Repere metodologice cu privire la formarea

competenţelor în cadrul lecţiei de educaţie fizică

Subiecte:
1. Caracteristici generale.
2. Managementul lecţiei de educaţie fizică.
3. Tipologia lecţiilor de educaţie fizică.
4. Structura şi conţinutul lecţiei.
5. Dozarea efortului la lecţie (Pulsometria).
6. Cronometrarea lecţiei.
7. Analiza pedagogică a lecţiei.
 Literatura:
 1. Dragnea A. Teoria educaţiei fizice şi sportului. Editura Cartea Şcolii, Bucureşti, 2000.
- 241 p.
 2. Carp I., Raţă G. Principii şi metode didactice specifice educaţiei fizice şi sportului,
Alma Mater, Bacău, 2013. 175 p.
 3. Cîrstea Gh., Educaţia fizică - fundamente teoretice şi metodice. Casa de editură Petru
Maior, Bucureşti, 1999. 247 p.
 4. Grimalischi T., Boian I. Educaţia fizică. Ghid de implementare a curriculumului
modernizat pentru treapta primară şi gimnazială. Editura “ Liceum”, Chişinău, 2011. 95
p.
 5. Matveev L.P., Novicov A.D. Teoria şi metodica educaţiei fizice. Editura Sport-
Turism, Bucureşti, 1980. 600 p.
 6. Круцевич Т.Ю. Теория и методика физического воспитания. Учебник для высш.
Учеб.зав. ФВ и С. В 2-х томах. Издательство «Олимпийская литература»,
 7. Матвеев Л.П. Теория и методика физической культуры. - 3-е изд., перераб. и
доп. – М.: Физкультура и спорт , СпортAкадемПресс,2008.-544 c.
 8. Максименко А.М Теория и методика физической культуры: Учеб.для вузов
физической культуры /- 2-е изд. Испр. и доп . - М.: Физическая культура,2009. –
496 c.
 9. Теория и методика физической культуры: Учебник / Под.ред. проф.
Ю.Ф.Курамшина. 2-е изд., испр. М.: Советский спорт, 2004. – 464 с.
 10. Выдрин В.М. Теория физической культуры (культуро-ведческий аспект):
Учеб.пособ. / ГДОИФК им. П.Ф.Лесгафта. -Л., 1988.-45 с.
 11. Холодов Ж.К., Кузнецов В.С. Теория и методика физической культуры и
спорта: учеб. пособие для студ. учреждений высш. проф образования .
Издательский центр «Академия», 2013.480 с.
 I. CARACTERISTICI GENERALE.
În anul de studii 2016-2017 procesul educaţional la disciplina educaţia fizică va fi organizat conform
curriculumului naţional modernizat (2010) şi Planului-cadru pentru învăţămîntul primar, gimnazial şi
liceal, aprobat prin Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 312 din 11 mai 2015. În corespundere cu
Planul-cadru de învăţământ pentru anul de studii 2016-2017 disciplina Educaţia fizică va fi predată
două ore pe săptămână în toate clasele.

În clasele, unde este prevăzută o oră pe săptămână (clasele I - VI cu profil de artă şi muzică)
procesul de instruire se va desfăşura în baza curriculumului modernizat (2010) cu selectarea
conţinuturilor din toate compartimentele: de teorie, atletism, gimnastică, jocuri sportive, înot, dar care
în mod obligatoriu vor contribui la formarea competenţelor specifice disciplinei.

Proiectarea didactică de lungă durată a lecţiilor de educaţie fizică în anul de studii 2015-2016 va
fi realizată în corespundere cu recomandările stipulate în Ghidul de implementare a curriculumului
modernizat pentru treptele primară şi gimnazială, Chişinău, 2011, autori Grimalschi T. şi Boian I.,
Profesorul va analiza minuţios posibilităţile reale din instituţia de învţămînt în care activează şi la
proiectarea conţinuturilor didactice va ţine cont de baza materială a instituţiei, tradiţiile şi interesul
elevilor pentru a forma la elevi toate competenţele, prevăzute de curriculumul modernizat din 2010.

În funcţie de condiţiile existente în instituţiile de învăţămînt general elevii vor parcurge în mod
obligatoriu compartimentele de atletism şi gimnastică, selectînd conţinuturile corespunzătoare şi
minimum două jocuri sportive.
Indiferent de conţinuturile didactice selectate procesul educaţional trebuie să fie orientat spre
formarea la elevi a unui stil/mod sănătos de viaţă şi de promovare a lui în rîndurile tuturor cadrelor
didactice şi părinţilor.
 Procesul de predare-învăţare-evaluare în cadrul disciplinei Educaţia fizică.

Cadrele didactice va formula pentru fiecare lecţie obiective operaţionale clare, pe care le va
comunica elevilor pe parcursul activităţii şi împreună vor contribui la formarea sau dezvoltarea
competenţelor reflectate în proiectul de lungă durată.

Pentru a realiza obiectivele preconizate vor fi utilizate strategii şi tehnologii la discreţia

profesorului/învăţătorului , dar ele vor fi corelate cu recomandările reflectate în rubrica “Activităţi de
învăţare şi evaluare ” din curriculum.

În predarea disciplinei se va pune accent pe accesibilitatea şi relevanţa subiectelor propuse

elevilor, în aşa fel ca Educaţia fizică să devină atractivă şi eficientă, indiferent de starea fizică a
elevilor. Se va ţine cont de particularităţile individuale şi va fi implicat în activitatea motrică întregul
contingent de elevi.

