Principiul de functionare al

motoarelor termice. Randamentul

Tipuri de motoare
 Definitia:
 Un motor termic este o mașină termică motoare, care transformă
căldura în lucru mecanic.

 Un motor termic lucrează pe baza unui ciclu termodinamic

realizat cu ajutorul unui fluid.

 Întrucât, conform principiului al doilea al termodinamicii,

entropia unui sistem izolat nu poate decât să crească, doar o
parte a căldurii preluate de la sursa de căldură este transformată
în lucru mecanic. Restul de căldură este transferat unui sistem
cu temperatură mai mică, numit sursă rece.
 Motor Stirling Stirling Alfa

Cu ardere Stirling Beta

Turbina cu aburi
externa

Motor cu aburi Stirling Gama

Motoare
Motoare termice
termice
Motor Wankel

Motor cu ardere
Motoare rotative interna cu
cilindru

Tipurile de Cu ardere interna

Turbina cu gaze

motoare Motor - racheta

termice Motoare cu
reactie
Statoreactor

Pulsoreactor
Motoarele cu ardere externa:
 Motorul cu abur
 Un motor termic cu ardere externă, care transformă energia
termică a aburului în lucru mecanic. Aburul sub presiune este
produs într-un generator de abur prin fierbere și se destinde într-
un agregat cu cilindri, în care expansiunea aburului produce
lucru mecanic prin deplasarea liniară a unui piston, mișcare care
de cele mai multe ori este transformată în mișcare de rotație cu
ajutorul unui mecanism bielă-manivelă.
 Căldura necesară producerii aburului se obține din arderea unui
combustibil sau prin fisiune nucleară.
Turbina cu abur
 Turbina cu abur este o mașină termică rotativă motoare, care
transformă entalpia aburului în energie mecanică disponibilă
la cupla turbinei. Transformarea se face cu ajutorul unor
palete montate pe un rotor cu care se rotesc solidar.

