Sunteți pe pagina 1din 30

HIDROTERAPIA

DEFINIȚIE

Hidroterapia constă în „aplicarea


unor procedee, în scop profilactic,
care au la bază apa, la diferite
temperaturi şi sub diferite stări de
agregare (lichidă, gazoasă), apă
simplă sau cu diferite ingrediente în
ea (plante medicinale, substanţe
chimice)” (Drăgan, I., 1978).
TAXONOMIE

crioterapie – proceduri cu
temperatura apei sub 5 °C;

În funcţie de temperatura apei,


hidroterapia propriu-zisă –
procedurile de hidroterapie se
proceduri cu apă la
pot ordona, astfel: (Creţu A.,
temperatura între 5°C şi 38 °C;
Bratu M. 2003)

termoterapia – proceduri cu
temperatura apei peste 38 °C.
TAXONOMIE
proceduri
fierbinţi – cu
apă la
temperatura
de peste 40
°C;

proceduri
proceduri reci calde – cu
– cu apa la Într-o clasificare apă la
temperatura temperatura
sub 16 °C. mai detaliată a 32 °C – 40
procedurilor °C;

hidroterapiei, se
pot sistematiza
astfel:

proceduri proceduri
răcoroase – călduţe – cu
cu apa la apa la
temperatura temperatura
16 °C – 24 24 °C – 32
°C; °C;
TAXONOMIE
băi,

duşuri,

În funcţie de modalitatea de
utilizare a apei, procedurile
hidroterapiei se pot ordona, în:

sauna,

călcatul apei
BĂILE

Băile sunt proceduri hidroterapeutice


care utilizează apa simplă sau cu
adausuri de diferite ingrediente.

Utilizată ca mijloc de recuperare,


baia este eficientă, deoarece
valorifică efectele Legii lui Arhimede.
Clasificarea băilor

Caracterul
aplicării:

băi simple – cu
băi cu adausuri:
apă simplă:

cu plante
cu substanţe medicinale (sub
cu gaze
chimice; formă proaspătă,
uscată, esenţe);
Clasificarea băilor
băi generale – cu
scufundarea totală a corpului
în apă;
Suprafaţa aplicării:
băi parţiale – cu scufundarea
unor părţi sau segmente ale
corpului în apă;

băi scurte – sub 10


minute;

băi medii – 10-20


Durata aplicării:
minute;

băi lungi – peste 20 de


minute.
Clasificarea băilor

Temperatura apei:

băi băi
băi calde – băi fierbinţi
băi reci – cu răcoroase – indiferente
cu – cu
temperatura cu – cu
temperatura temperatura
apei sub 20 temperatura temperatura
apei de 36- apei de 43-
°C; apei de 21- apei de 34-
42 °C; 45 °C;
33 °C; 35 °C;
În refacerea organismului sportivului, după activitatea de
antrenament, băile generale au eficienţă maximă.

sub temperatura de
indiferenţă (sub 34 °C);

la temperatura de
Băile generale, cu indiferenţă (34-35 °C);
imersia totală a corpului aceste băi pot fi
în apă: realizate în cadă,
piscină, baie cu valuri; sub formă de băi calde
– simple, cu masaj,
kinetoterapice
peste temperatura de
indiferenţă (peste 36
°C),
băi fierbinţi simple sau
ascendente.
Băile parţiale se utilizează în cazul refacerilor locale, strict direcţionate spre părţi
sau segmente ale corpului şi pot fi ordonate astfel:

regiunea
temperatura aplicată:
apei:
• membre
• reci; superioare;
• calde; • membre
• alternante; inferioare;
• ascendente • gambe,
antebraţe, braţe
Pentru a completa şi amplifica efectele stimulate de baia caldă, se apelează şi la
factorul chimic, materializat prin adăugarea în apă de diferite ingrediente, care
vor accelera procesul refacerii după activităţi sportive stresante.

Ingredientele utilizate pot fi:


• substanţe chimice:
• iodura de potasiu (50-100 g), cu rol în
stimularea metabolismului;
• sarea de Bazna, sarea de Băltăţeşti (sare
clorosodică sulfurată, calcică-magneziană),
sare de bucătărie (1 kg), cu efecte stimulatoare
ale circulaţiei sângelui;
• bicarbonat de sodiu – cu efecte alcalinizante în
refacerea valorilor normale ale pH-ului;
Pentru a completa şi amplifica efectele stimulate de baia caldă, se apelează şi la
factorul chimic, materializat prin adăugarea în apă de diferite ingrediente, care
vor accelera procesul refacerii după activităţi sportive stresante.