În scopul formării la elevi a responsabilităţii faţă de propria sănătate şi protecţia altor persoane
aflate în situaţii de risc, profesorii vor explora toate oportunităţile oferite de curriculumul la Educaţia
fizică.
Astfel în toate clasele vor fi studiate Regulile de comportare la lecţiile de educaţie fizică, la
şcoală, la domiciliu, în stradă, în timpul desfăşurării activităţilor turistice. La predarea temei Călirea
organismului în clasa a VI-a şi în cadrul orelor de înot elevii vor însuşi şi vor respecta regulile de
comportare în zonele bazinelor acvatice în scopul evitării pericolului de înec.
 Formarea competenţelor specifice la elevi în cadrul lecţiilor de educaţie fizică se
bazează pe cunoştinţe anatomo-fiziologice ale organismului uman şi cum influienţează
exerciţiile fizice asupra lui.
Cadrele didactice trebuie să acorde, în acest context, mai multă atenţie în procesul de
predare-învăţare compartimentului cognitiv din curriculumul modernizat la educaţia
fizică.
În cadrul activităţilor de educaţie fizică cadrele didactice trebuie să formeze la elevi
următoarele competenţe prioritare:
• de a argumenta necesitatea practicării exerciţiilor fizice;
• de a-şi putea autoaprecia nivelul de pregătire fizică şi fiziologică;
• de a elabora complexe de exerciţii pentru dezvoltarea calităţilor motrice de bază,
pentru creşterea capacităţii de efort a organismului;
• de a desfăşura o activitate motrică sau antrenament independent;
• de a respecta regulile de igienă personală şi colectivă; - de a utiliza corect
terminologia din domeniul educaţiei fizice şi sportului şcolar;
• de a executa corect acţiunile motrice şi de a respecta igiena exerciţiilor fizice;
• de a respecta corectitudinea în relaţii cu partenerii şi concurenţii în activităţi de
echipă.
 MODUL DE TRECERE A SARCINII
ŞI NAŞTERII
M
E
D
E
I
C Sănătatea reprezintă starea U
O biologică deplină a L
L Factorii ereditari şi organismului uman,
Modul de viaţă al
O starea de sănătate a părinţilor
echilibrul psihologic şi Î
G părinţilor
I capacitatea înaltă a tuturor N
sistemelor de organe C
A
necesare pentru realizarea O
N
obiectivelor sociale
J
U
R
Ajutorul medical şi Ă
condiţiile igienice T
O
r
Asigurarea medicală, nivelul instruirii, condiţiile materiale şi de trai, locul de trai
al mamei (urban, rural)
 II. Managementul lecţiei contemporane de educaţie fizică
 Educaţia fizică este o disciplină de învăţămînt, prevăzută de planul de studiu în toate clasele din
învăţămîntul preuniversitar. Conţinutul (disciplinei) obiectului este reglementat de programa-
curriculum, însă în practică se desfăşoară în cadrul lecţiilor de educaţie fizică, în dependenţă de
starea sănătăţii şi nivelul de dezvoltare fizică a elevilor ( E.Scarlat, 2002; Iu.Kuramsim, 2003;
G.Raţă, 2004,2008; L.P.Matveev,2008; Grimalischi T., Boian I. 2011; J.Holodov, A.Kuzneţov,
2013).
 Lecţia de educaţie fizică reprezintă un proces educaţional planificat, elaborat şi dirijat de un
cadru didactic şi adresat elevului, care intenţionează să-şi formeze calităţi motrice, funcţionale,
volitive, comportamentale etc. conform obiectivelor educaţionale, sugestiilor de evaluare şi
standardelor curriculare.
 Succesele lecţiei de educaţie fizică, în mare măsură depind de:
 * pregătirea funcţională şi psihologică a elevului pentru activitatea motrică ulterioară;
 * conţinutul, formele de executare şi influenţă asupra organismului elevului ce rees din
obiectivele instructiv-educative ale lecţiei;
 * pregătirea mijloacelor pentru desfăşurarea lecţiei: inventar sportiv, pregătirea spaţiului, a
aparatajului şi materialelor didactice în corespundere cu obiectivele lecţiei;
 * respectarea strictă a igienei personale la sfîrşit de lecţie;
 * pregătirea prealabilă a învăţătorului pentru lecţie;
 * verificarea stării de sănătate a elevilor si a stării igienice a echipamentului sportiv la început
de lecţie;
 * exercitarea observaţiilor permanente conform scopurilor prestabilite asupra activităţii
elevilor, făcînd concluzii şi corectări pe parcursul lecţiei;
 * dirijarea densităţii şi intensităţii activităţii motrice bazate pe argumente ştiinţifice;
 * motivarea argumentată a finalităţilor activităţii motrice a elevilor, conştientizîndu-le din punct
de vedere a importanţei acesteia la fortificarea stării de sănătate;
 * motivarea învăţării susţinută de evaluări formative (dinamice) a rezultatelor elevului.
Elementele caracteristice ale lecţiei care deosebesc această formă de
practicare a exerciţiilor fizice de altele sunt:
1) se desfăşoară, sub aspectele conţinutului şi metodologiei generale, pe baza unei
programe oficiale de specialitate;
2) este condusă de un specialist cu studii superioare corespunzătoare;
3) reglementarea strictă a activităţii elevilor şi dozarea efortului
4) se desfăşoară într-un timp bine precizat de orarul unităţii din care fac parte
subiecţii – 45 min.;
5) se desfăşoară cu colective de subiecţi relativ omogene ca vîrstă şi particilarităţi;

6) permite realizarea permanentă a procesului de Predare-învăţare, evaluare;

7) fiind cuprinsă în planul de învăţămînt, este obligatorie atît pentru cadrele
didactice, cît şi pentru subiecţi;

8) toate celelalte forme se pot desfăşura numai datorită conţinutului şi

efectelor acesteia; în lecţie se învaţă majoritatea deprinderilor şi
deprinderilor motrice, se însuşesc principalele reguli de practicare a
exerciţiilor fizice; toate acestea se transferă în celelalte forme de
organizare, existînd şi posibilitatea logică ca ele să se perfecteze.
 .
 Fiind condusă de un cadru didactic în baza programei de specialitate lecţia
contemporană de educaţie fizică înaintează respectarea următoarelor cerinţe:
◦ să aibă teme şi obiective precise;
◦ să folosească cele mai eficiente metode, mijloace şi formaţii de lucru;
◦ să aibă o dozare corespunzătoare a efortului şi o dinamică a acestuia pe aceiaşi
măsură;
◦ să îmbine optimal instruirea cu educaţia;
◦ să se realizeze o densitate bine corelată cu temele şi obiectivele ei;
◦ să formeze deprinderi individuale şi de microgrup pentru autoorganizare,
autoconducere şi autoapreciere;
◦ să fie înţeleasă, programată şi realizată ca făcînd parte dintr-un ciclu tematic de mai
multe lecţii, în care oricare se sprijină pe cea anterioară şi o pregătire pe cea viitoare;
◦ cerinţe înalte către condiţiile de desfăşurare a bazei materiale, cerinţelor igienice,
estetice şi moral – psihologice;
◦ ca indice a lecţiei este eficacitatea diverselor forme de organizare, mijloacelor,
metodelor şi procedeelor aplicate de profesor.

