Recuperarea fizica prin inot

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Munteanu Paul Theodor

 Inotul innobileaza si ofera un confort si un optimism
deosebit. Combate stresul, scoate oboseala , elimina
toxinele din corp, relaxeaza si revigoreaza corpul,
imbunatateste rezistenta organismului in fata infectiilor,
normalizeaza circulatia sangvina si imbunatateste
metabolismul, amelioreaza digestia, ajuta corpul sa
asimileze mai repede substante nutritionale, amelioreaza
durerile musculare si imbunatateste functionarea sistemului
nervos. Activitatile de apa echilibreaza foarte bine
organismul.

Exercitiile in apa sunt indicate pentru persoanele

supraponderale, pentru gravide, varstnici sau pentru cei
afectati de artroza. De asemenea sunt bune pentru cei aflati
in recuperare. Starea de relativa imponderabilitate oferita
de apa elibereaza incheieturile de stress.
Exercitiile in apa pot fi variatii ale celor de pe uscat:
jogging, step, etc.
Inotul este benefic mai ales pentru trenul superior.
 Pune in miscare mai mult muschii bratelor decat pe cei ai
picioarelot. Alternarea stilurilor de inot este o metoda buna
pentru a va intinde si intari spatele.

Hidroterapie inseamna folosirea apei in scop terapeutic.

Factorii care actioneaza in hidroterapie sunt: a) termici ;
b) mecanici ; c) chimici.

a) Factorii termici - se foloseste apa calda sau fierbinte

(38° sau 39 - 40°). Se stie ca din acest punct de vedere, apa
are doua proprietati importante: termoconductibilitatea,
care este de 30 de ori mai mare decat cea a aerului si
termocapacitatea, care este de 8 ori mai mare decat a
aerului sau de 33 de ori mai mare decat a Hg. Din aceste
cauze, aerul umed cald se suporta mai greu, iar apa
fierbinte la 50° produce arsuri, pe cand aerul la aceasta
temperatura poate fi suportat.
Apa se poate folosi si la temperatura de indiferenta, care
este de 35 - 37° (organismul nu are nici senzatia de rece,
nici senzatia de cald), cu un bun efect de sedare si relaxare.
Este interesant de stiut ca, pentru aer, temperatura de
indiferenta a tegumentului este de 20 - 22°, iar pentru
diferite substante (de exemplu, parafina, namol) este mai
ridicata (37 - 38°).
Retinem deci ca temperatura de indiferenta a
organismului este variabila in anumite limite (adaugarea de
sare in apa da impresia ca aceasta se mai incalzeste putin:
de fapt, apa devenind mai concentrata, temperatura de
indiferenta a scazut cu 1 - 2°).

b) Factorii mecanici sunt:

presiunea hidrostatica, care inseamna presiunea exercitata
de apa, din baie (bazin) sau lac, asupra organismului. Ea
este cu atat mai mare, cu cat coloana de apa este mai inalta,
cu cat concentratia este mai mare (sarea, namolul cresc
presiunea apei) sau cu cat organismul se afunda mai mult
(in partile inferioare este mai crescuta).
Este usor de inteles cat de mult influenteaza aceasta
presiune: circulatia, respiratia, digestia etc.
De aceea, trebuie sa fim atenti la bolnavi, in special
cardiaci, pulmonari, renali, hipertensivi etc;
Forta de impingere a apei de jos in sus este forta de
ridicare a unui corp scufundat in apa. Principiul celebru,
enuntat de Arhimede, ca „un corp scufundat in apa, pierde
din greutatea sa, o greutate egala cu greutatea volumului de
apa dislocuit" face ca un organism de 70 kg sa cantareasca
intr-o baie obisnuita aproximativ 7,9 kg, iar daca apa este
sarata, greutatea sa scada si mai mult.
De exemplu, in Marea Moarta, care are o mare
concentratie salina (de unde si numele, neexistand
vietuitoare), se poate pluti; la fel in lacul Telega (Campina)
nu se poate cadea la fund.
Se intelege ce importanta covarsitoare are aceasta
forta de impingere a apei in kinetoterapie, cand
bolnavul depune la intrarea in baie un mic efort
muscular de invingere a acestei forte - deci
kinetoterapia activa - iar miscarea in apa se face mult
mai usor, decat in conditii de mediu obisnuit;
muschiul deficitar, care trebuie sa miste segmentul -
sa zicem de 10 kg - in apa, depune un efort ca pentru
1 kg (aproximativ a 1/10 parte)!
La presiunea apei ,se mai adauga miscarea produsa
natural (valurile) sau artificial (prin jeturi de presiune), care
influenteaza activ, indeosebi circulatia periferica.
Ceilalti factori mecanici:
frictiunea, baterea, turnarile de apa, bulele de gaz (aer,
CO2,0) isi au importanta lor, indeosebi in circulatia
periferica.

