Tema: Înotul curativ ca mijloc de reabilitare fizică
Felurile de exerciţii curative pentru persoane cu mişcări limitate
aplicate la toate etapele de tratament, în special, în perioada de reabilitare.
Acţiunea curativă a exerciţiilor fizice în apă se vor realiza în baza:
- influenţii de stimulare - procesul de schimbare a intensităţii care se petrece în organism (majorarea tonusului); - acţiuni trofice – îmbunătăţirea proceselor de schimb, proceselor de regenerare; - formării compensaţiei – înlocuirea permanentă sau vremelnică a exerciţiilor de înot şi obţinerea funcţiei pierdute; - revenirii la normal – restabilirea funcţiei organelor şi a organismului în general.
La planificarea lecţiilor curative de gimnastică în bazin vom ţine cont de
specificul influenţii mediului de apă asupra organismului. Un rol important îl va juca micşorarea greutăţii corpului în apă sub influenţa forţei de împingere. Aceasta este foarte principal în timpul antrenamentului fizic pentru persoanele cu afecţiuni şi traume a aparatului locomotor, cu afecţiuni a sistemului nervos, sistemului cardiovascular, şi alte sisteme. Exerciţiile în apă manifestă influenţa psihoterapeutică: mişcările simplificate şi fără dureri ameliorează starea bolnavului, întăreşte încrederea în vindecare.
METODICA LECŢIILOR CURATIVE DE ÎNOT
Înotul curativ uneşte un tot unitar două procese de antrenament cu caracter
specific şi pedagogic. În procesul de antrenament cu caracter specific acţiunile curative vor reprezenta: Mijloacele curative generale (fortificarea sănătăţii, dezvoltarea şi consolidarea mişcărilor, calităţilor volitive); Mijloacele curative speciale (restabilirea funcţiei organismului). Procesul pedagogic educă la bolnav o atitudine conştientă către utilizarea exerciţiilor fizice, deprinderilor generale de regim (regim de mişcare), deprinderilor igienice şi călirea organismului. La elaborarea programei „înotul curativ” se va ţine cont de principiile metodice generale care permit o asigurare efectivă înaltă a exerciţiilor curative în apă: din timp se va începe măsurările de reabilitare, aplicarea diferitor mijloace în complex, programa individualizată (în dependenţă de vârsta bolnavilor, caracterul şi afecţiunea, starea generală a organismului, gradul de pregătire fizică, iscusinţa de a se ţine pe apă).; creşterea adecvată şi treptată a încărcăturii, acţiunea sistematică (alegerea migăloasă a exerciţiilor şi succesiunea lor de îndeplinire) cu caracter ciclic, influenţa cu regularitate şi durat lui, aplicarea exerciţiilor noi diferenţiate, aplicarea metodelor de control. (tab. 24 pag.224). Aplicarea exerciţiilor de gimnastică în apă la peretele bazinului pot fi cele mai diverse şi vor fi clasificate prin următoarele simptoame: - prin simptoame anatomice –pentru dezvoltarea grupelor de muşchi mici (mişcări cu degetele, cu talpa, cu palma), pentru dezvoltarea grupului de muşchi medii (mişcări cu gîtul, cu gamba, cu femurul, cu umerii), pentru dezvoltarea grupelor de muşchi mari (mişcări cu membrele superioare şi inferioare, cu trunchiul); - cu caracter de contracţie musculară - exerciţiile dinamice şi statice, cînd muşchiul se încordează, dar mişcarea nu se efectuează (se adaugă exerciţii respiratorii) - prin gradul activităţii –active (mişcări de sine stătătoare (independente)), activ-pasive (de ex. –a ajuta cu mîna sănătoasă - pasivă) De asemenea se aplică exerciţii: de întindere în echilibru, îndreptate pentru majorarea mobilităţii în articulaţii; de coordonare; fortificare (întărirea) muşchilor slabi şi relaxarea muşchilor încordaţi, relaxarea cu aplicarea obiectelor şi a aparatelor; exerciţii respiratorii. Toate exerciţiile se împart în exerciţii de dezvoltare fizică generală şi speciale. Totodată unu şi aceleaşi exerciţii poate depinde de scopul şi sarcinile complexelor de exerciţii. La unele afecţiuni se examinează exerciţiile speciale, la altele –exerciţiile de dezvoltare fizică generală. Dozarea