 Toate aceste cerinţe reies din principiile generale şi metodice ale educaţiei fizice şi sunt
obligatorii pentru desfăşurarea lecţiei pentru toate nivelurile de învăţămînt.
 III. Criterii de stabilire a tipurilor de lecţii în educaţia fizică:
 Actualmente, educaţia fizică în instituţiile de învăţămănt preuniversitar se desfăşoară printr-o mare
varietate de tipuri de lecţii. În orice proiectare a lecţiei este obligatoriu de indicat tipul de lecţie după
care pot fi rezolvate obiectivele procesului instructiv-educativ respectiv. În teoria şi practica educaţiei
fizice (G.Cîrstea,1999; T.Kruţevici,2003; T.Grimalischi, 2011) contemporane există mai multe criterii
de stabilire a tipurilor de lecţii, care pot fi prezentate astfel:
 După componenţa tematică abordată:
◦ lecţii cu teme din deprinderile sau priceperile motrice;
◦ lecţii cu teme din calităţile motrice (numite lecţii de PFG);
◦ lecţii mixte, cu teme atît din DM sau PM cît şi din CM.
 După felul deprinderilor sau proceperilor motrice abordate tematic:
◦ lecţii monosport, bisport, polisport (frecvente în ţările care dispune de condiţii materiale în care se poate practica
simultan, pe grupa de subiecţi P şi DM din mai multe probe sau ramuri de sport).
 După etapele învăţării motrice în care se află D sau PM abordate tematic:
◦ lecţii de predare-învăţare (iniţiere primară);
◦ lecţii de consolidare (sau de fixare);
◦ lecţii de perfecţionare;
◦ lecţii de evaluare;
◦ lecţii mixte sau combinate (acestea rezultă din combinate celor patru etape ale învăţării motrice luate cîte două:
învăţare şi consolidare; îmvăţare cu perfecţionare; învăţare verificare; consolidare cu perfecţionare; consolidare cu
verificare; consolidare cu verificare şi perfecţionare.
 După plasamentului în anul de învăţămînt:
◦ lecţii de organizare numite şi întroductive (la început (pe parcurs şi la sfîrşit) sub forme de probe de control;
◦ lecţii de bilanţ sau de trecere în revistă a rezultatelor anterioare (acestea sunt de regulă ultimele lecţii la sfîrşit de
semestru, disciplină); un alt tip de lecţie de bilanţ este cea „demonstrativă” adică „lecţia deschisă”.
 După locul şi condiţiile de desfăşurare:
◦ lecţii în aer liber, condiţii atmosferice şi climaterice normale;
◦ lecţii în aer liber pe timp friguros;
◦ lecţii în interior (sală sportivă) condiţii normale;
◦ lecţii în anterior pe spaţii improvizate, timp friguros (culuar, coridor, hol, sală de clasă cu bănci etc.).
 Totodată, în teoria şi practica educaţiei fizice unii specialişti (Iu.Caramşin,
2003; Iu.Kruţevici şi colaboratorii 2003; T.Grimalischi, 2011) vin cu o
clasificare alternativă celei descrise anterior şi poate fi prezentată astfel:
 După direcţia obiectivelor educaţiei fizice.
 – lecţii de dezvoltare fizică generală (în sensul larg al cuvîntului);
- lecţii cu aspect larg de acţiune
- lecţii cu aspect relativ redus de acţiune
 – lecţii de educaţie fizică specializare-orientate spre pregătirea către o
activitate motrică concretă:
◦ lecţii de antrenament;
◦ lecţii de pregătire fizcă aplicativă;
◦ lecţii cu caracter de asanare (recuperare).
 După obiectivele şi conţinutul programei.
◦ lecţii complexe (mixte);
◦ lecţii de probe de sport (orientare îngustă).
 După direcţiile conţinutului:
◦ în conformitate cu sarcinile didactice (de învăţare, consolidare, perfecţionare,
evaluare şi complexe);
◦ după caracteristicul obiectivelor educative (de alegere, multilaterale şi de evaluare);
◦ după caracteristicul obiectivelor igienice (lecţii de DFG, de compensare şi de
restabilire);
◦ lecţii combinate – conţinutul cărora este îndreptat spre rezolvare a 2 şi mai multe
sarcini ale componentelor de bază ale educaţiei fizice.
 4. Structura şi conţinutul lecţiei de educaţie fizică
 Actualmente, din punct de vedere al conţinutului, lecţia de EF se deosebeşte de lecţiile
de la celelalte discipline de învăţămînt întrucît la baza acestuia sta activitatea practică
a subiecţilor.
 Conţinutul lecţiei este format din totalitatea sistemelor de acţionare concretizate în
mijloace practice (ex.fizice) şi mijloace verbale (pentru formarea cunoştinţelor...) ca
modalităţi de execuţie şi transmitere a deprinderilor şi priceperilor motrice. Fiecărei
lecţii îi este specific un anumit conţinut care depinde de temele şi obiectivele
operaţionale.
 Structura lecţiei după (G.F.Şiticova, 1989; B.M.Minaev, B.M.Şiean, 1989;
L.P.Matveev, 1991; Grimalishi,2011 Holodov, Kuzneţov, 2013, etc.) este dată de
succesiunea unor momente, faze, secvenţe, verigi, etape, părţi etc. În unităţi de timp
alocat, toate diferenţiate în privinţa obiectivelor, conţinutului, duratei şi
metodologiei, care presupune nu numai determinarea unor complexe de exerciţii
fizice propuse elevilor, însă şi analiza activităţilor ce se desfăşoară în lecţie.
 Conform Dicţionarului descriptiv şi explicativ de noţiuni şi termeni, 2002 pag.360,
structura lecţiei reprezintă „forma şi modul de organizare a conţinutului lecţiei,
grupat pe părţi (verigi) care se corelează cauzal în vederea asigurării unităţii ei
didactice (scop, metode, timp, spaţiu).

 Unii specialişti (A.Dragnea, G.Cârstea, Iu.Curamşin, G.Raţa, P.Sava ş.a.) consideră

