Scoala din Milet

Milet School este considerată prima școală filosofică a Greciei antice.

Acesta a primit numele de la orașul Milet, situat în Ionia (Malaya Aziya),
ai cărei cetățeni au avut toți reprezentanții săi - Thales, Anaximandru și
Anaximene. Activitățile școlii milesiene au avut loc la începutul și
mijlocul VI. BC și a fost determinată în mare măsură de o direcție a
tuturor gândirii filosofice antice ulterioare.
Punctul de plecare pentru discuții filosofice despre lume și primele
elemente sale gânditori milesiene este ideea existenței elementelor. Se
crede de ei ca materie primordiala, care nu știe nici naștere, nici
distrugere (tratament la nimic) și acționează ca un substrat constantă a
tuturor manifestărilor sale ocazionale. „În ceea ce privește primii
filosofi - Aristotel spune în lucrarea sa“ Metafizica „- cele mai multe
dintre ele gândit la începutul tuturor lucrurilor numai sub forma
substanței. Asta din care totul este, apoi de la care totul a apărut, prin
aceea că, în final totul este permis, natura, rămâne neschimbată în
forme diferite le numesc elementele și începutul tuturor lucrurilor. "
Aceste elemente filozofia greacă timpurie distinge patru: apă. foc. aer.
pământul; mai târziu, a adăugat un al cincilea - eter.
Conceptul combină elementele de două elemente care există și
interacționează în ea până la sfârșitul formă mai nediferențiat: început
fizic ca începutul de bunuri mobile. și începutul mentale - ca motivul.
Activ, producând la început oricum să fie diferită de amorfă, neavând
energia vitală a materiei drept cauza mișcării este diferită de materie
inertă. Deja în aceste reprezentări timpurii inerente în primii filosofi
milesiene discerne fundamentală pentru toată filozofia ulterioară a
dualismului de material și ideal (spiritual) a început.
Întreaga filosofie a Thales a supraviețuit în istorie în două poziții: primul
- că totul este plin de suflete; în al doilea rând, că „începutul a tot ceea
ce există apă.“
Potrivit lui Thales, viața asociată cu umiditate, „semințe de toate
lucrurile au un caracter umed.“ apă care nu seacă niciodată - este o
substanță vie a naturii, hrănire și dând naștere în sine toate care se
sprijină pe ea însăși solul din care se formează și să crească toate
creaturile. Mai mult decât atât, în concluziile sale Thales merge mai
departe, presupunând că este nu numai în viață, ci chiar și soarele și
focul alimentat de respirații umede. Neschimbătoare și totuși vie
fluiditate. în sine, umiditate inițială iridescent îmbrățișează întregul
univers; servind ca sursă de viață dătătoare rodnică apă din cer, este un
început și o proprietate inerentă a tot ceea ce există.
Acest lucru înseamnă că este un fel de esență universală simplu.
precede întregul set de forme finite de a fi și determină acuratețea
lumii materiale senzual. Astfel, o varietate de lucruri și evenimente este
redus cu Thales pentru unitate, care este universală: toate fenomenele
una în alta, în curs de dezvoltare și distruse, cu o singură entitate este
valabilă în ansamblu: este - adică, cel din care totul se naște, de la care
totul este (sau fără de care nu poate exista nimic), atunci, că totul este
permis.
Trebuie remarcat faptul că aceasta este totalitatea substanțială a
Thales de apă pur speculativă, adică caracter supersensuous. Senzorială
certitudine fiecare lucru are valoare în singularitatea sa: apa Senzual nu
este universală, pentru că împreună cu ea există un foc, aer, pământ.
Thales a făcut un pas important spre căutarea primelor principii și
formarea imaginii filosofice a lumii. Cazul său a fost continuată de
discipolii săi - Anaximandru și Anaximene.
Anaximandru (611-547 BC.)
Există opinia că Anaximandru a introdus prima utilizare a cuvântului
„început“ (arche) ca un termen filosofic care a folosit în sensul naturii,
substratul tuturor lucrurilor. Mai târziu, Arche a început să fie folosit în
filosofia antică într-un dublu sens. O parte din filosofia de la început,
Arche înțeles forțele elementare care a existat dat nastere originar din
lumea în jurul său, a fost și continuă să fie baza și cauza principală a
întregii ființe. Este pentru această cale a fost filosofi ionici care oferă ca
Arche entități diferite (apă, lumină, aer). Dar, de asemenea, considerate
Arche și ca bază a tuturor cunoștințelor. De exemplu, pentru filozofii
italieni (Pitagora, Parmenide) căutare Arche înseamnă în primul rând de
căutare pentru principiul fundamental de a fi și de a ști.
Anaximandru credea Arche în sine ca un fel de substanță infinită
(semnificație inițială nedefinită), care este notat cu termenul „Apeiron“.
Apeiron, sau infinit este ea însăși cauza existenței sale: nu este
determinat de nimic extern, și, ca atare, există un început absolut: de
toate se întâmplă și totul în ea într-o stare inițială a se întoarce
mondiale. Cantitativ Apeiron este nelimitat, de înaltă calitate -
incertitudine. În acest principiu fundamental în minciuna infinit în
copilarie ascunse toate contrariile naturale elementare. toate
diferențele de lucruri. Ele există în ea doar posibilitatea. Potențial de
opoziție se transformă în realitate, și să stea izolat în virtutea infinit de
mișcare perpetuă inerente în ea. iar apoi acestea sunt formate toate
celelalte lucruri.
Acei gânditori care, la fel ca Thales, a recunoscut principiul
fundamental, începutul lumii ceea ce un anumit element, a explicat
originea diferitelor calități prin schimbarea-l, de exemplu, îngroșarea
sau în vid. Anaximandru, de asemenea, a negat în mod spontan de
certitudine, și pentru că originea lucrurilor imaginat ca o selectie,
separare de indiferență. mai degrabă decât ca o modificare a
elementelor. Stand opuși întâi calitative generale - căldură și frig. și apoi
toate celelalte elemente și părți ale universului. Lumea are loc prin
conectarea contrarii eliberați din indiferența inițială și dezvoltat printr-o
serie de compuși specifici suplimentare și precipitatele. Acest lucru
explică diversitatea care există de la sine, nu poate fi redus la orice
natură senzuală special (foc, apa, pamant, aer).
De la miscari nelimitate ale secolului, există izolate elemente reciproc
opuse, dintre care imaginea numărul infinit de lumi, fiecare dintre
acestea fiind fatale pentru legea tuturor lucrurilor trebuie să fie
rezolvate în unitatea etern principiul fundamental infinit universal,
absorbind în sine toate privat, toate individualitate, sunt izolate de la
ea. Spre deosebire de corpurile de state lumi separate Apeiron moare,
este etern. Astfel sa născut și a devenit una dintre cele mai importante
pentru filosofia ideii de infinit. ca și în cazul în care întocmit și ideea
infinit (lipsa de limite spațiale) și ideea unei eterne, nepieritoare (lipsa
de limite de timp).
Astfel, esența naturii nu este nici unul dintre elementele. Dimpotrivă,
această esență este infinită materie, nedefinit (material original), al
tuturor lucrurilor, și înseamnă elementele însele au originea lor.
Anaximandru a făcut un pas important spre conceptul de material fără
rezerve nedeterminată. În sensul său filosofic de fond Apeiron este
tocmai astfel.
Anaximandru motivat că transformările Arche nu apar la întâmplare, ci
în conformitate cu anumite reguli. Reguli inerente la început,
Anaximandru numit legile naturii.
Anaximenes (588-524 BC.)
Anaximene atât un adept al lui Thales, Anaximandru și succesor al liniei.
Recunoscând atât absolut tot mai vie și se deplasează lucru infinit,
cuprinzător, care trebuie sa te gandesti ca o potențialitate care există,
el a definit-o ca o chestiune deosebit de senzual.

