Astronomia

Astronomia este cunoscută ca știința dedicată studiului corpurilor cerești ale

universului: stele, planete, luni, comete, meteoriți, galaxii și toată materia
interstelară, precum și interacțiunile și mișcările lor.
Astronomie nu numai că există ca știință în sine, ci însoțește și alte domenii de
cunoaștere și alte discipline, precum navigația - mai ales în absența hărților și a
busolei - și mai nou fizica, pentru înțelegerea ei a legilor fundamentale.
Datorită astronomiei, omenirea a atins unele dintre cele mai mari repere
științifice și tehnologice ale timpurilor moderne, cum ar fi călătoriile
interstelare, poziționarea Pământului în Calea Lactee sau observațiile detaliate
ale atmosferelor și suprafețelor sistemelor planetare.

Anticii studiau cerul, luna și soarele atât de amănunțit încât Grecii antici știau
deja că pământul este rotund, dar credeau că stelele se învârt în jurul
pământului, nu invers. Aceasta a continuat până în Evul Mediu târziu în Europa,
când Revoluția științifică a pus sub semnul întrebării fundamentele universale
pe care se practicau multe religii.
Mai târziu, încă din secolul al XX-lea, noile tehnologii avansate disponibile
umanității au condus la o mai bună înțelegere a luminii, ceea ce a condus la o
mai bună înțelegere a tehnicilor de observare telescopică, ceea ce a condus la o
nouă înțelegere a universului și a elementelor sale constitutive.

Astronomia de-a lungul timpului s-a divizat in mai multe subdomenii cum ar fi:
Astrofizică, astrogeologie, astronautică, mecanica cerească, planetologie,
astronomie cu raze X, astrometrie.

Primele descoperiri astronomice au făcut posibilă calcularea trecerii timpului, a

schimbărilor anotimpurilor și mareelor și a poziției în spațiu, deoarece
cunoașterea stelelor ne permite să le folosim ca hărți cerești indicând pozițiile
punctelor cardinale.