exerciţiilor se realizează în dependenţă de poziţia iniţială (stînd la peretele bazinului, culcat pe apă, în mişcare); de mişcări complicate (gradul de efort, amplitudinea mişcărilor, încărcătura asupra grupelor de muşchi mici şi mari), elementele din înot simplificat şi de încărcături adăugătoare, de durata tempoului, de numărul repetării. Neapărat se selectează o proporţie optimală de exerciţii de dezvoltare fizică generală şi respiratorii, la peretele bazinului şi în înot, pe elemente şi în coordonare într-un tempo relaxat şi accelerări, cu odihnă activă (înot relaxat); cu odihnă pasivă (relaxare, cu pauza de odihnă) cu plonjări la diferite adîncimi. Volumul general al mişcărilor va corespunde regimului de activitate motrice al bolnavului. Deosebim trei perioade pentru cultura fizica curativa: Perioada întîi – de economisire (regim de pat, nici funcţional, nici anatomic, organismul nu-i restabilit) Perioada a doua – funcţional (regimul staţionar liber de salon - organul anatomic restabilit, dar funcţiile nu-s restabilite); Perioada a treia – de antrenament (regimul de antrenament şi de cruţare) - organul anatomic şi funcţional restabilit, dar se cere restabilirea funcţiilor cu precizie: Perioada a doua a cruţării fizice curative se aplică complexe de exerciţii speciale în apă, acomodarea cu apa, însuşirea tehnicii, care vor decurge sub controlul medicului specialist. În perioada a treia se aplică în linii generale înotul în mod de antrenament curativ şi cu repetarea exerciţiilor învăţate. Metodele principale pentru desfăşurarea lecţiilor: individuale, în grup, de sine stătător. Metoda individuală fiind aplicată în înotul curativ va fi cel mai prioritar, mai ales la începutul cursului de reabilitare şi la boli grave. Metoda în grup va fi aplicată cu un grup mic de 6-7 persoane. În metoda de sine stătătoare se va ocupa de persoanele care a trecut în perioada a treia, dar la recomandarea medicului şi sub conducerea instructorului sau a specialistului reabilitolog. Lecţiile în bazin se vor desfăşura în formă de lecţii determinate, introducînd partea pregătitoare de bază şi de încheiere a lecţiei. În partea pregătitoare a lecţiei se aplică exerciţiile de dezvoltare fizică generală, stînd la peretele bazinului, în mers, se repetă exerciţiile de acomodare cu apa şi însuşirea tehnicii înotului. În partea de bază se va aplica înotul, exerciţiile speciale la peretele bazinului şi înotul curativ, jocuri şi distracţii în apă. În partea de încheiere a lecţiei se vor aplica jocuri mai puţin active, exerciţiile simplificate la peretele bazinului şi exerciţiile de relaxare, exerciţiile respiratorii. Conţinutul lecţiilor depinde de pregătirea nautică, de perioada şi a sarcinilor de reabilitare. Periodic pentru fiecare bolnav în timpul lecţiilor se va alcătui o curbă fiziologică de încărcătură. De aceea pînă a intra în apă, la fiecare 1-3min (în dependenţă de durata lecţiei) se numără pulsul, apoi se alcătuieşte un grafic. La începutul cursului de înot curativ (perioada a doua, curba fiziologică cu încărcătură va fi cu două vîrfuri (la lecţie sunt prezente două încărcături de vîrf, principale, iar la etapa de încheiere, cu trei vîrfuri (des 4.1pag.227)). În procesul executării exerciţiilor fizice în apă pentru aprecierea reacţiei organismului bolnavilor către încărcătură fizică, eficacităţii conducerii lecţiilor, instructorul va urmări starea sănătăţii celor ce se ocupă, va aprecia prin semne exterioare gradul de oboseală, va măsura pulsul, frecvenţa respiraţiei şi a. în acest caz se va folosi metoda individuală de desfăşurare a lecţiei. Aplicînd lecţiile curative în bazin, instructorul poate înlocui exerciţiile propuse, a micşora sau a majora dozarea lor, a modifica corelaţia exerciţiilor speciale, de pregătire fizică generală şi respiratorii în dependenţă de numărul persoanelor şi de particularităţile individuale (vârsta, gradul de pregătire, complicaţiile de pe urma bolii, etc.).