c) Factorii chimici sunt reprezentati de diferite substante

introduse sub forma de infuzii sau decocturi in baie:
musetel, nalba, frunza de nuc; mustar, hrean, cetina de brad
sau diverse amestecuri de plante medicinale; de asemenea:
sare, iod, sulf, namol, gaze etc.
Uleiurile sau esentele volatile continute in plantele
medicinale au o buna actiune sedativa, altele sunt
stimulente sau chiar iritante (mustar, hrean), iar celelalte au
o buna actiune terapeutica (sare, iod, namol).

Baile actioneaza prin cei trei factori: termic, chimic si

mecanic (presiunea hidrostatica ,presiunea de jos in sus,
miscarea apei in baie).
Bãile, fie reci, fie calde, atunci când au un caracter
general, produc modificãri ale lumenului vascular, pe un
teritoriu variabil.
Ele exercitã douã feluri de reactii asupra vaselor:
vasoconstrictie si vasodilatatie.
 Vasoconstrictia determinã o crestere a tensiunii arteriale,
iar vasodilatatia, dimpotrivã, o scãdere a ei.
Bãile influenteazã si dinamica circulatiei venoase,
favorizând golirea venelor si crescând aportul sângelui spre
inima dreaptã, ceea ce de fapt solicitã travaliul inimii.
- Baile reci (generale) sunt proceduri foarte drastice,
folosite rar.
-Baile racoroase (32 - 34°) sunt proceduri laborioase, cu
un bun efect stimulent. Bineinteles ca baile complete nu vor
fi indicate la cardiaci, aterosclerotici etc.
În ceea ce priveste actiunea bãilor asupra
metabolismului, se poate preciza cã bãile reci au o actiune
excitantã, atât asupra asimilãrii, cât si asupra dezasimilãrii,
intensificând deci metabolismul.
Bãile reci accelereazã functiile psihice, de unde
aparitia unei senzatii de bunã dispozitie si a unei
imperioase dorinte de a face miscare.

- Baile la temperature de 35 - 37° au un efect sedativ,

relaxant, de unde si indicatii pentru boli ale aparatului
locomotor, nevroze etc.Bãile cu temperaturã normalã, n-au
nici o actiune asupra metabolismului.
- Baile calde au actiunea si indicatiile procedurilor calde
(afectiuni cronice ale aparatului locomotor, ortopedice -
sechele, pareze, paralizii, reumatism cronic.
Bãile calde, accentueazã metabolismul grãsimilor, ca si
pe cel al glucidelor, iar dacã baia în cauzã se prelungeste,
se produce si o dezasimilare a protidelor, cu eliminarea
consecutivã crescutã de uree si de acid uric.
Bãile calde generale, inhibã sistemul nervos, fapt ce
explicã aparitia senzatiei de somn si de calmare.
 Baile ascendente la care se creste progresiv temperatura
de la 37 la 40°, se folosesc in crizele de astm bronsic,
crizele anginoase.