Ingredientele utilizate pot fi:


• plante medicinale:
• coajă de castan, frunze de nuc, flori de lavandă,
frunze de păducel, muguri de pin şi brad, frunze şi
mâţişori de salcie, coajă de ulm, frunze de vâsc, de
mentă, frunze de iederă, frunze şi scoarţă de frasin,
tărâţe, flori de muşeţel, valeriană.

Plantele pot fi folosite proaspete, uscate


sau sub formă de uleiuri, esenţe, care se
adaugă în apa de baie.
Pentru a completa şi amplifica efectele stimulate de baia caldă, se apelează şi la
factorul chimic, materializat prin adăugarea în apă de diferite ingrediente, care
vor accelera procesul refacerii după activităţi sportive stresante.

Efectele utilizării băilor calde cu plante se reflectă asupra


• circulaţiei sângelui,
• musculaturii (prin efecte analgezice, antiinflamatoare, antispastice),
• pielii (cu efecte antiseptice, cicatrizante, antiinflamatoare),
• sistemului nervos (efecte antidepresive, sedative, calmante).

Apa pentru baie trebuie să aibă o temperatură de 34-37 °C şi să


dureze 10-15 minute. Băile de plante se pot face la 2-3 zile.

La o cadă cu apă, respectiv la 80-100 l, se adaugă plante în


cantităţi diferite 300-500gr.

Uleiurile, esenţele utilizate se adaugă în cantitate de 8-10


picături în apa de baie.
Pentru a completa şi amplifica efectele stimulate de baia caldă, se apelează şi la
factorul chimic, materializat prin adăugarea în apă de diferite ingrediente, care
vor accelera procesul refacerii după activităţi sportive stresante.

Ingredientele cu dioxid de carbon,


utilizate pot fi:
sulf,

gaze: bule de oxigen

aer comprimat, (o presiune


de 1-2 atmosfere).

Temperatura apei de baie este 34-35 °C, iar durata procedurii este de
10-15 minute. Masajul fin, realizat de bulele gazoase se asociază cu efectele
produse de temperatura şi presiunea hidrostatică, rezultatele produse asupra
organismului sportivului obosit, fiind de vasodilataţie cutanată intensă, scădere
a ritmului cardiac şi micromasaj tegumentar, de relaxare musculară şi calmare a
stărilor nevrotice (la supraantrenament).
Duşurile
Între procedurile hidroterapiei se află şi
utilizarea duşurilor, acestea sunt terapii în care
coloane de apă, la temperaturi sau presiuni
diferite, sunt proiectate de la o anumită distanţă
pe corp.

Factorii care acţionează prin această


procedură sunt de natură termică (prin
temperaturi diferite) şi de natură mecanică (prin
presiune pe unele părţi sau pe tot corpul).
Clasificarea dușurilor
temperatură: reci;
calde;
alternante;
cu abur;
cu aer cald;
vertical – ascendent/descendent;
direcţia
coloanei de orizontal;
apă:
circular;

duş-masaj;
speciale:
duş-subacvatic;

duş-scoţian;

o rozetă
jet:
sul

evantai.
Caracteristicile dușurilor

Duşul simplu – constă în proiectarea apei pe


corpul sportivului, cu jeturi de tip:

Efectele sunt
Temperatură
de relaxare a
de 18-20 °C,
musculaturii
timp de 30-
și calmare a
90 de
sistemului
secunde.
nervos.

rozetă, sul, evantai,


Caracteristicile dușurilor
Duşul masaj – constă într-un ansamblu de tehnici aplicate pe întregul
corp sau pe unele părţi ale acestuia; procedura se practică în săli special
amenajate, curate, aerisite, cu temperatura apei care nu coboară sub 20 °C.
În timpul aplicării duşului-masaj, sportivul se află culcat pe o masă
(banchetă) uşor înclinată spre membrele inferiore, acoperită cu un cearceaf (peste
o suprafaţă impermeabilă).
Apa este condusă printr-un dispozitiv cu orificii multiple pe lungimea sa,
montat deasupra şi paralel cu corpul aflat pe banchetă, astfel încât coloanele de
apă să cadă simultan. Se deschide dispozitivul sau duşurile (4-6 rozete) fixate
deasupra şi, în timp ce curge apa pe corpul sportivului, se execută şi masajul.
Presiunea cu care cade „apa în ploaie”, de la o înălţime de 60 cm, la temperatura
de 38-40 °C, este redusă; se produce mai mult o stropire (afuziune), timp de 20 de
minute. Procedeele de masaj utilizate sunt aceleaşi ca în cazul masajului uscat, cu
excepţia tapotamentului.