METODICA GENERALĂ A ÎNOTULUI CURATIV ÎN TRAUMATOLOGIE
La persoanele cu limitarea mobilităţii în aparatul locomotor, în urma
suportării unei traume un rol important la lecţiile de înot îl va juca micşorarea greutăţii corpului în apă sub acţiunea forţei de împingere. Datorită presiunii hidrostatice apare simţul de stabilitate (rezistenţă) în articulaţiile membrelor. Începînd cu perioada a doua se indică exerciţiile fizice în apă caldă cu t°-28º. Ameliorînd în regiunea leziunii circulaţia sîngelui, alimentarea ţesuturilor, relaxarea muşchilor, eliminarea durerii, astfel de exerciţii vor contribuie la vindecarea rapidă ca urmare, restabilirea deplină. Exerciţiile se vor aplica în raport de 1:1 cu exerciţiile de pregătire fizică generală; după al treilea sau al patrulea exerciţiu se va executa respiraţie; tempoul executării exerciţiilor lent şi mediu, amplitudinea mişcărilor-posibilităţi maximale. Sarcinile – ameliorarea circulaţiei sîngelui şi circulaţiei limfatice, metabolismului, lupta cu complicaţiile (atrofia muşchilor, contracturii), restabilirea funcţiei pierdute şi a capacităţii de muncă. În perioada aceasta se aplică complexe de exerciţii speciale şi exerciţii de acomodare cu apa. Partea de încheiere a etapei a II de reabilitare este perioada de restabilire a funcţiilor. Lecţiile se vor desfăşura de sine stătător aproximativ 75% exerciţii speciale. Se va aplica înotul terapeutic. Sarcinile perioadei a doua La traumarea claviculei, omoplatului, articulaţiei umorului, humersului, sarcinile perioadei a 2 vor fi: majorarea amplitudinii mişcărilor în articulaţiile umărului, întărirea grupelor de muşchi a centurii humerale, restabilirea mobilităţii membrului superior. Lecţiile în bazin se vor desfăşura la o temperatură nu mai puţin de 28º cu o durată de 20-30min. În afară de exerciţiile de acomodare cu apa şi cele de dezvoltare fizică generală se vor executa exerciţiile speciale pentru articulaţiile cotului şi articulaţia radiocarpal (exerciţiile de rotaţie în articulaţiile antebraţului mişcări cu palma şi degetele). Toate exerciţiile se execută în tempoul mic, alternîndu-se cu exerciţiile de respiraţie şi exerciţiile de relaxare. La sfîrşitul fiecărui exerciţiu se execută exerciţiile pentru relaxarea muşchilor. Atît timp cît amplitudinea mişcării va fi limitată se va practica înotul pe o parte (poziţia pe partea sănătoasă, vîslind uşurat cu mîna semiîndoită). Trecînd la a treia perioada de reabilitare vor fi rezolvate următoarele sarcini: Restabilirea amplitudinii depline a mişcărilor în toate axele, forţei maximală a muşchilor centurii humerali şi a capacităţilor de muncă generală. Se aplică exerciţiile speciale de acomodare cu apa din perioada a doua (cu repetări de exerciţii de mai multe ori şi într-un tempo mediu). Lecţiile se completează cu exerciţiile noi speciale, însuşirea procedeelor sportive de înot, elemente de jocuri cu mingea. Toate exerciţiile se execută cu o amplitudine maximală, se adaugă exerciţiile de forţă, de acomodare, de abilitate, de elasticitate, creşte rezistenţa generală. Se învaţă şi se execută exerciţii noi speciale: din diferite poziţii iniţiale ale braţelor (înainte, lateral, îndoite în articulaţiile coatelor cu un braţ sau cu ambele), a încerca de a apăsa o plută; ridicarea din apă la un perete mai înalt, înot numai cu ajutorul braţelor craul pe piept şi carul pe spate, bras; prinderea şi aruncarea mingii în ţintă. Se recomandă înot craul pe piept, pe spate şi bras. Ocupaţiile în bazin vor dura 40-60min.
