Educatia fizica in sistemul de invatamant CAPITOLUL 1 INTRODUCERE

1.1.

Importanta educatiei fizice n sistemul nostru de nvatamnt

Educatia fizica, ca principala activitate de tip motric, este accesibila tuturor vrstelor scolare, si nu numai, si are obiective - cadru (generale) si diferentiate (specifice) pe fiecare subsistem. Educatia fizica, ca proces instructiv - educativ n mod deosebit - dar si ca autoeducatie fizica - este o activitate deliberat construita si desfasurata n vederea perfectionarii dezvoltarii fizice si capacitatii motrice ale practicantilor exercitiilor fizice, n functie de particularitatile de varsta si sex, cerintele de integrare sociala, specificul unor viitoare profesii etc. Educatia fizica are un caracter predominant formativ (n sensul ca, face pregatire pentru "viata"), nefiind exclus - ba chiar recomandat, din ce n ce mai mult - caracterul competitiv. Educatia fizica beneficiaza de un foarte mare numar de exercitii fizice, diferentiate si adaptate la toate subsistemele si variabilele. Ea presupune practicarea sistematica si dupa reguli stiintifice a acestor exercitii. Necesitatea practicarii sistematice a exercitiilor fizice, ca parte componenta a regimului de viata, a capatat un caracter axiomatic pentru omul contemporan. n schimb, punerea n practica a acestui concept are rezolvari diferite si, n foarte multe cazuri, el nu depaseste stadiul de deziderat. Acest obiect de nvatamnt reprezinta subsistemul care este cel mai bine organizat. La nivelul acestui subsistem exista: cadre specializate n predarea educatiei fizice ca disciplina de nvatamnt si, ncepnd cu anul scolar 2007 2008, este predata de acest cadre, nca de la clasa I. Are programe specifice de la clasa I si pna la a XII-a. Exista, de asemenea, obligativitatea participarii la forma organizatorica de baza (lectia) si posibilitatea de a beneficia de o serie de alte forme bine statuate (gimnastica zilnica, mometul de educatie fizica, pauza organizata, activitatea sportiva si turistica etc.). Evaluarea randamentului

subiectilor se face pe baza unor probe si criterii precise prin aplicarea "Sistemului National de Educatie Fizica si Sport". n alta ordine de idei, educatia fizica este constituita ca arie curriculara de sine statatoare, fata de celelalte obiecte de nvatamnt, care sunt nglobate n alte arii curriculare. Mai trebuie amintit faptul ca numai educatia fizica si limba romna sunt singurele discipline care sunt prezente n toate planurile - cadru de nvatamnt de la clasa I si pna la a XII-a. Disciplina educatie fizica are de ndeplinit obiective - cadru (generale), si specifice, subordonate idealului si functiilor generale valabile pentru ntregul fenomen de practicare a exercitiilor fizice. Aceasta "misiune" nu poate fi realizata dect prin conceperea si transpunerea n practica a unui proces desfasurat n timp si dupa anumite reguli bine statornicite n sistemul de nvatamnt. Procesul respectiv impune, n primul rnd, o activitate desfasurata n mod sistematic si, n al doilea rnd, condusa de cadre cu competenta profesionala. Procesul de educatie fizica scolara este bilateral: aceasta afirmatie nu trebuie limitata numai la cele doua aspecte pe care le implica, adica instruirea si educatia, ci si la participarea activa la realizarea sa a celor doi factori implicati: cadrul de specialitate (profesorul) pe post de emitator n raport cu informatia pe care o edtine elevul, n postura de receptor. Important este sa nu delimitam strict atributiile celor doi factori la cele doua roluri: "emitator" si "receptor". Pentru ca sa functioneze eficient, procesul respectiv presupune o relatie corecta ntre cei doi factori, o relatie adecvata la noile coordonate ale nvatamntului modern. Obiectivul general al disciplinei educatie fizica consta n dezvoltarea aptitudinilor bio-psiho-motrice si la formarea capacitatii elevilor de a actiona asupra acestora, n vederea mentinerii permanente a starii de sanatate, asigurarii unei dezvoltari fizice armonioase si manifestarii unei capacitati motrice favorabile insertiei profesionale si sociale. Disciplina educatie fizica contribuie, n general, prin cunostintele, abilitatile si atitudinile specifice, la toate domeniile de competente interpersonale, interculturale, sociale si civice si "sensibilitate la cultura". Detaliat, contributia educatiei fizice la aceste domenii poate fi prezentata astfel: -a nvata sa nveti:

-cunostinte: modelul bio-psiho-motric specific vrstei si sexului, metode si mijloace specifice dezvoltarii fizice, capacitatii motrice si instruirii sportive, tehnici de evaluare specifice a potentialului bio-psiho-motric personal; -abilitati: utilizarea tehnicilor specifice de autoevaluare a capacitatilor proprii si analiza valorii acestora, elaborarea autonoma a unor programe de ameliorare a propriei dezvoltari fizice si a capacitatii motrice; - competente interpersonale, interculturale, sociale si civice: -cunostinte: notiuni despre starea de sanatate si despre igiena practicarii exercitiilor fizice, forme de practicare a exercitiilor fizice si a sporturilor n timpul liber, individual si n familie, comportamente acceptate si interzise n diferite discipline sportive, institutiile specifice domeniului, olimpism, Charta olimpica; -abilitati: initierea si ntretinerea de relatii interumane prin intermediul practicarii exercitiilor fizice si a sportului, n vederea eliminarii oricarei forme de violenta, medierea situatiilor conflictuale care pot aparea pe parcursul activitatilor; -"sensibilitate la cultura": -cunostinte: cultura fizica - domeniu al culturii universale, repere reprezentative ale culturii fizice, reflectarea sportului n creatia artistica, influente ale creatiei artistice n sport (patinaj artistic, not sincron, gimnastica ritmica sportiva, dans sportiv, sport aerobic). Iata, asadar, prin aceasta scurta prezentare, ct de importanta este, n momentul actual, educatia fizica si sportul n sistemul nostru de nvatamnt. Nu este departe "ziua" cnd obiectul educatie fizica va "beneficia" de cte trei ore pe saptamna, la aproape toate treptele de nvatamnt. 1.2. Rolul jocului de handbal n educatia fizica scolara

Handbalul este unul dintre mijloacele de baza ale educatiei fizice si sportului scolar, fiind mult practicat n cadrul lectiei de educatie fizica din scoala si din activitatea sportiva de masa. Aceasta disciplina se situeaza printre ramurile cu mare audienta n rndul tineretului scolar si universitar, datorita accesibilitatii acestui sport care are la baza

exercitii naturale de alergare, saritura, pasare, prindere si aruncare a mingii precum si datorita caracterului sau dinamic si spectacular si a efectelor multiple asupra pregatirii fizice. Aceste aspecte au determinat ca handbalul sa apara n programele de nvatamnt ale unitatilor scolare din nvatamntul preuniversitar, precum si n programele activitatilor institutiilor superioare de nvatamnt. n scoala, jocul de handbal trebuie sa aiba o structura simpla, usor de abordat de catre elevi, fiind n strnsa corelatie cu particularitatile morfologice, functionale si psihice ale acestora. n mod logic deci, la clasele mici, tehnica si tactica jocului de handbal este simpla si se limiteaza la un fond minim de deprinderi motrice specifice, iar pe masura ce elevii promoveaza n clasele superioare, jocul devine mai complex. Astfel, la finele unui ciclu sc 16416x2316q olar, elevii trebuie sa practice handbalul n mod corespunzator, portivit modelului tehnico-tactic de joc prevazut pentru lectiile de clasa si activitatile sportive din scoala. Avnd o tehnica simpla, jocul poate fi nvatat relativ repede, dnd satisfactii imediate, stimulnd foarte mult pe cei care practica. Regulile sunt simple si usor de retinut, putnd fi aplicate chiar de la nceputul procesului de instruire, urmnd ca mai apoi, pe o anumita treapta de perfectionare, practicantii sa ajunga, darorita unei pregatiri fizice multilaterale si speciale, sa aiba o viteza de deplasare si executie, o forta mai mare a bratelor si picioarelor, rezistenta n regim de viteza, suplete, ndemnare. Din punctul de vedere al influentei asupra organismului, pot fi amintite: dezvoltarea fizica generala si ntarirea sanatatii organismului elevului; solicitarea, n egala masura, a tuturor segmentelor corpului, a principalelor grupe musculare si a tuturor functiilor organismului datorita: - alergarii naturale n viteza cu opriri si porniri, schimbari de directie, ceea ce duce la pastrarea unui echilibru normal ntre cresterea si scaderea frecventei respiratorii;

- pasarii si aruncarii mingii ce dezvolta forta generala prin miscari naturale; - aruncarilor, sariturilor cu si fara minge, ce dezvolta musculatura bratelor, trunchiului si picioarelor. - necesitatea manevrarii mingii cu precizie si rapiditate n situatii neprevazute dezvolta ndemnarea, capacitatea de a gndi rapid si de a lua decizii n cel mai scurt timp, att individual dar si n functie de alti factori: - conditii de mediu; - coechipieri; - un anume moment al jocului; - spectatori. Recunoasterea caracterului formativ al jocului de handbal si oficializarea sa ca mijloc al educatiei fizice n programele moderne, determina cadrele didactice, profesorii de educatie fizica sa raspunda cu mai mult simt civic, profesional si competenta n realizarea fondului motric specific, continut n cuprinsul programelor, dar si depasirea acestora, atunci cnd posibilitatile biomotrice ale copiilor o permit. Se poate concluziona clar, n ceea ce priveste rolul jocului de handbal n educatia fizica scolara, numai trecnd n revista aceste repere favorabile integrarii lui n programele de nvatamnt ca un mijloc foarte important de dezvoltare fizica a tuturor celor integrati n nvatamntul de toate gradele. 1.3. Motivarea alegerii temei
Se stie ca institutia scolara reprezinta n orice tara principalul factor de cultura si civilizatie a generatiei tinere ce este angrenata n amplul proces de formare si instruire. Dupa cum se stie nvatamntul romnesc are o structura normala instituita n perioada interbelica. Atunci, aceasta structura reprezinta o achizitie de vrf n domeniul pedagogiei, fiind n sincronie cu sistemul de nvatamnt din multe tari europene. De atunci psihologia vrstelor n teoriile nvatarii au fost pasi uriasi n redefinirea si reconstruirea aspectelor educationale ale vrstelor scolare.

Din motive cunoscute, structura sistemului de nvatamnt romnesc a tinut pasul cu evolutia fireasca a achizitiilor. Reintrarea n sincronie a presupus o noua forma de organizare a demersului didactic. n acest proces didactic alaturi de celelalte obiecte de nvatamnt, o importanta contributie este adusa si prin sistemul formelor de organizare a practicarii exercitiilor fizice si sportului. Efectele acestei actiuni reprezinta o oglindire a unei bogate experiente didactice ce a fost acumulata si perfectionata de-a lungul anilor de catre corpul profesoral de specialitate, constituit ca o componenta a sistemului educational scolar din tara noastra. Organizarea demersului didactic la educatie fizica si sport n nvatamntul preuniversitar, urmareste sa-si aduca aportul n formarea structurala a acumularilor respectivelor cicluri de nvatamnt, contribuind astfel la actiunea organizata care vizeaza procesul somatotrofic, al celui care urmareste cresterea capacitatii de efort precum si de dezvoltare corecta si armonioasa psiho-somatica a organismului elevilor, largind si adncind continuu sistemul de competente, cunostinte, priceperi si deprinderi motrice, perfectionnd indicii de dezvoltare ai acestora. n baza acestui deziderat, demersul didactic desfasurat n cadrul activitatilor de educatie fizica si sport pna la ultima "treapta" a nvatamtului preuniversitar - ciclurile de aprofundare si specializare - trebuie sa urmareasca anumite finalitati: 1. formarea capacitatii elevilor de a reflecta asupra lumii, de a forma si de a rezolva probleme pe baza relationarii cunostintelor din diferite domenii; 2. valorizarea propriilor experiente, n scopul unei orientari profesionale pentru piata muncii sau pentru nvatamntul superior; 3. dezvoltarea capacitatii de integrare activa n grupuri diferite: familie, mediu profesional, prieteni; 4. dezvoltarea competentelor functionale esentiale pentru reusita sociala: comunicare, gndire critica, luarea deciziilor, prelucrarea si utilizarea contextuala a unor informatii complexe; 5. cultivarea expresivitatii si a sensibilitatii n scopul mplinirii profesionale si promovarii unei vieti de calitate; 6. formarea autonomiei morale. Mai concret, absolventul de liceu, pe linia educatiei fizice si sportului trebuie sa dispuna de o capacitate motrica generala si specifica ramurilor de sport, sa-si mentina starea de sanatate si cresterea capacitatii de adaptare la conditii variate, sa-si stimuleze interesul pentru practicarea independenta a exercitiilor fizice si sportului, sa-si dezvolte spiritul de

echipa si cel competitiv, n scopul integrarii sociale, sa poata analiza si evalua concursurile sportive din perspectiva spectatorului, ct si practicantului. Toate acestea cu scopul de a-si organiza independent activitatea sa de destindere, compensare si prentmpinare a efectelor daunatoare cauzate de activitatile sedentare si unilaterale specifice societatii. El va trebui sa fie convins de necesitatea si utilitatea dar mai ales obisnuinta de a actiona n sensul dorit. n actuala structura a sistemului nostru de nvatamnt, educatia fizica si sportul sunt integrate n demersul didactic si se desfasoara sub urmatoarele forme: lectii de educatie fizica si sport; activitatea din cadrul ansamblului sportiv; activitatea sportiva de performanta (n cadrul claselor sau unitatilor de nvatamnt cu caracter sportiv). Aceste forme s-au cristalizat si s-au consolidat de-a lungul anilor ca urmare a activitatilor creatoare a personalului didactic si a cercetatorilor, a experientei didactice dobndite si care au dus la fundamentarea unor premise obiective, originale si eficiente, prin care se situeaza scoala romneasca. Prin continutul lor, formele mentionate urmaresc realizarea ntr-o deplina armonie, att a unui nivel optim de dezvoltare si pregatire fizica generala, ct si nvatarea si practicarea diferitelor ramuri de sport printre care si handbalul, cultivarea nclinatiilor si a dorintelor de afirmare prin sport a elevilor talentati. n ala ordine de idei, introducerea handbalului n nvatamntul liceal a avut ca scop perfectionarea deprinderilor, priceperilor si cunostintelor dobndite n clasele anterioare, nsusirea de noi procedee tehnice si actiuni tactice, astfel nct elevii sa poata practica jocul cu succes, fiind ndeplinit astfel scopul urmarit prin introducerea handbalului n programele pentru educatie fizica si de activitati sportive. Practicarea handbalului va avea ca rezultat, pe lnga efectele de ordin fiziologic, de trairi psihice, si hotarrea unora de a-l practica sub forma activitatilor de masa, chiar si dupa terminarea scolii, dezvoltndu-le dorinta de competitie si de corectitudine, chiar si n viata de zi cu zi. n activitatea didactica actuala a profesorului de educatie fizica si sport intra si constituirea si pregatirea echipelor reprezentative ale unitatilor scolare n care profeseaza. Aceasta activitate implica un mare volum de lucru, o pricepere de

nivel ridicat, o pregatire pe masura, o abilitate de atragere a copiilor si adolescentilor, capacitate de convingere si multe alte aspecte importante. Am facut aceste precizari pentru ca, n calitate de viitor absolvent al unei institutii superioare de nvatamnt pedagogic, este necesar sa am cunostinta de ct mai multe aspecte legate de activitatea teoretica si practica din nvatamnt, aceste aspecte constituind si motivul principal al alegerii temei. Alte motive au fost: am considerat ntotdeauna jocul de handbal ca fiind unul dintre cele mai spectaculoase si care metita sa fie practicate de catre copii si tineri si, de aceea l-am practicat si eu; mbogatitrea ,,bagajului" de cunostinte de specialitate este o conditie importanta a calitatii muncii mele viitoare; tema, prin aspectul ei de ansamblu pare, la prima vedere, ca poate fi realizata cu usurinta, dar ntocmirea lucrarii necesita o implicare activa din partea mea si de aceea, aceasta activitate mi se pare a fi, pentru mine, o provocare.

