Lucrarea 4

VERIFICAREA LEGII PÂRGHIILOR

1. Introducere teoretică
Pârghia se definește ca fiind o bară rigidă care se poate roti în jurul unui punct fix,
numit punct de srijin, sub acțiunea a două forțe: forța activă (F) și forță rezistentă (R).
În funcție de poziționarea punctului de sprijin și a punctelor de aplicație ale forțelor,
pârghiile sunt de trei tipuri (fig. 1):
- pârghii de ordinul (gradul) I, pentru care punctul de sprijin se găseste între punctele de
aplicație ale forțelor, exemple fiid balanța și foarfeca;
- pârghii de ordinul (gradul) II, pentru care punctul de sprijin se găseste la un capăt, iar la
celălat capăt este punctul de aplicație al forței active, exemple fiind roaba și cleștele;
- pârghii de ordinul (gradul) III, pentru care punctul de sprijin se găseste la un capăt, iar
la celălat capăt este punctul de aplicație al forței rezistente, exemple fiind penseta și
capsatorul;

Fig. 1. Tipuri de pârghii

Rolul pârghiei este de a utiliza o forța activă mică pentru a învinge o forță activă mare
(”Dați-mi un punct de sprijin și voi urni Pământul!” a spus Arhimede, cel care a stabilit
legile matematice care decsriu funcționarea pârghiilor) sau de a inversa sensul de acțiune al
forței active, respectiv de a deplasa punctul de palicație al forței rezistente. Acest efect se
bazează pe condiția de echilibru de rotație a pârghiei și anume suma momentelor celor două
forțe să fie nulă.
Momentul forței este o mărime care caracterizează efectul de rotație al unei forțe.
Momentul forței față de un punct P se definește ca fiind produsul vectorial dintre vectorul
de poziție al punctului de palicație al forței față de punctul P și forță.
M=r x F (1)
Pentru modulul momentului fortei avem
M=r.F.sinα= b.F (2)

in care α este unghiul dintre vectorii r si F, iar b=rsinα se numește brațul forței.
Punând condiția de echilibru de rotatie a pârghiei se obține legea parghiilor

F/R= bR/bF (3)

Enunțul legii pârghiilor este: raportul forțelor este egal cu raportul invers al brațelor.

1
 2. Pârghii în organismul uman

În organismul uman (ca și în alte organisme animale de altfel) întâlnim pârghii osoase, care
sunt formate de două oase vecine, articulate si legate printr-un mușchi. În organsimul uman
pârghiile de ordinul I sunt destul de puțin numeroase și se mai numesc și pârghii de
echilibru deoarece asigură echilibrul static al corpului sau al unor segmente ale acestuia.
Exemple de pârghii de gradul I în corpul omului sunt:
- trunchiul, care se află în echilibru pe picioare: fosta rezistentă este greutatea
trunchiului, forța activă este dezvoltată de mușchii picioarelor, iar punctul de sprijin
este centrul de greutate.
- capul care sprijinină pe coloana vertebrală: forța rezistentă este greuitatea capului, forța
activă este dezvoltată de mușchii cefei care nu lasă capul să cadă în față, iar punctul de
aplicație este pe vertebra atlas (Fig. 2 );
- antebrațul la efectuarea flotărilor, sau a extensiei și a indoirii la poziția stând pe mâini:
foța rezistentă este greutatea corpului, forța activă este dezvoltată de mușchii extensori,
punctul de sprijin este articulația cotului.

Fig 2. Pîrghie de ordinul I in organismul uman: capul se afla în echilibru sprijinindu-se pe atlas.
(https://optional11b2.wikispaces.com/Parghiile+in+organismul+uman– 2 martie 2017)

Pârghiile de ordinul II din organismul uman sunt elemente de deplasare și au rolul de a

multiplica forța. Exemple de pârghii de ordinul II în organismul uman sunt:
- incisivii și caninii;
- piciorul la ridicarea pe vârfuri: forța rezistentă este greutatea corpului aplicată la
nivelul articulației tibio-tarsiene, forța activă este dezvoltată de mușchii tibiei inserați
prin tendonul lui Ahile pe calcaneu, iar punctul de sprijin se află la extremitatea
metatarsienelor in contact cu solul (Fig. 3),
- segmentul membrului superior în timpul executării flotărilor.
Pârghiile de gradul III din organismul uman sunt cele mai răspândite și sunt pârghii de
deplasare, ele utilizând o forţă mare pentru a învinge o forţă mică, dar rolul lor este de a
deplasa punctul de aplicaţie a forţei rezistente. Exemple de pârghii de gradul III în
organismul uman sunt:

- antebraţul în flexie funcţionează ca o pârghie de gradul III când muşchii flexori se

contractă pentru a-l ridica; bicepsul se contractă producând o forţă care are punctul de
aplicaţie pe antebraţ. În acest caz, braţul forţei active este de aproximativ 8 ori mai mic

2
 decât braţul forţei rezistente, rezultă că forţa activă trebuie să fie de 8 ori mai mare
decât forţa rezistentă (fig. 4);
- coastele, în timpul respiraţiei, la inspiraţie şi expiraţie. Articulaţia costo–vertebrală
reprezintă punctul de sprijin, zonele de inserţie a muşchiului pe corpul coastei
reprezintă punctul de aplicaţie al forţei active iar partea anterioară a coastelor reprezintă
rezistenţa;
- gamba acţionează ca o pârghie de gradul III, la fotbal, în cazul unui voleu, piciorul nu
este fixat pe sol, deci punctul de aplicaţie al forţei active se află la mijloc iar rezistenţa
este reprezentată de un ansamblu de forţe (greutatea mingii, greutatea piciorului etc.).