Metodica desfăşurării lecţiilor de înot curativ în perioada a doua şi a
treia în cazul traumatismelor membrelor superioare.
În perioada a doua de tratament se prelucrează articulaţiile începînd cu
articulaţiile degetelor ajungînd la articulaţiile umărului. Sarcina principală – prevenirea apariţiei şi a mobilităţii slabe în articulaţii. Se aplică exerciţii speciale şi exerciţii pentru acomodare cu apa, care se alternează cu exerciţiile respiratorii şi exerciţiile de relaxare în tempo lent şi mediu cu durata de 30min. În perioada a treia de restabilire se execută mişcări în toate articulaţiile cu amplitudinea maximală, creşte numărul exerciţiilor cu caracter de forţă (cu rezistenţă, cu încărcături), se aplică exerciţiile complicate, exerciţiile de coordonare cu mingea. Încărcături asupra membrelor la finele perioadei a treia va fi fără limitare. Sarcinile principale – restabilirea totală a amplitudinii mişcărilor în articulaţii şi restabilirea forţei muscale, înlăturarea sarcinii motrice, adaptarea bolnavului către efort (condiţii de viaţă, capacitatea productivă), însuşirea unor elemente din tehnica înotului sportiv. La lecţii se introduc exerciţii noi speciale, însuşirea tehnicii înotului (însuşirea mişcărilor de braţe se vor începe cu mîna sănătoasă), jocuri cu mingea. Durata lecţiei este de 60min.
Caracteristica generală a lecţiilor curative de înot în cazul
traumatismelor membrelor inferioare.
Perioada funcţională durează din momentul scoaterii (anulării) imobilizării
pînă la restabilirea parţială a funcţiilor (mers de sine stătător, la traumare complicată – cu sprijin). Activitatea în bazin includ exerciţiile de dezvoltare fizică generală pentru toate grupele de muşchi şi mişcări variate în articulaţiile piciorului traumat (în diferite direcţii, din diferite poziţii iniţiale, mişcări activ-pasive). Amplitudinea mişcărilor treptat se măreşte, se aplică exerciţiile de rezistenţă, cu obiecte. Antrenament cu mers variat. Ocupaţiile în bazin durează aproximativ 40min. cu leziuni complicate sarcinile principale vor fi: învăţarea mersului corect la început cu cîrja, apoi cu un baston, apoi mers obişnuit. Perioada a treia (de antrenament) se începe peste 2-3 luni şi durează pînă la restabilirea totală de mişcări în toate articulaţiile şi a mersului corect. În bazin se aplică înotul cu ajutorul mişcărilor de picioare craul pe piept (inclusiv şi cu labele de gumă), la finele perioadei –înot bras. Lecţiile în bazin vor dura 60min. Aplicarea înotului curativ în cazul traumei articulaţiei coxofemurale şi a femurului.
În cazul traumei articulaţiei coxofemurale şi a femurului se rezolvă
următoarele sarcini: restabilirea funcţiei membrului traumat , majorarea tonusului muscular, învăţarea mersului (cu cîrja, cu bastonul, fără sprijin), lucrul cu piciorul traumat împotriva umflăturii. Pe fonul exerciţiilor de dezvoltare fizica generală şi a exerciţiilor respiratorii se recomandă diferite exerciţii speciale pentru articulaţiile piciorului traumat. O mare parte de exerciţii se execută la adîncime –apa pînă la umeri (condiţii maximal simplificate), stînd la peretele bazinului. Perioada a treia se va începe cu următoarele sarcini: restabilirea funcţiei totale a piciorului şi mersului normal. Ocupaţiile în bazin vor include mişcări şi exerciţii: mers fără sprijin, alergare lentă, păşirea peste un obiect se află la fundul bazinului, de coordonare de echilibru. Totodată se execută exerciţiile de pregătire fizică generală pentru corectarea ţinutei, jocuri mobile, însuşirea mişcărilor de picioare craul, pe piept şi pe spate, apoi în a doua jumătate a acestei perioade-bras.
