele intr ă în semnul Mielului, Aries, au fost inaugurate religiile ariene. Religia Mielului trebuie s ă domine tot Marele An Sideral următor în timpul căruia Soarele, prin precesie, va trece în cele douăsprezece semne ale Zodiacului, aş a cum religia Taurului a dominat în anul ceresc precedent, în ţeleg ând prin aceasta timpul în care Soarele a intrat în Taur ş i l­a p ăr ăsit pentru a trece în semnul următor.

Totu ş i, noile religii nu se reveleaz ă în întreaga lor plenitudine de la început; se nasc ş i se supun unei lungi perioade de gestaţie cu mult înainte ca religia căreia trebuie s ă­i succeadă s ă­ ş i fi terminat existenţa sa materială. La fel, o religie veche, pe punctul de a fi abolită, supravieţuieş te mult timp dup ă ce religia care­i succede a devenit sursa oficială a progresului umanităţii. Semiţii originari, aleş i pentru a inaugura cultul Mielului, Aries, în timpul epocii ariene, ieş ir ă din Egipt, ( casa Taurului ) ş i nu din Egiptul nostru modern. Povestea Faraonului care încercă s ă se opună emigr ării lor ş i se înecă urmărindu­i se raportează la Atlantida care a fost acoperită de ape cu multe mii de ani înainte de presupusa fugă a lui Moise în fruntea Israeliţilor travers ând “Marea Roş ie”. Faptul pe care se sprijină această poveste este că o mulţime de oameni p ăr ăsir ă ţara în care “Taurul” era adorat (Atlantida sau Egipt) ş i ai cărei locuitori se înecaseră, pentru a merge în căutarea unui “p ământ promis” ( ţara făg ăduin ţei ) dincolo de apele ce înghiţiseră “o naţiune necredincioas ă”. Acolo se consacrară cultului Mielului care fusese sacrificat în Egipt ( colonia atlantă ). Prin s ângele s ău, aceş ti pionieri au fost prezervaţi mor ţii, ş i de acolo vine simbolul Mielului sacrificat încă de la fondarea lumii (actuale) numită Epoca Arian ă. Salvarea lui Noe reprezintă un alt aspect al aceleaş i legende, raportându­se la ceţurile care, dup ă ce au înv ăluit Atlantida, se condensară în ploaie ş i inundar ă p ăr ţile joase ale pământului, lăs ând o atmosferă luminat ă. Atunci, Curcubeul se ar ătă pentru prima oar ă ca aurora Noului Ev, Epoca Arian ă în care a fost făcută o nou ă alianţă cu pionierii civilizaţiei viitoare.

Atlantida era casa Taurului ş i când Soarele, prin precesie, păr ăsi acest semn, religia Mielului fu definitiv inaugurată. De atunci încolo cultul Taurului fu abrogat ş i când câţiva dintre cei din rasa pionierilor, eliberaţi de

vechea lege a Atlanţilor prin s ângele Mielului, Aries, abandonară credinţa ş i adorar ă “Viţelul de

V ârstei Taurului acţion înd contrar legii progresului, fură declara ţi “idolatori” ş i condamnaţi ororii de către Ierarhii divini a căror sarcin ă era s ă­i ghideze în timpul evului care trebuia s ă preceadă venirea lui Hristos. Datorită nesupunerilor repetate mulţi fur ă “pierduţi” ş i doar Evreii din zilele noatre mai menţin tr ăs ăturile caracteristice ale originii lor atlanteene. (Cosmogonia Rozicrucean ă, pag. 288.)

aur” al

Pentru cine nu posedă cheia astrologică, Biblia este într­adevăr o carte închis ă; dar cu această cheie lucrul acesta este cu totul ş i cu totul diferit. Î n Vechiul Testament se face aluzie la două categorii de animale: vitele, care aparţin Epocii Taurului; oile ş i caprele celei ale Berbecului în care doar aceş tia serveau sacrificiilor ( Erau permise ş i turturelele ca o concesie făcută s ăr ăciei). Toate marile personaje ale Vechii Legi erau păstori (Arieni) ş i Hristos s­a anunţat El însuş i ca P ăstorul cel Bun.