că structura lecţiei de Educaţie fizică este puţin variabilă în comparaţie cu partea de
conţinut, însă nici nu neagă faptul că între structură şi conţinut există un raport de
interdependenţă, deoarece structura reprezintă demersul de organizare a acţiunilor,
iar conţinutul – substanţa prin care se realizează procesul instructiv-educativ.
 Analiza aparatului de noţiuni şi termeni cu privire la structura şi conţinutul
lecţiei de educaţie fizică ne permite să considerăm, că termenul de „verigă” ,
cuprinde şi sugestia legăturii şi continuităţii acţiunilor într-o anumită ordine,
impusă de însuşi specificul şi caracteristicile efortului depus.
 În cadrul lecţiei, verigile trebuie să formeze un sistem, care va determina
legătura şi subordonarea lor faţă de rezolvarea temei generale şi a obiectivelor
operaţionale urmărite. Deşi fiecărei verigi îi sunt specifice anumite sarcini
didactice, conţinutul este ales în funcţie de temele propuse şi obiectivele
operaţionale axate pe formarea de subcompetenţe stabilite.
 În totalitatea lor teoretică (Zigmund, Cârstea, Cruţevici, Raţă....) verigile lecţiei
pot fi următoarele:
◦ – organizarea colectivului de elevi – durata 30” – 3 min.
◦ – pregătirea organismului pentru efort – durata 3 – 6 min.
◦ – influenţarea selectivă a aparatului locomotor – durata 5 – 7 min.
◦ – dezvoltarea calităţilor motrice (V sau Î)– durata 6 – 8min.
◦ – învăţarea, consolidarea, perfecţionarea sau evaluarea priceperilor
motrice– durata 10 – 20min
◦ – dezvoltarea calităţilor motrice (F sau R)– durata 6 – 8min.
◦ – revenirea organismului după efort – durata 3 – 4min.
◦ – aprecieri asupra comportamentului elevilor în lecţie şi recomandări
pentru activitatea viitoare – durata 2 – 3min.
 Fiecare din verigile menţionate are obiective specifice ce
se bazează unele pe altele şi care se realizează prin
sisteme de acţionare, ce durează un anumit timp,
formaţii de lucru specifice şi metode de realizare diferite.
 Veriga – 1. Organizarea colectivului de elevi
 Durata – de la 30” pînă la 3
 Obiective:
◦ începerea organizată a lecţiei;
◦ captarea atenţiei, asigurarea disciplinei şi ordinii;
◦ ridicarea stării emoţionale;
◦ conştientizarea elevilor asupra a ceea ce vor face în lecţie;
◦ cunoaşterea efectivului de elevi, verificarea echipamentului şi
stării de sănătate;
◦ comunicarea temelor şi obiectivelor operaţionale.
 Sisteme de acţionare:
- adunarea, alinierea, raportul şi salutul;
- verificarea stării de sănătate şi a ţinutei vestimentare;
- comunicarea temelor lecţiei şi obiectivelor majore;
- exerciţii de front şi formaţii;
- exerciţii şi jocuri scurte de atenţie, întoarceri la
comandă, ruperi şi grupări de formaţii etc.
 Strategii didactice:
- formaţii de adunare: în linie pe un rând, în linie pe
două rânduri, careu etc.;
- metode: conversaţia, explicaţia, exersarea,
aprecierea, încurajarea.
 Veriga II-a – Pregătirea generală a organismului
pentru efort
Durată = 3-6 minute
Obiectivele verigii:
- stimularea treptată a marilor funcţiuni ale organismului
(circulaţie, respiraţie);
- realizarea unei excitabilităţi optime a sistemului nervos
central pentru activitatea ce urmează să se desfăşoare;
- educarea percepţiilor spaţio-temporale;
- ridicarea stării emoţionale;
- educarea interesului pentru activitatea ce urmează să se
desfăşoare;
- creşterea capacităţii de efort.
 Sisteme de acţionare:
- exerciţii de front şi formaţii;
- variante de mers şi alergare;
- săltări şi sărituri;
- paşi specifici (de dans) din gimnastica ritmică;
- exerciţii pentru educarea ritmicităţii şi muzicalităţii motrice
(jocuri şi teme ritmice) etc.;
- deplasare cu mişcări diferite ale membrelor superioare şi
inferioare;
- jocuri dinamice;
- parcursuri aplicative simple cu elemente cunoscute de elevi.

 Strategii didactice:
- formaţii de lucru: în coloană câte unul, în coloană câte doi, în
cerc, pe grupe etc.;
- metode: conversaţia, demonstraţia, exersarea, explicaţia,
observarea curentă, problematizarea, aprecierea etc.
Veriga III-a – Influenţarea selectivă a aparatului locomotor,
denumită şi prelucrarea analitică a aparatului locomotor
Durată = 5-8 minute

Obiectivele verigii:
- educarea atitudinii corporale corecte;
- prevenirea /corectarea unor atitudini sau deficienţe fizice;
- educarea percepţiilor spaţio-temporale şi a ritmului;
- educarea mobilităţii articulare şi a elasticităţii musculare;
- educarea coordonării musculare;
- întărirea tonusului muscular;
- educarea capacităţii de control şi adaptare a actului respirator;
- formarea obişnuinţei de practicare independentă a exerciţiilor de
dezvoltare fizică generală;
- pregătirea organismului pentru realizarea temelor lecţiei.
 Sisteme de acţionare:
* Exerciţii de dezvoltare fizică generală, libere, cu partener, cu
obiecte, cu şi la aparate, grupate în complexe care cuprind 4-6
exerciţii la învăţământul primar.
* Aceste exerciţii se execută sub formă de complex, la
comandă sau liber, cu ritm dictat prin comandă sau imprimat prin
muzică, pe loc sau din deplasare. Este indicat să se adopte
următoarea succesiune a acestor exerciţii:
a) pentru muşchii capului şi gâtului, pentru membrele
superioare, pentru trunchi, pentru membrele inferioare şi în final
sărituri;
b) exerciţii de inspiraţie şi expiraţie profundă şi exerciţii de
relaxare. De obicei complexul de exerciţii se încheie cu exerciţii
de sărituri, dinamice, variate şi plăcute.
 Strategii didactice:
- formaţii de lucru: coloană de gimnastică în trepte, în
cocor, şah, cerc etc.;
- metode: demonstraţia, explicaţia, exersarea,
problematizarea, modelarea, observarea curentă,
aprecierea verbală etc.
Veriga IV-a – Educarea vitezei sau
coordonării mişcărilor
Durată = 6-8 minute
Obiectivele verigii:
- creşterea indicilor diferitelor forme de
manifestare a aptitudinii psihomotrice de
viteză (reacţie, execuţie, repetiţie,
deplasare, accelerare);
- educarea formelor de manifestare a
aptitudinii psihomotrice de coordonare
(generală şi specifică).
 Sisteme de acţionare:
- Exerciţii pentru dezvoltarea vitezei sub formă de:
* execuţii a diferitelor acţiuni motrice, pornite la semnale
(auditive ori vizuale);
* execuţii rapide a diferitelor tehnici de execuţie (acţiuni
aciclice);
* alergări pe distanţe scurte (10-20 m);
* alergări accelerate pe distanţe de 20-30 m;
* alergări în viteză maximă pe 10-20 m;
* ştafete şi parcursuri aplicative.
- Exerciţii pentru dezvoltarea coordonării sub formă de: execuţii
complexe;
* jocuri dinamice; parcursuri aplicative; întreceri de tipul „cine
execută mai corect”.
 Strategii didactice:
- formaţii de lucru: în linie pe un rând sau pe mai multe rânduri,
pe grupe/echipe valorice, individual etc.;
- metode: explicaţia, conversaţia, demonstraţia, problematizarea,
exersarea, întrecerea, observarea curentă, aprecierea verbală,
recompensă etc.
 Veriga V-a – Învăţarea / consolidarea / perfecţionarea / evaluarea
priceperilor sau deprinderilor motrice
Durată = 10-20 minute
Obiectivele verigii sunt diferite în funcţie de etapa de formare a
deprinderilor motrice:
 învăţarea acţiunilor motrice noi presupune:
 - formarea unei reprezentări corecte şi clare;
 - însuşirea mecanismului de bază.
 consolidarea acţiunilor motrice noi învăţate presupune:
 - formarea stereotipului dinamic;
 - automatizarea parţială sau totală a deprinderilor motrice.
 perfecţionarea deprinderilor şi formarea priceperilor
presupune:
 - formarea capacităţii de aplicare a deprinderilor motrice în condiţii
variate (capacitate de generalizare);
 - formarea priceperilor motrice complexe.
 evaluarea nivelului de însuşire a cunoştinţelor,
deprinderilor şi priceperilor motrice noi învăţate
presupune:
 - verificarea acţiunilor noi însuşite;
 - aprecierea acţiunilor noi însuşite.
 Sisteme de acţionare:
 exerciţii pregătitoare / ajutătoare;
 structuri de exerciţii;
 deprinderile motrice în condiţii standard şi în condiţii variate;
 exerciţii, elemente, părţi ori faze ale deprinderilor motrice,
procedee tehnice în condiţii de întrecere, concurs;
 parcursuri aplicative;
 ştafete;
 jocuri dinamice;
 jocuri sportive bilaterale;
 teste şi probe de control.

