Cursul 3

PROBLEMATICA FINALITĂȚILOR EDUCAȚIONALE ÎN CADRUL

DISCIPLIENEI DE SPECIALITATE
1. Obiectivelor educației fizice și sportului

In societatea contemporana, contribuţia educaţiei fizice şi sportive la formarea şi dezvoltarea

personalităţii omului “prin sport şi pentru sport”, în vederea întăririi sănătăţii, dezvoltării şi menţinerii
capacităţii de muncă este de necontestat.

Pentr acesta, obiectivele specifice domeniului trebuie să fie integrate eficient în obiectivele generale ale
învăţământului românesc. Tocmai de aceasta, se fac eforturi şcoala să direcţioneze în sensul înarmării
elevilor din ciclul primar şi gimnazial cu tehnici de lucru moderne şi cunoştinţe care să le dezvolte
capacitatea de adaptare la dinamica societăţii actuale. Acestea sunt tendintele generale ale pedagogiei
moderne .

Obiectivele şi conţinuturile educaţiei fizice şi sportive dobândesc, la nivelul celor două cicluri de
învăţământprimar si gimnazial, unele trăsături comune. Ele sunt orientate către mai multe domenii:
menţinerea sănătăţii, îmbunătăţirea capacităţii motrice generale şi specifice unor ramuri sportive,
formarea capacităţii de practicare independentă a exerciţiului fizic ca mijloc de educaţie permanent.

Elementele commune ala activitatii de educatie fizica si sport sunt:

Rezistenţa organismului, acuitatea organelor de simţ, buna funcţionare a organelor şi aparatelor vitale,
indicii sporiţi de manifestare a calităţilor de condiţie (viteza, forţa, rezistenţa, mobilitatea) şi a celor
coordinative (îndemânarea), dezvoltarea armonioasă. Aceste elemente comune constituie premise
importante pentru împlinirea personalităţii elevului.

Imbinarea efortului de timp intelectual cu nevoia de miscare , joaca si recreere specifica varstei
constituie un obiectiv educaţional comun şi propriu celor două cicluri de învăţământ.

Proiectarea oricărui demers educaţional implică:

 prefigurarea scopurilor ce vor fi avute în vedere;

 determinarea conţinuturilor activităţii, în acord cu scopurile stabilite;
 stabilirea metodologiei de realizare a obiectivelor şi a conţinuturilor;
 conceperea proceselor evaluative ca principal mijloc de reglare a activităţii în ansamblu, pe
parcursul desfăşurării ei.

Obiectivele educaţiei fizice se raportează la schimbările care urmează să le producă această activitate
în personalitatea elevilor, schimbări care vizează, în principal, sfera biomotrică, psihomotrică şi
sociomotrică, fapt ce pune în evidenţă polivalenţa acestei discipline.

Obiectivele educaţiei fizice - Favorizarea proceselor de creştere armonioasă şi dezvoltare fizică;

- Prevenirea instalării şi corectarea deficienţelor de postură cu caracter global sau segmentar;

- Formarea reflexului de postură corectă a corpului în acţiuni statice şi dinamice;

- Dezvoltarea calităţilor motrice, formarea şi perfecţionarea deprinderilor şi priceperilor motrice

- Stimularea interesului şi aptitudinilor pentru practicarea diferitelor sporturi;

- Formarea obişnuinţei de a practica exerciţii fizice în mod independent

Caracter formative

Relația competențe - obiective, operaționalizarea obiectivelor educaționale

Actualul curriculum propune, prin structura şi conţinutul său, o nouă viziune la

proiectarea, predarea-învăţarea şi evaluarea în cadrul disciplinei educaţie fizică, vizând astfel
acţionarea fizicului simultan cu sferele cognitive, intelectuale si motivaţionale ale elevului.