Înotul curativ şi sarcinile principale în tratamentul articulaţiilor
genunchiului, gambei, talocrurale şi a piciorului (propriu-zis).
La traumatismelor articulaţiei genunchiului se rezolvă următoarele sarcini:
restabilirea amplitudinii totale de mişcări în articulaţiile genunchiului, nominalizarea funcţiei aparatului neuro-muscular şi restabilirea mersului normal. Activitatea în apă se va începe cu mers pe fundul bazinului, la început se protejează piciorul traumat, apoi mers cu ambele picioare (apăsînd treptat pe piciorul bolnav, cu sprijin mîna de perete), se vor aplica exerciţii pentru acomodare cu apa şi speciale. La început mişcări activ-pasive (cu ajutorul braţelor, piciorului sănătos, folosind greutatea corpului), treptat amplitudinea mişcărilor se va majora, se utilizează exerciţii cu rezistenţa, cu obiecte. Sarcinile perioadei a treia: restabilirea totală a funcţiei aparatului locomotor, membrului traumat, adaptarea la mers îndelungat, alergare lentă, restabilirea forţei maximale a muşchiului femurului şi a capacităţii de muncă. La exerciţiile perioadei a doua se adaugă exerciţiile speciale pentru mărirea volumului şi forţei muşchilor, normalizării mersului (la adîncimea minimală se adaugă genuflexiuni cu o amplitudine mare, alergări), însuşirea şi înotul cu procedee sportive (craul pe piept, craul pe spate, învăţarea mişcărilor de braţe bras, mai tîrziu se învaţă şi picioarele bras). La sfîrşitul perioadei a treia se folosesc şi labele de gumă. În bazin: mers (cu încărcarea treptată a lucrului pe piciorul bolnav), mers pasiv treptat trecînd la mers activ cu ajutorul mîinilor şi cu ajutorul piciorului sănătos, folosind greutatea corpului. Treptat amplitudinea mişcărilor se măreşte, se aplică exerciţii la rezistenţă, cu obiecte. La leziunile gambei, articulaţiei talocrulare şi a tălpii în perioada a doua vor fi urmărite aşa sarcini: restabilirea mobilităţii normale în toate articulaţiile, (опрно- рессорной) funcţiei tălpii, întărirea muşchilor, profilactica traumatica a tălpii plată şi alte deformaţii a tălpii şi a degetelor. A treia perioadă se va începe, cînd amplitudinea muşchilor s-a restabilit şi persoana se deplasează bine. Sarcinile principale: restabilirea normală biomecanică a mersului, capacitatea de a alerga, sărituri, restabilirea forţei şi a rezistenţei muşchilor tălpii şi gambei. În bazin se aplică exerciţii cu labe de gumă, sărituri alergări, repetarea exerciţiilor.
Caracteristica generală a înotului curativ în ortopedie
În programa de reabilitare fizică cu copii cu deficienţe limitate înotul curativ
reprezintă cel mai efectiv mijloc. În condiţii hidrostatice imponderabile şi poziţiei orizontale a corpului în apă coloana vertebrală se eliberează de greutate. Repartizarea egală şi simetrică a încărcăturii în toate grupele de muşchi şi a poziţiei de lucru a înotătorului, contribuie la formarea corsetului muscular şi a ţinutei corecte. Sarcinile speciale, care se rezolvă pe parcursul cursului înotului curativ vor fi: 1) corectarea defectelor ţinutei, formarea şi întărirea deprinderii ţinutei corecte; 2) întărirea corsetului muscular (dezvoltarea rezistenţei de forţă) a muşchilor spatelui şi abdomenului; 3) majorarea posibilităţilor funcţionale a organismului (antrenamentul sistemului respirator şi cardio-vascular).