Î n Noul Testament apare un alt animal, Peş tele, care joacă un rol proeminent, ş i chiar ş i Apostolii fur ă numiţi “Pescari de Oameni”, căci atunci Soarele, prin precesie, era aproape de vârful semnului Peş tilor. Hristos a vorbit de timpul în care trebuia s ă vin ă Fiul Omului (V ărs ătorul). Vedem cum cariera noastră evolutivă se

g ăseş te trasată în aluziile secrete cu nuanţe astrologice pres ărate în capitolele Bibliei.

Studentul posedă în prezent o linie generală a mersului evenimentelor pe care va fi bine s ă ş i le amintească.

Iisus înv ăţa mulţimile cu ajutorul parabolelor dar explica misterele Î mp ăr ăţiei, discipolilor s ăi. Mai apoi, Pavel

d ădea carnea spirituală celor puternici dar laptele doctrinei mulţimii, căci a existat întotdeauna o latură

exoterică ş i o latură ezoteric ă în orice religie. Luând semnul Taurului pentru a simboliza cultul acestui animal aş a cum se practica în acele timpuri în Egipt, în Persia ş i în alte ţări, g ăsim că semnul opus, Scorpionul, simbolizează religia ezoterică a sacerdoţiului care era gardianul Misterelor vechi ale Atlanţilor.

La acest subiect remarcă m mai întîi că semnul Scorpionului este reprezentat în Zodiac de un Scorpion sau Ş arpe ş i atragem în mod special atenţia studentului asupra faptului că Scorpionul îş i are acul la coadă în timp ce Ş arpele îş i are veninul în dinţi. Aceasta este foarte semnificativ, după cum vom vedea în cur ând.

Căutând cuv ântul “ş arpe” în Biblie, găsim că există aproximativ ş apte cuvinte care au fost traduse astfel ş i că unul dintre ele, împrumutat de la Egipteni este Naja. G ãsim acest cuvânt înscris pe tabletele templelor vechi ale Egiptului cînd Osiris, zeul­Soare, este salutat în momentul în care ţâş ni din abisul primordial. Era atunci încoronat de glorie ş i purta, ca emblemă a în ţelepciunii cosmice, Uraeus Naja, figurat printr­o parte a corpului ş arpelui cu capul ce avea protuberenţa într­un punct al frun ţii situat chiar deasupra nasului acolo unde îş i are sediul spiritul uman. Hristos făcea deci aluzie la vechii iniţia ţi când zicea: “Fiţi în ţelepţi ca ş erpii.”

Î n vechiul Egipt, regele purta o coroană ornată cu un ş arpe dublu, Uraeus sau Naja. Aceasta reprezenta faptul că el îndeplinea o dublă funcţie de rege ş i de preot în virtutea în ţelepciunii sale divine. Î n India, de asemenea, paznicii Î nv ăţăturilor Doctrinei Misterelor erau numiţi Nagas sau Ş erpi. ( Î n context putem aminti termenul de

Nagual utilizat în Mexic de către rasa ro ş ie, pentru a desemna pe ş amanul­ ş ef, având printre altele ş i sarcina

p ăstr ării unor informaţ ii secrete, vezi cultul ş arpelui­cu­pene. n. edit.)

Î n “Edele” islandeze, Vedele Nordului, Siegfried, căutătorul adev ărului, omoar ă ş arpele, îi gustă s ângele ş i capătă în ţelepciunea. Dar e nevoie oare s ă căutăm în afara propriei noastre religii dovada că ş arpele este simbolul în ţelepciunii din momentul în care Hristos a spus El Î nsuş i: “Fiţi în ţelepţ i precum ş arpele”? Ş arpele nu este desigur destul de perspicace pentru a justifica semnifica ţia literală a acestui aforism; dar dacă în ţelegem că, atunci când focul creaţiei se ridică de­a lungul măduvei spinării face s ă vibreze corpul pituitar ş i glanda pineală, punând Ego­ul în comunicare cu lumile invizibile descoperind un sens ascuns, aluzia este foarte clară.

Există totu ş i o fază de un ordin inferior a dezvoltării spirituale simbolizat ă în timpurile str ăvechi de Uraeus sau ş arpele plasat la buric pentru a arăta că facultăţile mediumnice ale plexului solar fuseseră dezoltate. Mediumnitatea este o fază negativă de clarviziune sau de clar­auzire posedată de către o persoană care profetizează sub controlul unei inteligen ţe străine. Această fază nedorită de clarviziune era reprezentată în Zodiac prin simbolul Scorpionului care­ ş i poartă acul la coadă. Î n iniţiatul­ ş arpe, Focul Cosmic Creator era ridicat pân ă la cap pentru a servi unui scop spiritual; la medium, energia creatoare se exprimă într­un scop egoist ş i senzual prin organele de procreare care guvernează Scorpionul.