Duşul-masaj este urmat de un duş jet şi odihnă 30 de minute.

Duş-masajul produce o vasodilataţie puternică ce favorizează procesele


de resorbţie, efectele fiind de relaxare, decontractură a musculaturii şi calmare a
fenomenelor dureroase.
Caracteristicile dușurilor
• Duşul subacval – constă în aplicarea asupra corpului
scufundat a unui duş cu presiune mare (1-8 atmosfere) şi
temperatura cu 1-3 °C mai ridicată decât a apei de baie (36-38
°C).
• Coloana de apă este proiectată printr-un furtun, prevăzut cu o
duză cilindrică, plasată sub apă, la 30 de centimetri de corp;
jetul cilindric de apă este orientat oblic (30°) asupra
segmentelor şi perpendicular, cu mişcări circulatorii asupra
articulaţiilor.
• Durata procedurii este de 5-15 minute.
• Efectele sunt de relaxare decontracturare, sedare sub acţiunea
masajului şi a factorului termic al apei, de activare a circulaţiei
la nivel profund în zonele mari, cu strat muscular şi ţesut
adipos. Duşul subacval produce hiperemie profundă în zona de
aplicare, favorizând procesele de resorbţie şi relaxarea
miomusculară şi stimulând activitatea motorie a unor viscere
abdominale.
Caracteristicile dușurilor
Duşul scoţian – constă în utilizarea alternativă a
apei calde şi reci. Prin două tuburi de cauciuc, care au
capetele metalice îngustate, trece apa rece, cu
temperatura de 18-20 °C în unul şi caldă, la temperatura de
40-45 °C în altul. Sportivul se află la o distanţă de 2-4 m de
sursa de apă; asupra sa se proiectează jetul de apă, cu o
presiune de 1,5-2 atmosfere, mai întâi apa caldă – 10-15
secunde, apoi apa rece 5-10 secunde, repetându-se
aceasta de 2-4 ori.
Duşul scoţian activează circulaţia, stimulează
metabolismul şi tonifică sistemul neuro-muscular.
Caracteristicile dușurilor
• Duşul jet – constă în proiecţia pe corp a apei calde (36-
40 °C), la o presiune mică, timp de 1-4 minute. Aplicaţia
apei începe de la membrele inferioare, apoi se trece la
abdomen, trunchi şi membre superioare. Jetul poate fi
proiectat prin furtun sau duş-mobil, fără rozetă. Efectele
duş jet-ului sunt decontracturante şi calmante.
• Duşul-jet – după metoda americană – foloseşte
temperatura apei, iniţial de 32-36 °C, scăzând treptat
până la 18 °C, în scopul obţinerii vasoconstricţiei.
• Metoda este utilizată pentru a produce efecte relaxante,
în special în sfera neuro-psihică (senzaţia de „corp uşor”),
sportivilor la care intervalul de prestaţie a două eforturi
este mic.
Reguli de aplicare a hidroterapiei:

- temperatura apei
utilizate în
- confortul termic
procedurile post
- procedurile se este optim în
efort este mai mică
aplică, de preferat, încăperea unde se
decât a corpului
înainte de masă; practică
(comparativ cu
hidroterapia.
duşul igienic –
normal);

- corpul se şterge
- procedurile lungi după proceduri; –
nu se folosesc durata şi tipul
după eforturi fizice hidroterapiei se
şi intelectuale individualizează
intense; după efortul prestat
şi starea post efort;
Efectele hidroterapiei
Efectele hidroterapiei cu apă caldă pot fi
sistematizate astfel:
• vasodilataţie periferică – cu atragerea sângelui de la nivelul
organelor spre sistemul muscular, fapt ce hrăneşte şi
oxigenează ţesuturile, dezobosind organismul;
• reducerea contracturilor şi durerilor musculare;
• intensifică schimburile la nivel celular;
• stimulează metabolismul, funcţiile aparatului digestiv şi
respirator;
• ameliorează flexibilitatea tendoanelor şi capacitatea de
lubrifiere a lichidului sinovial la nivelul articulaţiilor;
• echilibrează pH-ul mediului intern;
• calmează, sedează sistemul nervos central, facilitează stalarea
somnului.
Efectele hidroterapiei
Efectele hidroterapiei cu apă rece se pot
ordona astfel:
• vasoconstricţie periferică, cu aflux de sânge în
interiorul organismului, la organe, urmată de
vasodilataţie periferică, cu atragerea sângelui
spre ţesuturile musculare scheletice, cu aport de
oxigen şi substanţe hrănitoare, efectele fiind de
relaxare, dezobosire;
• reducerea contracturilor musculare şi
ameliorarea durerilor, relaxare musculară;
• diminuarea inflamaţiilor locale.
SAUNA