1.4. Ipotezele cercetarii Se recomanda ca profesorul de educatie fizica sa formeze prima echipa reprezentativa scolara, n vederea realizarii unei continuitati n activitatea de performanta. Aceasta poate fi condusa, n activitatea competitionala si chiar n cadrul pregatirii de catre instructori special selectionati (capitani de echipa), dar numai sub stricta supraveghere a profesorului. Profesorul de educatie fizica poate sa ndrume n mai mare masura activitatea echipei care urmareste o buna comportare n diferitele competitii. Activitatea competitionala a acestor echipe poate fi favorizata de folosirea unor competitii de handbal cu pastrarea timp ndelungat a componentei echipelor n lectiile de educatie fizica si mai ales, prin organizarea unui campionat ,,de casa" (al scolii) cu caracter permanent. Participarea elevilor cu aceste echipe poate fi conditionata de obtinerea unor note corespunzatoare si la celelalte discipline de nvatamnt (neparticiparea n prima formatie si chiar excluderea periodica din echipa). n activitatea sportiva extrascolara a elevilor, de o mare importanta este participarea la o serie de competitii sportive desfasurate la nivelul local si national.

Aceste competitii fac o frumoasa propaganda sportului si creeaza o emulatie deosebita n rndul elevilor. De aceea este necesar ca n cadrul activitatii din scoli sa existe preocupari specifice. Exista, n momentul actual, mai multe competitii care se organizeaza la nivelul liceelor: 1. Campionatul National al Liceelor (n cadrul "Olimpiadei Sportului scolar*"); 2. Diferite competitii desfasurate la diferite ocazii: zile ale tineretului, ale liceelor, cupe, turnee etc. Daca prima categorie se desfasoara cu etape pe plan local (pe clase, ani de studii, scoli, licee), pe judet, pe zone geografice si etape finale, n cea de-a doua categorie sunt desfasurate pe plan local, de obicei. La nivelul liceelor, nivelul valoric al acestor competitii a crescut foarte mult n ultima perioada, fapt ce determina acordarea unei importante majore acestor activitati. Astfel, cadrele didactice trebuie sa aiba preocupari intense pentru formarea la nivelul liceelor a unor echipe reprezentative puternice care sa poata face fata cu succes acestor competitii. Echipele reprezentative trebuie pregatite la un nivel ct mai ridicat, n asa fel nct sa practice un joc competitiv, ct mai apropiat handbalului de performanta. Pentru ca activitatea la nivelul echipelor reprezentative sa fie mult usurata este indicat sa se foloseasca. n cadrul lectiilor de pregatire, o anumita orientare n instruirea elevilor pentru jocul de handbal. n acest sens, n lectie, exista o serie de aspecte care pot influenta pregatirea elevilor: - organizarea lectiilor de educatie fizica pe grupe, echipe stabile pe o perioada mai lunga de timp (semestru, an scolar); - organizarea lectiilor de educatie fizica pe optiuni; - utilizarea unor forme de autopregatire si autocontrol; - efectuarea selectiei pentru echipele reprezentative n cadrul lectiilor de educatie fizica; Referitor la organizarea pregatirii, lectiile n care se desfasoara pregatirea la echipele reprezentative sunt lectii de tip antrenament sportiv. Acestea se mpart n trei parti: a) ncalzirea (generala si specifica); b) partea fundamentala; c) ncheierea.

Durata unui antrenament este cuprinsa ntre 90-120 minute de lucru efectiv. Numarul de antrenamente care se desfasoara saptamnal este n functie de cadrul organizat de profesor. n perioadele de teze, este mai redus. Ca tipuri de antrenamente: antrenamente tehnice; antrenamente tehnicotactice, de nvatare, consolidare si perfectionare a actiunilor de joc; antrenamente tactice de pregatire a jocurilor; antrenamente de pregatire fizica; antrenamente mixte (tehnico-tactice + pregatire fizica); antrenamente tip competitii. Metodele si procedeele metodice folosite n antrenament la echipa reprezentativa sunt: demonstratia si explicatia; folosirea lucrului pe ateliere; repetarea multipla. innd cont de aceste aspecte cercetarea a pornit de la urmatoarele ipoteze: 1. Daca n activitatea de pregatire a unei reprezentative de handbal de liceu se efectueaza o programare si o planificare reala, care sa tina cont de perioadele pe care le traverseaza echipa (de pregatire generala, precompetitionala, competitionala, etc.), atunci activitatea va avea un nivel mai ridicat, acesta concretizndu - se prin reultatele ei; 2. Aceasta actiune, implicnd si utilizarea unor mijloace si metode atractive, ar avea ca efect si ridicarea calitativa a pregatirii, concretizata prin rezultatele obtinute de catre subiecti la probele de control CAPITOLUL 2 FUNDAMENTAREA TEORETIC A TEMEI

2.1 Particularitatile morfologice, functionale, motrice si psihice ale elevilor din ciclul liceal

Daca etapa pubertara este dominata de maturizarea biologica a organelor sexuale, etapa postpubertara, adolescenta desavrseste si ncheie perioada de crestere nu numai sub aspectul ei biologic dar si din punct de vedere social.

Ca durata, etapa postpubertara variaza n functie de intervalul dintre sfrsitul pubertatii si atingerea vrstei adulte. Datorita faptului ca si aceasta etapa, vrsta fiziologica difera de cea cronologica, avansul vrstei fiziologice se va mentine si n etapa postpubertara. Fetele reprezinta un avans de 2-3 ani fata de baieti, cstigat n cea mai mare parte n etapa pubertara; si n perioada postpubertara se va mentine ritmul mai crescut de maturizare completa, a fetelor, astfel nct ele ating mai devreme vrsta considerata la sfrsitul procesului de crestere si diferentiere. SFERA SOMATIC n etapa postpubertara procesul de dezvoltare biologica a organismului continua sub aspectele sale esentiale - cresterea si diferentierea. ntre aceste doua laturi ale procesului unic de dezvoltare, cresterea si diferentierea, exista relatii dialectice de interdependenta reciproca, ele evolund, n general, paralel. Aceasta relatie complexa nu este absoluta, procesul de diferentiere a unor functii somatice, vegetative si psihice fiind nsotit de cele mai multe ori de stagnare a procesului de crestere. Odata ncheiata perioada furtunoasa a dezvoltarii somatice si vegetative din etapa pubertara, n ultima parte a vrstei de crestere, n cea postpubertara, ritmul devine din ce n ce mai lent, iar la sfrsitul ei organismul atinge stadiul de maturizare somato-vegetativa. Durata perioadei de crestere si dezvoltare postpubertara este destul de lunga, ajungnd pna la 6-8 ani, uneori chiar mai mult, mai ales daca ne orientam dupa criteriul ncheierii complete a cresterii n naltime. SISTEMUL OSOS Oasele si continua cresterea n lungime si n aceasta perioada, dar cu un ritm lent, n special spre sfrsitul ei. n schimb, procesul de ngrosare, mai ales pe seama compactei, este foarte intens n perioada postpubertara. Procesul de osificare al coloanei vertebrale ncepe din regiunea toracica si progreseaza spre cele doua extremitati, mai rapid n sens cranial. Mobilitatea pasiva si activa a segmentelor coloanei vertebrale atinge valorile maxime la nceputul perioadei postpubertare dupa care se stabilizeaza sau se

reduce. Mobilitatea pasiva o depaseste pe cea activa n aceasta etapa a vietii n medie cu 8. Dezvoltarea cutiei toracice n ntregime este n strnsa corelatie cu dezvoltarea plamnilor, a ficatului si cu adoptarea pozitiilor de stnd si seznd. Definitivarea osificarii scheletului se produce diferit la nivelul segmentelor corpului, dar aproape n toate ea continua de-a lungul perioadei postpubertare. n cele mai multe cazuri, oasele si-au dobndit forma si dimensiunile lor definitive la sfrsitul perioadei scolare, postpubertare, urmnd ca sudarea centrilor de osificare primari cu cei secundari sa aiba loc mai trziu, ntre 20-25 de ani. Talia creste n special datorita dezvoltarii mai accentuate a trunchiului. ntre 16-18 ani creste n medie doar 1-2 cm pe an, fata de etapa pubertara, cnd se nregistreaza 4-6 cm pe an. Deci, cresterea taliei, suprafetei si a greutatii corporale n etapa postpubertara sunt asemanatoare cu celelalte modificari somato-vegetative, cresterea fiind caracterizata n general prin ncetinirea treptata a ritmului de crestere si dezvoltare. La sfrsitul perioadei postpubertare modificarea acestor indici este abia sesizabila de la un an la altul, cu exceptia greutatii corporale, care poate cunoaste variatii relativ importante si dupa aceasta vrsta, corelate mai degraba cu regimul de viata si cel alimentar, dect cu cresterea si dezvoltarea somato-functionala a organismului. SISTEMUL MUSCULAR La elevii de vrsta postpubertara, musculatura scheletica este n plina dezvoltare, mai ales sub aspectul ngrosarii fibrelor care capata treptat caracteristicile morfologice, functionale si biochimice ale adultilor. Hipertrofia tot mai pronuntata a muschilor contribuie la rotunjirea formelor diferitelor segmente corporale, mai ales la fete, la care acest proces este nsotit si de o depunere de tesut gras subcutanat. La sfrsitul perioadei postpubertare, musculatura scheletica apare bine dezvoltata din punct de vedere morfologic, nsa din punct de vedere functional privind forta musculara, ramn mult n urma adultilor. SISTEMUL NERVOS sI ANALIZATORII Dintre putinele modificari morfologice de la nivelul sistemului nervos central, notam cresterea numarului de celule ganglionare din substanta alba a emisferelor cerebrale.

Din punct de vedere functional, SN al elevilor este caracterizat de un echilibru dinamic mai stabil ntre excitatia si inhibitia corticala, ceea ce favorizeaza formarea si pastrarea timp mai ndelungat a legaturilor temporare. Analizatorii la elevii de vrsta postpubertara, se prezinta la un nivel de maturizare apropiat de cel al adultului pe plan morfologic, nsa inferior din punct de vedere functional. n concluzie, SNC si analizatorii n perioada postpubertara se prezinta att morfologic ct si functional, la un nivel apropiat de cel al adultilor. Echilibrul ntre excitatia si inhibitia corticala este mult mbunatatit, ceea ce favorizeaza formarea si pastrarea timp ndelungat a legaturilor temporare necesare formarii deprinderilor de miscare. Mobilitatea functionala crescuta a proceselor nervoase fundamentale favorizeaza dezvoltarea vitezei si a ndemnarii, n timp ce plasticitatea corticala ridicata asigura o mare capacitate de imprimare e noilor engrame. Totusi, att SNC, ct mai ales analizatorii, sunt mai putin rezistenti la excitatii prelungite si prea intense, oboseala centrala si periferica instalndu-se mai usor la elevii de vrsta postpubertara, n comparatie cu adultii. SFERA VEGETATIV La nivelul organelor ce apartin sferei vegetative, n etapa postpubertara, constatam o tendinta spre un echilibru dinamic. Modificarile sunt evidente, pe plan fiziologic si biochimic deoarece pe plan morfologic, ele s-au ncheiat n mare masura, n perioada pubertara. Cele mai favorabile si spectaculoase modificari se constata, nsa, n dezvoltarea capacitatii functionale a marilor aparate si sisteme vegetative, direct interesate n efort, care reusesc catre sfrsitul perioadei postpubertare sa asigure un suport biologic solid n vederea utilizarii eforturilor intense, nu numai n privinta dezvoltarii vitezei si ndemnarii, ci si a rezistentei si fortei musculare. Astfel, componenta vegetativa a organismului reuseste pentru prima data n ontogeneza sa se ridice la un nivel sensibil egal fata de dezvoltarea sferei somatice, marcnd prin aceasta cresterea capacitatii de efort a organismului. APARATUL CARDIOVASCULAR Dezvoltarea morfologica si functionala a aparatului cardiovascular se accelereaza n unele privinte, ca, spre sfrsitul perioadei sa se ncheie n linii mari.

La fete, acest proces se termina mai repede n comparatie cu baietii. Dezvoltarea morfologica a inimii si vaselor periferice se reflecta n cresterea capacitatii functionale a ntregului aparat cardiovascular. Inima creste n volum, mai ales la fete, la care acest proces este chiar intensificat catre sfrsitul acestei etape, realizndu-se o apropiere de cel specific baietilor (volumul inimii unei fete - 150 cmc, fata de 200 cmc al baietilor). Paralel cu volumul musculaturii inimii creste si greutatea miocardului, mai ales a celui stng, care la 17 ani are de 3 ori grosimea celui drept. Din punct de vedere functional, aparatul cardiovascular are o capacitate sporita n privinta ndeplinirii principalelor sarcini - transportul gazelor si al substantelor nutritive. Cresterea capacitatii functionale se datoreaza n principal maririi volumului sistolic, care are valori de 75ml la baieti si 55 ml la fete la 18 ani. Debitul cardiac se apropie foarte mult de valorile adultilor (5l/min). La varsta de 18 ani valorile sunt de 3,7 l/min la fete si 4,7 l/min, la baieti. Frecventa cardiaca si tensiunea arteriala la elevii de vrsta postpubertara prezinta valori apropiate de cele ale adultilor. n clasa a X-a, valorile sunt: FC repaus - 70 batai/min. TA - 96/54 n clasa a XII - a, valorile sunt: FC repaus - 64 batai/min. TA - 102/58

Se observa pe plan functional o sporire continua a capacitatii functionale a miocardului, o mbunatatire a economiei functionale a ntregului aparat cardiovascular, principalii indici hemodinamici apropiindu-se mult de cei ai adultilor tineri. Catre sfrsitul perioadei baietii prezinta valori functionale circulatorii mai bune dect fetele; de asemenea, elevii care participa n afara

lectiilor de educatie fizica si la ore de activitati sportive au o economicitate cardiovasculara superioara. APARATUL RESPIRATOR Desi n etapa pubertara dezvoltarea morfologica si functionala a aparatului respirator a fost impetuoasa, la nceputul perioadei postpubertare el este nca departe de a fi atins nivelul de adult. Astfel, n perioada postpubertara are loc dezvoltarea predominant functionala a aparatului respirator, la sfrsitul ei, factorii dimensionali si capacitatile functionale respiratorii devenind aproape egali. La sfrsitul perioadei vom constata un nivel relativ nalt al oxigenarii tesuturilor n efort, apropiat de cel caracteristic adultilor. Dezvoltarea morfologica a aparatului respirator continua, ducnd la amplificarea factorilor dimensionali si, n final, la marirea suprafetei de contact dintre sngele capilar si aerul alveolar. Ritmul de dezvoltare anatomica la nceputul perioadei postpubertare este mai intens, devenind tot mai lent, odata cu apropierea de stadiul definitiv morfologiei respiratorii. Indicii fiziologici ai respiratiei extreme reflecta mbunatatirea ventilatiei pulmonare. Frecventa respiratorie are valori de 20-22 la fete si 18-20 la baieti. Creste amplitudinea miscarii respiratorii, oglindita n marirea treptata a volumului respirator curent pna la 400-450 ml fata de 350 ml la 15 ani. Capacitatea vitala (CV) creste paralel cu naltimea si sporirea greutatii corporale. De asemenea, ea depinde de fortificarea muschilor inspiratori n timpul perioadei postpubertare. Aceste mbunatatiri sunt oglindite prin cresterea apreciabila a capacitatii maxime de efort aerob, ceea ce face ca elevii de vrsta postpubertara sa faca fata cerintelor impuse de eforturile bazate pe rezistenta. Totusi, indicii calitativi de mare finete ai respiratiei interne - consumul maxim de O2 /min/kg corp precum si O2 - plus maxim nu au atins nca valori foarte nalte si numai printr-un antrenament sistematic bazat pe efort de rezistenta se va putea obtine, n ctiva ani, capacitatea maxima de efort aerob. Etapa postpubertara ramne perioada cea mai favorabila dezvoltarii capacitatii de efort maxim aerob, componentele functiei

respiratorii (respiratie externa), transportul gazelor si respiratia tisulara fiind foarte aproape de valoarea adultilor. PARTICULARITI MOTRICE Din punct de vedere motric, " vrsta scolara mare " este propice unei cresteri logice a capacitatii de a se executa sarcini motrice cu indici crescuti ai calitatilor motrice. Baietii au disponibilitati mai mari. n privinta vitezei, se limiteaza suportul fiziologic (labilitatea functionala a scoartei cerebrale) al dezvoltarii " vitezei de baza " (a vitezei " pure "), obtinnduse, totusi, o usoara crestere a indicilor acesteia. Se pune accent pe viteza de repetitie, de executie si de deplasare. Este favorizata, n ultima parte a perioadei, si dezvoltarea vitezei n regim de rezistenta, prin alergari pe 200-400 m. Se constata o mbunatatire simtitoare a capacitatilor de coordonare, n consecinta, cresterea nivelului de ndemnare. Pna la 17 ani nu sunt diferente n privinta ndemnarii ntre baieti si fete, dupa aceasta vrsta fetele devenind mai ndemnatice. Apare posibilitatea limitarii mai precise a efortului pe anumite segmente si grupe musculare, pe baza inhibitiei de diferentiere, mult mbunatatita la aceasta vrsta. Mobilitatea articulara scade, mai pregnant la baieti. Eforturile de rezistenta sunt foarte bine raportate acum, indicii ei fiind mai buni la baieti dect la fete. Forta, pe baza hipertrofiei musculare (mai accentuata la baieti), poate fi dezvoltata sub toate formele sale de manifestare. Acum sunt prezente toate conditiile pentru formarea, consolidarea si perfectionarea deprinderilor si priceperilor motrice, indiferent de gradul lor de complexitate si dificultate (nivel ridicat al tuturor calitatilor motrice, stadiu avansat de dezvoltare a aparatului locomotor, suport metabolic solid, echilibru al proceselor nervoase - cu indici crescuti ai inhibitiei de diferentiere). n general, la fondul de deprinderi si priceperi motrice specific perioadei anterioare se adauga indici calitativi de executie si noi procedee tehnice sau actiuni tactice specifice ramurilor si probelor sportive abordate n nvatamntul liceal si profesional, care corespund acestei perioade de vrsta.