Etapa de baza în bazin se începe cu exerciţii speciale şi de imitare la peretele
bazinului. O atenţie deosebită se va acorda înotului sportiv şi procedeelor „curative” speciale individual recomandate. La sfîrşitul etapei de bază se aplică jocuri. O mare atenţie se acordă lunecărilor îndelungate, mişcărilor de picioare, respiraţiei corecte. Exerciţiile principale – înot la distanţă pînă la 400m în tempo lent, fără opriri cu procedeul individual recomandat în coordonarea deplină, înlocuind cu procedeul bras pe piept cu pauza de lunecare mai îndelungată. Pentru ţinuta asimetrică în combinare cu deficienţe în plan se aplică exerciţii pentru ţinuta asimetrică. Sarcinile se combină cu exerciţii pentru respiraţie pentru relaxare, poziţia culcat pe apă. Pentru îmbunătăţirea stării emoţionale la copii, pentru înlăturarea oboselii, consolidării şi perfecţionării deprinderilor nautice se folosesc diferite jocuri, ştafete, jocuri cu elemente din polo pe apă, cu plonjări în lungime şi adîncime. Din procedeele aplicative de înot se însuşesc procedeele de înot pe spate şi pe piept, plonjări în lungime pînă la 10-15m, scufundări cu ajutorul mişcărilor de picioare craul cu labele de gumă. Pentru spate săriturile în apă se vor executa de la înălţimi mici prin cădere din poziţia grupat. Pentru spate rotund, săritura se execută din poziţia drept.
Procedeele de înot recomandate la deficienţele de atitudine (ţinuta corpului)
Tabel Felurile deficienţelor de Semne convenţionale Procedeele de înot atitudine recomandate. Încovoiere a spinării, În.,R., Bras pe spate cu pauză spate rotund îndelungată de lunecare Spate încovoiat intern În., intern. Craul pe spate, vîslirea cu ambele braţe concomitent Spate plat PL., Fluture (picioare bras) (braţele din apă nu se scot) Spate plat încovoiat În ext. Bras pe piept cu vîslirea extern îngustă, picioarele-craul Ţinută asimetrică Ţ.as. Înot bras pe spate totodată înlocuind cu pauza de alunecare îndelungată şi craul pe spate, vîslirea cu ambele braţe concomitent.
Aplicarea înotului curativ la persoanele
cu scolioză de gradul I, II, III, IV şi sarcinile de bază .
La lecţiile curative de înot în momentul executor mişcărilor de vîslire se antrenată
aproximativ toate grupele de muşchi, dispare lucrul asimetric muşchilor (межпозвонковых) se restabilesc condiţiile pentru creşterea normală a corpurilor vertebrelor. Totodată se va întări muşchii abdominali, spatelui şi a membrelor, se perfecţionează coordonarea mişcărilor. O însemnătate deosebită vom acorda exerciţiilor respiratorii, aşa cum, cutia toracică e slab dezvoltată şi deformată. Se va accentua atenţia la îmbinarea exerciţiilor cu respiraţie. La etapa de pregătire şi cea de încheiere a activităţii la peretele bazinului se aplică exerciţii speciale simetrice analogice deficienţelor de atitudine. La etapa de bază exerciţiile vor fi îndreptate spre dezvoltarea forţei unor grupe de muşchi. Exerciţii cu caracter de corectare se va executa într-un tempo lent şi mediu. Procedeul principal de înot în tratamentul scoliozei la copii îl reprezintă bras pe piept cu o pauză de lunecare îndelungată în momentul căreia coloana vertebrală se întinde maximal, iar muşchii corpului vor fi încordaţi static. De aceea centura humerală va fi instalată paralel suprafeţei apei şi perpendicular mişcărilor, mişcărilor de braţe şi picioare simetrice, se execută pe o suprafaţă plană. În acest caz posibilitatea de a majora mobilitatea în coloana vertebrală şi a mişcărilor circulare cu trunchiul vor fi minunate. Procedeele de înot craul, fluture nu se vor aplica la activităţile cu copiii ce au scolioză, dar vor fi practicate unele elemente. La scolioză de gradul I accentul se va face la exerciţiile de înot simetrice: bras pe piept cu o lunecare îndelungată, înot cu ajutorul mişcărilor de picioare craul pe piept. La scolioză de gradul II, III sarcinile de corectarea deformaţiei dictează utilizarea