Punctul situat între spr âncene, din care iese ş arpele este sediul vieţii, în timp ce tot ceea ce vine din burtă este destinat acului morţii con ţinute în coada Scorpionului.

Dacă, av ând această explica ţie, ne întoarcem acum la Biblie, vom găsi că un mare număr de lucruri obscure

p ân ă acum, devin foarte clare. După cum am spus­o, cuvântul egiptean desemnînd acest Uraeus sau ş arpe este Naja; el a fost împrumutat de către Israeliţii care exprimar ă facultatea negativă a mediumnităţii ad ăug îndu­i sufixul “oth”: Naioth, în timp ce cei care erau apţi s ă funcţioneze conş tient în lumile spirituale erau numiţi Naim, “im” fiind terminaţia pozitiv ă masculin, plural. Dacă citim capitolul nouăsprezece al căr ţii întâi a lui Samuel având această în ţelegere, vedem imediat cã incidentul povestit acolo este de naturã mediumnicã. David, temându­se de Saul se duse cu Samuel la “Naioth”. Dupã traducãtorii Bibliei, Naioth e presupus a fi un loc; ş i poate chiar exista un sat cu acest nume: dar dacă aş a stăteau lucrurile însemna că oamenii care locuiau acolo erau Naioth sau mediumi. Î n capitolul citat ei sunt numiţi profeţi pentru că, de îndată ce o persoană trecea de zidul exterior, începea s ă profetizeze sau s ă vorbească prin sugestie. Chiar Saul, când veni acolo neliniş tit s ă­l prind ă pe David ş i s ă­l omoare, a fost apucat de spirite ş i a început s ă profetizeze, spre marea surpriză a tuturor celor prezenţi.

Î n Noul Testament se spune că Hristos s­a dus în cetatea Nain ş i a înviat pe Fiul unei V ăduve. Î n versiunea latină, acest oraş nu era numit Nain ci Naim. Nu e mai puţin semnificativ că aceste trei nume Naim, Naioth ş i Endor, în care se presupune că ar fi tr ăit profetesa care îl asistă pe Saul, sunt în aceeaş i localitate aproape de Muntele Thabor.

Orice francmason ş tie că membrii francmasoneriei sunt numiţi “Fii V ăduvei”; ş i se spune în Biblie că Hiram Abif, maestru arhitect al templului lui Solomon ş i meş teş ugar foarte îndemînatic, era Fiul unei V ăduve. Putem repeta aici legenda masonă care ne furnizează motivul. Putem s ă o g ăsim în “Fancmasonerie ş i Catolicism” (Max Heindel, Freemasonry and Catholicism) precum ş i în diferite publicaţ ii rozicruciene. Va fi suficient s ă spunem că povestea din Biblie la care am făcut aluzie se refer ă la un Naim, la un fiu al V ăduvei, adică la un iniţiat din vechea şcoală a Ş arpelui, căci preoţii din Egipt erau “phree messen”, copii de lumină. Fiecare avea în el vechea Î n ţelepciune a Ş arpelui. Dar o nouă religie trebuind s ă fie inaugurată, devine necesar ca vechii Iniţiaţi s ă fie ridicaţi la Misterele Evului N ăscînd. De aceea Hristos, Leul lui Iuda, Stăp înul noii Î mp ăr ăţii, merse spre Fiul V ăduvei din Naim pentru a­l ridica prin str ângerea puternică a ghearelor Leului. Ş i putem s ă remarcăm că primul iniţiat al Legii noi a fost Hiram Abif, cel mai mare iniţiat al vechii Legi, care, prin această nou ă iniţiere pe care i­a dat­o Hristos, deveni Creş tin, se angajă să poarte Rosa ş i Crucea, simbolurile înv ăţăturilor Noilor Mistere ale Lumii Occidentale ş i primi atunci numele simbolic de Christian Rozenkreutz.