Fig. 3. Pârghie de ordinul II în organsmul uman: piciorul la ridicarea pe vârfuri

(https://optional11b2.wikispaces.com/Parghiile+in+organismul+umanphp -2 martie 2017)

a b
Fig. 4. Pârghii de gradul III în organismul uman: antebrațul in flexie cand este ridicat (a) si gamba în cazul
unui voleu (b).

3
O particularitate importantă a pârghiilor din organismul uman este aceea ca pot exista mai
multe forțe rezistente și/sau active, respectiv pârghia își poate modifica gradul în funcție de
mișcarea efectuată de corp, sau de segmentele acestuia. De exemplu, antebraţul se
comportă ca o pârghie de gradul III în mişcarea de flexie și respectiv ca o pârghie de gradul
în poziţia stând pe mâini.

3. Modul de lucru
Pentru realizarea experimentului avem nevoie de urmatoarele materiale: suport, bara cu
carlige, carlige cu suport, discuri crestate, riglă, dinamometru. Etapele modului d elucru
sunt:
- se prinde bara de suport la mijlocul său;
- se agată carligele cu suport la diferite distante de o parte si de celalta a punctului de
sustinere a barei și se adaugă discuri pânî când bara este în echilibru (are pozitie
prizontală);
- se calculeaza forța activă (F), forța rezistentă (R) ca greutăți ale carsligelșor cu suport si a
discurilor crestate asezate pe acestea, datele se trec in tabel;
- se măsoară brațele forțelor ca distanțe de la punctul de susținere al barei până la punctele
de aplicație ale forțelor, datele se trec in tabelul 1;.
- se fac 3 astfel de determinări;

Tabelul 1.
Nr Tip de F (N) bF (m) R (N) bR (m) F. bF R.bR Concluzie
crt. pârghie (N.m) (N.m)
1
2
3

- se cântarește bara și se determină greutatea acesteia (G), se trece in tabelul 2;

- se prinde bara de suport cu unul dintre capete și se determină distanta pana la mijlocul
barei (bG), se trece in tabelul 2;
- la celălalt capăt se agață cârligul cu suport și se adauga pe acesta discuri crestate;
- se determină forța rezistentă ca greutate a carligului cu discuri (R) și se măsoară
distanța până la punctul de sprijin al barei obținându-se bratul fortei rezistente și datele
s etrec în tabelul 2;
- se prinde dinamometrul de bară într-un punct situat între cele două capete și se ridică
bara în poziție orizontală;
- se citeste indicatia dinamometrului, aceasta fiind forța activă și se măsoară distanța de
la punctul în care este agățat dinamometrul până la punctul de sprijin al barei, acesta
distantă resprezentând brațul forței active și datele se trec în tabelul 2.
- se repetă masuratorile de 3 ori pentru alte puncte de aplicatie ale fortei reziatente și
respectiv active;

4
Tabelul 2
Nr Tip de G bG F bF R bR F. bF R.bR+G.bG Concluzie
crt. pârghie (N) (m) (N) (m) (N) (m) (N.m) (N.m)

1
2
3

- se prinde bara de suport cu unul dintre capete și se determină distanta pana la mijlocul
barei (bG), se trece in tabelul 3;
- de bară se agață cârligul cu suport și se adaugă pe acesta discuri crestate;
- se determină forța rezistentă ca greutate a cârligului cu discuri (R) și se măsoară
distanța până la punctul de sprijin al barei obținându-se bratul fortei rezistente și datele
se trec în tabelul 3;
- se prinde dinamometrul de bară la extremitatea liberă și se ridică bara în poziție
orizontală;
- se citeste indicatia dinamometrului, aceasta fiind forța activă și se măsoară distanța de
la punctul în care este agățat dinamometrul până la punctul de sprijin al barei, acesta
distantă resprezentând brațul forței active și datele se trec în tabelul 3.
- se repetă masuratorile de 3 ori pentru alte puncte de aplicatie ale fortei reziatente și
respectiv active;

Tabelul 3
Nr Tip de G bG F bF R bR F. bF R.bR+G.bG Concluzie
crt. pârghie (N) (m) (N) (m) (N) (m) (N.m) (N.m)

1
2
3

5
4. Aplicații

1. Stabiliţi tipul pârghiei în fiecare caz:

2. Un sportiv ţine în mână o bilă folosită în jocul de bowling, astfel încât antebraţul
său este în poziţie orizontală, ca în figura de mai jos. Masa antebraţului este de
1,8 kg iar masa bilei este de 7,2 kg.

a. Reprezentaţi schematic elementele pârghiei;

b. Determinaţi sensul de rotaţie imprimat de fiecare forţă;
c. Calculaţi momentul rezultant al forţelor care determină rotirea în sens orar;
d. Calculaţi valoarea forţei exercitate de muşchiul biceps asupra antebraţului.

6
7