Sub aspectul motricitatii s-a constatat un nivel mult mai scazut al fetelor fata de baieti si un progres mai lent, uneori nesemnificativ, al performantelor motrice si chiar o descrestere a lor n unele situatii (de exemplu alergarea de viteza). PARTICULARITI PSIHOLOGICE Perioada postpubertara cuprinde tineretea si maturitatea. Termenul de "tinerete" este adesea utilizat pentru a desemna o categorie larga de oameni, de la vrsta pubertatii, pna la 25 de ani. Daca adolescenta realizeaza n limitele sale definitorii profilul personalitatii umane, fiind perioada ncheierii studiilor de baza si nceputul calificarii profesionale, n etapa tineretii se realizeaza integrarea profesionala si sociala a individului. Tineretul a fost ntotdeauna generatia receptiva la nou, preocupata de propria situatie si devenire. La vrsta tineretii se realizeaza unitatea dintre idealuri, nazuinte si aspiratii si activitatea concreta, productiva, pusa n slujba lor, ca si concordanta dintre aptitudini si interesele sociale majore. Tineretea este o vrsta a cautarii echilibrarii personalitatii cu cerintele vietii sociale, cu marile responsabilitati ale viitorului. Ea ramne o perioada de trecere de la adolescenta la maturitate, nefiind scutita de unele framntari si contradictii. Acestea provin din trasaturile psihologice proprii vrstei - elan spre nou, aspiratii nalte, spirit revolutionar dar si o nedeplina integrare profesionala si sociala, care poate crea multe stari de insatisfactie si chiar conflicte. Integrarea sociala deplina a tineretului se realizeaza odata cu ntemeierea familiei, procrearea si educarea copiilor. Casatoria marcheaza maturizarea sexuala si echilibrarea erotismului specific vrstei. Latura sentimentala a vietii tnarului nu este calma si chiar n casatorie n relatiile ntre soti pot interveni momente mai ncordate. Aparitia copiilor provoaca profunde restructurari n viata familiei tinere, n mentalitatea si modalitatile de petrecere a timpului liber care urmeaza sa fie structurat potrivit nevoilor de instruire, educare si ngrijire a acestora.

2.2. Aspecte generale privind programa scolara - ciclul liceal

n momentul de fata, la nivelul nvatamntului liceal, exista patru programe de educatie fizica, cte una pentru fiecare an de studiu (ele au fost emise prin ordin al ministrului). Cele pentru clasele a IX-a si a X-a au urmatoarea structura: -nota de fundamentare, elaborata n scopul prezentarii relatiei dintre programele scolare pentru clasele a IX-a si a X-a si documentele de politica educationala si curriculara pe care acestea se fundamenteaza; -nota de prezentare, n care se detaliaza rolul disciplinei de nvatamnt si statutul specific al acesteia n cadrul curriculumu-lui national, precum si contributia disciplinei de nvatamnt la cele opt domenii de competente cheie stabilite la nivel european; -competente generale, cu un nivel accentuat de complexitate, definite pe o disciplina de nvatamnt sau, dupa caz, pe o categorie de discipline de nvatamnt, pentru a evidentia achizitiile finale de nvatare ale elevilor la sfrsitul nvatamntului obligatoriu si pentru a orienta pregatirea de specialitate a acestora; -valori si atitudini, finalitati de natura axiologica, urmarite prin studiul disciplinei, definite pentru nvatamntul liceal; -competente specifice - continuturi, nucleul functional al programei scolare, definit pentru fiecare an de studiu; -sugestii metodologice, elaborate pentru a orienta proiectarea demersului didactic adecvat competentelor, valorilor si atitudinilor prevazute n programele scolare. Cele pentru clasele a XI-a si a XII-a au aceeasi structura, mai putin nota de fundamentare. Pentru toate cele patru clase de liceu competentele generale sunt urmatoarele: integrarea cunostintelor si a tehnicilor specifice educatiei fizice n actiuni de optimizare a dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice proprii; valorificarea cunostintelor si a deprinderilor sportive dobndite, n organizarea si n practicarea competitionala si/sau necompetitionala a disciplinelor sportive;

analiza si evaluarea concursurilor sportive, din perspectiva spectatorului;

Pentru toate cele patru clase de liceu valorile si atitudinile sunt urmatoarele: responsabilitatea fata de propria sanatate si dezvoltare fizica; dorinta de autoperfectionare si perseverenta n atingerea obiectivelor prestabilite; spirit competitiv; respect fata de: reguli, parteneri, adversari, arbitri, spectatori; disponibilitate pentru colaborare si pentru initierea si mentinerea relatiilor interumane; interes constant pentru fenomenul sportiv; optiunea pentru o viata sanatoasa si echilibrata, prin adoptarea unui regim de activitate care sa mbine armonios efortul fizic cu cel intelectual, solicitarea cu refacerea, timpul ocupat cu timpul liber;

Pentu jocul de handbal continuturile programelor sunt urmatoarele: Clasa a IX-a: Procedee tehnice folosite n atac: -prinderea si pasarea mingii de pe loc si din deplasare; -driblingul simplu si multiplu, cu variatii de ritm si schimbari de directie; -aruncarea la poarta de pe loc si din deplasare; -structuri tehnice complexe; -jocul portarului; Procedee tehnice folosite n aparare: -pozitiile si deplasarile specifice pe semicerc;

-blocarea mingii aruncate de adversar; -culegerea mingii de pe sol; -scoaterea mingii din dribling; -jocul portarului Actiuni tactice folosite n atac: - demarcajul; patrunderea; - depasirea; - contraatacul direct si cu intermediar; - sistemul de atac cu un jucator pivot; Actiuni tactice folosite n aparare: - replierea; marcajul adversarului cu si fara minge; - interceptia; - sistemul de aparare 5 + 1; Joc bilateral: -

Regulile jocului: fault, pasi, calcarea semicercului, schimbarea de jucatori, repunerea mingii n joc, semnalizarile arbitrilor. Informatii din handbal Clasa a X-a: procedee tehnice folosite n atac; - procedee tehnice folosite n aparare; - actiuni tactice individuale si colective simple, folosite n atac; actiuni tactice individuale si ntre doi jucatori, folosite n aparare; - un sistem de joc n atac; - un sistem de joc n aparare; - regulamentul de joc; - informatii locale, nationale si internationale, din handbal; Clasa a XI-a: -

variante de procedee tehnice de finalizare; variante de actiuni tactice individuale si colective, de atac si de aparare; sistemul de aparare 5 plus 1; variante de contraatac; sistemul de atac cu un pivot; regulamentul de joc; informatii locale, nationale si internationale, din handbal; Clasa a XII-a:

variante de procedee tehnice de finalizare; variante de actiuni tactice individuale si colective, de atac si de aparare; sistemul de aparare 5 plus 1; variante de contraatac; sistemul de atac cu un pivot; regulamentul de joc; informatii locale, nationale si internationale, din handbal;

2.3. Caracteristicile educatiei fizice n nvatamntul liceal nvatamntul liceal reprezinta o etapa superioara a sistemului nostru de nvatamnt, urmnd firesc - dupa cea gimnaziala si fiind premergatoare celei universitare. Este, sau ar trebui sa fie, etapa n care predomina calitatea procesului de instruire (nu numai la educatie fizica), pe fondul unei apreciabile adaugiri, la educatia fizica, de ordin cantitativ, consecinta a caracterului combinat "linear concentric" al programei de specialitate. n momentul de fata, nvatamntul liceal este structurat pe doua nivele: ciclul inferior al liceului - ce cuprinde clasele a IX-a si a X-a - si ciclul superior - ce cuprinde clasele a XI-a si a XII-a. La nivelul liceului, educatia fizica a fost prevazuta dintotdeauna cu volum de doua ore pe saptamna n planul de nvatamnt, la toate clasele. Acum, n contextul reformei nvatamntului de dupa 1996, problema educatiei fizice la licee este deosebit de surprinzatoare pentru o tara care vrea sa se "alinieze" la Europa, dar care nu vrea sa vada cum stau lucrurile pe acest plan.

n planurile de nvatamnt, disciplina educatie fizica apartine ariei curriculare "Educatie fizica si sport". Alocarea orelor de educatie fizica n cadrul filierelor, profilurilor si specializarilor ciclului inferior al liceului este urmatoarea: doua ore n trunchiul comun (CD) la toate filierele, profilurile si specializarile nvatamntului liceal, cu exceptiile: 1) specializarea coregrafie, din cadrul filierei vocationale, profilul artistic unde aceste ore sunt alocate curriculum-ului diferentiat, respectiv educatiei artistice specializate; 2) profilul sportiv, din cadrul filierei vocationale, unde aceste ore sunt alocate pregatirii sportive practice. O ora n trunchiul comun (TC), la scoala de arte si meserii. Tot aici, dar n cadrul curriculum-ului diferentiat: Zece ore (opt ore pregatire practica specifica fiecarei discipline sportive si doua ore pregatire sportiva teoretica). O ora n curriculum-ul diferentiat la filiera vocationala, profilul militar, specializarile liceelor MAI si MAPN. si doua ore n curriculum-ul la decizia scolii (pregatire sportiva practica), la profilul sportiv. La nivelul ciclului superior al liceului lucrurile stau astfel: o ora pe saptamna n trunchiul comun (TC), la: filiera teoretica (toate profilurile si specializarile), filiera vocationala (profil teologic, toate specializarile); filiera vocationala (profil pedagogic, toate specializarile); filiera tehnologica (toate calificarile profesionale). n curriculum-ul diferentiat (CD), la filiera vocationala (profil artistic, specializarile muzica, arhitectura, arte ambientale, design, arte plastice, arte decorative). Doua ore pe saptamna n trunchiul comun TC), la filiera vocationala (profil militar MAI, specializarea stiinte sociale); n curriculumul diferentiat CD), la filiera vocationala (profil artistic, specializarea arta actorului). Trei ore pe saptamna, la filiera vocationala (profil militar MAPN, specializarea matematica, repartizate astfel: doua ore n trunchiul comun (TC) si o ora n curriculum-ul diferentiat (CD), pentru care a fost elaborata o alta programa scolara, prezentata n document separat. n afara acestor categorii de ore, planurile de nvatamnt mai prevad si ore de ansamblu sportiv, n numar de o ora pe saptamna pentru o grupa constituita, care intra n norma profesorului de educatie fizica si se poate realiza si n ziua de smbata. Daca elevii unei clase opteaza pentru a beneficia si de o ora din curriculumul la decizia scolii si conducerea scolii o aproba, atunci aceasta ora se va organiza cu precadere ca activitate cu caracter de aprofundare/extindere a capacitatilor si competentelor elevilor de a practica o ramura - proba de sport. Activitatea se ve realiza pe doua grupe constituite pe sexe si optiuni cuprinznd fiecare minimum 12 elevi. Aceasta activitate didactica nu poate fi organizata cu ntreaga clasa,

deoarece nu este posibil ca toti elevii (fete - baieti) sa manifeste o singura optiune care sa le satisfaca interesele si aptitudinile. Predarea disciplinei educatie fizica la nivelul ciclului superior al liceului, indiferent de filiera, profil si specializare, se centreaza pe urmatoarele directii: consolidarea - perfectionarea - extinderea, dupa caz, a fondului de deprinderi specifice diferitelor discipline sportive si a cunostintelor aferente acestora; perfectionarea capacitatii de practicare optionala, sub forma de ntrecere concurs a disciplinelor sportive nsusite; continuarea dezvoltarii calitatilor motrice, cu precadere n forme combinate de manifestare a acestora; abordarea, dupa caz, a componentelor capacitatii motrice solicitate de domeniul n care se specializeaza elevii; asigurarea conditiilor de pregatire a probelor specifice incluse n examenul de bacalaureat, pentru elevii interesati; extinderea ofertei de continuturi cu discipline sportive dorite de catre elevi, a caror practicare se poate continua si n activitatea independenta; transmiterea catre elevi a unor programe cu exercitii de ntretinere fizica si a cunostintelor necesare aplicarii lor.

Modelul final de educatie fizica din nvatamntul liceal trebuie sa reflecte finalitatile acestui proces instructiv - educativ, avnd n vedere ca majoritatea absolventilor nu mai urmeaza o alta forma de nvatamnt si ca vor desfasura activitatea n diferite sectoare ale vietii cultural - sociale si economice. Componentele si structura acestui model final sunt asemanatoare, n general, cu cele specifice modelului final si al celor intermediare (pe clase) specifice educatiei fizice din nvatamntul gimnazial. Difera, esential, aspectele de ordin cantitativ si - mai ales - calitativ. Sintetiznd, se poate afirma ca absolventul nvatamntului liceal trebuie sa aiba: indici superiori de dezvoltare fizica corecta si armonioasa;

calitati motrice de baza cu potente de manifestare eficienta a tuturor formelor specifice; sistem bogat si elevat de cunostinte teoretice de specialitate; deprinderi si priceperi motrice de baza si utilitar - aplicative, corect nsusite si eficient valorificate; deprinderi specifice probelor si ramurilor de sport prevazute de programa si capacitatea de a le aplica (adica "pricepere") n conditiile solicitate de viata (inclusiv cele necesare petrecerii utile si placute a timpului liber).

Obiectivele educatiei fizice, la acest ciclu de nvatamnt, deriva din modelul anterior. Acestea sunt: 1) integrarea cunostintelor si a tehnicilor specifice educatiei fizice n actiuni de optimizare a dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice proprii; 2) valorificarea cunostintelor si a deprinderilor sportive dobndite, n organizarea si n practicarea competitionala si/sau necompetitionala a disciplinelor sportive; 3) analiza si evaluarea concursurilor sportive, din perspectiva spectatorului.

Metodologia de realizare a obiectivelor la aceasta treapta de nvatamnt nu ridica probleme esentiale de diferentiere fata de treapta anterioara de nvatamnt. Majoritatea elementelor de continut sunt acum reluate, pe un plan superior ca volum - intensitate - complexitate. Apar aspecte suplimentare pe planul autoorganizarii, autoconducerii si autoaprecierii. Se manifesta, de asemenea, mai pertinent respectarea optiunilor elevilor, mai ales pentru practicarea unor probe sau ramuri sportive (motivate din punct de vedere al dotarii materiale specifice sau, de "ofertele" locale. n aceeasi masura cresc rolul si ponderea temelor pentru acasa, care vizeaza, cu precadere, dezvoltarea calitatilor motrice de baza, dar si consolidarea unor deprinderi si priceperi motrice. n cazul grupurilor scolare industrale se pune problema necesitatii de a se folosi o metodologie care sa vizeze - prioritar - dezvoltarea calitatilor motrice specifice exersarii meseriilor respective, prevenirea aparitiei atitudinilor deficiente sau stabilirii deficientelor fizice pe care

le implica profesiile specifice si chiar consolidarea unor deprinderi si priceperi motrice de baza sau utilitar - aplicative incluse n "fluxul tehnologic" specific. La acest nivel, de mare valoare praxiologica sunt masurile pentru formarea reflexelor de autoasigurare si de postura corporala corecta. Ca forma organizatorica de baza, lectia de educatie fizica are tipologie si structura asemanatoare cu cea de la nvatamntul gimnazial. Predomina, totusi, lectiile de tip "consolidare" sau chiar de "perfectionare", cele de tip "nvatare" (sau de initiere primara) fiind putine. Destul de frecvent, la colectivele (clasele) de elevi deosebit de bune si omogene din punct de vedere al dezvoltarii indicilor somatici si functionali, nu se mai face veriga a III-a din lectie, destinata integral optimizarii dezvoltarii fizice. ntrecerea, mai ales sub forma de concursuri regulamentare, deci pe baza prevederilor regulamentelor oficiale, capata pondere mult sporita fata de ciclul anterior de nvatamnt (gimnazial). n lectii creste participarea elevilor la organizarea, conducerea si evaluarea propriilor executii sau a executiilor colegilor de grup. Elementele de autoorganizare si autoconducere (individuala sau n grup) sunt frecvente n multe verigi ale lectiei. Important este ca sa se cuprinda - n aceste actiuni pedagogice ct mai multi elevi sau chiar toti; tehnicile de autoorganizare, autoconducere si conducere a colegilor si - implicit - de autoevaluare, trebuie sa fie transferabile n activitatea independenta din timpul liber al elevilor. n lectii se lucreaza sau ar trebui sa se lucreze, mult sau chiar exclusiv pe grupe de nivel valoric biomotric "deschise", n toate verigile (excluzndu - le pe prima si pe ultima). n acest grupe, de cele mai multe ori liderii (adica si colaboratorii profesorului) trebuie sa fie alesi de catre colegi, cu toate ca n realitate - n majoritatea cazurilor - sunt numiti de catre profesor. De ce pe grupe valorice "deschise"? Pentru ca, n lectie, conform principiului accesibilitatii, trebuie sa se modifice grupele n functie de temele abordate, cel putin! Posibilitatile individuale ale fiecarui elev nu sunt la acelasi nivel pentru toate temele abordate. si la verigile netematice se poate aplica aceasta tratare diferentiata pe grupe valorice. Teoretic este corect; practica poate sa confirme sau sa infirme. Tratarea diferentiata n functie de sex, este o necesitate att sub aspectul dozarii efortului, ct si al continutului instruirii (mai ales pentru fete n gimmnastica, dar si pentru baieti n fotbal sau rugby, etc.). Temele pentru acasa se dau, aproape exclusiv, pe parcursul lectiei si nu n ultima veriga.