Ca procedură, sauna este o baie de aer foarte cald, în care sursa de


căldură electrică sau cu lemne încinge o plită, peste care se toarnă, din
când în când, apă.

Pereţii încăperii, din lemn de pin, sunt dublii, astfel încât în incintă se
degajă un parfum plăcut, apa provenită din condensare fiind absorbită de
lemn.

Încăperea în care se efectuează expunerea la aer cald are o temperatură


cuprinsă între 70 şi 120 °C, fiind dotată cu mai multe niveluri, temperatura
crescând uşor pe măsură ce se abordează un nivel superior. Umiditatea
încăperii este de 5-15 % (valorile suportate bine de organism sunt 5-10 %
umiditate cu 80-90 °C (în saună).
SAUNA FINLANDEZĂ
Sauna finlandeză este o baie cu două faze, una caldă şi alta rece.

Procedura se desfăşoară astfel:

pentru o minimă acomodare cu căldura, sportivul efectuează un duş călduţ şi scurt, de câteva
secunde, după care intră în încăpere şi se aşează pe prima treaptă, într-o poziţie relaxată, în decubit
sau cu membrele inferioare la acelaşi nivel cu corpul.
El rămâne 2-3 minute pe prima treaptă, după care urcă pe a doua, 4-6 minute, apoi pe a treia (ultima),
unde mai rămâne 5-10 minute, conform rezistenţei organismului;

iese şi face un duş rece (câteva secunde), apoi intră din nou şi reia expunerea. Între timp, pe plita
încinsă se mai toarnă apă.

În final, iese din saună, face un duş scurt, dar rece, după care sportivul se odihneşte 15-20 de minute
într-o cameră, culcat pe un pat, cu picioarele mai sus decât trunchiul, învelit într-un cearceaf (Ivan, S.,
1995).
SAUNA FINLANDEZĂ
Sportivii mai rezistenţi pot intra în camera încălzită de
trei ori şi pot înlocui duşul rece cu băi rece-cald, în
bazine (alăturate).

De specificat este faptul că duşul rece dintre


expunerile calde poarte fi înlocuit cu şederi la
temperatură mică, timp de 8-12 minute, într-o încăpere
cu aer proaspăt.
Pentru sportivii performeri, sauna este recomandată o
dată pe săptămână, în cadrul unui antrenament
complex de refacere.
Indicaţii în efectuarea saunei:
- sauna se practică după 15-30 de minute de repaus, post efort sau după 1
-2 ore după masă;

- corpul este uscat (şters de apă) după duşul de acomodare, pentru


favorizarea transpiraţiei;

- în timpul expunerii calde, se pot consuma sucuri de fructe (nu reci);

- după expunerea la căldură, revenirea la verticală (în stând) trece prin


poziţia aşezat;

- duşul rece se efectuează fără presiune, cu aplicaţie de la periferie


(membre inferioare) spre centru, în direcţia inimii;

- păstrarea căldurii corpului prin acoperire şi repaus în încăpere caldă.


Călcatul apei
Această procedură cu efecte de relaxare, de decontracturare a musculaturii picioarelor, a
membrelor inferioare obosite şi se poate practica sub forme foarte simple şi ieftine, precum:

- călcatul apei reci într-un lighean 20-30 de minute;

- mersul prin iarbă cu rouă dimineaţa 20-30 minute;

- mersul prin iarbă după ploaie 20-30 de minute;

- mersul cu picioarele goale prin apa pariului sau pe malul mării 20-30 de minute;

- mersul pe loc, pe prosoape udate bine cu apă rece, nestoarse 5-10 minute;

- mersul cu picioarele goale pe zăpadă – câteva secunde, urmate de baie fierbinte, scurtă.