O realizare optimă a procesului instructiv-educativ impune profesorului o cunoaştere

riguroasă a obiectivelor educaţionale cadru şi de competenţe formulate în curriculum şi, nu în
ultimul rând, utilizarea raţională a principiilor educaţionale specifice. Utilizarea procedeelor şi
metodelor moderne, a celor interactive, de colaborare "profesor- elev", "elev-elev" vor contribui
la realizarea potenţialului formativ al procesului educaţional. Profesorul nu trebuie să depăşească
cu mult posibilităţile elevilor.
Eficienţa procesului de predare-învăţare este determinată de dezvoltarea, educarea
calităţilor motrice (aspect deosebit de important în activitatea cadrelor didactice), accentuând
valoarea aplicativă a acestora printr-o reală racordare a obiectivelor generale şi specifice ale
educaţiei fizice şcolare la cerinţele sociale.
Taxonomia la nivelul ştiinţelor pedagogice reprezintă o modalitate de clasificare sistematică a
unor concepte şi principii din domeniul educaţiei, realizată pe baza avansării unor criterii
teoretice explicite şi specifice, operabile la nivelul sistemului şi ai sistemului de învăţământ

Taxonomia obiectivelor aparţine lui B.S. Bloom (1956), continuată de D.R. Krathwohl
(1964) şi finalizată de A.J. Harrow (1977). Conform concepţiei lui B.S. Bloom, domeniile
dezvoltării umane pe calea educaţiei sunt în număr de trei: domeniul dezvoltării intelectuale sau
cognitiv; domeniul dezvoltării afective şi domeniul dezvoltării psihomotorii.

Obiective cognitive construite după modelul lui J. Guilford, conform tipologiei lui
D'Hainaut, categoriile taxonomice au fost sistematizate, în vederea elaborării unei viziuni unitare
asupra structurii obiectivelor educaţionale.
 Taxonomia lui Guilford reprezintă operaţionalizarea obiectivelor pedagogice concrete
de ordin psihomotor. Obiective psihomotorii după taxonomia lui Guildford sunt deduse cu
ajutorul unei taxonomii psihopedagogice.

Realizarea domeniilor de competenţe-cheie cognitive, psihomotorice şi afective (de

atitudini) specifice învăţămîntului obligatoriu din Europa şi implicit din România conduce la
redefnirea modelului disciplinei Educaţie fizică. Ea are în sistemul de învăţămînt, menirea de a
asigura competenţe, dezvoltarea aptitudinilor bio-psiho-motrice şi formarea capacităţii elevilor
de a acţiona asupra acestora în vederea menţinerii permanente a stării optime de sănătate,
asigurării unei dezvoltări fizice armonioase şi manifestării capacităţii motrice favorabile inserţiei
profesionale şi sociale prezente şi viitoare.
 CURSUL IV

DOCUMENTELE OFICIALE PRIVIND EDUCAŢIA FIZICĂ ŞCOLARĂ

Ca orice alta activiate desfasurata in cadrul scolii, activitatea de educaţie fizică şcolară se
desfăşoară având la bază reglementările şi dispoziţiile, prevăzute în documentele elaborate de ministerul ,
împreună cu Consiliu Naţional pentru Curriculum. Proiectarea globală se realizează, pe cicluri de
învăţământ, pentru o perioadă de timp îndelungată şi cuprinde următoarele documente oficiale:

 Planul-cadru de învăţământ;
 Programa şcolară - Aria curriculară Educaţie fizică şi sport;
 Sistemul Naţional de Evaluare la disciplina Educaţie Fizică şi Sport.

1. Planul-cadru de învăţământ

Este documentul oficial elaborat de minister,care direcționează parcursul de învățare pe care

instituția școlară îl pune la dispoziția elevilor/copiilor pe durata unui nivel de învățământ, făcând precizări
legate de disciplinele cu caracter obligatorii din trunchiul comun pe care aceștia trebuie să le
parcurgă/studieze în fiecare an școlar, numărul de ore (timpul alocat) acestora pe săptămână, precum și la
numărul de ore (timpul ce poate fi alocat) disciplinelor cu caracter oplional - curricuium la dispoziția
școlii.

În ceea ce priveşte aria curiculară Educaţia fizică, sport și sănătate și cea de Muzică și mișcare,
planul-cadru de învăţământ prevede următoarea plaja orară:

Aria Discipline Numar de ore alocat pe săptămână unei clase

P a I-a a II-a a III-a a IV-a

Educație fizică, sport și Educație fizică 2 2 2 2 2

sănătate
Joc și mișcare - - - 1 1

Muzică și mișcare 2 2 2 1 1

2. Programele şcolare corespunzătoare ariei curriculare Educaţie fizică, sport și sănătate

Programa scolara este documentul oficial elaborat de minister și aprobat prin ordin de ministru,
care prezintă oferta educațională pentru elevii din clasa pregătitoare și clasel I-IV. Disciplina Educație
fizică și sport se găsește în planul-cadru pentru învățământul primar, la nivelul ariei curriculare Educaţie
fizică, sport şi sănătate, fiindu-i alocate, pe parcursul fiecărui an școlar, un buget de timp echivalent cu de
2 ore/săptămână.