Creste, n lectie, preocuparea profesorului de a constientiza procesul de efectuare a exercitiilor fizice, de a explica - n mod stiintific - efectele acestor exercitii si necesitatea unei metodologii ct mai corecte si eficiente (ca dozare a efortului fizic, formatii de lucru, refacere dupa efort, etc.). Sunt necesare cteva sugestii metodologice privind activitatea didactica n formele de organizare si realizare a educatiei fizice si sportului n liceu. Dat fiind faptul ca n clasele a IX-a se formeaza colective cu elevi proveniti din medii scolare diferite, avnd cunostinte si deprinderi diferentiate, practicnd ramuri probe sportive diferite, principala sarcina a profesorului de educatie fizica si sport, cel putin n primul semestru al acesti an de studiu, este aceea de a efectua evaluarea predictiva a tuturor elevilor, depistarea si recuperarea lacunelor de instruire, n scopul omogenizarii claselor si orientarii optiunilor elevilor pentru ramurile - probele sportive oferite de liceu. Daca la cele doua ore prevazute n planul de nvatamnt se poate obtine la fiecare clasa nca o ora din curriculum la decizia scolii, situatia instruirii devine deosebit de avantajoasa. Avnd n vedere situatiile mentionate, profesorii de educatie fizica si sport din liceu vor face demersuri insistente pentru obtinerea orei din curriculum la decizia scolii la fiecare clasa, chiar daca pentru aceasta renunta la o parte din orele prevazute n curriculum la decizia scolii, care ar urma sa li se acorde claselor a X-a - a XI-a. n acest caz, n ora de curriculum la decizia scolii se pot aborda, ca optional, noi continuturi la disciplinele prevazute n trunchiul comun al programei sau discipline noi, realizndu-se, astfel, o instruire optima care sa-si puna amprenta pentru tot ceea ce urmeaza sa se realizeze n ceilalti ani de studiu. Desi programa scolara permite si predarea - nvatarea unor ramuri - probe sportive alternative, pentru a asigura o instruire corespunzatoare care sa poata crea o mai mare diversitate de optiuni n clasa a X-a, se recomanda ca la acest an de studiu sa se abordeze n mod temeinic perfectionarea continuturilor obligatorii prevazute n programa. La clasele a-X-a si a XI-a lectia de educatie fizica si sport prevazuta n trunchiul comun pastreaza att situatii de instruire si componente comune (organizarea grupei/clasei, pregatirea organismului pentru efort si influentarea selectiva a aparatului locomotor, revenirea organinismului dupa efort si ncheierea lectiei), ct si elemente care le diferentiaza substantial de la un an de studiu la altul, cum ar fi:

abordarea simultana a mai multor ramuri - probe sportive, potrivit cu oferta educationala a profesorului si optiunile elevilor; organizarea predarii - nvatarii pe grupe stabile, pe durata unui ciclu tematic; stabilirea diferentiata a competentelor n functie de continut si de anul de studiu; sisteme de actionare diferentiate pe grupe, si dupa caz, pentru fiecare elev, nlesnindu-le acestora realizarea traseelor individuale de pregatire; instrumente si criterii de evaluare diferite.

La clasa a XII-a (a XIII-a), pe lnga ora din trunchiul comun, ora din curriculum la decizia scolii poate deveni necesara pentru a se putea realiza eficient contributia educatiei fizice si sportive la realizarea obiectivelor - cadru, ct si la realizarea cadrului necesar recreerii si practicarii sportului potrivit optiunilor individuale. Documente specifice emise de M.E.C.T. precizeaza si responsabilitati pentru factorii educationali: conducerea liceului, catedra de educatie fizica, profesorul de educatie fizica si sport, elevii (ca practicanti si beneficiari). Evaluarea elevilor se face conform precizarilor actualului "Sistem National de Evaluare la Disciplina Educatie Fizica si Sport". Pe baza unei conceptii unitare de abordare a evaluarii, rezultate din dezbaterea colectivului de catedra, profesorii trebuie, pentru fiecare clasa: sa stabileasca numarul total al probelor de control la care elevii vor fi evaluati n anul scolar respectiv si sa realizeze repartizarea acestora de-a lungul celor doua semestre; sa elaboreze scale proprii pentru acordarea notelor 6 - 10 la probele masurabile n sistemul de evaluare; sa precizeze structura probelor de evaluare introduse n completarea celor prevazute n sistemul national de evaluare si scale proprii pentru acordarea notelor 1 - 10;

sa determine criteriile de apreciere si notare pentru probele de evaluare prevazute n sistemul national sau stabilite personal, care nu sunt masurabile; sa prezinte elevilor fiecarei clase sistemul de evaluare elaborat;

2.4. Continutul modelului de performanta (avansati)

A. OBIECTIVE cresterea indicilor calitatilor motrice de baza si trecerea la formele de manifestare a acestora n jocul de handbal; consolidarea tehnicii de baza n conditii apropiate de joc si nvatarea procedeelor tehnice speciale; consolidarea cunostintelor de tactica individuala privind executiile tehnice si alegerea acestora n functie de situatia ivita n joc; trecerea la specializarea pe grupe de posturi (6 m si 9 m ) si nceperea nsusirii tehnicii de baza specifice postului pentru care elevul are aptitudini reale; nsusirea conceptiei de joc privind subordonarea actiunilor individuale cerintelor tactice ale echipei. B.CERINE FIZICE Somatice: 1. jucatorii de semicerc: - baieti = 1,74-1,78 m - fete = 1,64-1,68 m 2. jucatorii de 9 m: - baieti = 1,80-1,85m - fete = 1,68-1,73m

3. portarul: - baieti = 1,80-1,84m - fete = 1,70-1,73m Motrice: 1. jucatorii de semicerc: - viteza - 30m plat cu start din picioare: - baieti = 4"7 - fete = 4"8 - ndemnare - 30m dribiling printre jaloane: - baieti = 6"2 - fete = 6"7 - rezinstenta - 2 x 400m: - baieti = 1'5" - fete = 1'40" - forta - saritura n lungime de pe loc: - baieti = 2,10 m - fete = 1,70m - aruncarea mingii de handbal la distanta: - baieti = 38 m - fete = 28 m 2. jucatorii de 9 m: - viteza - 30m plat cu start din picioare:

- baieti = 4"8 - fete = 4"9 - ndemnare - 30 m dribling printre jaloane: - baieti = 6"4 - fete = 6"9 - rezistenta - 2x400 m: - baieti = 1'25" - fete = 1'40" - forta - saritura n lungime de pe loc: - baieti = 2,15m - fete = 1,75m - aruncarea mingii de handbal la distanta: - baieti = 40m - fete = 30m 3. portarul - ca jucatorii de 9 m.

C. CONINUTUL INSTRUIRII FIZICE Viteza 1. Exercitii pentru dezvoltarea vitezei: starturi din pozitii diferite: asezat, culcat dorsal sau facial, cu spatele spre directia de alergare; starturi precedate de alte actiuni specifice: deplasari n pozitie fundamentala, fandari, sarituri de pe loc pe doua picioare cu bratele sus;

sprinturi pe distante variind ntre 15-30 m cu starturi diferite, la semnale sonore sau vizuale; pase de pe loc (cu joc de picioare) n doi, n triunghi, n patrat, folosind una si apoi doua mingi; cte doi pe lungimea terenului, cu fata la una din porti: pase n patrundere si retragere, executate n viteza mare, timp de 30", 45" sau 1'; deplasare laterala pe semicercul de 6 m, n pozitie fundamentala, sprint pe diagonala mica a terenului, deplasare laterala pe linia de centru, sprint pe cealalta diagonala mica a terenului; pase din deplasare, n doi si n 3 jucatori cu schimb de locuri; dribling multiplu pe lungimea terenului n viteza mare; contraatac cu un vrf prin conducerea mingii; contraatac direct cu unul si cu doua vrfuri (fara si apoi cu repliere). ndemnarea

1. Exercitii pentru dezvoltarea ndemnarii: sarituri n lungime cu bataie pe un suport sau ntr-o zona delimitata (mingi medicinale, banci, lazi, zona marcata); jonglerii cu mai multe mingi; dribiling executat alternativ, cu mna stnga si mna dreapta; dribiling cu doua mingi conduse simultan cu ambele mini; cte doi fata n fata, cu o minge n fiecare mna: pasarea simultana a celor doua mingi si prinderea lor. Rezistenta 1. Exercitii pentru dezvoltarea rezistentei: alergare pe teren variat;

alergare pe teren plat cu intensitate variabila; pase de pe loc si din deplasare (n 2 -3 jucatori, n triunghi, n patrat), cu numar mare de repetari; deplasari n pozitie fundamentala de aparator, urmate de pase si aruncari la poarta; deplasari n pozitie fundamentala de aparator, pase din alergare, aruncare la poarta si repliere la locul de plecare; aruncari succesive la poarta precedate de alte actiuni specifice: deplasari n pozitie fundamentala, sprinturi scurte, pase n doi; exercitii complexe de circulatie a jucatorilor; 200 m alergare usoara + 100 m mers + 200 m alergare usoara: 8'-10'; jocul "cine tine mingea mai mult" reprize de 2'-3' Forta

1. Exercitii pentru dezvoltarea fortei: din culcat dorsal, ridicarea trunchiului la verticala de 10-15 ori; din culcat dorsal, ridicarea picioarelor la verticala de 10-15 ori; din culcat dorsal, ridicarea si mentinerea picioarelor la 45 grade; deplasarea cu pas saltat; deplasarea cu pas sarit; deplasari cu pas saltat legat cu pas sarit; deplasari in pozitie fundamentala n toate directiile; tractiuni cu benzi elastice, cu extensoare; atrnat la scara fixa, ridicarea si coborrea genunchilor;

sarituri peste obstacole, imitnd miscarea de aruncare; sarituri succesive pe un picior si pe doua picioare, pe trepte si la banca de gimnastica; sarituri n adncime de pe lada; aruncari la poarta de la distanta mare, cu trecere gimnastica; peste banca de

aruncari la poarta de la distanta mare, cu bataie pe banca de gimnastica si aterizare n partea opusa; aruncarea la poarta de la distanta mare, cu trecere peste o frnghie asezata la naltimi diferite. D. CERINE TEHNICE Atac

1. Jucatorii de semicerc: 1.1. procedee tehnice de pasare (de baza si speciale), n viteza mare (de deplasare si de executie) si n conditii de lupta cu adversarii la semicerc; 1.2. aruncari specifice de pe extreme: aruncare din saritura de pe extrema stnga, cu aterizare pe piciorul drept; aruncare din saritura de pe extrema dreapta (stngaci), cu aterizare pe piciorul stng; aruncare din saritura de pe extrema dreapta (dreptaci), cu ndoirea trunchiului spre stnga (aruncare cu evitare).

1.3. aruncari din plonjon, cu : rostogolire; cadere n fata; cadere laterala (dreapta si stnga).

2. Jucatorii de 9 m: 2.1. procedee tehnice de pasare n mare viteza (de executie si deplasare); 2.2. sa cunoasca cel putin doua procedee de angajare la semicerc, dintre cele prezentate mai jos: pasa pe la spate; pasa napoi peste umar; pasa din pronatie; pasa din saritura; pasa pe sub picior; pasa cu pamntul; pasa mpinsa cu doua mini;

2.3. procedee de aruncare la poarta: din saritura peste adversari; de pe picioare: de la nivelui soldului, pe la umar, cu evitare;

2.4. fente de pasare, urmate de pase sau aruncari la poarta; 2.5. fente de aruncare, urmate de angajari la semicerc. Aparare 1. Atacarea adversarului aflat n posesia mingii: cu o mna; cu ambele mini; cu pieptul;

2. Scoaterea mingii de la adversar:

din dribling; din interceptie.

3. Blocarea mingiilor aruncate la poarta: cu doua mini de deasupra capului; cu o mna din lateral; cu doua mini din lateral. E. CONINUTUL INSTRUIRII TEHNICE 1. procedeele tehnice de pasare incluse n continutul jocului modern (pase de baza si speciale): 1.1. exercitii pentru consolidarea paselor n conditii de mare viteza: pase n doi de pe loc si din deplasare, executate n mare viteza; pase n triunghi si n patrat:

- cu deplasare la coada sirului unde s-a pasat mingea; - cu deplasare la coada sirului opus directiei de pasare a mingii; pase n trei:

- cu si fara schimb de locuri; - cu ncrucisare dubla - doi jucatori se deplaseaza pe o latura a terenului iar al treilea pe latura cealalta; n suveica:

- dubla; - dubla cu retragere; - dubla cu ncrucisare simpla, la mijlocul distantei de deplasare;

1.2. exercitii complexe de circulatie n fata portii pentru consolidarea si perfectionarea paselor n conditii apropiate de joc: cte trei-patru jucatori asezati pe urmatoarele posturi din atac - extrema stnga, inter stnga, inter dreapta, extrema dreapta, mingea la extrema stnga: circulatie de extreme cu pase la interul apropiat;

circulatie de extreme, cu pase la interul opus;

2. procedee tehnice specifice postului de pivot; nvatarea pasilor pivotului: 2.1. exercitii pentru nvatarea demarcajului direct si indirect: din alergare usoara, la semnal, schimbare de directie; joc "cine tine mingea mai mult";

pe perechi, fata n fata, pe lungimea terenului: din alergare la semnal, jucatorul cu fata la directia de deplasare executa schimbari de directie si ncearca sa se demarce, n timp ce aparatorul se deplaseaza odata cu acesta;

joc "om la om" pe tot terenul.

2.2. exercitii pentru nvatarea paselor si aruncarilor la poarta, specifice postului de pivot, n conditiile unor combinatii simple ntre pivot, inter si extrema: din coloana cte unul pe extrema dreapta, fiecare cu mingea: deplasare cu dribling pe semicercul de 9m, ocolirea unui jalon si aruncarea la poarta din saritura, cu bataie pe piciorul stng;

acelasi exercitiu, cu plecare de pe extrema dreapta si aruncare cu bataie pe piciorul drept;

acelasi exercitiu, cu plecare de pe extrema dreapta, dar aruncarea cu bataie pe piciorul stng; n coloana cte unul pe extrema stnga, fiecare cu minge: deplasare cu dribling pe semicercul de 9m pna n dreptul jalonului, oprire pe piciorul stng, pivotare pe piciorul drept, bataie pe piciorul stng si aruncare la poarta; n coloana cte unul pe extrema dreapta, fiecare cu minge: deplasare cu dribling pe semicercul de 9m pna n dreptul interului stnga, oprire pe piciorul stng, bataie si aruncare la poarta din saritura.

3. procedee tehnice specifice posturilor de extreme: 3.1. exercitii pentru nvatarea aruncarilor la poarta de pe extreme, precedate de pase, fente de pasare si schimbari de directie: cte un sir de jucatori pe cele doua extreme, fiecare jucator cu minge: dribling si aruncare la poarta din saritura;

acelasi exercitiu, dar de data aceasta se pleaca din coltul terenului iar dupa aruncare se executa plonjon;

cte un jucator asezat pe urmatoarele posturi - extrema stnga, interul stnga, centrul, interul dreapta si un sir de patru-cinci jucatori pe extrema dreapta: de pe extrema stnga, pase n patrundere succesiva cu finalizare de pe extrema dreapta.