 Strategii didactice:
 - procedee de exersare: frontal, pe perechi, pe ateliere, pe
grupe, individual etc.;
 - metode: explicaţia, demonstraţia, material intuitiv, observarea
curentă, problematizarea, exersarea, învăţarea prin descoperire,
modelarea, instruirea programată, verificarea orală, verificarea
practică etc.
Veriga VI-a – Dezvoltarea forţei sau rezistenţei
Durată = 8-10 minute
Obiectivele verigii:
 creşterea indicilor formelor de manifestare a
forţei (dinamică, statică, generală, locală);
 creşterea indicilor formelor de manifestare a
rezistenţei (generală, specifică).
 Sisteme de acţionare:
 exerciţii de dezvoltare a forţei generale şi segmentare,
executate analitic şi global;
 exerciţii cu îngreuieri (exemplu – mingi medicinale) şi în
condiţii îngreuiate (exemplu – alergare în pantă);
 parcursuri aplicative;
 execuţii ale diferitelor acţiuni motrice, cu efort moderat,
prelungit;
 alergări în tempo uşor şi moderat pe distanţe cuprinse
între 300 – 1000 m.

 Strategii didactice:
 - formaţii de lucru: pe grupe, pe perechi etc.;
 - metode: conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exersarea,
circuitul, modelarea, observarea permanentă etc.
Veriga VII-a – Revenirea organismului după efort
Durată = 3-4 minute
Obiectivele verigii:
 revenire parţială şi treptată a marilor funcţiuni ale organismului;
 relaxarea musculară şi nervoasă;
 întărirea reflexului de postură.

 Sisteme de acţionare:
 variante de mers şi alergare cu intensitate mică;
 exerciţii de relaxare musculară;
 exerciţii de respiraţie profundă;
 exerciţii de postură;
 acţiuni cu caracter distractiv.

Strategii didactice:
 - formaţii de lucru: în coloană câte unul, câte doi, cerc,
semicerc, deplasare liberă etc.;
 - metode: conversaţia, demonstraţia, exersarea etc. Se
execută cu tot colectivul odată.
Veriga VIII-a – Aprecieri şi concluzii
Durată = 1-2 minute
Obiectivele verigii:
evaluarea globală a lecţiei;
evidenţierea realizării obiectivelor operaţionale;
conştientizarea elevilor asupra modului de participare la
lecţie;
formarea capacităţii de autoapreciere;
orientarea activităţii independente;
încheierea organizată a lecţiei.
 Sisteme de acţionare:
 adunarea şi alinierea în diferite formaţii de lucru;
 aprecieri verbale pozitive şi negative ale activităţii desfăşurate de
elevi;
 conversaţie privind impresiile formate şi simţite;
 recomandări pentru activitatea din timpul liber;
 Salutul.

 Strategii didactice:
- formaţii: în linie pe un rând sau în linie pe două rânduri etc.;
- metode: conversaţia, exersarea, evaluarea.
 V. Efortul în lecţia de educaţie fizică (pulsometria)
 Efortul depus în lecţie acţionează asupra organismului copiilor determinînd
modificări de ordin calitativ şi cantitativ. Este apreciat prin parametrii:
volum, intensitate, complexitate.
 Volumul efortului reprezintă componenţa cantitativă. El constă în însumarea
numărului de repetări, de serii, a distaneţlor parcurse sau a timpilor
înregistraţi. Volumul de lucru raportat la particularităţile individuale poate fi
mic, mediu, mare.
 Intensitate efortului reprezintă componenţa calitativă. Ea este dată de viteza
de execuţie, frecvenţa mişcărilor, durata pauzelor, mărimea încărcăturii.
Intensitatea efortului se apreciază în raport de posibilităţile individuale ale
momentului respectiv şi se exprimă fie sub formă de fracţie/raport (1/4, 2/4,
3/4, 4/4), fie prin eşalonarea gradată a valorii intensităţii: mică, medie,
mijlocie, submaximă, maximă şi supramaximă.
 Între intensitate şi volum există un raport invers proporţional astfel, cînd
intensitatea este mică, volumul de lucru este mare, iar cînd intensitatea este
mare volumul de lucru este mic.
 Complexitatea efortului este dată de multitudinea de acte şi acţiuni motrice
ce compun un exerciţiu, o deprindere motrică. Procesul învăţării
deprinderilor motrice este grăbit sau încetinit în funcţie de complexitatea
exerciţiilor. Cu cît complexitatea exerciţiilor este mai mare cu atît
participarea proceselor sistemului nervos central este mai solicitantă şi
timpul de învăţare mai mare.
 Nivelul efortului în lecţiile de educaţie fizică se apreciază în mod
simplist pe baza măsurării frecvenţei cardiace (FC) şi a frecvenţei
respiratorii (FR), întrucît aceşti indici sunt cei mai accesibili de
măsurat la clasele cu un număr mare de elevi şi prin observarea
reacţiei elevilor. În cazul, în care clasele dispun de un mare număr de
elevi, cuprins între 20-32, şi nici nu există posibilitatea realizării unor
înregistrări ştiinţifice, în cadrul unor laboratoare, posibilitatea de
apreciere a efortului se limitează la înregistrarea frecvenţei cardiace şi
observarea elevilor.
 Frecvenţa cardiacă se înregistrează la începutul lecţiei, în diferite
momente şi la sfîrşitul lecţiei, pentru a aprecia intensitatea efortului. O
frecvenţă cardiacă (un puls) între 120-140 bătăi/minut, reprezintă un
efort cu intensitate mică, între 140-160 bătăi/minut reprezintă un efort
cu intensitate medie, între 160-180 bătăi/minut reprezintă un efort cu
intensitate maximă şi peste 180 bătăi/minut reprezintă un efort cu
intensitate supramaximă.
 Frecvenţa respiratorie este un indicator care înregistrează
valori între 14 - 18 în stare de repaus şi ajunge pînă la 24-26
după terminarea efortului de intensitate.
 Observarea elevilor este un procedeu ce poate furniza
profesorului informaţii preţioase în legătură cu reacţia
organismului la efort.
 În funcţie de semnele exterioare, starea de oboseală poate fi
apreciată ca fiind: uşoară, mijlocie, mare.
 Dinamica efortului, în lecţia de educaţie fizică,
înregistrează o curbă oscilatorie, rezultată din alternarea
eforturilor intense cu pauze de odihnă activă, pasivă şi de
relaxare, ce depinde de nivelul colectivului, temele
abordate, obiectivele operaţionale stabilite, conţinutul ales,
dar şi de condiţiile atmosferice (vezi fig. de mai jos)
 P R O T O C O L U L D E P U L S O M E T R I E nr. ______
 Întocmit la lecţia de educaţie fizică predată la _______________________2014___
 în ________________________________________________________________
 (clasa, grupa, instituţia de învăţământ, localitatea)
 de ________________________________________________________________
 (numele şi prenumele profesorului, studiile, gradul didactic, vechimea de muncă)