Educatia fizică cât şi sportul din învăţământul preuniversitar sunt parte integrantă a structurii
trunchiului comun corespunzător planurilor de învăţământ. Orele de educatie fizica reprezintă activităţi
de interes naţional fiind sprijinite de către stat. Educaţia fizică şi sportul sunt luate în calcul, pe de o parte,
ca activităţi curriculare iar, pe de altă parte ca activităţi extracurriculare. Programa specifică disciplinei
Educaţie fizică la nivelul învățământului primar a fost realizată din perspectiva cerințelor modelului
proiectării curriculare centrată pe formarea de competenţe, astfel încât, aceasta, să aibă o contribuție
relevantă la dezvoltarea demersului formativ al elevului absolvent al al acestei forme de învățământ.

Programa are următoarele caracteristici:

 asigură o bază unitară şi complexă a procesului instructiv-educativ;

 asigură pregătirea gradată şi continu ascendentă, combinând caracterul liniar (rezultat al
schimbărilor permanente, de la o etapă la alta, respectiv apariției de noi elemente), cu cel
concentric al instruirii (concretizat în reluarea deprinderilor și priceperilor însuşite, formate
anterior în scopul dezvoltării şi perfecţionării acestora).
 asigură abordari diferențiate a conținuturilor, în funcție de opțiunile elevilor;
 asigură autonomia profesorului/institutorului/învățătorului.
Din perspectiva educației fizice, orientarea demersului didactic, având ca punct de pornire
formarea de competenţe, conduce la accentuarea scopului pentru care elevul învaţă, dar şi a dimensiunii
acţionale în vedere formării personalităţii acestuia. Structura programei de educație fizică și sport luată în
discuție include, pe lângă aspectele generale legate de prezentare, următoarele elemente:

 competenţele generale
 competenţele specifice şi exemple de activităţi de învăţare
 conţinuturile ce trebuie predate și însușite;
 sugestii metodologice
Competenţele reprezintă ansambluri organizate de cunoştinţe, abilităţi şi de atitudini dobândite
prin educație, care dau posibilitatea rezolvării problematicii specifice unui anumit domeniu al activității
umane sau a unor probleme cu caracter general, în diverse situații particulare. În cazul nostru,
competenţele generale, urmărite a fi formate în cadrul procesului instructiv-educativ caracteristic
disciplinei Educaţie fizică, însoțesc ansamblul achizițiilor elevilor de la clasa pregătitoare la calsele I-IV
(ciclul primar), contribuind la adoptarea de către aceștia a unui stil de viață corespunzător (sănătos),
asigurând dezvoltarea fizică armonioasă și a capacității motrice a acestora.

Competenţele specifice disciplinei sunt derivate ale celor cu caracter general şi fac trimitere către
achizițiile dobândite de elevi pe pe parcursul unui an şcolar. În vederea realizării acestor competenţe
specifice, programa de specialitate propune exemple de activităţi de învăţare cu rol în valorificarea
experiențelor concrete ale elevilor, pentru aceasta integrând strategii didactice corespunzătoare unor
situații de învăţare diversificate.
Sistemul Naţional de Evaluare la Disciplina Educaţie Fizică şi Sport

Este un document oficial ce are ca obiectiv principal determinarea efectelor rezultate ca urmare a
realizării procesului instructiv-educativ.

Metodologia de evaluare în perspectiva reformei învăţământului

Evaluarea este un proces de eşalonare valorică a rezultatelor activităţii desfăşurate de către un

individ. Ea presupune operaţiile de: măsurare şi înregistrare, analiză şi comparare a datelor şi de încadrare
a acestora pe o anumită scară valorică exprimată în no te/calificative.