3.2. exercitii pentru nvatarea elementelor tehnice din continutul contraatacului: exercitii pentru startul rapid si alergarea de viteza: - n linie pe doua rnduri: din mers, la semnal, start rapid si alergare 3-46m; - n linie pe doua rnduri: din alergare usoara la semnal, sprint si alergare de viteza pe 6-8-10m; exercitii pentru prinderea mingii venita din urma: - pase n scara; - pase n formatie de "V" cu vrful n fata; - pase n formatie de "V" cu vrful retras; - cte 3-4 jucatori asezati pe urmatoarele posturi - extrema stnga, interul stnga, interul dreapta, extrema dreapta, mingea la extrema stnga: circulatie de extrema cu pasa la interul apropiat, reprimire de la aceasta si pasa la extrema opusa.

- suveica dubla;

exercitii pentru consolidarea driblingului:

- cte doi fata n fata pe lungimea terenului, la distanta de 6-8 m unul de celalalt, fiecare pereche cu minge: dribling pe loc, la semnal, pasarea mingii la coechipier;

- n linie pe un rnd, pe lungimea terenului fiecare jucator cu minge: dribling pe loc din stnd, la semnal, trecere n dribling din ghemuit iar la urmatorul semnal revenire la dribling din stnd; - cte doi fata n fata pe lungimea terenului, la distanta de 8-10 m unul de celalalt, fiecare pereche cu minge: dribling pe loc, la semnal, deplasare cu dribling, ocolirea partenerului, revenire cu dribling la locul de plecare si pna la partener, care executa la fel;

- suveica simpla, cu dribling; - stafete cu dribling; 3.3. exercitii pentru nvatarea paselor de angajare a pivotilor, urmate de aruncari la poarta: - cte 4-5 jucatori asezati pe extrema stnga la 14-16 m de poarta, fiecare cu minge: deplasare cu dribling spre semicerc, fenta de aruncare la poarta de pe extrema si angajarea pivotului (venit de pe partea opusa dupa ce a ocolit jalonul), care arunca la poarta;

- acelasi exercitiu, pe partea opusa;

- cte 4-5 jucatori asezati pe extrema stnga, fiecare cu minge: deplasare cu dribling spre centrul terenului, ocolirea jalonului, fenta de aruncare din saritura si angajarea pivotului (venit de pe partea opusa), care arunca la poarta; - acelasi exercitiu, pe partea opusa.

3.4. exercitii pentru nvatarea paselor de angajare si a aruncarilor la poarta, n conditii de deplasare, n cadrul nvaluirilor exterioare: - cte 4-5 jucatori asezati pe extreme, cte un jucator pe interi, mingea la extrema stnga: circulatie de extreme cu scoaterea lor la nvaluire;

- cte 4-5 jucatori asezati pe extreme, fiecare extrema stnga cu minge: deplasare cu dribling spre centrul terenului, ocolirea jalonului, pasa la extrema dreapta, care arunca la poarta;

- un sir de jucatori asezati pe extrema stnga, fiecare cu minge: deplasare cu dribling spre centrul terenului, ocolirea jalonului si aruncarea la poarta din saritura peste banca de gimnastica;

4. Procedee tehnice specifice posturilor din linia de 9m: 4.1. exercitii sub forma de combinatii, cu jucatorii de semicerc, pentru consolidarea paselor: - cte un jucator asezat pe extrema stnga, inter stnga (cu minge), inter dreapta, extrema dreapta si doi pivoti la semicerc (asezati n dreptul interilor), mingea la interul stnga: pase ntre jucatori dupa traseul indicat;

- cte un jucator asezat pe extrema stnga, inter stnga, inter dreapta, extrema dreapta si doi pivoti la semicerc (asezati n dreptul interilor), mingea la interul stnga: pase ntre jucatori dupa traseul indicat n figura;

4.2. exercitii pentru consolidarea procedeelor tehnice de aruncare la poarta, precedate de combinatii simple cu jucatorii de pe posturile nvecinate: - cte un jucator asezat pe extreme (fiecare cu 5-6 mingi) si cte doi jucatori pe interi: aruncari alternative de pe interi cu pase de la extrema opusa;

- cte un jucator asezat pe extreme (fiecare cu 5-6 mingi), cte doi jucatori pe interi si 5-6 jucatori pe centru: aruncari la poarta de pe centru cu pase venite alternativ de pe extreme.

4.3. exercitii pentru nvatarea fentelor de pasare si de aruncare la poarta, urmate de alte executii tehnice - efectuate de catre jucatorii de semicerc. 5. Tehnica specifica jocului de aparare: 5.1. exercitii pentru nvatarea miscarii n teren: -din alergare usoara, la primul semnal, oprire n stnd, la urmatorul semnal, se continua alergarea; -din alergare usoara, la semnal, oprie-ntoarcere 180 si se continua alergarea; -din alergare usoara, la semnal, oprire si retragere cu spatele la pozitia de plecare;

-din alergare usoara, la semnal, oprire-saritura cu ntoarcere 180 si se continua alergarea; -din alergare usoara, la primul semnal, oprire-retragere cu spatele, la urmatorul semnal, oprire si alergare usoara; -din alergare usoara, la primul semnal, oprire, sarituri pe ambele picioare, la urmatorul semnal, se continua alergarea; -cu fata la tribuna, deplasare laterala cu pas adaugat pna la centrul terenului, ntoarcere cu fata n partea opusa si continuarea deplasarii laterale cu pas adaugat; -acelasi exercitiu dar deplasarea laterala se executa cu pas ncrucisat. 5.2. exercitii pentru consolidarea scoaterii mingii de la adversar: -n linie pe doua rnduri, pe latimea terenului, fiecare jucator din prima linie cu minge: cei cu minge executa deplasare cu dribling, n timp ce jucatorii fara minge ncearca sa scoata mingea din dribling; -doua siruri de jucatori asezati n semicercul de 6m, iar n cealalta jumatate de teren se afla un aparator activ: pase n doi din deplasare, aparatorul avnd sarcina de a realiza interceptia mingii;

5.3. exercitii pentru nvatarea blocarii mingilor aruncate la poarta: -din stnd pe semicercul de 6m, sarituri usoare ca mingea cu bratele ntinse deasupra capului si imitarea blocarii mingilor aruncate la poarta; -din alergare usoara, la semnal sarituri pe doua picioare cu imitarea blocarii mingilor aruncate la poarta;

-cte doi fata n fata, pe semicercul de 6m, cei din atac cu minge: atacantul imita aruncarea la poarta din saritura, iar aparatorul imita blocarea mingii, punnd palmele pe aceasta;

-trei aparatori asezati pe trei coloane (inter stnga, centru, inter dreapta) la 12m de poarta, fiecare cu minge si cte un aparator n fata fiecarei coloane la semicercul de 6m: atacantii executa alternativ aruncarea la poarta din saritura iar aparatorii blocarea mingilor;

-acelasi exercitiu, dar atacantii vin de la distanta mai mare cu dribling si arunca la poarta din saritura iar aparatorii blocheaza mingile. Elemente tehnice din continutul jocului portarului: 6.1. exercitii pentru nvatarea pozitiei fundamentale: -din asezat departat, ridicarea rapida si luarea pozitiei fundamentale; -din ghemuit, ridicare rapida si luarea pozitiei fundamentale;

-deplasari ntre cele doua bare, n pozitie fundamentala; -din stnd cu spatele spre teren, saritura cu ntoarcere 180 si luarea pozitiei fundamentale; -din culcat facial, la semnal, ridicare rapida si luarea pozitiei fundamentale; -acelasi exercitiu din culcat dorsal, capul spre linia de fund a terenului, ridicare rapida si luarea pozitiei fundamentale. 6.2. exercitii pentru nvatarea respingerii mingii cu bratele, picioarele si trunchiul. -din pozitie fundamentala la linia de 4m, respingerea cu palmele a mingilor aruncate n dreptul fetei; -din pozitie fundamentala n centrul portii, respingerea mingilor aruncate stnga sus-dreapta sus; -din pozitie fundamentala n centrul portii, respingerea mingilor aruncate stnga jos-dreapta jos. -din pozitie fundamentala cu fata spe poarta, la semnal, ntoarcere 180 si respingerea mingilor aruncate la colturi; -din pozitie fundamentala pe mijlocul portii, respingerea mingilor aruncate la poarta, de jucatorii aflati pe semicercul de 9m; -din pozitie fundamentala lnga bara din dreapta, respingerea mingilor aruncate la poarta, de pe extrema stnga; -acelasi exercitiu, de pe partea opusa. 6.3. exercitii pentru nvatarea recuperarii si degajarii mingii: -antrenorul asezat la linia de 7m, cu mai multe mingi: din pozitie fundamentala pe mijlocul portii recuperarea mingilor aruncate de antrenor n spatele portii si pasarea lor la acesta; -antrenorul asezat la linia de 7m, cu mai multe mingi: din pozitie fundamentala pe mijlocul portii recuperarea mingilor aruncate de antrenor n spatiul de poarta si pasarea lor la acesta;

-din pozitie fundamentala n mijlocul portii, recuperarea mingilor aflate n lateral lnga bara si degajarea lor la punct fix; -acelasi exercitiu, dar degajarea mingii se face la un jucator care se deplaseaza permanent pe linia de mijloc a terenului. F.CERINE TACTICE Tactica individuala 1. sa cunoasca si sa aplice, cu eficienta maxima, toate procedeele tehnice cunoscute; 2. sa participe constient si eficient la realizarea tuturor actiunilor tactice colective. Tactica colectiva 1. sa fie pregatit sa participe la toate fazele de atac si aparare, ori de cte ori este nevoie, pe durata unui joc; 2. sa cunoasca si sa participe eficient la sistemele de atac cu unul si cu doi pivoti - pozitional si n circulatie; 3. sa cunoasca si sa se integreze functional n sistemele de aparare 6:0, 5+1 om la om. G. CONINUTUL INSTRUIRII TACTICE 1. Tactica individuala n atac: 1.1. consolidarea si perfectionarea aspectelor tactice legate de executiile tehnice; 1.2. consolidarea tacticii individuale specifice pentru fiecare post n parte: -alegerea celor mai potrivite procedee tehnice; -alegerea celor mai bune unghiuri si pozitii de aruncare la poarta; -alegerea celui mai indicat moment de ncepere a actiunii;

-alegerea celor mai indicate actiuni individuale n colaborarea cu coechipierii apropiati. 1.3. consolidarea actiunilor de tactica individuala specifica demarajului direct si indirect: -folosirea fentelor simple si duble de pornire si a schimbarilor simple si duble de directie, pentru realizarea demarajului direct; -folosirea patrunderilor si plasamentului pentru a putea realiza demarcajul indirect. 2. Tactica individuala n aparare: 2.1. consolidarea tacticii de atacare a adversarului aflat n posesia mingii: -formarea deprinderii de anticipare a actiunii adversarului; -formarea capacitatii si obisnuintei de a ataca adversarul pe bratul cu minge; -formarea deprinderii de a ataca adversarul cu corpul; -formarea capacitatii de retragere la semicerc dupa ce s-a executat atacul adversarului cu minge. 2.2. consolidarea aspectelor tactice legate de marcarea adversarului "om la om" si la supraveghere: -formarea capacitatii de supraveghere permanenta a adversarului direct, folosind miscarea n teren si n situatii cerute de joc, marcarea strnsa a acestuia pe de teren sau pe tot terenul. 2.3. consolidarea actiunilor de marcare a pivotilor: -nsusirea marcajului la interceptie efectuat asupra pivotului prin plasarea aparatotului n apropierea acestuia, astfel ca el sa poata intercepta mingea ori de cte ori este nevoie. 3. Tactica colectiva n atac: 3.1. contraatacul direct si cu intermediar, cu unul si cu doua vrfuri:

3.1.1. exercitii pentru consolidarea contraatacului: -n linie pe un rnd, pe latimea terenului la 4 m de poarta, fiecare cu minge si un portar aflat n afara liniei de margine, la 10-12 m de linia de fund: la semnal, primul jucator de lnga portar executa 2-3 actiuni de iesire-retragere apoi paseaza mingea la portar, pleaca la contraatac, reprimeste mingea si arunca la poarta; cnd primul executant a pasat la portar cel de-al doilea aparator ncepe si el sa execute actiunea de iesire-retragere, dupa care pleaca pe contraatac, exercitiul continund pna executa si ultimul jucator;

-pe perechi, unul la 6m, celalalt la 9m (cu minge) si cu spatele spre poarta: la semnal, cel cu minge paseaza la portar si pleaca pe contraatac timp n care jucatorul fara minge ncearca sa mpiedice realizarea contraatacului;

- cte un portar n fiecare poarta, cte un sir de 5-6 jucatori asezati pe fiecare extrema stnga si o minge: jucatorul cu minge paseaza la portar, pleaca pe contraatac, reprimeste mingea, paseaza la celalalt portar si se repliaza pe partea opusa odata cu cealalta extrema, care executa contraatacul si care devine la rndul

ei aparator; exercitiul continua n acest mod pna cnd toti jucatorii executa contraatacul si replierea;

3.2. contraatacul sustinut sau faza a II - a: 3.2.1. exercitii pentru consolidarea contraatacului sustinut: - la o poarta, jucatorii asezati n coloana cte doi, fiecare pereche cu minge si antrenorul situat lateral n cealalta jumatate de teren: pase n doi din deplasare pna la centrul terenului, de unde jucatorul aflat n posesia mingii paseaza antrenorului si devine aparator; celalalt jucator primeste mingea de la antrenor, executa depasirea aparatorului si arunca la poarta;

la o poarta, jucatorii asezati n coloana cte trei, fiecare grupa cu mingea, iar n cealalta jumatate de teren se afla antrenorul (situat lnga linia de margine) si un aparator la 9m: pase n trei din deplasare pna la centrul terenului, moment n care, jucatorul aflat n posesia mingii da pasa la antrenor si devine al doilea aparator; ceilalti doi jucatori reprimesc mingea de la antrenor si rezolva situatia de "doi la doi", finalizeaza cu aruncare la poarta.

3.3. atacul pozitional, cu unul si cu doi pivoti: 3.3.1. exercitii pentru consolidarea atacarii succesive a portii: - cte un jucator asezat pe urmatoarele posturi din atac - extrema stnga (cu minge), interul stnga, centrul, interul dreapta, extrema dreapta: pase n patrundere succesiva de la o extrema la cealalta si retur;

- pe linia de mijloc a terenului, cte 2-3 jucatori asezati pe urmatoarele posturi - extrema stnga (cu minge), inter stnga, centru, inter dreapta, extrema dreapta: pase n patrundere succesiva de la o extrema la cealalta, cu deplasare pna la linia de 9 m si retragerea la centru;

3.3.2. exercitii pentru consolidarea mijloacelor tactice colective specifice atacului pozitional (da si du-te, blocaje, plecari din blocaje, paravane). 3.3.3. exercitii pentru consolidarea combinatiilor tactice ntre inter, extrema si pivot. 3.4. Atacul n circulatie, n sistemele cu unul sau cu doi pivoti: 3.4.1. consolidarea mijloacelor tactice colective din continutul atacului n circulatie: - sarjele; - nvaluirile; - ncrucisarile; - blocajele; - paravanele; 3.4.2. consolidarea aplicarii corecte si oportune a fazelor de atac. 4. Tactica colectiva n aparare: 4.1. consolidarea mijloacelor tactice colective n aparare: - dublarea; - schimbul de oameni;

- alunecarea. 4.2. exercitii pentru consolidarea relatiilor de colaborare ntre aparatori nvecinati si ntre aparatori si portar: - trei aparatori si doua siruri de atacanti: cei din atac ameninta poarta pe culoar (fara minge), fac fenta de aruncare la poarta si se retrag la coada sirului iar aparatorii se muta lateral pentru nchiderea culoarelor;

- acelasi exercitiu, cu minge; - trei aparatori asezati la semicercul de 6 m, ntr-un spatiu delimitat de doua jaloane si patru siruri de atacanti la 12 m: atacantii executa alternativ patrunderea pe culoar, cu imitarea aruncarii la poarta iar aparatorii se deplaseaza lateral pentru nchiderea culoarelor; - acelasi exercitiu cu minge;

- un aparator asezat pe extrema si un sir de 5-6 atacanti n dreptul acestuia: jucatorul din atac executa deplasare de pe o parte pe cealalta si ncearca sa

patrunda n spatiul de 9 m, iar aparatorul se deplaseaza odata cu acesta, impiedicnd actiunea lui, dupa care revine pe extrema pentru a prelua urmatorul atacant;

- cte un aparator asezat pe cele doua extreme si cte un sir de atacanti n dreptul lor: primul jucator din fiecare sir executa deplasare de pe o extrema pe cealalta si ncearca sa patrunda n spatiul de 9 m, iar aparatorii se deplaseaza odata cu acestia (alunecnd unul pe lnga celalalt), ncercnd sa mpiedice actiunea lor;

- acelasi exercitiu, dar aparatorul executa schimbul de oameni;

4.3. exercitii pentru consolidarea sistemelor de aparare; 4.4. exercitii pentru consolidarea apararii n momente fixe de joc.