Elev Anaximandru Anaximene întrebat: „Cum incert de la început poate

apărea un set de anumite lucruri?“ Am nevoie de un proces care aduce
la viață anumite lucruri: începutul nimic nedeterminată definit nu poate
apărea. Anaximene crezut că putem găsi un prim principiu, care va fi
responsabil, iar ideea de Thales, precum și cerințele impuse de
Anaximandru. În acest caz, primele elemente ar trebui să fie cel mai
„necalificate“, deoarece elementele materiale care nu au toate acele
proprietăți vizibile și anumite deținute de oricare altul dintre ele. Cu
toate acestea, trebuie să fie un prim principiu că o persoană poate să
vadă într-un fel și să se simtă. Deci, conchide Anaximene, primele
elemente ar trebui să fie de aer ca elementele naturii.
„Aerul - care este mai aproape de incorporalul. Aer sprijini totul și
controlează totul. Respiratia de aer și să îmbrățișeze întregul cosmos ".
Spiritul omului, a crezut Anaximene asociate cu respirația. Elementul de
aer, oceanul infinit de aer - transparent și substanță invizibilă; el a fost
mereu în mișcare și se pare ca Apeiron. Astfel, are proprietăți care îl
deosebesc de Apeiron - abilitatea de a îngroșa și evacuate. Anaximenes
a constatat că condensarea aerului duce la faptul că el se transformă în
cele din urmă în lichid și comprimarea ulterioară a conduce fluid la
faptul că există solide. Deci, el construiește o lume a materiei, care
sintetizează proprietățile au început să Thales și Anaximandru.
Pune întrebarea cu privire la sensul acestei filozofii, trebuie să lucrăm
împreună cu GVF Hegel recunosc curajul minții, care este prima dată
când a îndrăznit să „respingă plinătatea unui fenomen natural și reduce
la o substanță simplă, așa cum este stau ceva ce nu apare și nu este
distrus, în timp ce zeii înșiși sunt diverse, schimbătoare.“
În cele din urmă, căutarea lor a dus la descoperirea nu Arche, dar
contradicțiile fundamentale. cea mai fundamentală dintre care a fost o
contradicție între necesitatea de a explica variabilitatea, fluiditatea
lumii, și, în același timp, stabilitatea și siguranța acestuia. Această
contradicție se manifestă sub forma unui conflict între cele două școli
de gândire: ionic și italice. Este cel mai acut exprimat în confruntarea pe
de o parte geraklitikov (adepți ai lui Heraclit), dar pe de altă parte -
școala Eleatic (eleați), și a primit numele de Heraclit, Eleatic coliziune.
Este pe cale de ieșire din acest conflict a filozofiei antice grecești a fost
în măsură să formuleze ideile principale ale cunoștințelor științifice
complexe care până în ziua de azi.