Î n consecinţă, din momentul în care Soarele intră, prin precesie, în semnul Berbecului, a te deda cultului exoteric al Taurului sau cultului în ţelepciunii ezoterice a Ş arpelui deveni o crimă din partea poporului ales. Din acelaş i motiv este vorba de idolatrie când Occidentalii adoptă religiile orientale, Hinduismul, Buddhismul ş i alte înv ăţături similare. Căci în timpul Epocilor Ariene doar religiile ariene, religiile Mielului, acţioneaz ă cu rezultat asupra evoluţiei umane. Toate sistemele anterioare sunt nocive popoarelor occidentale ş i, cu timpul, popoarele occidentale vor fi for ţate s ă îmbr ăţiş eze această religie f ăr ă de care ar rămâne mult întârziaţ i, în mersul evoluţiei.

Epoca ariană

Berbec ­ Balanţă Epoca ariană se poate diviza în trei sub­ere care sunt deservite de religia Mielului. Prima diviziune se referă la timpul în care Soarele a trecut, prin precesie, prin semnul Berbecului (Mielul). Iisus se născu când, Soarele, prin precesie se afla cu echinocţ iul primăverii la aproximativ ş apte grade în Berbec; astfel cele douăzece ş i trei de grade parcurse înainte aparţin perioadei Vechiului Testament atunci când poporul ales era în captivitate ş i pierdut în deş ertul lumii. Noua religie nu era încă fondată. Î n acel moment apăru Hristos care inaugură definitiv această nou ă înv ăţătur ă. Nu a venit pentru a distruge nici vechile profeţii, nici Legea, ci pentru a ne da, o dată acestea împlinite, ceva mai înalt. Semnul opus al Berbecului este Balanţa, Balanţa de Dreptate; de aceea se spune despre noua religie că în ziua judecăţii Hristos va apărea pentru a face dreptate fiecăruia dup ă lucr ările

împlinite în trup. Peş ti ­ Fecioar ă Hristos a fost Marele P ăstor dar Ş i­a numit discipolii “Pescari de Oameni” deoarece atunci Soarele, prin precesie, păr ăsea semnul Mielului pentru a intra în cel al Peş tilor. O nou ă fază a religiei ariene se releva.

Este de remarcat faptul că Noul Testament nu menţioneaz ă nici Taurul, nici Mielul dar că aluziile la Peş ti sunt frecvente. Semnul Fecioarei cereş ti este proeminent aici iar spicul de grâu al Fecioarei este P âinea de Viaţă pe care nu putem s ă ob ţinem decât printr­o puritate imaculată. De aceea Hristos hrăni cu peş te ş i p âine mulţimea care­ L asculta.

Î naintea erei lui Hristos, religia nouă a Mielului nu ar fi putut s ă se instaureze. Moise, primul s ău ş ef, nu a putut conduce poporul ales pîn ă la “pământul promis”. Lucrul acesta i­a fost rezervat lui Iosua, fiul lui Nun ( Exod 33.11 n.edit. ). Io ş ua este termenul evreu pentru “Iisus” iar cuvîntul “Nun” înseamnă “peş te” în limba ebraică. Î n acest mod a fost prezis că religia Mielului îş i va atinge apogeul în timpul trecerii precesionale a Soarelui în semnul Peş tilor.

Această profeţie s­a îndeplinit deoarece timp de două mii de ani care s­au scurs de la naş terea lui Iisus, religia occidentală a fost propov ăduită de către preo ţi celibatari ce aduceau cultul Fecioarei Imaculate, simbolizată de

semnul ceresc al Fecioarei care este

înlocuiască, în anumite zile, carnea cu peş tele. Cînd Evreii abandonar ă vasele cu carne din Egipt, unde era sacrificat Taurul, ei o păr ăsir ă prin sângele Mielului. Dar în Legea nou ă a Peş tilor nu se prescrie nici o vărsare de sânge ş i, în anumite zile, mâncatul cărnii este condamnat ca un păcat. Căci omul trebuie acum s ă înveţe a se abţine de la carne ş i s ă­ ş i depăş ească înclinaţiile sexuale (s ă­ ş i înving ă dorin ţa pentru trup ş i s ă­ ş i îmblânzească lăcomia cărnii).

complementar Peş tilor. Acelaş i cler a impus de asemenea s ă se

Acest ideal a fost încercat sub Legea ariană în timp ce poporul ales era încă în aş a­zisul Deş ert; a r ămas îns ă f ăr ă succes: omul refuză mana cerescă. Totu ş i trebuie s ă abandonăm acum obiceiurile de canibal, ş i este foarte probabil că se vor face paş i mari în următorii ş apte sute de ani care ne separă de era V ărs ătorului, cu scopul de a se abţine de la folosirea cărnii ş i de a­ ş i învinge apetiturile carnale, căci Fecioara, ş i spicele de gr âu pe care acest semn le conţine, simbolizează aceste două idealuri ca fiind de o valoare inestimabilă pentru dezvoltarea sufletului în epoca noastră.

