Astrofizica

Elaborat de
GrecuGrigore
Monumentul preistoric Stonehenge
(Anglia) (2400–2200 î.Hr.)
. Sanctuarul de la Sarmizegetusa
Regia (România) (sec. III–II î.Hr.
ASTRONOMIA ÎN CADRUL
ŞTIINŢELOR FIZICE

Termenul „astronomie” provine de

la cuvintele greceşti astron „astru,
stea” şi nomos „lege,,
Astronomia studiază mişcarea,
structura, originea şi evoluţia
corpurilor cereşti şi a sistemelor
formate de ele.
Printre problemele fundamentale abordate de
astronomie se numără:
determinarea poziţiei, mişcării în spaţiu, a
formei şi dimensiunilor corpurilor cereşti;
studiul structurii, proprietăţilor fizice şi al
compoziţiei chimice a aştrilor; problema
originii şi evoluţiei corpurilor cereşti, a
Pământului, Universul
Nu confundați astrologia cu astronomia,
studiul științific al obiectelor cerești.
Astrologia este o pseudoștiință conform căreia
pozițiile relative ale obiectelor cerești ar putea
oferi informații despre personalitatea, relațiile
umane și alte probleme legate de viața umană.
Astrologia datează cel puțin din al II-lea mileniu
î.Hr.
Metodele de cercetare astrofizică

•Astrofizica studiază structura,

proprietăţile fizice şi compoziţia
chimică a corpurilor cereşti,
precum şi procesele care au loc în
ele
În secolul XX, observaţiile astrofizice s-au extins
practic pe toate lungimile de undă, de la razele gama
la undele radio. Au luat naştere noi ramuri ale
astronomiei, cum ar fi radioastronomia, astronomia
în raze X (Röntgen) şi gama, astronomia neutrinică,
astronomia extraatmosferică bazată
pe utilizarea sateliţilor artificiali şi a sondelor
spaţiale.
Energia radiată de corpurile cereşti constituie unica
sursă de informaţie despre proprietăţile fizice şi
compoziţia lor chimică. Datele ştiinţifice
referitoare la corpurile cereşti se obţin din analiza
spectrală a acestei radiaţii.
Prin metoda respectivă se poate determina
compoziţia chimică, viteza radială,
temperatura, câmpul magnetic, perioada de rotaţie
a astrului etc.
Pentru cercetarea undelor radio emise de sursele cosmice se folosesc instrumente speciale numite radiotelescoape