-Bãile generale fierbinti si reci de scutrã duratã, asadar,

acelea alternante, determinã cresterea tonusului
musculaturii striate, precum si cresterea capacitãtii ca si a
randamentului muscular.
Baile medicinale: sunt, de asemenea, foarte folosite, la
ele adaugandu-se: o substanta chimica (I; NaCl, S etc);
plante medicinale (infuzii sau decocturi); gaze (CO2,0,
aer). Ele actioneaza prin toti factorii cunoscuti: termici,
chimici si mecanici.
Baile medicamentoase (cu iod, sare, sulf, amidon etc.) se
folosesc, indeosebi, in boala reumatismala, afectiuni
dermatologice etc. si se pot face si in casa. Sunt cunoscute,
din popor baile cu frunze de nuc (contin iod).
Baile cu plante medicinale (flori de fan, nalba, cetina de
brad, musetel, menta) au un bun efect sedativ si relaxant.
Se fac la o temperatura intre 36 - 37°, deoarece esentele
continute se volatilizeaza la o temperatura mai mare. ;
Boala reumatismala cronica, nevrozele, H.T.A.
compensata, maladia ulceroasa ; etc. sunt tot atatea indicatii
pentru aceste bai.
Baile cu bule gazoase (CO2, O2, aer) se prescriu, tot
aproape de temperatura de indiferenta (35 -.37°), altfel
gazul evaporandu-se (sifonul tinut la caldura pierde gazul).
Bulele gazoase din baie se sparg de tegumentul bolnavului,
exercitand un masaj fin, un efleuraj care da o hiperemie
activa, scazand barajul periferic. In acest fel T.A. scade,
ritmul cordului devine mai bradicardic, diastola este mai
mare, iar afluxul coronarian mai bogat (sunt rezultate ce se
obtin cu digitala). Ele au un bun efect calmant. De aici,
indicatia acestor bai in: H.T.A., tulburari circulatorii
periferice (arterite etc), sechele de flebite, nevroze, boala
ulceroasa etc. Gazele se obtin din butelii obisnuite (CO2,
O2).

Hidro-termoterapia se foloseste ca procedura de relaxare

musculara si crestere a metabolismului tisular local.
Hidro-termoterapia cuprinde proceduri ce dezvolta o
mare cantitate de caldura, folosind ca mijloc therapeutic
apa, sub diferitele sale forme de agregare si la diverse
temperature, dar si alte elemente strans legate de aceasta.

Metodologia in hidrotermoterapie si tehnici variate de

aplicatii:

 Caldura profunda produsa de diatermie si ultrasunete

 Caldura superficiala produsa de celelalte tehnici in
care efectul de penetratie este mai redus, de numai
cativa cenimetri de la suprafata tegumentului
 Caldura umeda sub forma impachetarilor cu parafina,
cu namol si cu nisip, este mai benefica decat caldura
uscata.
 Mijloacele de lucru se aleg in functie de posibilitati si
pot fi extreme de simple sau mai sophisticate .
Important este ca indicatia terapeutica sa fie corecta si
metodologia de aplicare sa fie respectata.
Caldura apei reduce contracture musculara ,atenueaza
durerile,ceea ce favorizeaza executarea miscarilor.
In plus ca urmare a vasodilatatiei determinate de
temperature ape isi de substantele minerale din apa (sulf ,
iod , NaCl , CO2 ) se imbunatateste circulatia ,cresc
mobilitatea articulara si troficitatea tesuturilor.
Baia kineioterapeutica este aceea la care se adauga
miscarile pasive in apa si miscarile active executate de
bolnav, pe perioade de 4 - 5 minute (adica 5 minuti sta in
baie, 5 minute miscari pasive, 5 minute pauza si 5 minute
miscari active - ii total 20 de minute), aceasta baie
kinetoterapeutica este folosita in special in anchiloze, redori
musculare, articulare.
De aceea in apa se poate realize cu mai mult success
corectarea atitudinilor sau pozitiilor defectuase si
reeducarea neuromotorie. Aceste efecte cumulate sunt
favorabile pentru pregatirea programelor de kinetoterapie si
masaj.
Bazinele sunt dotate cu dispozitive ajutatoare pentru
efectuarea exercitiilor.Exista scripeti mobile cu centuri de
prindere ,prin intermediul carora se executa tractiuni
vertebrale in discopatii si spondiloze.
Bolnavul fiind in apa ,tractiunea este mai blinda .Apa
calda actioneaza antispstic asupra contracturilor musculare
vertebrale ,reducind durerea .Vasodilatatia sporeste irigarea
zonelor deficitare supuse tractiunii.
 Pentru bolnavii cu suferinte avansate – pentru care
coborirea in bazin este dificila ,se folosesc macarale cu
targa sau scaun,cu care acestia sunt coboriti in apa si apoi
sunt supusi exercitiilor.La nivelul apei ,pe peretii
bazinului ,sunt fixate bare din material inoxidabil de care
practicantii se prind cu miinile in timpul efectuarii
exercitiilor indicate pentru afectiunile articulare (bolnavi cu
artroze, cu periartrite scapulohumerale ,cu redori articulare
sau cu pareze si miopatii).Ei fac miscari de flexie a
musculaturii membrelor cu bascularea trunchiului inaine si
inapoi.
Deosebit de utile sunt exercitiile fizice in apa ,indicate
in tratamentul sechelelor de paralizie flasca sau spastica ,in
starile de contracture musculara si in tulburarile de
coordonare a miscarilor ,in vederea revenirii mersului.
Favorizati de apa calda,bolnavii pot sa execute treptat
miscari mai ample .Intii se efectueaza miscarile de postura
si apoi cele de deplasare (mersul ).
Actiunea reeducarii mersului in apa se efectueaza in
etape :ridicarea in pozitie ortostatica,mersul sprijinit pe
patul de imersie si eventual mersul fara sprijin.
Pentru fiecare etapa,exercitiile se repeata mai multe
zile in sir.Numai dupa obtinerea rezultatelor dorite ,se poate
trece la o noua etapa.Prin scaderea nivelului apei se creeaza
conditii de crestere progresiva a efortului pentru membrele
inferioare.Rezultate bune se obtin si cind fizioterapeutul il
ajuta pe bolnav in apa sa execute exercitiitle indicate.
Bolnavii cu atitudini vicioase ale coloanei vertebrale
,beneficiaza mult de miscarile de inot pe spate .
Durata sedintei de hidrokinetoterapie (in apa
minerala),creste progresiv de la 8 -10 minute ,cu cite 2-3
minute, de la o zi la alta, ajungind la 15-20 minute pe
zi.Exercitiile se fac in reprize de 4-5 minute ,cu pause de 2
minute.

In cazul deficientelor motorii postinfectioase sau

operatorii ,programele au un character individual,ele
cuprinzind exercitii adaptate fiecarui caz in parte,in functie
de starea generala si locala a organismuluisi de scopul
urmarit.
Bolnavul cu artroze si spondiloze pot efectua exercitiile
in cadrul grupului cu stari clinice similare.
Hidrokinetoterapia trebuie privita ca o parte principala a
complexului therapeutic balnear si realizata pe baza
criteriilor generale ale metodologiei balneare ,dozata si
individualizata in raport cu starea clinica a bolnavului si
starea lui generala .
La inceputul tratamentului,temperature apei in bazin va fi
de 36-36,5 grade C .Cu fiecare poate creste cu cite ½ grade
piana la 38 grade C.
Pe baza experientei proprii, kinetoteraputul din fiecare
cabinet isi intocmeste scheme si programe de exercitii
individuale sau collective,in functie de profilul
stabilimentului si de apa minerala de care dispune
,differentiate dupa boala,starea functionala a aparatului
lezat si virsta bolnavului.
Coloana vertebrala este cel mai important segment al
aparatului locomotor ,avind un rol static si
dynamic.Exercitiile acvatice au fost folosite la inceput ca
mijloc de recuperare a sportivilor accidentati .
Experti in medicina sportive au descoperit ca plutirea in
apa ,rezistenta apei si masajul therapeutic contribuie la
accelerarea procesului de insanatosire .Apa actionind ca o
perna gigantica ,scade uzura muschilor,a tendoanelor si
protejaza articulatiile.Lucrul in apa ,folosind doar rezistenta
apei este in favoarea noastra pentru ca minimalizeaza riscul
leziunilor aparute de obicei in timpul exercitiilor efectuate
de obicei pe uscat datorate impactului cu suprafete dure
(parchetul salii clasice de fitness )
Forma coloanei vertebrale normale in ortostatism nu este
rectiinie ci prezinta o serie de curburi in plan antero-
posterior:
- lordoza cervicala cu convexitatea anterioara
- cifoza toracala,cu convexitatea posterioara
- lordoza lombara ,cu convexitatea anterioara
- incurbarea cifotica sacro-coccigiana.