Jupiter, planeta bunăvoin ţei ş i a filantropiei, guvern ând Peş tii, a fost un factor puternic în dezvoltarea altruismului de­a lungul celor două milenii trecute.

V ărs ător ­ Leu Se spune adesea: copilul este tatăl omului. Plecând de la acest principiu, e permis s ă se spună că Fiul Omului este Supraomul. De aceea, atunci când, prin precesie, Soarele va trece în semnul ceresc al V ărs ătorului, vom intra (ezoteric) într­o fază nou ă a religiei Mielului. Idealul spre care trebuie s ă tindem este indicat de semnul opus, Leul.

Luna, care este habitatul autocratului Legislator ş i Guvernator al raselor, Iehovah, este exaltat ă în Taur. Ori, toate religiile de Ras ă, chiar ş i faza mozaică a religiei ariene a Mielului, cereau o jertfă pentru orice încălcare a Legii. Dar Soarele este exaltat în Berbec, iar când Marele Spirit Solar ­ Hristos ­ veni ca Mare Preot a religiei Ariene, abrog ă sacrificiul celorlal ţi oferindu­Se El Î nsuş i ca un sacrificiu perpetuu pentru păcat.

Ţin înd ochii ridicaţ i spre idealul Fecioarei­mamă în era Peş tilor ş i urmând exemplul jertfei dat de Hristos, Concepţia Imaculată devine pentru fiecare dintre noi un fapt real pentru că Hristos, Fiul Omului se naş te atunci în noi. Î n acest fel, gradual, va fi introdus ă a treia fază a religiei ariene ş i noul ideal găsit în Leul lui Iuda.

Curajul convingerilor, for ţa de caracter ş i alte calit ăţi similare vor concura s ă facă din om veritabilul Rege al Creaţiei, demn de încrederea pentru clasele inferioare de aici de jos ş i implicit, de iubirea Ierarhiilor Divine de sus.

Acest mesaj mistic al evoluţiei Omului este trasat cu caractere arzânde pe bolta cerească unde cel care caută poate s ă citească; ş i pe măsur ă ce aprofundăm revelaţiile subtile ale lui Dumnezeu înv ăţăm s ă ne conformăm în mod inteligent scopurilor Sale. Vom grăbi astfel ziua emancipării noastre în afara inutilităţ ilor care ne împiedică, spre perfecta libertate a Spiritelor eliberate ş i ridicate deasupra legii P ăcatului ş i Mor ţii prin Hristos, Domnul Iubirii ş i al Vieţii.

Ne r ămîne aş adar nouă s ă descifrăm acest mesaj, iar prin aceasta, s ă rezolvăm Enigma Universului.

Capitolul II – Determinism ş i influen ţ e planetare

Când trebuie s ă interpretăm un horoscop e de primă importan ţă s ă lu ăm în considerare starea socială ş i ereditară a individului în cauză. Î ntr­adev ăr, anumite configuraţii planetare care ar fi capitale în horoscopul unui caucazian cult, nu înseamnă mare lucru în cel al unui lucrător chinez ş i vice versa. A neglija un astfel de factor

ar

duce inevitabil la concluzii eronate după cum o vom explica.

O

maximă mistică spune că cu cât o fiin ţă este plasată jos pe scara evoluţiei, cu atât mai sigur r ăspunde la

vibraţiile planetare; de asemenea, cu cât ne ridicăm pe scara cunoaş terii, cu atât ne domin ăm ş i conducem astrele, eliberându­ne astfel de tutela Ierarhiilor divine. Totuş i acest jug nu a fost impus omului făr ă a fi nevoie. Ca ş i părin ţi, punem un jug copilului, pentru a­l împiedica să facă, din ignoran ţă, lucruri care i­ar fi nocive ş i ar putea s ă­l facă infirm pentru restul zilelor sale, tot aş a Ierarhiile divine ne controlează cu ajutorul aspectelor planetare în aş a fel încât s ă nu ne r ănim într­un mod ireparabil de­a lungul experienţelor vieţii.