Pentru cercetarea undelor radio emise de sursele cosmice se

 24 aprilie 1990

Telescopul spațial Hubble (prescurtat HST, de la numele lui în engleză Hubble

Space Telescope) este un telescop plasat pe orbită în jurul Pământului, numit
așa după astronomul american Edwin Hubble. Este poziționat în afara atmosferei
terestre
Machetă a Telescopului spațial Hubble
din Marshfield, Missouri, Statele Unite.
 Hiparh sau Hipparchus (Nicaea, Bithynia, cca. 190 î.Hr.
— Rodos, cca.120 î.Hr.) este cel mai mare astronom al
Antichității, fondatorul astronomiei științifice
Prin intermediul acestora, determină durata anotimpurilor,
faptul că mișcarea Soarelui în jurul Pământului nu este
uniformă și descoperă neregularități în mișcarea Lunii.
Clasifică stelele după strălucire, întocmind o hartă de 1022 de
entități. Totodată, calculează cu mare precizie pentru acele
vremuri distanța de la Pământ la Lună, precum și diametrul
celei din urmă. A completat teoria epiciclurilor și a utilizat
pentru prima dată metodele trigonometrice în astronomie.
Cea mai importantă descoperire a lui Hiparh este aceea a
fenomenului de precesie a echinocților.
Detaliu din Școala din Atena de Rafael Sanzio, arătându-i pe
Zoroastru și pe Ptolemeu
Ptolemeu n. circa 87 d.Hr., probabil în Ptolemais Hermii
— d. circa 165 d.Hr., Alexandria) a fost un astronom,
astrolog, cartograf, matematician, fizician, filozof și
muzician antic. A scris în limba greacă, dar se pare că a
fost cetățean roman din epoca elenistică tardivă în timpul
stăpânirii romane a Egiptului, ale cărui teorii au dominat
știința până în secolul al XVI-lea Din vechile izvoare
istorice rezultă că Ptolemeu și-a petrecut cea mai mare
parte a vieții în Alexandria, unde și-a desfășurat
activitatea științifică. A murit în jurul anului 165 d.Hr.,
probabil în Canop, aproape de actuala localitate Abukir,
aflată la circa 23 km NE de Alexandria.
Copernic este un astronom
polonez, creatorul sistemului
heliocentric al lumii. Născut la
19 februarie 1473 în orașul
Torno. În 1491 a intrat la
Facultatea de Arte Liberale de la
Universitatea din Cracovia, unde
a devenit interesat de
astronomie Începând cu anul
1500, locuiește la Roma, face
cursuri de matematică și se
ocupă de observații
Galileo Galilei (n. 15 februarie 1564, Pisa, Ducatul
Florenței(d) – d. 8 ianuarie 1642, Arcetri(d), Marele Ducat
de Toscana) a fost un fizician, matematician, astronom și
filosof italian care a jucat un rol important în Revoluția
Științifică. Printre realizările sale se numără
îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice
realizate astfel, precum și suportul pentruheliocentrismul
copernican. Galileo a fost numit „părintele astronomiei
observaționale moderne „părintele fizicii moderne”,
„părintele științei”, și „părintele științei moderne”.
Stephen Hawking a spus că „Galileo, poate mai mult
Giordano Bruno (1548–1600) a fost un om de
știință și filozof italian care a susținut ideea
copernicană a unui univers heliocentric (centrat
pe soare), spre deosebire de învățăturile bisericii
despre un univers centrat pe Pământ. De
asemenea, credea într-un univers infinit cu
numeroase lumi locuite. Solicitat de Inchiziție să-
și retragă convingerile, Bruno a refuzat. A fost
torturat și ars pe rug pentru convingerile sale
deschise.
Johannes Kepler este cel mai bine cunoscut
pentru cele trei legi ale mişcării planetare.
El a adus numeroase contribuţii ştiinţei şi s-
a dovedit a fi un astronom uimitor.
27 Dec. 1571-5 Noiembrie 1630
Stephen Hawking (1943-2018)
 Cele 8 contribuții principale ale lui Stephen
Hawking la știință
1. Natura găurilor negre
2. Radiația Hawking
3. Teoria Totului
4. Confirmarea Big Bang-ului
5. „O scurtă istorie a timpului”
6. Gravitația cuantică
7. Singularitatea
8. Protecția cronologiei
Stephen Hawking El a fost una dintre mințile minunate din istoria fizicii
și și-a dedicat viața căutării răspunsului la toate aceste întrebări. A avea
o boală neurodegenerativă nu a fost un impediment pentru rezolvarea
unora dintre necunoscutele Universului pe care fizicienii au încercat să
le descifreze de mult timp.
Stephen Hawking a făcut descoperiri și a propus teorii care vor sta la
baza cercetărilor viitoare, întrucât a rezolvat multe îndoieli cu privire la
originea Universului și la fenomenele care apar în el. Așa cum a
încercat Albert Einstein în vremea sa, cea mai mare aspirație a lui
Hawking a fost să unifice toate legile fizice într-una singură. O teorie
care explica totul. Viața profesională a lui Hawking s-a concentrat apoi
pe urmărirea acestui scop, un scop menit să înțeleagă originea și
natura cea mai profundă a Universului.
Hawking și-a dedicat întreaga viață studierii și încercării de a înțelege Universul. El și-a concentrat studiul asupra găurilor
negre, deoarece acestea sunt una dintre marile enigme ale științei. Ele sunt locul în care toate legile fizice par să eșueze.