 SUBCOMPETENŢ ELE LE CŢ IEI

 1._________________________________________________________________
___________________________________________________________________
2._________________________________________________________________
___________________________________________________________________
3._________________________________________________________________
 Numărul lecţiei conform orarului _____ Începutul lecţiei ____________________
 Locul desfăşurării lecţiei ______________________________________________
Tipul lecţiei ________________
 Efectivul clasei (conform listei) ___Numărul subiecţiilor prezenţi la
lecţie________
 Numărul subiecţiilor la lecţie dintre care ____ băieţi, _________fete
 Numele, prenumele şi vârsta subiectului cercetat
______________________________________________________
 Pulsul Dinamica
Nr. Tipul măsurării b/min
d/o Activitatea subiectului cercetat pulsului în
pulsului
10” 1' procente
1. Pulsul iniţial / în stare de repaus / Cu min. înaintate de lecţie 14 84 100%
2. Aranjarea colectivului de elevi. Anunţarea temelor... 0 16 96

3. Exerciţii de front ţi formaţie. Regrupare din coloană cîte 1 X 2 3 19 114

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

MEDIA PULSULUI
 Algoritmul pulsometriei lecţiei
 1. Studiu bibliografic referitor la tehnologia efectuării pulsometriei lecţiei de
educaţie fizică.
 2. Întocmirea protocolului de pulsometrie, pregătirea cronometrului.
 3. Completarea componentei introductive a protocolului de pulsometrie.
 4. Selectarea subiectului pentru cercetare.
 5. Măsurarea pulsului iniţial (înainte de lecţie, în stare de repaus) a subiectului
cercetat.
 6. Măsurări multiple şi diverse ale pulsului subiectului cercetat pe parcursul
lecţiei (15-17 măsurări) în scopul examinării modificărilor pulsului, în funcţie
de anumiţi factori: tipul efortului fizic (efort moderat, mediu, submaximal,
maximal); tipul activităţii elevului (receptarea informaţiei, executarea
exerciţiilor fizice, aşteptarea rândului, odihna subiectului după efectuarea
acţiunilor motrice etc.).
 7. Măsurarea pulsului la sfârşitul lecţiei.
 8. Măsurarea pulsului în minutul al 3-lea şi al 6-lea după sfârşitul lecţiei.
 9. Calcularea mediei indicilor pulsometrici, exprimată şi în procente.
 10. Reprezentarea grafică a indicilor pulsometriei, construirea/conturarea
curbei fiziologice a efortului fizic realizat de subiectul cercetat pe parcursul
lecţiei.
 11. Analiza lecţiei în baza indicilor pulsometriei.
 VI. Densitatea lecţiei (cronometrarea)
 Densitatea lecţiei este indicatorul cel mai des folosit pentru a sublinia
calitatea şi eficienţa activităţii desfăşurate. Este reprezentată de
raportul dintre timpul cheltuit în mod util pentru realizarea conţinutului
lecţiei şi durata integrală a acesteia. Se măsoară în unităţi de timp
reprezentate de minute şi secunde.
 Densitatea poate fi urmărită din trei puncte de vedere: pedagogic,
motric şi funcţional.
Densitatea pedagogică este dată de raportul dintre timpul folosit
în mod util pentru rezolvarea tuturor momentelor didactice necesare
desfăşurării lecţiei şi durata integrală a acesteia. Ea include timpul
afectat demonstraţiei, explicaţiei, prezentării materialului intuitiv,
indicaţiilor metodice, corectării, organizării colectivului, organizării
materialelor didactice şi odihnei elevului.
Densitatea pedagogică se calculează după următoarea formulă:
D.P.= Timpul consumat de profesor
Durata orei (45 min.) x 100
 Densitatea motrică reprezintă raportul dintre timpul consumat în mod util de către
elevi pentru efectuarea exerciţiilor şi durata integrală a lecţiei. Este dată de timpul efectiv de
lucru al elevului, reprezentînd din acest punct de vedere unul din parametrii eficienţei lecţiei.
 Densitatea motrică se calculează după următoarea formulă:
 D.M.= Timpul consumat de elev
 Durata orei (45 min.) x 100
 Se apreciază ca fiind o densitate motrică bună, atunci cînd aceasta înregistrează un
procent de 60-65%. Din punct de vedere teoretic, procentul densităţii pedagogice adunat cu
cel al densităţii motrice trebuie să dea 100%. Dar raportul dintre densitatea motrică şi cea
pedagogică este dat de tipul de lecţie.
 În lecţiile de învăţare, acomodare, iniţiere şi chiar în cele de bilanţ, densitatea
pedagogică este mai mică, în timp ce lecţiile de consolidare, verificare şi dezvoltare a
aptitudinilor psihomotrice, densitatea motrică este mai mare.
 Densitatea funcţională este timpul afectat execuţiei exerciţiului în raport cu intensitatea
acestuia şi durata integrală a lecţiei. Această formă a densităţii evidenţiază valorile efortului
determinate de intensitate.
 Elevul poate lucra mult dar cu o intensitate scăzută, ceea ce înseamnă că lecţia a abut un nivel de
efort mic, prelungit sau poate lucra cu o intensitate mare, ceea ce înseamnă că lecţia a avut un efort mare,
dar de scurtă durată.
 Pentru a realiza o bună apreciere a densităţii lecţiei, trebuie făcute înregistrări pe un număr
reprezentativ de subiecţi, media rezultatelor reprezentînd densitatea lecţiei, care nu este egală cu durata
lecţiei.
 Evidenţa densităţii se poate înregistra şi aprecia ca fiind pozitivă sau negativă prin întocmirea aşa-
zisului „protocol de cronometrare”.
 În cadrul acestuia se înregistrează: desfăşurarea conţinutului lecţiei în timpul alocat, valorile
frecvenţei cardiace şi respiratorii la începutul, pe parcursul şi sfîrşitul lecţiei.
  PROTOCOLUL DE CRONOMETRARE nr._____________
 Întocmit la lecţia de educaţie fizică predată: _______________________________2014__
 (data, luna. anul)
 în ________________________________________________________________________
 (numele prenumele profesorului, studiile, gradul didactic, vechimea în muncă)
 SUBCOMPETENŢELE LECŢIEI
 1.