În lecţia de educaţie fizică şi sport, ca şi în lecţiile celorlalte discipline de învăţământ avem de a

face cu trei tipuri de evaluare: predicativă sau iniţială ce se realizează la începutul anului/ semestrului/
sistemului tematic de lecţii şi are scop de depistare a nivelului de pregătire, curentă sau continuă ce se
poate realiza în fiecare moment de lecţie, în parte, şi are scop formativ, stimulativ şi sumativă
(cumulativă) sau finală ce se realizează la sfârşitul anului/semestrului/sistemului tematic de lecţii şi are
scop de constatare a achiziţiilor înregistrate.

Proiectarea evaluării în educaţie fizică şi sport

Proiectarea evaluării presupune acţiunea de formulare a unor întrebări clasice, a căror

răspunsuri asigură constituirea demersului de evaluare contribuind: la aprecierea actului instructiv
şi a posibilităţilor elevilor, la ierarhizarea valorii elevilor, la realizarea acţiunii de orientare corectă spre
practicarea disciplinelor sportive pentru care au înclinaţii deosebite.

Ordinea logică de realizare a acestor întrebări poate fi următoarea:

Pe cine evaluăm? Evaluăm elevii cuprinşi în reţeaua şcolară şi primim informaţii privind eficienţa
procesului instructiv-educativ realizat de profesor.

Ce evaluăm? - randamentul şcolar exprimat prin: niveluri de performanţă, competenţe acţionale,

aptitudini, abilităţi, capacităţi, elemente de competenţă, atitudini, interese, motivaţii etc., manifestate de
către elevi şi în mod indirect de către profesor.

Cu ce scop facem evaluarea? Cu scopul de a constata predispoziţiile elevilor, de a depista evoluţia

şi schimbările comportamentale şi de personalitate a elevilor şi cel de a valida eficienţa modalităţii de
predare a profesorului.

Când evaluăm? La începutul procesului educaţional

- la anumite momente (date) de pe parcursul actului educaţional pentru a stimula la elevi dorinţa lor de
progres şi afirmare şi formarea unei motivaţii pozitive,

-la sfârşitul actului educaţional pentru a depista schimbările comportamentale produse şi a certifica
eficienţa sau non-eficienţa procesului instructiv-educaţional practicat, şi după o anumită perioadă de timp
(după terminarea unui anumit proces ins tructiv) pentru a verifica trăinicia şi persistenţa efectelor produse.
Pentru realizarea evaluării se stabilesc concret perioadele, datele sau termenii de susţinere a examinărilor
(orale, practice etc.).
 Cum realizăm evaluarea? Prin stabilirea clară a demersului evaluativ: scopuri, obiective,
instrumente de evaluare, rezultate ce urmează a fi înregistrate, analizate, interpretate, valorificate şi
comunicate.

Care sunt instrumentele ce ne ajută să realizăm evaluarea? Cu ajutorul testelor şi instrumentelor

de evaluare motrice practice şi tehnice şi a descriptorilor de performanţă pentru notare şi cu aprecieri
pozitive şi negative de tip verbal şi non-verbal pentru stimulare /încurajare;

Cine sunt beneficiarii evaluării? De rezultatele evaluării beneficiază în mod direct elevii, care
sunt apreciaţi pentru munca lor, dar şi în mod indirect profesorii care îşi validează sau invalidează
modalitatea de abordare a procesului instructiv-educativ, şi îşi verifică măiestria de care dau dovadă.

Evaluarea activităţii elevilor din învățământul primar

La această treaptă de învăţământ, sistemul de evaluare prin notare a fost înlocuit cu sistemul de evaluare
prin calificative

că elevul, din învăţământul primar, va susţine pentru aprecierea semestrială probe din trei grupe de teste:
pentru aprecierea deprinderilor motrice de bază, a aptitudinilor psiho-motrice şi a deprinderilor motrice
sportive elementare. Pentru fiecare probă va primii câte un calificativ, dar în catalog va fi trecut un singur
calificativ pentru fiecare din cele trei teste.

Pentru învăţământul primar la fiecare dintre capacităţile şi competenţele evaluate, învăţătorul va utiliza
una din variantele prevăzute ca probe opţionale. Evaluarea semestrială va cuprinde minimum trei
calificative provenite din susţinerea probelor la:

 viteză de deplasare;
 coordonare;
 rezistenţă;
 gimnastică artistică;
 forţă dinamică;
 joc sportiv.
complex de dezvoltare fizică