coala pitagoreic a fost o coal filosofic fondat de Pitagora n secolul VI .Hr.

Pitagorismul, urmrind dezrobirea sufletului din carcera trupului, prin via cumptat n slujba binelui i dreptii, a recunoscut c mijlocul de a ne ridica peste micimile vieii este cunoaterea adevrat a lumii. Fiindc pitagoreicii preuiau muzica i armonia ei, ca mijloace de nlare sufleteasc, au efectuat cele dinti cercetri tiinifice asupra muzicii. La intrarea n coal, discipolului i se prescria un anumit timp de tcere. Fiecare avea timpul su, stabilit n funcie de capacitatea sa presupus. Dicipolul tcea i asculta ce spuneau alii timp de cel puin doi ani. Cei care se gseau pe acest parcurs de tcere i ascultau se numeau akustikoi (auditori). Cei ce aveau voie s vorbeasc, s ntrebe i s-i spun prerile, dup ce nvaser lucrurile cele mai grele tcerea i ascultarea se numeau matematici (mathematikoi), cci vechii greci nelegeau prin matematici geometria, muzica i celelalte discipline superioare. Apoi, cei care treceau mai departe la cercetarea Universului i a principiilor naturii se numeau fizicieni (physikoi ).1 Contrar aparenelor, nu este vorba de un ritual iniiatic. Pitagoricii supuneau pe neofii la o tcere care nsemna o aciune preparatorie n vederea nsuirii tiinelor. Tcnd i ascultnd, discipolii "ncepeau s devin erudii" n ceea ce "se numea ekhemythia ", adic "pstrarea cuvntului" (N. Nasta, Note la Pytagoras). nc din antichitate, s-a fcut o distincie ntre pitagoricieni, care erau discipolii direci ai lui Pitagora, pitagorei, elevi sau urmai acelora i pitagoriti, cei care triesc dup principiile colii, dar din afar. Aceast coal dispare prin secolul IV .Hr., dar continu s existe latent pn ctre finele lumii antice, dup ce reapare prin 100 .Hr., dnd natere neopitagorismului. Dintre toate filosofiile dinainte de Socrate, numai coala pitagoreic izbutete s supravieuiasc mai mult vreme.