Dar în acelaş i timp când suntem dirijaţi, avem un oarecare liber arbitru care creş te pe măsură ce progres ăm. Î n mediul nostru, copilul nu are decât foarte pu ţin liber arbitru ş i este supus autorităţii p ărin ţilor s ăi, a servitorilor, dacă aceş tia există în cas ă, ş i, în general, voinţei tuturor celor cu care este în raport ş i care au, pentru binele s ău, dreptul s ă­l supravegheze. Deoarece copilul creş te, măsurile de constrângere se relaxează gradual ş i de­a lungul anilor, acesta învaţă s ă se folosească de liberul s ău arbitru. Acelaş i sistem a fost urmat de către Ierarhiile divine în cazul omului. Omenirea­copil a fost pe de­a­ntregul ghidată de Legile divine f ăr ă a avea nici o voinţă proprie. “Vei face sau nu vei face aceasta”, aş a sunau ordinele la care omul trebuia implicit să se supună; altfel nemulţumirea divin ă se manifesta făr ă întârziere ca s ă înspăimânte sufletul infantil al omenirii prin fulgere, tunete, cutremure ş i flageluri de tot felul. Acestea erau pentru direcţionarea colectiv ă; cât despre indivizi, aceş tia aveau libertate de acţiune redus ă, pentru ei existând legi stricte, porunci, reguli. De asemenea, tributuri de plătit f ăr ă încetare Ş efului divin, sacrificii oferite pe altarul S ău ş i, pentru fiecare ofens ă f ăcută Legii, era cerut, în plus, un anumit sacrificiu material sub formă de bunuri terestre. Teama era nota dominantă a acestui sistem social ş i religios, căci “Teama de Domnul este începutul în ţelepciunii”. Acest regim a fost menţinut sub condiţiile planetare ale lui Marte ş i ale Lunii. Marte, fiind casa dominantelor Spirite ale lui Lucifer, dădu omenirii energia necesară în vederea evoluţiei ş i această energie marţială a fost de cea mai mare importan ţă mai ales în cursul epocilor primitive. Luna, casa Î ngerilor, sub divinul lor Ş ef, Iehovah, d ădu omenirii­copil acest spirit de candoare care este apt de a se lăsa condus ş i de a se curba cu uş urin ţă la autoritate.

Acestea au fost, cu cele ale lui Saturn, singurele influenţe planetare care acţionară asupra umanităţ ii în toată epoca lemuriană ş i, dacă ar fi fost f ăcut un horoscop atunci, ar fi fost inutil s ă se înscrie în el poziţia altor planete deoarece Lemurienii nu răspundeau razelor lor. Chiar în zilele noastre o mare parte a omenirii nu a evoluat mult mai departe de acest punct ş i majoritatea celor pe care­i considerăm apar ţin ând raselor superioare cât ş i cea a claselor inferioare ale lumii noastre occidentale, este dominată în principal de aceste raze planetare.

Sub efectul lor vibraţional, aceş ti indivizi acţionează cu o exactitate automatică, într­un mod specific, în aş a fel încât este posibil s ă prezici cu exactitate ceea ce vor face când se vor g ăsi sub un anumit aspect al acestor planete. Pe de­a­ntregul guvernaţi de emo ţiile lor, abia sunt ­ dacă nu chiar deloc ­ receptivi la vibraţiile intelectuale ale lui Mercur. Nu pot aprecia emoţiile induse de Venus sau de octava sa superioară, Uranus; nu vibrează decât sub influen ţa pasiunilor lor animalice ale naturii lor inferioare; se miş că sub influenţa lui Marte, doar în ceea ce priveş te sexul ş i hrana. Plăcerile lor sunt din genul celor mai josnice ş i mai senzuale; trăiesc, în concluzie, ca animalele iar crezul lor este “să bei, s ă măn ânci ş i s ă te bucuri”. Dorin ţele lor îi împing mai ales spre “femei ş i b ăutur ă”, căci, la acest grad de evoluţie, nu sunt sensibili încă la farmecul poeziei; frumuseţea nu are darul s ă le emoţioneze inima s ălbatică pentru că acest sentiment emanat din strălucirea lui Venus este mult superior sentimentelor pe care le simt ei acum. Î n acest stadiu de dezvoltare, femeia este pentru bărbat un animal de jug ş i o simplă utilitate.