2.5. Programarea si periodizarea pregatirii echipei reprezentative scolare Prin planificarea antrenamentului se asigura desfasurarea procesului de antrenament sub forma unui sistem de masuri, metode si mijloace, menite sa realizeze modificari favorabile n organism, precum si nsusirea si perfectionarea unor deprinderi tehnico-tactice si educarea calitatilor psihice la sportivi. Prin planificarea antrenamentului se urmareste ordonarea tuturor masurilor care sa duca la educarea sportivilor, la ridicarea maiestriei lor si la ndeplinirea obiectivelor de performanta propuse. Aceste documente sunt: planul anual; planul de etapa; ciclul saptamnal de antrenament; conspectul. Forma sub care sunt ntocmite nu reprezinta valoarea metodica intrinseca, ci prin gradul de realizare a continutului acestor planuri, pentru nevoile reale de antrenament ale echpei pentru care sunt facute.

Operatiuni metodice documentelor de planificare:

facute

de

antrenor

pentru

ntocmirea

a. Fixarea obiectivelor de performanta trebuie sa tina cont de posibilitatea echipei, de situatia principalilor adversari, schimbari care pot avea loc n echipa (plecari, veniri, ntinerire, baza materiala, conditii de antrenament, etc.). Aceste obiective trebuie sa fie mobilizatoare pentru echipa. Obiectivele sunt ocuparea unui loc superior, de promovare, de cstigare a unor jocuri importante. Se stabilesc obiective privind conceptia de joc a echipei, fara sa se abata de la conceptia Federatiei Romne de Handbal. b. Analiza echipei. Operatiunea metodica foarte importanta fiindca de la realitatile pe care le prezinta echipa trebuie sa plecam la fixarea obiectivelor de performanta si de instruire. Criteriile de ntocmire a analizei echipei sunt: efectivul echipei, numeric si valoric analizat pe posturi, ideal ar fi un lot de 18 jucatori (3 portari, 6 jucatori de semicerc si 6 de 9 metri plus 3 jucatori de perspectiva, pentru partea dreapta (inter-dreapta) sa avem cel putin cte un stngaci, iar fiecare post sa fie acoperit de doi jucatori; starea sanatatii jucatorilor. Pentru reusita adaptarii la efort acest lucru se face n colaborarea cu medicul; dezvoltarea fizica. Pentru acest obiectiv este necesar sa se faca masuratori antropometrice (talie, greutate, anvergura, deschiderea palmei, diametrele biacromial, trohanterian); pregatirea fizica speciala; viteza de executie, reactie, deplasarea cu procedee tehnice specifice, forta n picioare pentru jocul de aparare, detenta pentru aruncarea din saritura, ndemnarea cu mingea, rezistenta n regim de viteza si forta; pregatirea tehnica. Jucatorii vor fi analizati pe baza profilului tehnico-tactic de baza. Pentru a putea colabora cu coechipierii n orice situatie de joc; pregatirea tactica. Analiza echipei prin cunostintele de tactica individuala si colectiva prin conceptia de joc stabilita fata de anumiti adversari; n functie de potentialul tactic al echipei vor putea fi stabilite obiectivele si sarcinile reale de antrenament;

pregatirea psihologica. Se va analiza comportarea jucatorilor la jocuri, antrenamente, relatia cu coechipierii n afara vietii sportive; c. Fixarea obiectivelor generale de antrenament. Pe baza analizei echipei si a altor probleme ce trebuie rezolvate se fixeaza obiectivele generale de pregatire. n planul de perspectiva de 2-4 ani, obiectivele de antrenament trebuie sa fie esalonate metodic, n mod progresiv, de la om la om, gradate rational pentru a putea duce la progres, la cresterea maiestriei, marirea capacitatii de performanta a echipei. n planul anual obiectivele de antrenament se scriu mai detaliat dect n planul de perspectiva.

d. ntocmirea graficului periodizarii antrenamentului. Operatiunea metodica se face n graficul planului anual care este determinata de calendarul intern si de cel international. Din acest grafic rezulta clar perioadele de pregatire, competitionale si de tranzitie. Acest grafic trebuie sa tina seama de competitiile oficiale: Stabilirea obiectivelor intermediare care revin diferitelor perioade de antrenament. Aceste obiective se stabilesc n functie de scopul si sarcinile perioadei de antrenament. mpartirea perioadelor de antrenament n etape de instruire. Perioadele de antrenament sunt determinate de calendarul competitional si el se desfasoara pe o perioada de 6 - 10 - 16 saptamni, din acest motiv fiind necesar sa fie esalonat pe mai multe etape mai scurte de instruire, de 2- 4 saptamni. Stabilirea principalelor sarcini de etapa. Fiecare etapa de instruire are anumite sarcini de rezolvat n functie de locul pe care l ocupa n perioada respectiva (de exemplu la nceputul fiecarei perioade pregatitoare, etapa de instruire are ca sarcina dezvoltarea rezistentei fizice generale si a revederii procedeelor tehnice, iar la sfrsitul etapelor pregatitoare, numite etape

precompetitionale, se va verifica potentialul de joc, alcatuirea formatiei de baza, stabilirea unor cupluri de jucatori. Stabilirea normelor de control si a controlului medical. La nceputul perioadei pregatitoare planul de etapa pe 2-4 saptamni satisface nevoile de pregatire, cu acelasi lucru putnd fi rezolvat la sfrsitul acestei perioade sau n perioada competitionala. Din acest motiv apare ca necesara alcatuirea ciclului saptamnal de antrenament. Acest grafic cuprinde doua rubrici cu caracter organizatoric: -ziua si data; -locul si ora. si trei rubrici de ordin metodic: -caracterul antrenamentului; -taria antrenamentului; -durata antrenamentului; n cadrul ciclului saptamnal avem sarcini pentru toata echipa si sarcini de individualizare. Caracterul antrenamentelor (pentru usurare) poate fi Fi, Te, Ta sau combinat: Fi+Te; Fi+Ta; Te+Ta; Fi+Te+Ta. Repartizarea judicioasa a antrenamentelor in ciclul saptamnal, a lectiilor cu diferite caractere pe factori de antrenament, dar mai ales combinat, permite antrenorilor atacarea simultana a factorilor antrenamentului. n functie de etapa de pregatire, de conditii, se poate lucra separat pe factori de antrenament (n tabere), iar n perioada cnd nu este posibil acest lucru se lucreaza pe factori impreuna. Taria antrenamentului F.T. depaseste, iar cel T. atinge valorile solicitarilor jucatorilor din timpul jocurilor grele de mare raspundere. Antrenamentul moderat este sub greutatea jocului, iar cel usor este atunci cnd repetam anumite combinatii tactice. Durata antrenamentului este un factor important n ciclul saptamnal, el putnd fi exprimat n minute si se refera la cantitatea de munca depusa de sportiv.

Stabilirea caracterului, a tariei si a duratei antrenamentului se face tinnd seama de principiile fiziologice si pedagogice ale antrenamentului. Conspectul de lectie este documentul cel mai operativ al antrenorului, el fiind obligatoriu pentru toti antrenorii, fiind ntocmit pe baza sarcinilor din ciclul saptamnal de antrenament. El cuprinde o nsusire metodica a mijloacelor, exercitiilor, formatiilor, a dozarii precum si a indicatiilor metodice. Portari - Perioada pregatitoare 1: Subetapa 1: 1. Dezvoltarea rezistentei generale; 2. Dezvoltarea fortei generale; 3. nsusirea tehnicii de baza; - Perioada competitionala 1: Perfectionarea tehnicii de baza; 1. Perfectionarea colaborarii cu apararea; 2. Perfectionarea lansarii contraatacului; - Perioada pregatitoare 2: Dezvoltarea rezistentei generale; 1. Dezvoltarea fortei membrelor inferioare; 2. Dezvoltarea vitezei de reactie; 3. Perfectionarea tehnicii de baza; 4. Colaborarea cu aparatorii; - Perioada competitionala 2:

1. Perfectionarea blocarii aruncarilor de la 9 m; 2. Blocarea aruncarilor de la 6 m; 3. Lansarea contraatacului; 4. Colaborarea cu aparatorii. Jucatori de 9 m - Perioada pregatitoare 1: Subetapa I: 1. Dezvoltarea rezistentei generale; 2. Dezvoltarea fortei generale; 3. nsusirea tehnicii de baza; Subetapa a 2-a: 1. Perfectionarea vitezei de deplasare; 2. Perfectionarea pozitiilor fundamentale (atac, aparare); 3. Perfectionarea aruncarilor de la 9 m; 4. Blocarea aruncarilor; - Perioada competitionala 1: 1. Perfectionarea tehnicii de baza; 2. Perfectionarea colaborarii cu jucatorii de la semicerc; 3. Colaborarea n aparare; 4. Perfectionarea deplasarilor; - Perioada pregatitoare 2: 1. Dezvoltarea rezistentei generale;

2. Dezvoltarea fortei membrelor inferioare; 3. Dezvoltarea agilitatii; 4. Perfectionarea aruncarilor la poarta; - Perioada competitionala 2: 1. Perfectionarea colaborarii inter-extrema si inter-pivot; 2. Perfectionarea aruncarilor cu sprijin pe sol; 3. Colaborarea n aparare; Jucatori de semicerc Perioada pregatitoare 1: Subetapa 1: 1. Dezvoltarea rezistentei generale; 2. Dezvoltarea fortei generale; 3. nsusirea tehnicii de baza; Subetapa a 2-a: 1. Perfectionarea vitezei de deplasare; 2. Perfectionarea aruncarilor la poarta; 3. Prinderea paselor de angajare; 4. Dezvoltarea vitezei de reactie; Perioada competionala 1:

1. Perfectionarea tehnicii de baza; 2. Perfectionarea colaborarii n aparare; 3. Perfectionarea contraatacului direct cu un vrf;

Perioada pregatitoare 2:

1. Dezvoltarea rezistentei generale; 2. Dezvoltarea agilitatii; 3. Dezvoltarea detentei membrelor inferioare; 4. mbunatatirea startului rapid pe contraatac; 5. Perfectionarea aruncarilor de la semicerc; - Perioada competitionala 2: 1. Perfectionarea elementelor tehnice n atac; 2. Perfectionarea deplasarilor; 3. Perfectionarea jocului n circulatie; 4. Perfectionarea aruncarilor la poarta.

CAPITOLUL 3 ORGANIZAREA sI DESFsURAREA EXPERIMENTULUI

3.1.

Scopul si sarcinile experimentului

Munca de construire a unei echipe de handbal la nivelul scolii ramne si trebuie sa fie una dintre problemele de baza ale activitatii profesorilor de educatie fizica din fiecare scoala, problema care, ca importanta, va trebui situata la acelasi nivel cu actiunea didactica desfasurata la lectiile normale de educatie fizica. n activitatile profesorului de educatie fizica intra si misiunea de informare despre elevii dotati specific, de depistare a celor mai indicati pentru jocul de handbal, elemente ce pot constitui acolo unde este cazul si obiectul unei dirijari spre unitati sportive scolare de performanta.

De asemenea, profesorul trebuie sa testeze elevii depistati n scoala, sa-i supuna la un ansamblu de probe, alcatuite pe diferite criterii, pentru a-i selectiona n echipa scolii pe cei mai indicati. n urma acestor actiuni, profesorul de educatie fizica trebuie sa alcatuiasca echipa si sa o pregateasca n vederea participarii la competitiile sportive prevazute n calendarul sportiv competitional scolar. Revenind la criteriile de selectie trebuie amintit faptul ca, profesorul de educatie fizica - antrenor al echipei reprezentative de handbal a scolii, trebuie sa-si propuna, sa aplice cele mai indicate criterii de selectie a jucatorilor (copiilor), sa tina cont de faptul ca el lucreaza ntr-o unitate scolara normala (de retea) si nu ntr-una de profil (specializata LPS sau CLUB SPORTIV sCOLAR). De aceea criteriile de selectie pe care si le impune vor fi mai "blnde", dar vor pastra "amprenta" si caracterul stiintific, iar calitatea pregatirii va fi asemanatoare cu cea din antrenamentul sportiv. Scopul lucrarii a fost acela de a cunoaste ct mai profund aspectele ce tin de pregatirea unei echipe reprezentative de handbal, la nivelul nvatamntului liceal. Sarcinile de lucru au fost urmatoarele: 1. declansarea unei ample campanii de informare si documentare pentru ntocmirea unei bibliografii care sa contina profund stiintific tema aleasa. 2. emiterea ipotezelor de lucru; 3. stabilirea unitatii scolare si a esantionului; 4. pregatirea materialelor de lucru: - cronometru, ruleta; - tabele centralizatoare; 5. stabilirea probelor de control; 6. testarea initiala a copiilor; 7. parcurgerea programului de pregatire; 8. recoltarea finala a rezultatelor;

9. analiza si interpretarea rezultatelor: - reprezentarea lor iconografica; 10. formularea concluziilor si a recomandarilor; 11. tehnoredactarea lucrarii; 12. sustinerea lucrarii. 3.2. Desfasurarea experimentului Studiul a avut loc la Grupul scolar de Industrie Alimentara din municipiul Galati, care este una din cele mai mari unitati scolare liceale, avnd un numar de 24 clase. Referitor la conditiile n care s-a desfasurat activitatea, baza sportiva si tehnica materiala a scolii este compusa din: - n aer liber: teren de handbal 50x25m cu porti regulamentare si asfaltat; teren handbal 36x18m, cu porti (asfaltat); teren volei (9x18m) si stlpi (asfaltat); sector alergari: 2 culoare, 60m lungime; groapa cu nisip pentru sarituri; teren baschet;

n interior sala de sport cu dimensiunile de 10x19m, cu urmatoarele dotari: - vestiare cu instalatii sanitare; - magazie materiale; - birou (vestiar) profesori;

- 8 scari fixe; - 8 cadre metalice pentru tractiuni; - 2 panouri de baschet regulamentare; volei; - 2 porti handbal; - 2 biciclete ergometrice; - 16 saltele; - 14 banci fixe; - 3 lazi pentru sarituri; - 2 capre; - 4 trambuline; - ca materiale sportive, au mai fost utilizate : - 20 mingi handbal; - 10 jaloane; - 1 cronometru;
- 1 ruleta;

instalatie rabatabila pentru jocul de

- 10 mingi medicinale (2,5kg); - 10 mingi oina.

Pentru buna desfasurare a experimentului a fost stabilit un esantion format din toate cele paisprezece jucatoare. Componenta lotului (esantionului) a fost urmatoarea:

NR. CRT 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14.

NUMELE sI PRENUMELE IORDACHE IRINA

AVASILOAIE LUCIANA DONOSE GEORGIANA BURUIAN ANCA GHEORGHI ALINA PANAGATOS GABRIELA IFTIMIE MANUELA COSTEA ALINA GHIONEA DANIELA MNZ FLORENTINA

DATA NAsTERII 16.04.1992 15.10.1993 08.07.1992 18.12.1992 06.09.1992 12.03.1992 19.08.1992 10.05.1992 10.12.1992 21.07.1992 16.11.1993 08.06.1991 23.10.1993 04.05.1991

CLASA XI X X XI XI XI X XI X XI X XI X XI

POSTUL N ECHIP PORTAR PORTAR CENTRU CENTRU EX. DR. EX. DR. EX. STG. EX.STG. PIVOT PIVOT INTER DR. INTER DR. INTER STG. INTER STG.

BERCEA ANA MARIA NICA LOREDANA JIGLU IULIANA MIRON NICOLETA

Activitatea s-a desfasurat n cursul anului scolar 2007-2008 care a avut urmatoarea structura: semestrul I: 17 septembrie 2007 - 1 februarie 2008; vacanta de Craciun: 22 decembrie 2007 - 6 ianuarie 2008; semestrul al II-lea: 11 februarie 2008 - 13 iunie 2008; vacanta de Pasti: 26 aprilie - 4 mai 2008.