poziţiei iniţiale asimetrice. Înot în poziţia de corecţie după însuşirea tehnicii procedeului bras pe piept va constitui 40-50% din toată activitatea. Poziţia iniţială de corecţie se alege strict individual în dependenţă de tipul scoliozei. De exemplu, la (грудной тип сколиоза) pentru micşorarea compresiei din partea concavă a arcului se practică poziţii iniţiale asimetrice pentru centura humerală a braţului din partea concavă a scoliozei în momentul înotului se va duce înainte. La scolioza de tip (поясничном, грудопясном) pentru corecţia arcului pot fi aplicate poziţii iniţiale asimetrice, pentru centura bazinului (для тазового пояса): în momentul înotului din partea convexa (поясничной дуги) se va duce la fixarea bazinului pe pluta. La scolioza de tip combinat o atenţie deosebită se va acorda corecţiei arcului cutiei toracice. La scolioza de gradul IV se propune sarcina de ameliorare a stării generale a organismului starea funcţională a sistemului cardio-vascular şi respiratoriu. De aceea se practică exerciţiile de înot simetrice, un număr mare de exerciţii respiratorii. Pentru antrenamentul sistemului cardio-vascular şi majorarea rezistenţei de forţă a muşchilor se practică înotul la viteză pe porţiuni mici (la control strict). Se va perfecţiona tehnica înotului la copii cu simptoame instabile în coloana vertebrală.
Metodica înotului curativ şi sarcinile de reabilitare
în tratamentul piciorului plat
Sarcina principală de reabilitare în tratamentul piciorului plat o constituie
corecţia poziţiei tălpii prin întărirea muşchilor tălpii şi a gambei. De aceea se vor aplica exerciţii speciale de înot pentru intarirea muşchilor gambei şi a tălpii. Se exclude mersul cu tălpile desfăcute interior, atunci cînd forţa greutăţii revine pe partea interioară a tălpii. Exerciţiile speciale vor fi alternate cu exerciţiile de dezvoltare fizică generală pentru toate grupele de muşchi, cu exerciţii de educaţie a ţinutei corecte şi de relaxare. (va fi executată însuşirea mişcărilor de picioare craul pe piept, mişcări de picioare craul pe piept cu labe de gumă). În bazin se aplica exerciţii speciale pentru întărirea muşchilor gambei şi tălpii, muşchilor exteriori ai tălpii. Mişcări de picioare craul, ridicarea pe vîrfuri, exerciţii „bicicleta”, aşezări pe vîrfuri, jocuri, mişcări active cu degetele de la picioare, îndoire şi dezdoire, rotirea tălpii, apucarea jucăriilor mici cu degetele, (перекатывать) mingea pe fundul bazinului, înot cu labele de guma.
Metodica înotului curativ şi sarcinile de reabilitare
în tratamentul regiunii cervicale
Pentru tratamentul de reabilitare în regiunea cervicală se utilizează înotul,
atunci, cînd inflamaţiile descoperite vor fi lichidate complet, senzaţia de dureri se micşorează. Sarcinile înotului curativ: întărirea muşchilor gîtului şi centurii humerale; restabilirea mobilităţii în regiunea cervicală; adaptarea bolnavului la încărcăturile de trai şi de muncă. La început se vor executa exerciţii statice cu rezistenţă, exerciţii variate pentru muşchii centurii humerale, cu greutăţi, mişcări (маховые) exerciţii pasive pentru relaxare în apă caldă (aproximativ 30º) (se utilizează exerciţiile de acomodare cu apa, exerciţiile de respiraţie (mişcări cu capul vor fi limitate); însuşirea înotului craul pe piept şi bras cu reţinerea respiraţiei); exerciţii speciale pentru majorarea mobilităţii în coloana vertebrală, „Dop” cu trecerea în „Steluţă”; exerciţiile de relaxare: „Meduza”; atîrnări la un perete înalt; lunecări pe apă cu sprijin şi fără sprijin; exerciţii de respiraţie. La sfîrşitul perioadei a doua se vor aplica cu atenţie mişcări active cu capul: respiraţie cu întoarcere şi ridicarea capului, cu expiraţie îndelungată; exerciţii speciale şi de dezvoltare fizică generală pentru muşchii gîtului şi mărirea mobilităţii în coloana vertebrală cu mişcarea capului. Tempoul executării lent cu un număr mic de repetări.