Acestea favorizeaza mentinerea echilibrului coloanei pe

bazin si atenueaza socurile pe verticala. In plan frontal se
poate descrie o curbura mai putin constanta cu convexitatea
dorsala dreapta sau lombara stanga. Deviatiile coloanei
vertebrale sunt in majoritatea cazurilor exagerari ale
curburilor sale anatomice.

Cifozele - Deviatiile coloanei vertebrale in plan sagital

Cifozele sunt deviatii ale coloanei vertebrale in plan sagital,

cu convexitatea orientata posterior. Corectarea cifozelor
prin inot terapeutic are ca obiective:
• tonifierea in conditii de scurtare (concentric) a
grupelor musculare ale spatelui;
• tonifierea in conditii de lungire (excentric) a
musculaturii peretelui anterior;
 • corectarea sau prevenirea deviatiilor compensatorii ale
coloanei vertebrale sau ale celorlalte segmente;
• inlaturarea deprinderilor gresite si formarea unei
atitudini corecte a corpului;

Indicatii tehnico-metodice

• inainte de inceperea lucrului in apa se va efectua

pregatirea organismului pentru efort si influentarea
selectiva a aparatului locomotor pe uscat cu obiecte
portative;
• exercitii statice sub forma efortului izometric, executat
din pozitia de extensie a trunchiului;
• exercitii dinamice, bazate pe miscarea de extensie si
intindere a coloanei vertebrale
• exercitii de respiratie si relaxare;
• exercitii de redresare pasiva si activa.

Exemple de exercitii executate in apa:

• Tinandu-ne de marginea bazinului, extensia capului si

a trunchiului, astfel incat urechile sa fie sub apa.
Indoim usor genunchiisi intindem bratele.
• Din pozitia anterioara inspiram profund, arcuim
complet spatele si ne desprindem de marginea
bazinului, expiram si inspiram, deplasand lent bratele
 prin lateral deasupra capului. Ducem bratele prin
inapoi inainte si ridicam usor genunchii pentru a
reveni la pozitia initiala.
• Cu spatele rezemat de peretele bazinului, bratele
intinse in lateral, mainile apuca marginea bazinului,
miscari de picioare, incercand sa arcuim soldurile in
sus, pana ce ajung la suprafata.
• Tinand o pluta sub ceafa, spatele arcuit, soldurile
ridicate, miscari de picioare.
• Din pluta pe spate bratele intinse sus, mainile
incrucisate deasupra capului, miscari de picioare.

Exercitii acvatice pentru abdomen

Urmatoarele exercitii se fac cu greutati in maini.

Stai in fund in apa, cu picioarele intinse si cu varfurile

ridicate la suprafata apei. Bratele sa fie intinse, cu greutatile
usor sprijinite pe genunchi. Folosindu-ti muschii
abdominali, apleaca-te inainte, ridicandu-ti pieptul spre
genunchi. Pe masura ce capeti forta in muschii abdominali,
concentreaza-te sa iti mentii picioarele drepte. (Exercitiul
1a - vezi figura de mai jos)