Esantionul a fost compus din 14 eleve componente ale reprezentativei scolare de handbal ce urmau un program, stabilit de profesorul de educatie fizica si care au fost supuse cercetarii. Activitatea de pregatire s-a desfasurat ntr-un program de doua antrenamente pe saptamna conform unei planificari ntocmite de profesorul de educatie fizica. Continutul si mijloacele (sistemele de actionare), necesare pregatirii reprezentativei scolare au fost stabilite conform particularitatilor de vrsta si

nivelului lor de pregatire, precum si n conformitate cu jaloanele metodologice prescrise de teoria si metodica predarii handbalului n nvatamnt. Testarile initiale au avut loc n perioada 20 - 30 octombrie 2007, iar testarile finale ntre 1 - 15 mai 2008, aceasta pentru a se putea rezolva si celelalte sarcini stabilite pentru ntocmirea prezentei lucrari. Cum era si firesc, la nceputul anului scolar, elevilor li s-a efectuat si un control medical de catre cadrele sanitare ale cabinetului medical al scolii, n urma caruia a fost stabilita starea de sanatate a fiecaruia dintre ei si, n final, toti elevii au fost declarati apti pentru efortul din lectiile de educatie fizica si pentru activitatile extraclasa. n afara de acest control, li s-a cerut sa aduca de la medicul de familie o adeverinta care sa consemneze acest fapt. Tot la debutul anului scolar, elevii au fost instruiti n ceea ce priveste protectia lor n cadrul practicarii exercitiilor fizice n timpul lectiilor de educatie fizica si-n afara orelor de clasa - n cadrul altor activitati sportive n care ei erau implicati direct - n timpul lor liber, n urma caruia au semnat un proces verbal de luare la cunostinta a acestor aspecte esentiale ale domeniului nostru de activitate. 3.3. Metode si tehnici de cercetare
A. Metoda studiului bibliografic Nici o cercetare, nici cea mai concreta nu se poate dispensa de documentarea corespunzatoare. O buna informare si documentare se realizeaza prin fondul de carti si reviste aparute n tara si strainatate. n acest sens au fost studiate o serie de carti manuale, tratate, ndrumare, periodice, comunicari, culegeri de lucrari stiintifice care au tratat sau trateaza tema abordata n cercetare. B. Metoda observatiei Cea mai veche metoda proprie stiintei in constituirea de la atitudinea de observatie pasiva se trece la activizarea constienta (la activizarea) rationala si organizata a observatiei. Observatia este definita ca proces al cunoasterii stiintifice constnd n contemplarea metodica si intentionala viznd un anume scop.

Aspectele observatiei sunt urmatoarele : felul cum subiectul abordeaza situatia; cum stabileste contactul uman cu ceilalti; cum reactioneaza la sarcinile propuse; felul cum si organizeaza actiunile; felul cum se exprima prin cuvnt, mimica.

Conditiile observatiei : caracterul fundamental teoretic si metodologic; scopuri precis formulate; sarcini precis delimitate.

nregistrarea observatiei : prin organe de simt, auz; prin intermediul sau cu ajutorul aparentelor instrumentelor adecvate.

C. Metoda testelor Prin definitie testul este o metoda psihologica de investigatie constnd din una sau mai multe probe identice pentru toate persoanele examinate. Valoarea testelor ca metoda de investigatie ncearca sa fie un instrument de masurare nu numai de apreciere subiectiva a unui oarecare parametru accesibil. Testele sunt utile cu conditia sa respecte anumite reguli induse de operatiunea de masurare sunt necesare urmatoarele obligatii fundamentale: sa compare o realitate cu alta de aceeasi natura care a fost luata ca etalon ;

sa dispuna de o unitate fixa de masura divizibila n mod uniform; sa exprime rezultatele n termeni cantitativi.

Ct priveste fenomenul investigat acesta nu trebuie sa reprezinte o particularitate individuala ci un model obtinut pe mai multi indivizi. Masurarea fara a avea un etalon nu prezinta nici un fel de interes, fiind lipsita de orice semnificatie. Se poate afirma cu certitudine ca etalonul sau modelul este cu adevarat una dintre cheile succesului n activitatea de testare dar nu singura. Locul testelor n sport Existenta unor corelatii ntre unele variabile morfologice sau functionale nu permite dect o estimare relativ exacta a capacitatii de efort a organismului. Eroarea care se comite este ca specialistul acorda credit mai mare unui singur test. Acesta nu poate evidentia dect un singur fenomen si nici acela n totalitatea sa. Cercetarea multidisciplinara a demonstrat ca organismul uman pentru a fi mai bine cunoscut trebuia supus unor baterii de teste. Folosirea testelor n domeniul educatiei fizice si sportului nu poate fi discutata fara o prealabila clasificare a acestora pentru a putea astfel orienta specialistul asupra tuturor profiluri pe care testarea le poate aborda. Referitor la numarul subiectilor se cunosc: teste individuale; teste de grup ; teste colective.

n functie de continutul testului ntlnim: teste pentru cunostinte; teste psihologice;

teste de personalitate; teste biomotrice.

O alta clasificare stabileste: teste de aptitudini; teste de dezvoltare.

Cercetarea n sport are obligatia de a-si extinde bateria de teste att catre personalitatea sportivului ct si catre domeniul sau de ntelegere adica asupra inteligentei. Trebuie precizat ca biometria nu poate fi conceputa n afara psihometriei sau sociometriei. Ar fi poate util ca toate investigatiile care nu au ca rezultat o masuratoare sa se numeasca examene sau probe iar cuvntul test sa fie pastrat numai pentru investigatiile care exprima cifric rezultatele. Este metoda cea mai palpabila care dovedeste fara putinta de tagada evolutia spre valori superioare a unui copil si este un ajutor nepretuit n munca antrenorilor n formarea si selectia celor mai talentati copii. D. Metoda statistico - matematica Furnizeaza o imagine mai concreta riguroasa despre fenomenele studiate. Procedeul de prelucrare matematica reprezinta un vehicul cu continut exact al inductiei sau duce la descoperirea unor legi generale. Observatia statistica, comparatia si prelucrarea statistica au fost folosite n prelucrarea si interpretarea rezultatelor reusite n cercetare. E. Metoda grafica Aceasta metoda reprezinta o metoda vizuala de evaluare a procesului de pregatire. Afisnd reprezentarea grafica pe diferite planse se pot vedea scaderile sau cresterile n pregatire, pe baza probelor de control si a evaluarilor lor.

Fiecare proba testata pe parcursul unui stadiu de pregatire reprezentat grafic da o imagine mai completa stadiului valoric atins de sportiv, a progresului sau regresului facut. n sportul de performanta aceasta metoda este foarte importanta ea aratnd sportivul ntr-o anumita perioada de pregatire, saltul valoric, stagnarea sau regresul performantelor sale. Pe baza metodei grafice pot fi prognozate unele rezultate aceasta metoda fiind strns legata de metoda testelor nregistrate, statistico - matematic. Metoda grafica reprezinta imaginea tehnicilor de cercetare afisat ca un tablou finisat.

A. Masuratori si testari a). Masuratori somatice 1. naltimea a fost masurata cu taliometrul, ntre vertex (cel mai nalt punct al corpului) si planul plantelor. Subiectul pozitionat n stnd cu spatele la perete; vertexul a fost marcat cu un echer; o cateta pe vertex, unghiul drept la perete pe taliometru. 2. Anvergura s-a masurat ntre punctele digitale (dactilion); subiectul stnd cu membrele superioare n abductie de 900 din umeri, coatele extinse, palmele n pozitie intermediara. 3. Lungimea palmei s-a masurat cu centimetrul sau rigla ntre mijlocul pliului distal al ncheieturii minii si dactilion (vrful degetului mijlociu). 4. Greutatea s-a masurat cu cntarul, subiectii n echipament sportiv. 5. T - 100 G b). Probe motrico - tehnice: 1. Alergare 30 m plat. S-a executat n linie dreapta pe teren plat, s-a cronometrat si a fost nregistrat timpul n secunde si sutimi de secunda.

2. 5 x 30 m (media). Se alearga n linie dreapta pe teren plat. Cronometrul se porneste la miscarea piciorului din spate. Se nregistreaza timpul realizat n secunde si zecimi de secunda. 3. 30m dribling printre 7 jaloane. Se executa n linie dreapta, distanta ntre jaloane 3 m. 4. Saritura n lungime de pe loc. Stnd cu talpile usor departate napoia unei linii, elan cu bratele si saritura n lungime cu desprindere de pe ambele picioare pe un marcaj trasat pe sol. Se nregistreaza lungimea sariturii.

5. Aruncarea mingii de handbal la distanta, cu elan de trei pasi. Mingea de handbal este aruncata la distanta cu elan de trei pasi. Se executa de doua ori, nregistrndu-se cea mai buna aruncare. Se masoara lungimea aruncarii n metrii. 6. Deplasare n triunghi (3 trasee) - (deplasarea n pozitie fundamentala). ntre cele doua semicercuri (de 6 si 9m) se deseneaza pe sol 4 cercuri cu diametru de 0,50m, la distanta de 6m si respectiv 2,5m unul de celalalt (centrele cercurilor formnd un dreptunghi cu laturile de 6m si respectiv 2,5m). Subiectul se gaseste initial n cercul (A) din stnga (la semicercul de 6m). La semnal se deplaseaza cu pasi adaugati spre dreapta unde atinge cu piciorul cercul (B), apoi cu viteza maxima oblic lateral stnga nainte la cercul (C), napoi la cercul (A), oblic lateral la cercul (D) si napoi la cercul (B), cu pasi adaugati lateral la cercul (A).

7. Detenta - din stnd lateral cu fata la perete cu umarul bratului aruncator spre perete, elan de 3 pasi, bataie pe piciorul opus si atingerea peretelui. Dupa aterizare se mai masoara naltimea cu bratul sus (tot pe perete), diferenta reprezentnd detenta. 8. Alergare 2 x 400m. Se executa pe teren plat. Pauza ntre repetari este de 2'. Se nregistreaza timpul n minute si secunde. Indicatori statistici folisiti n vederea prelucrarii si interpretarii datelor s-a folosit metoda statistico-matematica. Cifrele care reprezinta performantele realizate la diferite probe au un caracter probabilistic, pentru ca n cadrul unui colectiv

sau grup, unele performante se pot repeta, fara sa se poata sti de cte ori se vor produce, mai ales cnd investigatia este efectuata pentru prima data. Analiza rezultatelor obtinute de catre subiecti la testarile initiale si finale a fost efectuata pe baza calculelor pentru atingerea urmatorilor indici: Media aritmetica face parte din indicatorii tendintei centrale alaturi de alti doi parametri, modulul si mediana. Media aritmetica este indicatorul statistic cel mai des utilizat n interpretarea datelor recoltate si care se ia n considerare n toate calculele ulterioare. De asemenea, ofera cea mai precisa masura a tendintei centrale, supusa la trei genuri de influente, exercitate de: valorile extreme maxime, valorile extreme minime si valorile cu frecventa cea mai mare. Formula de calcul cea mai simpla este : X= Abaterea standard (S) este indicator utilizat n practica cercetarii si se calculeaza dupa formula:

S=

sau

S=

Are ntotdeauna semnul si reprezinta standardul cu care se poate abate de la media aritmetica fiecare dintre valorile individuale. Cu ct dispersia este mai redusa cu att valoarea centrala este mai reprezentativa. Coeficientul de variabilitate (Cv) este exprimarea n procente a nmultirii dintre abaterea tip si media aritmetica. Reprezinta o masura a gradului de omogenitate, valoarea acestuia este invers proportionala cu omogenitatea. Formula este:

Cv = Statistica recomanda pentru interpretare urmatoarele trepte de apreciere: 0 - 10% omogenitate mare; 10 - 20 % omogenitate medie;

peste 20% lipsa de omogenitate;

Valorile coeficientilor de variabilitate pot fi influentate de unii factori ca: numarul de cazuri, de distributia rezultatelor.

3.4. Jocuri de miscare, exercitii si structuri de exercitii folosite n cadrul experimentului VITEZA 1. Alergarea cu schimbare de directie la stimul sonor; 2 x 45", pauza 15". 2. Alergare uniform accelerata 4 x 20 m; pauza 30". 3. Starturi: din picioare; din ghemuit; din ghemuit cu spatele catre directia de deplasare; 4 x 15 m; pauza 15".

4. Alergare cu genunchii sus; 4 x 30 m; pauza 45''. 5. Joc de glezne; 4x30 m; pauza 30 ''. 6. Alergarea de viteza (cu start din picioare); 4x30 m;pauza 45 ''. 7. Alergare de viteza 3x50 m; pauza 30''. 8. Alergare de viteza; 4x50 m; pauza 1'. 9. Alergare de viteza, atingerea unui reper, ntoarcere,40m; 4x50 m; pauza ntre repetari 1'. 10. Deplasarea rapida cu pas adaugat pe semicercul de 6m, stnga. 11. Alergare cu accelerari la intervale de 15 m, 8x; pauza 45''. NDEMNAREA

1. Atinge mingea daca poti; 2x3'; pauza 1'. 2. Ocheste tinta miscatoare (cercul rostogolit); 2x4'; pauza 20''. 3. Dribling printre jaloane; 4x20m; pauza 20''. 4. Dribling n slalom cu ambele mini; pauza 30''. 5. Dribling cu 2 mingi simultan cu ambele mini;4x40m;pauza 1'. 6. Trecerea mingiei printre picioare 1',8x;pauza 30''. 7. Jonglerii cu mingea de hanbal; 1'; 8x; pauza 30''. REZISTENA 1. Alergarea cu schimbarea tempoului din 300 n 300 m; 900m; 2x; pauza activa 1'. 2. Alergarea n tempo uniform; 2x3'; pauza activa 1'. 3. Alergare n tempo ; 2x400m; pauza activa 30''. 4. Alergare n tempo uniform; 2x500m; pauza activa 30''. 5. Alergare pe teren variat; 2x3'; pauza activa 1'. 6. Alergare n tempo variat; 2x3'; pauza activa; 7. Cross (alergare pe teren variat) 1000m; 3x; pauza 3-5'. FORA 1. Genoflexiuni cu ridicare pe vrfuri 4x15 repetari; pauza 30''. 2. Sarituri succesive peste banca de gimnastica; 4x20''; pauza 30''. 3. Pas saltat; 4x25m; pauza 15''. 4. Pas sarit 4x30m; pauza 30''. 5. Mersul piticului; 4x25m; pauza 15''.

6. Dansul Cazacilor; 4x30''; pauza 30''. 7. Flotari cu sprijinul palmelor pe perete; 4 serii x 10 repetari; pauza ntre serii 30''. 8. Tractiuni la scara fixa; 6 serii x 4 repetari; pauza 30''. 9. Flotari din culcat facial cu bataia palmelor; 4 serii x 4 repetari; pauza 30''. 10. Roaba distanta 20m; 4x; pauza 30''. 11. Pase de pe loc si din deplasare cu mingea medicinala de 1 kg; 4 x 40m; pauza 30''. 12. Aruncarea la distanta cu mingea medicinala nainte cu 2 mini deasupra capului; 20x; pauza 10''. 13. Aruncarea la distanta napoi, cu 2 mini de deasupra capului, cu mingea medicinala; 20x; pauza 10''. 14. Culcat facial cu bazinul n sprijin pe banca de gimnastica, palmele la ceafa, ndreptarea si extensia spatelui; 4 serii x 8 repetari; pauza 15''. 15. Stnd departat, cu mingea de 2 kg tinuta deasupra capului, aplecari nainte si ridicari; 4 x 10 repetari; pauza 30''. Mijloace tehnico-tactice utilizate n procesul instruirii Miscarea n teren (Mt) Mt1. Deplasarea n pozitie fundamentala de-a lungul semicercului de 6 m; Mt2. Deplasarea n pozitie fundamentala, iar la semnal auditiv alergare cu schimbari de directie pe lungimea terenului de handbal, pna la poarta din terenul opus. Mt3. Joc de miscare "Cine tine mingea mai mult n dribling". Mt4. Joc de miscare "Leapsa pe perechi cu atingerea gleznei partenerului". Mt5. Joc de miscare "Apara cetatea".