Caracteristica generală a înotului curativ în tratamentul afecţiunile
sistemului cardio-vascular
Particularităţile caracteristice a exerciţiilor fizice în apă (spre deosebire de
gimnastica în sală)- influenţa asupra organismului a unui complex de factori: nu numai însuşi exerciţiile în apă, dar şi poziţia orizontală a corpului, presiunea hidrostatică a apei, temperatura, viscozitatea (rezistenţa mişcărilor). Poziţia orizontală a corpului uşurează lucrul sistemului cardiovascular. Deplasarea sîngelului spre inimă depinde de presiunea apei pe suprafaţa corpului; lucrul grupurilor mari de muşchi; lucrul diafragmei din cauza respiraţiei profunde; ritmul corect al mişcărilor şi respiraţiei. Presiunea apei contribuie la comprimarea vaselor sanguine periferice, îmbunătăţeşte elasticitatea lor ajutînd fluxului mai bun al sîngelui. Alternanţa ritmică a încordării şi relaxării muşchilor, mişcările active în toate articulaţiile activează mecanismele de rezervă a organismului, îmbunătăţind lucrul inimii, şi al circulaţiei. Învingerea înotului uniform pe diferite distanţe într-un tempo lent, cele mai efective exerciţii care favorabil influenţează asupra activităţii aparatului cardio- vascular. Înotul curativ, îndeosebi, se aplică la etapa de reabilitare în sanatorii şi dispansarele clinice, la staţionare specializate. Metodica desfăşurării activităţii, programa şi complexele de exerciţii se alcătuiesc de specialişti - reabilitologi, medicul cardiolog, instructorul de înot. La primele lecţii se vor utiliza exerciţiile fizice cu intensitate mică şi tempoul mic, în deosebi, exerciţiile de acomodare şi de instruire, exerciţiile speciale, de respiraţie , pentru relaxarea muşchilor. Pentru ameliorarea stării sănătăţii bolnavului înotul terapeutic continuă pentru realizarea sarcinilor curative şi treptat se va majora efortul fizic. La început din contul repetării exerciţiilor, apoi mărirea amplitudinii şi a tempoului mişcării, includerea exerciţiilor mai complicate a sarcinilor. De la exerciţiile cu intensitatea mică vom trece la exerciţiile cu intensitatea medie şi mare. La sfîrşitul cursului de restabilire şi la bolile cronice se va aplica înotul pentru menţinerea rezultatelor obţinute sau cu scopul profilactic. Etapa va începe cu antrenament sistematic, unde în principiu, se va aplica înot sportiv la distanţe medii cu tempo lent. Dozarea încărcăturii depinde de boala şi starea funcţională a bolnavului. Pentru persoanele cu afecţiuni în sistema cardio-vasculară se efectuează un control periodic de medicul cardiolog, medicul reabilitolog, controlul permanent al frecvenţei cardiace, tensiunii arteriale, se va acorda atenţia asupra semnelor de oboseală şi a stării generale. Înotul curativ se recomandă la toate bolile în sistema cardio-vasculară. Contraindicaţii în înotul curativ va fi la stadia cu afecţiuni acute (miocardită, endocardită, infarctul miocardului, exprimarea încărcăturii ritmului inimii), insuficienţa de inimă de gradul II şi III. La ameliorarea stării generale se va începe activitatea în bazin.