Aceeasi pozitie. Folosind muschii abdominali, intinde-

te in fata. Incearca sa aduci pieptul cat mai apropiat de
genunchi. Revino in pozitia initiala si repeta. (Exercitiul 2a)
In apa, ca si cum ai sta pe un scaun, insa, usor aplecata
intr-o parte, tine mainile pe lateral, departate de corp. Cu
picioarele indoite si apropiate, apleaca-le spre dreapta si
apoi spre stanga. Repeta de mai multe ori (Exercitiul 3a)
Stai in pozitie verticala, cu bratele drepte pe lateral,
indepartate de corp. Tine talpile unite, cu genunchii usor
indoiti pe lateral. Trage picioarele in sus si revino. Repeta.
(Exercitiul 4a)
Din pozitia verticala, cu manile indepartate de corp pe
lateral, adu genunchii la piept, incordandu-ti muschii
abdominali. Cand iti intinzi picioarele, incordeaza fesierii.
(Exercitiul 5a)

1a 5a
2a 3a 4a
 Exercitii acvatice pentru brate.

Exercitiile urmatoare se vor face in apa, cu greutati.

Tine greutati sub apa, cu bratele flexate pe lateral. Trage
greutatile inspre piept si indeparteaza-le.(Exercitiul 1b-
vezi figura de mai jos)
Cu coatele indoite si greutatile scufundate in apa chiar in
fata pieptului, alterneaza bratele intr-o miscare de bicicleta.
Schimba directia.(Exercitiul 2b)

Stand intr-o pozitie incet aplecata in fata, indeparteaza si

apropie bratele de corp in fata (cu greutati in mana) intr-o
miscare de lovire cu pumnul. Alterneaza bratele ca doua
pistoane.(Exercitiul 3b)
Stand intr-o pozitie verticala in apa, cu bratele drepte pe
langa corp si cu greutati in mana, indoaie coatele, alternand
bratele. Nu indeparta mainile de pe langa corp.(Exercitul
4b.)
Aflata intr-o pozitie verticala, cu bratele pe langa corp si
cu greutati in mana, adu bratele in fata, atingandu-le, fara a
indoi coatele si apoi adu-le in spate. (Exercitul 5b.)
 Cu greutatile in mana si cu bratele indoite pe lateral,
indreapta bratele (tot pe lateral) si adu-le in pozitia initiala.
(Exercitul 6b.)
Cu greutati in mana si cu bratele lipite de corp, usor
indoite, adu greutatile in fata. Revino. (Exercitul 7b.)

1b 2b 3b 4b 5b

7b
6b

Exercitii acvatice pentru picioare

 Scufunda-te in apa vertical, cu picioarele, soldurile,
umerii si capul in linie dreapta. Cu o miscare care mimeaza
alergarea, coordoneaza-ti picioarele si bratele. (Exercitul 1
c.)
Corpul este in pozitie verticala si picioarele si mainile
drepte. Fa o miscare de foarfeca cu picioarele inainte si
inapoi, cu varfurile degetelor de la picioare indreptate spre
fundul bazinului. Coordoneaza-ti picioarele si mainile ca
intr-o miscare de schi fond. (Exercitul 2 c.)
Stai in apa ca si scum ai sta intr-un scaun cu spatar, cu
coapsele mobilizate. Alterneaza picioarele ca si cum ai lovi
o minge, la sfarsitul miscarii tragandu-ti calcaiul spre fese.
Incearca sa te misti energic, astfel incat sa faci "bulbuci" in
apa. (Exercitul 3 c.)

Stai intr-o pozitie verticala. Mentinandu-ti picioarele

drepte, adu-ti fiecare picior la suprafata apei si intoarce-te
in pozitia initiala. Alterneaza picioarele, incercand sa prinzi
degetele de la picioare cu bratul opus, aducandu-ti celalalt
brat in spate. Aceasta este o miscare brusca si nu este
recomandata persoanelor cu probleme de spate. (Exercitul 4
c.)
Aceasta miscare este similara cu exercitiul facut de
fotbalisti cand alearga prin doua randuri paralele de
cauciucuri. Stai drept in apa, cu coatele indoite si mainile
aduse in fata pieptului. Cu picioarele usor flectate,
alterneaza-le, impingand in jos. (Exercitul 5 c.)
Incepe cu o pozitie verticala, bratele si picioarele drepte
si degetele de la picioare indrepate catre varful piscinei.
Intinde bratele si picioarele pe lateral.
Revino in pozitie, cu membrele pe langa corp. Repeta
energic de mai multe ori. (Exercitul 6 c.)
Este un exercitiu similar alergarii in apa, numai ca
miscarea se face pe diagonala, ca si cum ai urca o scara.
Alternativ, intinde-ti mainile in fata in apa si retrage-le in
spate. Cand ai o mana intinsa, adu genunchiul opus catre
piept si, in acelasi timp, impinge la maxim celalat picior
inapoi. (Exercitul 7 c.)