 Aburul, cu presiune și temperatură ridicată este destins în paletele

statorului, numite și ajutaje, până la o presiune mai mică. Energia
aburului, caracterizată prin entalpie este transformată în energie cinetică.
Aburului cu viteză mare i se schimbă direcția de curgere cu ajutorul unor
palete, rezultând o forță care acționează asupra paletelor, forță care
creează un moment asupra rotorului. Acesta se rotește cu o anumită viteză
unghiulară, livrând la cuplă putere sub formă de lucru mecanic.
 Motorul: Alfa Stirling
 Timpul 1: Cea mai mare parte a gazului de lucru este în contact cu
peretele cilindrului cald; ca urmare se încălzește mărindu-și volumul și
împingând pistonul spre capătul cilindrului. Dilatarea continuă și în
cilindrul rece al cărui piston are o mișcare defazată cu 90° față de
pistonul cilindrului cald, însoțită de extragere în continuare de lucru
mecanic.
 Timpul 2: Gazul de lucru a ajuns la volumul maxim. Pistonul în cilindrul
cald începe să împingă cea mai mare parte din gaz în cilindrul rece unde
pierde din temperatura acumulată și presiunea scade.
 Timpul 3: Aproape toată cantitatea de gaz este în cilindrul rece și răcirea
continuă. Pistonul rece, acționat de momentul de inerție al volantului sau
o altă pereche de pistoane situate pe același arbore comprimă gazul.
 Timpul 4: Gazul ajunge la volumul minim și pistonul din cilindrul cald
va permite vehicularea spre acest cilindru unde va fi încălzit din nou și va
începe cedarea de lucru mecanic către pistonul de lucru.
Motoarele cu ardere interna;
Motoare rotative:
Motor cu ardere interna cu piston
si cilindru:
 Motorul Wankel:
 La motorul Wankel ciclul de patru timpi se desfășoară în spațiul
dintre interiorul unui cilindru de formă aproximativ ovală și un rotor
similar ca formă triunghiului Reuleaux.
 Forma rotorului este rezultatul unei minimizări în volum a camerei
de combustie și a maximizării raportului de compresie.
 Arborele cardanic central, numit și „Arbore de tip E” trece prin
centrul rotorului și este susținut de rulmenți fixați. La vârfuri, rotorul
este izolat, astfel încât se formează trei camere de combustie mobile.
Rotorul se rotește în sensul acelor de ceasornic pe propria sa axă și e
controlat de o pereche de trepte de sincronizare. O treaptă fixată la
una din laturile rotorului este atașată la un mecanism circular care
păstrează raportul de o rotație a rotorului la 3 rotații ale arborelui
cardanic.
Motoare cu ardere interna;
motor cu reactie:
 Turbina cu gaze
 Cea mai simplă turbină cu gaze este formată dintr-
un compresor, care este montat pe același ax cu o
turbină. Compresorul absoarbe aerul din atmosferă
și îl comprimă la presiunea de câțiva bar. Aerul
comprimat ajunge într-o cameră de ardere, în care
este introdus și un combustibil. Aici are loc arderea
la presiune constantă, cu creșterea temperaturii și a
volumului gazelor produse prin ardere. Gazele de
ardere se destind în turbină, producând lucru
mecanic, iar apoi sunt evacuate în atmosferă.
 Motor racheta:
 Cel mai răspândit tip este motorul-rachetă
termochimic, la care jetul de gaze, cu presiunea și
temperatura ridicate, se realizează în urma unor
reacții chimice puternic exoterme. Motorul-
rachetă termochimic utilizând combustibil solid
sau lichid, este constituit din: camera de ardere,
ajutaj reactiv, rezervoare de combustibil, sistem
de alimentare, dispozitiv de aprindere.
 Statoreactor:
 Statoreactorul este un sistem de propulsie prin reactie al
aeronavelor. Forta de tractiune este produsa de ejectia
gazelor rezultate din arderea combustibilului in amestec
cu aerul.
 Este de forma unui tub, denumirea de ”stato” fiind
datorata faptului ca nu are piese in miscare.
 In engleza se foloseste termenul de ramjet – derivat din
“ram air compression” – sau comprimarea dinamica a
aerului la admisie. In general combustibilul folosit este
kerosen sau alte derivate petroliere, eventual hidrogenul.
 Pulsoreactor:
 Pulsoreactoarele sunt motoare foarte simple constructiv, costul de fabricatie fiind relativ
redus.Raportul tractiune/ masa este excelent, insa consumul specific de combustibil este
foarte ridicat.
 Functioneaza pe baza ciclului Lenoir si difera fata de motoarele cu piston tip Otto sau
turbomotoarele bazate pe ciclul Bryton, compresia amestecului carburant fiind generata prin
fenomenul de rezonanta acustica.
 Arderea este realizata in secvente scurte, diferind astfel fata de turboreactoare, motoarele
racheta sau statoreactoare, la care arderea este continua.
 In interior are loc o alternanta intre presiune joasa la admisie si presiune inalta in timpul
arderii.
 Valoarea maxima a compresiei este de 1.2 : 1, ceea ce conduce la un randament scazut.
 Din punct de vedere constructiv sunt motoare pulsoreactoare cu supape, ce realizeaza la
deschidere admisia si se inchid la detenta, sau motoare fara supape, neavand piese in
miscare.
 Caracteristic motoarelor pulsoreactoare este zgomotul specific, datorat rezonantei in tubul de
ardere si frecventei de completare a ciclului.
 Randament:
 Un motor termic funcţionează cu atît mai eficient, cu
cît el transformă în lucru mecanic o parte mai mare
din cantitatea de căldură Q1 primită de agentul de
lucru de la încălzitor. Astfel, eficacitatea motorului
termic este caracterizată de mărimea egală cu:
 ----------------------
 numită randament. Deoarece o cantitate de căldură
Q2 este transmisă sursei reci, randamentul ia valori η
< 1. De obicei, randamentul se exprimă în procente.
 Raportul adimensional dintre lucrul mecanic util și
lucrul mecanic consumat se numește randament. Prin
randament se înțelege, în fizică și inginerie, un raport
subunitar a două mărimi fizice scalare conservative
(putere, energie, masă, sarcină electrică) care măsoară
cât dintr-o anumită mărime a fost folosită util.

 Matematic, randamentul, de multe ori numit și

eficiență energetică, se notează cu litera eta din
greaca veche fiind dat de următorul raport, în care
prin util și consumat se înțelege Lucrul mecanic util,
respectiv Lucrul mecanic consumat.
Termenii noi:
 Principiul al doilea al
termodinamicii precizează
condițiile în care are loc
transformarea energiei termice în
energie mecanică. El are un caracter
calitativ, arată sensul în care se
produc spontan transformările, fără
să se refere la cantitățile de energie
schimbate. El este o particularizare a
principiului general al schimburilor
de energie, conform căruia
transformările spontane de energie
se realizează de la potențialul mai
înalt spre potențialul mai scăzut.
 Entropia este o măsură cât
de aproape de echilibrul
termodinamic; este o
proprietate extensivă a unui
sistem termodinamic.
Noțiunea a fost introdusă de
Rudolf Clausius.
 Entropia fiind o mărime de
stare importantă pentru
sistemele termodinamice,
este folosită la reprezentări
grafice ca mărime de
referință a unei axe de
coordonate. Diagramele care
au entropia ca mărime de
referință pentru una din axele
de coordonate, se numesc
diagrame entropice.