Anaximandru Omul a trebuit sa se defineasca prin delimitarea fata de ceea ce nu este, aceast a fiind prima treapta a devenirii lui

ca fiinta istorica. Aventura incepe aici: definirea prin delimitare, gandirea ca se gandeste pe sine constituie reflectia filosofica, ea aparand ca un imperativ de sorginte creatoa re, omul incercand sa-si explice inceputul lumii in sine, principiul care sta la baza lui. Primii filosofi ai Greciei, Homer, Hesiod si orficii nu au ramas indiferenti fat a de ,,fenomenul uman;; cum nu au ramas indiferenti nici in fata cosmologiei, in cercand sa explice structura, evolutia cosmosului precum si legile generale care il conduc. Scoala milesiana a fost o scoala filosofica fondata in secolul al vi-lea inainte de hr.,. Ideile asociate cu aceasta sunt exemplificate de trei filosofi din cet atea ioniana Milet: Thales, Anaximandru si Anaximene. Ei au fost primii care au sugerat ca raspunsurile intrebarilor: Din ce este facuta lumea? Cum are loc schi mbarea? De ce apar lucrurile si dispar? pot fi gasite pe calea gandirii, facandu -se astfel trecerea de la mit la ratiune. Anaximandru din Milet 610-546, a fost discipol al lui Thales, primul filosof al naturii, urmandu-i la conducerea scolii din Milet. Ca si Thales, Anaximandru va fi si el un filosof al naturii, un physicos. Interesul pt configuratia boltii ceresti si a pamantului l-a determinat sa incer ce intocmirea unui glob ceresc si a unei harti bazate pe cunoasterea punctelor c ardinale. A acordat stelei polare o mare importanta ca indicatoare a nordului, i nsemnand o adevarata revolutie pt tehnica navigatiei. Dupa o marturie veche, A. pare sa se fi detasat critic fata de Thales deoarece a refuzat sa admita un alt element ca substrat material, primul filosof al naturi i spunand ca apa este principiul primordial. Fiind nemultumit de ipoteza thalesi ana, ia toate cele patru elemente si le uneste semnificatia intr-un singur cuvan t, unul nou, primul termen al limbajului filosofic, apeiron, folosindu-l pt noti unea de arche. Arche-ul se traduce in greaca veche prin indefinit si reprezinta cauza oricarei nasteri si pieiri. Este vesnic, inceputul si izvorul existentei. Este conceput c a indeterminabil pentru ca numai de la indeterminat poti ajunge la determinant.T recerea presupune o nedeterminare, ceva care inca nu este ce urmeaza sa fie, dar este forma ce va fi. Dupa zisele aristoteliene, toate lucrurile care sau sunt principiu sau rezulta d in principiu, dar infinitul(ap) nu are principiu deoarece atunci ar fi o limita a infinitului si nu se poate. Ap. este negenerat si nedestructibil, ca fiind un principiu. In mod clar, ceea ce este generat trebuie sa iba un sfarsit. De aceea infinitul nu are un principiu ci el este principiul altor lucruri pe care le co ntine si le guverneaza. Ana. trebuie sa fi postulat infinitul ca principiu deoarece infinitul cuprindesi stapaneste toate lucrurile. Inconjurarea si guvernarea indica exact functiile p rincipiului care sunt tocmai acelea de a cuprinde si de a stapani toate lucruril e. Ana., dupa interpretarea lui Ari. isi prezinta principiul spre o valoare teol ogica,divina,prin simplul fapt ca este nemuritor si nepieritor. Apa lui Th. si infinitul lui A. preiau in sine ca principiu, ca arche sau physis al intregului caract. pe care Homer le considera tocmai privilegiile zeilor:nem urirea, stapanirea si guvernarea intregului. Astfel, A. continua, precizand ca n emurirea principiului nu trebuie sa admita nici inceput nici sfarsit. Insa cum iau nastere lucrurile din infinit, prin ce proces? Acest lucru s-ar int ampla doar printr-o separere a contrariilor(caldul-recele, uscatul-umedul) de pr incipiul unic. Asa cum infi. este principiu tot asa infiniturile sunt lumile car e iau nastere din principiu. Iar lumile sunt infinite nu numai in succesiunea te mporala in sensul ca lumea va muri si va renaste dupa aceea de infinite ori ci d e asemenea in existenta simultana spatiala, adica in sensul ca exista impreuna c osmosuri infinite, avand toate o origine si un sfarsit ce se perpetueaza la infi nit. Anaximene, elevul lui Ana. a inlocuit apeiron-ul abstract al dansului cu ae rul, reconfirmand ideea milesienilor ca nimic nu se naste din nimic. Doua aspecte demne de evidentiat:Ana. rep. pamantul ca ceva ce nu mai are nevoie

de un suport material, in comparatie cu T., la el, pamantul plutind pe apa si s ustinerea ideii ca originea vietii incepe o data cu animalele subacvatice, adica evolutia speciilor prin intermediul adaptarii la mediu.