1c 3c 4c
2c 5c

7c
6c

Miscarile in apa sunt facilitate daca miscarea se face de jos

in sus.
 Inotul ajuta la reglarea ritmului respirator, stimuleaza
circulatia si nu este contraindicat in cazul celor care sufera
de afectiuni legate de articulatii. Stiu ca celor carora
medicul le-a interzis aerobicul sau antrenamentul la sala de
forta, le este totusi permis inotul.
Dupa accidente, inotul este foarte indicat pentru
recuperare musculara, dar si dupa o interventie
chirurgicala.
Pentru sportivii de performanta se recomanda inotul
pentru a contracara tensiunile musculare si extrema
presiune pe care antrenamentul o aplica incheieturilor si
muschilor. Este cazul alergatorilor, ciclistilor si schiorilor
Exercitiile acvatice nu numai ca iti tonifica muschii, dar
lucreaza si la nivelul articulatiilor, corpul tau devenind mult
mai flexibil.
Exercitiile aerobice se fac de cele mai multe ori in apa
pentru ca tu sa nu simti un efort prea mare; in apa,
accelerarea respiratiei este insesizabila.
Apa este un aparat de exercitii natural si adjustabil
instant. Rezistenta este de patru pana la 42 de ori mai mare
in apa decat in aer.
Daca vrei sa te antrenezi pentru probe de viteza, o poti
face atat in apa, cat si pe uscat, diferenta fiind ca in apa
corpul tau nu este predispus la accidentari. Apa suporta
90% din greutatea corpului tau, ceea ce duce la reducerea
riscurilor de accidentare.
Numeroase studii arata ca exercitiile acvatice pot ajuta la
recuperarea mobilitatii si la eliminarea acidului lactic din
organism.
S-a demonstrat in urma a catorva studii ca exercitiile
acvatice ajuta la arderea grasimilor in acelasi mod eficient
ca si in cazul exercitiilor efectuate pe pamant, asta in cazul
in care sunt efectuate la aceeasi intensitate.
Apa intareste muschii erectori ai spatelui (ca si pe cei
abdominali), acest lucru ajutand la prevenirea
accidentarilor si la mentinerea unei posturi bune.
Atunci cand faci exercitii in apa, iti construiesti o simetrie
musculara, deoarece ti se opune rezistenta din ambele
directii.
Exercitile acvatice imbunatatesc coordonarea, prin
combinarea miscarilor opuse (brat drept cu picior stang) cu
rezistenta apei.
Fara sa faci nici o flotare, poti sa iti tonifici muschii
spatelui si pe cei abdominali ca urmare a rezistentei opuse
de apa.
Ca urmare a pozitiei verticale in apa, exercitiile acvatice
sunt o pregatire foarte eficienta pentru activitatile zilnice
care te solicita mai mult: de la caratul cumparaturilor la
curatatul podelei.
Scufundarea in apa produce instant schimbari biologice,
dintre care o crestere a fluxului sangvin si o trezire a
simturilor. Rezultatul este o atitudine optimista instanta si
un nivel redus de stres.

Bibliografie:

• T. Z Sbenghe, “Kinetoterapie profilactică, terapeutică

şi de recuperare”, Bucureşti 1994, reeditată.
• Ifrim M., G. Niculescu, “Compendiu de anatomie”,
Editura ştiinţifică şi enciclopedică-Bucureşti 1988
 • Budică, C., Kinetoterapie în afecţiunile ortopedico-
traumatice,
• Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006