Scoala din Millet

Scoala din Milet – deschizatoare de drumuri in orizontul filosofiei

pentru ca pentru prima data reprezentantii ei i-si puneau probleme
filosofice si cautau si raspunsuri la acestea. Ei se intrebau daca nu exista
o natura comuna tuturor lucrurilor, daca nu exista un temei. Din acest
temei se naste diversitatea si i-si puneau si o alta problema filosofica,
daca nu este si o unitate in diversitate. Aceste intrebari sunt
problemele mari ale filosofiei din toate timpurile (ce este diversitatea,
entitatea lumii, etc.).
Reprezentantii scolii din Milet au fost :
- Thales din Milet,
- Anaximandru,
- Anaximene.
Thales este cel dintai filosof al Greciei si al lumii europene. El a facut
parte din toate topurile privindu-i pe cei 7 intelepti ai lumii Antice. Avea
cunostinte din toate domeniile (economie, hidrotehnica, militara,etc.),
dar el nu a fost primul filosof pentru ca detinea cunostinte din toate
domeniile ci pentru ca si-a pus problemele filosofiei. Identifica temeiul
tuturor lucrurilor. Principiul lui este apa.Dupa el toate se nasc din apa si
se intorc la apa.
Pitagorismul, urmărind dezrobirea sufletului din carcera trupului, prin
viață cumpătată în slujba binelui și dreptății, a recunoscut că mijlocul
de a ne ridica peste micimile vieții este cunoașterea adevărată a lumii.
Fiindcă pitagoreicii prețuiau muzica și armonia ei, ca mijloace de
înălțare sufletească, au efectuat cele dintâi cercetări științifice asupra
muzicii.
La intrarea în școală, discipolului i se prescria un anumit timp de tăcere.
Fiecare avea timpul său, stabilit în funcție de capacitatea sa presupusă.
Dicipolul tăcea și asculta ce spuneau alții timp de cel puțin doi ani. Cei
care se găseau pe acest parcurs de tăcere și ascultau se numeau
akustikoi (auditori). Cei ce aveau voie să vorbească, să întrebe și să-și
spună părerile, după ce învățaseră lucrurile cele mai grele – tăcerea și
ascultarea – se numeau matematici (mathematikoi), căci vechii greci
înțelegeau prin matematici geometria, muzica și celelalte discipline
superioare. Apoi, cei care treceau mai departe la cercetarea Universului
și a principiilor naturii se numeau fizicieni (physikoi ).1
Contrar aparențelor, nu este vorba de un ritual inițiatic. Pitagoricii
supuneau pe neofiți la o tăcere care însemna o acțiune preparatorie în
vederea însușirii științelor. Tăcând și ascultând, discipolii "începeau să
devină erudiți" în ceea ce "se numea ekhemythia ", adică "păstrarea
cuvântului" (N. Nasta, Note la Pytagoras).
Încă din antichitate, s-a făcut o distincție între pitagoricieni, care erau
discipolii direcți ai lui Pitagora, pitagorei, elevi sau urmași acelora și
pitagoriști, cei care trăiesc după principiile școlii, dar din afară.
Această școală dispare prin secolul IV î.Hr., dar continuă să existe latent
până către finele lumii antice, după ce reapare prin 100 î.Hr., dând
naștere neopitagorismului. Dintre toate filosofiile dinainte de Socrate,
numai școala pitagoreică izbutește să supraviețuiască mai multă vreme.
[modificare]Numărul
Este destul de greu de a spune clar care anume idei filosofice aparțin lui
Pitagora și care anume aparțin elevilor săi. Se poate spune însă că ideea
fundamentală a pitagorismului a pornit de la întemeiatorul școlii:
principiul și substratul lucrurilor sensibile este numărul (arithmos), care
exprimă armonia și raporturile statornice ale