Î ntre timp, “Timpul” reprezentat de planeta Saturn face socotelile ş i mânuieş te deasupra lor biciul necesităţii pentru a­i împinge înainte pe Cale. M ăsoară fiecăruia fructele muncii sale, la vremea recoltei, între dou ă încarnări. După ce omul a cultivat virtuţile s ălbatice ale bravurii, ale îndur ării fizice etc., se g ândeş te, în timpul existenţei post mortem, la alte câmpuri de cucerit. Vede ce i­a lipsit în încarnarea precedentă ş i de ce dorinţele sale au fost zadarnice în lipsa scopurilor precise. Atunci, progresiv, raza constructivă a lui Marte ş i ingeniozitatea lui Saturn fecundează creierul lunar pe care­l construieş te ş i, cu timpul învaţă s ă fabrice obiecte rudimentare necesare ambiţiei sale primitive. Chiar în zilele noastre vedem aceleaş i tr ăs ături de caracter, aceleaş i resurse puse în practică de rasele inferioare pentru irigarea pământurilor, exploatarea minereurilor, măcinarea grăun ţelor. Toate aceste instrumente rezultară din incubaţia razelor planetare ale lui Saturn, Lunii ş i ale lui Marte fertilizând creierul rudimentar al omenirii­copil.

Pu ţin mai departe pe calea evoluţiei, în epoca atlanteeană, Seniorii de pe Venus ş i cei de pe Mercur veniră pe P ământ cu scopul de a da un impuls foarte puternic dezvoltării mentale ş i emoţionale locuitorilor s ăi. Rolul lui Venus a fost s ă combată sentimentele inferioare ş i s ă ridice pasiunea animală ş i brutală a lui Marte la nivelul iubirii mai calde ş i mai frumoase a lui Venus. Trebuia s ă adauge frumuseţea la for ţă ş i, pentru a atinge acest ideal, Seniorii de pe Venus dezvoltară artele plastice, pictura ş i sculptura. Î n acele timpuri nu se predau aceste arte în mas ă, deoarece idealurile care trebuie s ă fie dezvoltate într­o ras ă sunt mai întâi predate celor mai avansaţi, într­un templu al Misterelor. Ori iniţierea, pe atunci nu presupunea nici o instrucţie spirituală, ci consta în perceperea artelor liberale. Sculptura înv ăţa cum frumuseţea putea fi încorporată într­o formă fizică ş i atr ăgea atenţia asupra corpului ale cărui linii suple ş i unduitoare le idealiza. Rezultatul este acum încorporat în corpul propriei noastre rase ş i trebuie s ă se în ţeleagă bine că, într­o ş coală de Mistere, un ideal nu este înv ăţat pentru a fi uitat mâine, el este astfel inoculat, încât s ă poată cu timpul, s ă devină chiar o parte a vieţii, a sufletului ş i corpului rasei. Comparaţi corpul tipic al omului cult modern cu cel al indianului, al boş imanului, al hotentotului etc. ş i veţi g ăsi că la primul frumuseţea se adaugă într­adevăr for ţei.

S­ar putea obiecta că am degenerat în compararţ ie cu tipul pe care ni­l prezintă arta greacă. Nu este exact, din contr ă, noi nu am atins încă acest ideal. Î n Grecia antică, templele Misterelor ocupau un loc mult mai în vedere ca în zilele noastre; frumuseţea formei, frumuseţea plastică era idolatrizată în detrimentul celei spirituale deş i acele timpuri au produs un Socrate sau un Platon. Seniorii lui Mercur care aveau ca misiune de a dezvolta inteligenţa, în timp ce Seniorii lui Venus îş i exersau influenţa asupra emoţiilor inimii, nu fuseseră capabili încă s ă facă o impresie puternică asupra omenirii primitive. Chiar în zilele noastre, ne dăm bine seama că este mai greu să g ândeş ti decât s ă dai fr âu liber impulsivităţii ori emoţiilor. Clasa noastră medie occidentală este mai avansată decât Grecii din antichitate din cauza influenţei asupra vieţii noastre a celor două raze planetare. Desigur, femeia excelează în capacitatea de a fi foarte imaginativă specific vibraţiilor lui Venus ş i aceasta din cauză că ia parte la funcţia creatoare care ajută la modelarea tipului rasei. De aceea silueta sa prezintă curbele graţioase ce exprimă frumuseţea în timp ce b ărbatul posedă în ţelepciunea pozitivă acordată de Seniorii lui Mercur ş i reprezint ă raţiunea, agentul creator în progresului fizic al operei mondiale.

Aspir ăm întotdeauna la elementul care ne lipseş te; îl admir ăm, tindem cu toate forţele fiin ţ