 2.

 3._______________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
______________________
 Numărul lecţiei conform orarului ___________________Începutul lecţiei ___________________
 Locul desfăşurării lecţiei ____________________________Tipul lecţiei ___________________
 Efectivul clasei (conform listei) __________________Numărul subiecţilor prezenţi la lecţie ___
 Dintre care ______ băieţi, _______ fete. Numărul grupelor în etapa de bază a lecţiei ____________
 Numele, prenumele şi vârsta subiectului cercetat
______________________________________Vieru Andrei, 9 ani________________
Etap Timpul COMPONENTELE CRONOMETRĂRII
ele cronome
lecţi trat la Receptarea Execut
ei, sfârşit de informaţiil area
nr. Conţinutul activităţii subiectului acţiune Acţiuni or, mişcări
Odihna şi
Timp
Obiecţii
acţiu cercetat (confor organiz interogare lor
aşteptarea
utilizat
nilor m a- a şi neraţiona
rândului
cron cronome ţionale urmărirea l
trului) demonstraţ
omet
DP iilor DM
rate
1 2 3 4 5 6 7 8 9
 Algoritmul cronometrării lecţiei
 1. Studiu bibliografic referitor la tehnologia efectuării cronometrării lecţiei de educaţie
fizică.
 2. Întocmirea protocolului de cronometrare, pregătirea cronometrului.
 3. Completarea componentei introductive a protocolului de cronometrare.
 4. Selectarea subiectului pentru cercetare.
 5. Fixarea în protocol a începutului de lecţie (remarcă: sunetul de clasă indică începutul
lecţiei).
 6. Observaţii multiple şi diverse efectuate pe parcursul lecţiei de către cronometrist, cu
înregistrarea în protocol a timpului la sfârşitul fiecărei acţiuni a subiectului cercetat.
 7. Înregistrarea în protocol a sfârşitului de lecţie (remarcă: sfârşitul lecţiei se consideră
momentul în care profesorul a eliberat elevii).
 8. Calcularea duratei timpului consumat pentru fiecare acţiune sau activitate realizată de
subiectul cercetat şi înregistrarea indicilor respectivi în rubricile corespunzătoare
(componentele cronometrării) ale protocolului.
 9. Calcularea timpului total consumat pentru fiecare tip de activitate la care a participat
subiectul cercetat.
 10. Determinarea procentajului densităţii generale şi motrice (conform formulelor
respective) a lecţiei de educaţie fizică.
 11. Construirea cronogramei ce reflectă vizibil modul utilizării raţionale sau neraţionale
a timpului lecţiei.
 12. Analiza lecţiei în baza indicilor obţinuţi în urma cronometrării.
6. Prin intermediul analizei pedagogice a lecţiei
de educaţie fizică predate se examinează:

 * competenţele - cunoştinţele şi capacităţile

profesional-pedagogice învăţătorului;
 *nivelul măiestriei pedagogice a cadrului
didactic;
 * calitatea realizării programei-curriculare de
educaţie fizică
 MODEL
de analiză pedagogică a lecţiei contemporane de educaţie fizică
 Din punct de vedere al structurii şi conţinutului, varianta analizei pedagogice elaborate are un caracter complex şi conţine VI
compartimente:
1. Pregătirea prealabilă a profesorului de lecţie
 Calitatea proiectului de lecţie elaborat.
 Asigurarea condiţiilor ce vor spori eficacitatea lecţiei.
 Pregătirea propriu-zisă a profesorului.
II. Metodica organizării şi desfăşurării lecţiei
 Consumarea raţională a timpului lecţiei.
 Organizarea lecţiei.
 Conţinutul lecţiei.
 Metodica instruirii şi educaţiei elevilor.
Se vor analiza:
 aspectele instruirii problematizate şi diferenţiate;
 utilizarea corelaţiilor interdisciplinare şi importanţa cunoştinţelor speciale şi generale / tematice în scopul conştientizării
procesului de învăţare a mişcărilor, formării experienţei metodice şi motrice, precum şi formării la elevi a conceptului despre
cultura fizică şi sport ca fenomene biosociale;
 procesul educativ al lecţiei; măsura realizării potenţialului educativ al materialului de studiu, eficienţa formelor şi metodelor
utilizate în scopul educării calităţilor moral-volitive, estetice, etice etc. Ale elevului;
 procesul de călire a organismelor elevilor; contribuţia lecţiei în sporirea rezistenţei organismului la mediul înconjurător
nefavorabil;
 raţionalitatea utilizării verbale, intuitive şi practice în scopul însuşirii materialului teoretic şi practic programat;
accesibilitatea explicaţiilor, indicaţiilor şi expresivitatea demonstrării motrice; caracterul, cauzele apariţiei greşelilor în
învăţarea mişcărilor şi metodica corectării lor;
 momente legate de instruire elevilor privind evitarea traumatismului, formarea priceperilor de asigurare şi de acordare a
ajutorului necesar colegului în timpul executării acţiunilor motrice;
 procesul iniţierii elevilor în metodica autocontrolului medical, precum şi în metodica auto testării nivelului de pregătire
fizică;
 aprecierea reuşitei elevilor: folosirea procedeelor de stimulare a activităţii; eficienţa formelor şi metodelor utilizate în scopul
aprecierii cunoştinţelor şi capacităţilor motrice ale elevilor; notarea subiecţiilor şi argumentarea notei.
 III. Activitatea profesorului
 Competenţa profesională a profesorului: randamentul metodicii utilizate în predarea materiei teoretice
şi practice; cunoaşterea şi aplicarea terminologiei sportive; manifestarea iniţiativei şi creativităţii în
scopul optimizării procesului instructiv-educativ al lecţiei (aplicarea inovaţiilor ştiinţifice, modalităţilor
metodice, experienţei avansate etc.).
 Rolul modelator al profesorului la lecţie: alegerea corectă a locului şi dislocarea profesorului în teren /
sala pentru dirijare plenară şi eficientă a activităţii elevilor; caracteristica modalităţilor de conducere cu
elevii în scopul asigurării înaltei eficienţe a lecţiei.
 Cultura profesorului: cultura comunicării cu elevii, cultura compartimentală, cultura mişcărilor etc.
 IV. Activitatea elevilor
 1. Măsura înţelegerii obiectivelor fundamentale şi operaţionale ale lecţiei, diverselor explicaţii,
indicaţii, dispoziţii, demonstrări şi comentarii ale profesorului. Manifestarea atenţiei, interesului
(cognitiv şi motric) pe parcursul lecţiei. Dinamica tendinţelor elevilor spre o activitate creativă.
 2. Ordinea şi nivelul disciplinei de muncă. Manifestarea responsabilităţii elevilor pentru calitatea
însuşirii materialului de studii, progresul dezvoltării şi pregătirii fizice, comportamentul lor unul faţă
de altul, faţă de profesor, stăpânirea emoţiilor etc.
 V. Finalităţile lecţiei
 1. Măsura realizării proiectului lecţiei. Argumentare abaterilor (modificărilor) în cadrul lecţiei, faţă de
conţinutul planificat.
 2. Valorile instructive, educative, asanative ale lecţiei. Măsura însuşirii de către elevi a materialului
predat la lecţie: îmbogăţirea limbajului sportiv; experienţei şi motrice a subiecţiilor. Comportamentul
elevilor în dependenţă de acţiunile pedagogice ale profesorului. Influenţa conţinutului lecţiei asupra
dezvoltării şi pregătirii fizice, sporirii capacităţilor funcţionale ale organismului elevilor, formării
corecte a corpului etc.
 VI. Concluzii şi propuneri
 1. Impresia generală despre lecţie. Evidenţierea modalităţilor motrice ce au contribuit la optimizarea
procesului instructiv-educativ-asanativ al lecţiei. Lacunele metodice, cauzele apariţiei şi metodica
lichidării lor.
 2. Propuneri şi sfaturi în vederea perfecţionării măiestriei pedagogice a profesorului: consultarea
literaturii respective; asistarea profesorilor experimentaţi; modelări şi analize ale diferitor fragmente la
7. Evaluarea în procesul didactic este unul din domeniile cele mai
insistent explorate ale activitãtii de învãtãmânt în ultima perioada
de timp (I. ªerdean). Abordarea problemelor pe care le comportã
procesul evaluativ se înscrie în ansamblul actiunilor care se
întreprind pentru modernizarea si perfectionarea învãtãmântului în
societatea contemporanã. Aceste elemente sunt cuprinse în
documente oficiale, în lucrãri de sintezã si analizã puse la
îndemâna celor interesati. Cele mai semnificative dintre ele:
1. Standardele curriculare de performantã vizeazã performantele elevilor în
situatia de evaluare sau de examinare. Ele se aflã la interfata dintre curriculum si
evaluare/examinare si, în esentã, sunt formulãri, în termen de comportamente
observabile, a ceea ce elevii stiu si pot sã facã în contextul curriculum-ului
parcurs.
Acestea descriu ceea ce trebuie sã fie atins – realizat – performat de cãtre elevi
dupã parcurgerea unei etape de formare si actioneazã ca „tinte” cunoscute de
cãtre elevi, cât si de cadrele didactice, de urmãrit în demersul lor comun. În ceea
ce priveste nivelurile la care sunt formulate, acestea pot fi nivelurile de
performantã minim acceptabile, pe cele ale performantei tipice (sau medii), si pe
cele ale performantei optime sau de excelentã.
 Evaluarea, înţeleasă ca una dintre cele trei operaţii ale
sistemului de învăţământ, este o etapă necesară ce se
constituie ca un act integrat activităţii pedagogice, ca
o posibilitate de validare a "justeţei secvenţelor
educative, a componentelor procesului didactic şi un
mijloc de delimitare şi intervenţie asupra
conţinuturilor şi obiectivelor educaţionale", idee
subliniată de [Constantin Cucoş,1996].
 Odată cu apariţia evaluării s-a dezvoltat şi teoria
evaluării, teorie ce s-a perfecţionat, reprezentând
astăzi o componentă de bază a procesului de
învăţământ. Conform opiniei lui G., de Landsheere,
"ştiinţa care studiază metodologia verificării şi
evaluării rezultatelor şcolare, sistemul de notare,
comportamentul examinatorilor şi examinaţilor
poartă numele de" docimologie".
03.06.2020
L. Stufflebeau şi colab., citat de Cârstea Gh. (2000, pagina 184), propun prin sinteză
trei grupe de definiţii pentru evaluare:

 "evaluarea - măsură, în sensul de cântărire

precisă a activităţii;
 evaluarea - congruenţă, în sensul că în
procesul de învăţământ se obţin permanent
date reale, imediate, directe asupra reacţiei
elevului;
 evaluare - judecare, în sensul aprecierii
imediate prin judecăţi, comparaţii".

03.06.2020
 Obiectul activităţii de evaluare în educaţia fizică şi sport îl constituie:
planul de învăţământ; programa şcolară; activitatea didactică de predare
realizată de profesor; activitatea de învăţare realizată de elevi; contribuţia
educaţiei fizice la educaţia tinerei generaţii; procesul de schimbare al
comportamentului elevilor.

 In ceea ce priveşte obiectul evaluării în lecţia de

educaţie fizică , acesta îl constituie modificările
comportamentale produse de practicarea exerciţiilor
fizice în planul cognitiv, fizic, motric, afectiv, estetic,
moral, social al subiectului.
 Pentru realizarea unei evaluări obiective, ţinând cont
de etapele şcolare şi conţinuturile de învăţare, s-au
elaborat o serie de teste ce cuprind probe şi norme de
control…descriptori de performanţă

03.06.2020
Noţiuni principale
 Descriptori – criterii calitative de evaluare care descriu
modul de manifestare a competenţelor elevului şi permit
determinarea gradului de realizare a acestora (minim,
mediu, maxim).
 În conformitate cu nivelul atins, descriptorii permit
acordarea de calificative (suficient, bine, foarte bine).

 Evaluarea criterială prin descriptori în clasele

primare se definește drept un proces dinamic,
holistic, continuu și complex de determinare a
particularităţilor individuale ale copilului pe
discipline școlare.
 De ce evaluare fără
note?

 Evaluarea calitativă se va referi la

motivarea accentuată a elevului pentru
învăţare. Nota va fi înlocuită cu descriptori
de performanţă, raportaţi la criterii de
evaluare anunţate anterior învăţării.
 Eliminarea notelor nu este înlocuită cu
introducerea calificativelor.
Importantele decizii evaluative se referă la
descriptori de performanţă.
03.06.2020