Mt6. Joc de miscare "Cine tine mingea mai mult". Mt7. stafeta cu porniri, alergari, ntoarceri, opriri, alergari cu fata si cu spatele spre directia de alergare, sarituri, schimbari de directie; 4 x 30 m; pauza activa 30''. Mt8. Alergare cu pasi adaugati si cu pasi ncrucisati; 6 x 30 m, pauza 1'. Mt9. Galop lateral, nainte, napoi, 4 x 30 m; pauza 45''. Mt10. Pozitia fundamentala de aparare: deplasari nainte, napoi, lateral stnga-dreapta, 6 x 30''; pauza 20''. Prinderea si pasarea mingii(P) P9. Pase n 2 si 3 jucatori de pe loc 3x5 min., pauza ntre serii. P10. Pase n triunghi cu iesire la minge 6x3 min., pauza 40 sec. P11. Pase n zig - zag 6x3 min., pauza 30 sec. P12. Pase n patrat 6x3 min., pauza 30 sec. P13. Pase n stea 6x3 min., pauza 30 sec. P14. Pase n alergare 2, 3, si 4 jucatori 6x25 m, pauza 30 sec. P15. Suveica simpla (la distanta de 3 m) 4x5 min., pauza 30 sec. P16. Suveica dubla (la distanta de 4 m) 2x 10 min., pauza 45 sec. P17. Patratul miscator (cu 2 mingi) 4 x 4 min., pauza 45 sec. P18. Pase speciale: lansate, din pronatie, cu pamntul, 3x10 min., pauza 45 sec. P19. Pase speciale pentru angajarea pivotului. P20. Pase speciale n atacul n potcoava 2x10 min., pauza 45 sec. Aruncarea la poarta(AP)

AP9. Concurs de aruncari la distanta cu mingi de oina, tenis, 4x2 min., pauza de 30 sec. AP10. Aruncare la poarta de pe loc 2x10 min.., pauza 45 sec. AP11. Aruncare la poarta mpartita n 9 patrate, 2x10 aruncari, pauza 1 min. AP12. Aruncare la poarta precedata de pase, 2x15 min., pauza 45 sec. AP13. Aruncare la poarta precedata de dribling, 2x15 min., pauza 1 min. AP14. Aruncare la poarta din ncrucisare simpla si dubla, 2x15 min., pauza 45 sec. AP15. Pase n potcoava, urmate de aruncari la poarta, 2x15 min., pauza 45 sec. AP16. Aruncare la poarta cu pasi adaugati, 2x15 min., pauza 1 min. AP17. Aruncare la poarta din saritura precedata de pase, 3x10 min. AP18. Aruncare la poarta din saritura peste banca de gimnastica, 3x5 min., pauza 45 sec. AP19. Aruncare la poarta de la 7 m, 4x2 aruncari, pauza 20 sec. Driblingul(D) D5. Dribling multiplu de pe loc, alternativ cu mna stnga si dreapta, 4x45 sec., pauza 30 sec. D6. Dribling cu alergare n linie dreapta, 6x30 m, pauza 30 sec. D7. Suveica simpla cu dribling, 4x2 min., pauza 45 sec. D8. Dribling printre jaloane, 4x 30 m, pauza 30 sec. D9. stafeta cu dribling (n linie dreapta si printre jaloane), 5x30 m. D10. Dribling n viteza 15 m, urmata de pasa lunga, 6x15m, pauza 20 sec. D11. Dribling-pasa-dribling-aruncare la poarta, 2x10 min., pauza 1 min.

 Atacarea adversarului(AA) AA1. Deplasari n oglinda n perechi, 4x45sec., pauza 20 sec. AA2. Din deplasare n pozitie fundamentala de aparare, pe perechi, atingerea umerilor partenerului, 4x45 min., pauza 15 sec. AA3. Deplasare laterala n pozitie fundamentala pe semicerc, cu iesirea si atingerea unor jaloane, 6 x 45 sec., pauza 30 sec. AA4. Joc scoala 3:3, 4:4, 6:6, lucru 4x5 min., pauza 2 min. Scoaterea mingii de la adversar(Sm) Sm1. Pe perechi, un jucator efectueaza dribling, celalalt ncearca sa scoata mingea (din deplasare pe tot terenul), 2x4 min., pauza 30 sec. Sm2. Pe perechi, un jucator efectueaza dribling din alergare n linie dreapta, celalalt din lateral - ncearca sa-i scoata mingea, 4 x 30 m, pauza 30 sec. Sm3. Pe perechi, (saltarea) mingii tinuta n palma, 4x2 min., pauza 45 sec. Sm4. Joc scoala (scoaterea mingii), 2x10 min., pauza 1 min. Blocarea mingilor aruncate la poarta (Bm) Bm1. Jocuri: "Apara cetatea", "Fereste-te de minge", 2 x 5min., pauza 45 sec. Bm2. Pe perechi, blocarea mingilor aruncate la poarta de partener, 4x4 min., pauza 30 sec. Bm3. Blocarea mingii "Prastie", 2x45 sec., pauza 10 sec. Bm4. Blocarea mingilor aruncate alternativ de cei doi interi, 4x4 aruncari, pauza 20 sec. Marcajul si demarcajul (MD) Md9. Joc 2:2, 4x3 min., pauza 45 sec. (pe jumatate de teren). MD10. Joc 3:3, 4x4 min., pauza 45 sec. (pe jumatate de teren).

Md11. Joc 4:4 pe tot terenul, 4x5min., pauza 2min. Angajarea pivotilor si extremelor (Ape) Ape1. Accentul cade pe continutul tactic al angajarii: surpriza, eficienta, risc. Joc 2x10 min., pauza 2 min. Ape2. Joc 4:4 cu tema, 2x5min., pauza 45 sec. Ape3. Lucru pe unitati de joc: inter-centru-pivot; extrema-inter-pivot; interpivot-inter, 3x10min., pauza 3 min. Ape4. Joc scoala cu angajarea pivotului si extremelor, 2x15min., pauza 2min. Paravanul (Pv) Pv1. Pe perechi, jucatorul asezat la semicercul de 9 m, paseaza coechipierului care vine si arunca la poarta din saritura, peste partener, 4x4 min. Pv2. Pase ntre 2 jucatori din alergare, jucatorul care este mai avansat paseaza si se retrage n paravan, 4x2 min., pauza 45 sec. Pv3. Paravan de 2 jucatori la 9 m, cu aparatori semiactivi, 2x5 min., pauza 45 sec. Pv4. Joc scoala (cu tema); paravan de 2 si 3 jucatori cu adversari activi (se insista mai ales pentru aruncarile de la 9 m), 2x15 min., pauza 2 min. Circulatia de minge (Cm) Cm1. n atacul cu un pivot, pase cu 2 mingi astfel; extrema-centru-extrema, inter-pivot-inter, 2x5min., pauza 1 min. Cm2. Circulatie n opt la semicercul de 9 m, 4x2 min., pauza 1min. Cm4. Pase n triunghi, cu deplasarea jucatorului napoia sirului opus (fata de cel la care paseaza), 4x2 min., pauza 30 sec. Cm5. Pase rapide n "patrat" cu deplasarea jucatorului unde a pasat, 4x2 min., pauza 30 sec.

Cm6. Pase cu circulatia rapida a jucatorilor pe semicerc, 4x3 min., pauza 45 sec. Cm7. Joc scoala (cu tema), circulatie de minge si jucatori, 2x5 min., pauza 45 sec. Atacul n momente fixe (Amf) Amf1. La lovirea de la colt, 2x5 min., pauza 30 sec. Amf2. La aruncarile de 9 m, 2x10 min, pauza 45 sec. Amf3. La aruncarile de la 7 m, 2x10 min, pauza 1 min. Amf4. Joc cu tema, 2x20 min., pauza activa 5 min. Replierea (Re) Rel. Alergare cu spatele spre directia de deplasare, 6x15 m., pauza 20 sec. Re2. Pe perechi, un jucator executa dribling, celalalt se retrage, 4x3 min., pauza 45 sec. Re3. Contraatac (faza I), cu repliere rapida, 6x30 m, pauza 1 min. Re4. Joc cu tema - repliere rapida, 2x15 min., pauza activa 3 min. Apararea 6:0 - Zona (Az) Azl. La o poarta, atac-aparare, 2x5 min., pauza 45 sec. Az2 Contraatac-repliere rapida-asezare n 6:0, 4x4 repetari, pauza 20 sec. Az3. Joc cu tema, 2x15 min., pauza activa 5 min. Schimbul de oameni n aparare (SOA) SOA1. Pase n patrundere la 9 m, pe doua siruri, cu deplasarea jucatorilor la sirul opus, n aparare cte 2 jucatori preiau si predau adversarul, 2x10 min., pauza 30 sec.

SOA2. Acelasi exercitiu, pe 3 siruri, cu dubla ncrucisare la 9 m si 3 aparatori, 2x10 min. SOA3. Schimb de oameni n conditii de joc 5:5, 2x5 min., pauza 45 sec. SOA4. Joc scoala cu accent pe schimbul de oameni n aparare, 2x10 min., pauza 2min. CAPITOLUL 4 REZULTATELE CERCETRII sI INTERPRETAREA LOR

4.1. Analiza rezultatelor obtinute la masuratorile somatice

1. naltimea Media aritmetica a jucatoarelor a fost 166,50 cm., o medie buna care caracterizeaza un nivel de dezvoltare somatica bun. Abaterea standard (S) a fost de 5,80, ceea ce denota ca valorile individuale se abat de la valoarea centrala cu un etalon de 5,40. O dispersie relativ mica a rezultatelor. Coeficientul de variabilitate denota omogenitate mare a rezultatelor (ntre 0 - 10 %), deci ele au o dispersie mica, nu exista diferente majore ntre jucatoare. (ANEXA 2). Mediile aritmetice ale jucatoarelor pe posturi sunt urmatoarele: portari = 164,00 cm. jucatori de 6m = 163,50 cm. jucatori de 9 m = 173,75 cm .

Comparativ cu modelul somatic pentru esalonul de copii de performanta situatia se prezinta n felul urmator: naltimea celor doi portari (164,00 cm.) este sub limita inferioara a modelului (165,00 - 172,00 cm.); jucatoarele de 6 m cu media de 163,50 cm. sunt si ele (ca medie) sub limita modelului respectiv (168,00 cm.), iar jucatoarele de 9 m (ca medie) se afla, la fel, sub limita modelului (ANEXELE 2 sI 4, GRAFICUL 1).

2. Anvergura Rezultatele masuratorii au relevat o medie de 168,42 cm. Abaterea standard (S) indica o dispersie a rezultatelor, relativ mica, deci o dispersie pe masura. Coeficientul de variabilitate (Cv) indica omogenitate mare a rezultatelor (ntre 0 10 %), deci o dispersie mica, buna (ANEXA 2). Mediile aritmetice ale jucatoarelor, pe posturi, au fost: portari = 166,00 cm. jucatoare de 6 m = 165,37 cm. jucatoare de 9 m = 173,75 cm .

n comparatie cu modelul somatic pentru esalonul de copii de performanta (junioare III) situatia este: anvergura portarilor (166,00 cm.) este sub nivelul modelului somatic; media naltimii jucatoarelor de 6 m (165,37 cm.) este sub nivelul modelului, la fel si media jucatoarelor de 9 m (173,75 cm.) sub nivelul de 177,00 cm. al modelului somatic (ANEXELE 2 si 4, GRAFICUL NR. 2). 2. Lungimea palmei Au fost masurate palmele si media jucatoarelor a fost: 17,39 cm. Abaterea standard (S) a fost 0,84cm., ceea ce ne arata o dispersie mica a rezultatelor pentru ca valoarea lor centrala este mai reprezentativa. Coeficientul de variabilitate (Cv) indica omogenitate mare a rezultatelor (ntre 0-10 %), adica au o dispersie mica (ANEXELE 2). Mediile aritmetice ale jucatoarelor pe posturi au fost urmatoarele: portari = 16,90 cm. jucatoare de 6m = 17,00 cm. jucatoare de 9 m = 18,42 cm .

Comparativ cu modelul somatic pentru junioare III situatia este urmatoarea: media portarilor 16,90 cm. este cu putin sub limita modelului (17,00 cm.), media aritmetica a jucatoarelor de 6 m este peste nivelul modelului, iar media jucatoarelor de 9 m este peste model (ANEXELE 2 si 4, GRAFICUL NR. 3).

3. Greutatea S-a constatat o medie aritmetica de 62,85 kg. Abaterea standard (S) indica o dispersie relativ mica a rezultatelor, la fel si coeficientul de variabilitate (Cv), care indica omogenitate mare a rezultatelor (ntre 0-10 %), adica o dispersie mica (ANEXA 2). Pe posturi mediile greutatii corporale au fost: portari = 58, 50 kg. jucatoare de 6 m = 61,25 kg. jucatoare de 9 m = 68,25 kg. (ANEXELE 2 si 4, GRAFICUL NR. 4).

4. Raportul T- 100 G Media aritmetica a echipei a fost 1,08. Abaterea standard (S) indica faptul ca valoarea centrala este foarte reprezentativa, deci datele au o dispersie mica, iar coeficientul de variabilitate (Cv) indica omogenitate mare a rezultatelor (ntre 0-10 %), deci o dispersie mica (ANEXA 2). Mediile aritmetice pe posturi au fost: portari = 1,12 jucatoare de 6 m = 1,06 jucatoare de 9 m = 1,10

Comparativ cu modelul somatic pentru junioare III situatia este urmatoarea: media portaritelor 1,12 este mai mare ca modelul (1,06 - 1,07), media jucatoarelor de 6 m corespunde modelului (1,06), iar media jucatoarelor de 9 m (1,10) este mult mai mare ca a modelului (1,06 - 1,07) (ANEXELE 2 sI 4, GRAFICUL NR. 5).

GRAFICUL NR. 1 VALORILE MEDII PE POSTURI COMPARATIV CU MODELUL SOMATIC PENTRU COPII DE PERFORMAN NLIMEA (JUNIORI III)

GRAFICUL NR. 2 VALORILE MEDII PE POSTURI COMPARATIV CU MODELUL SOMATIC PENTRU COPII DE PERFORMAN ANVERGURA

(JUNIORI III)

GRAFICUL NR.3 VALORILE MEDII PE POSTURI COMPARATIV CU MODELUL SOMATIC PENTRU COPII DE PERFORMAN

(JUNIORI III) LUNGIMEA PALMEI

GRAFICUL NR. 4 VALORILE MEDII PE POSTURI GREUTATEA

GRAFICUL NR. 5 VALORILE MEDII PE POSTURI COMPARATIV CU MODELUL SOMATIC PENTRU COPII DE PERFORMAN (JUNIORI III) RAPORTUL T - 100 G

4.2.

Evaluarea rezultatelor obtinute la testarile fizice si tehnice

1. Alergare 30 m plat La testarea initiala cel mai bun rezultat a fost nregistrat la G.A. (5"12) iar cel mai slab la A. L. (5" 71). Aceeasi stare de lucruri si la testarea finala: cel mai bun rezultat la G.A. (0"12). Toate rezultatele finale au fost superioare celor initiale. (GRAFICUL NR. 6)

2. 5 x 30 m Din analiza rezultatelor individuale s-au constatat: cel mai bun rezultat la testarea initiala l-a obtinut G.A. (5"23), iar cel mai slab M.N. (5"88). La testarea finala doua eleve au avut rezultate bune D.G. si P.G. (5"21) iar cel mai bun , eleva P.G. (5"20) cel mai slab a fost constatat la N.L. (5"53). Cel mai mare progres a fost realizat de A.L. (0"47). Rezultatele finale sunt superioare, n totalitate, celor initiale (GRAFICUL NR. 7) 3. 30m dribling printre jaloane Cel mai bun rezultat al testarii initiale a fost cel al elevei G.A. (7"71) iar cel mai slab a fost constatat la I. I. (8"36). La testarea finala rezultatul cel mai bun tot la G.A. (7"40) si cel mai slab tot la I.I. (8"36). Cel mai mare progres a fost constatat la I.I. (0"36) si la B.A. (0"36). Cel mai mic progres a fost constatat la C.A. (0"13). Absolut toate rezultatele finale sunt superioare celor initiale (GRAFICUL NR.8). 4. Saritura n lungime de pe loc Analiza testarii initiale a constatat ca cele mai bune performante au fost obtinute de I.M. si M.I. (1,90 m) iar cea mai slaba a fost constatata la B.A. (1,75m). Cea mai buna performanta la testarea finala a fost realizata de M.I. (1,95 m) iar cea mai slaba, de catre elevele G.A. si B.A. (1,83m). Diferenta mare de la o testare la alta a fost constatata la eleva B.A. (0,10m) iar cel mai mic progres, la N.L. (0,02m) (GRAFICUL NR.9) 5. Aruncarea mingii de handbal La aceasta proba, la tastarea initiala, cel mai bun rezultat a fost nregistrat la C.A. (28,00m), iar cel mai slab, la J.I. (23,00 m). La testarea finala, doua eleve au avut performanta cea mai buna: C.A. si M.F. (31,50 m), iar cea mai slaba a fost constatata tot la eleva J.I. (26,00m).Progres evident la M.F. (4,50 m), iar cel mai mic progres I.I. (0,50m). Rezultatele finale sunt superioare, n totalitate, celor initiale. (GRAFICUL NR. 10) 6. Deplasarea n triunghi (3 trasee) Dupa mentinerea acestei probe, la testarea initiala au fost constatate urmatoarele: cea mai buna performanta a fost nregistrata de D.G. (23"72) iar cea mai slaba de J.I. (25"73). La testarea finala, cel mai bun rezultat l-a obtinut tot

D.G. (23"15), iar P.G. (0"87). Dar cel mai mic M.I. (0"18). Rezultatele finale sunt mult superioare celor initiale. (GRAFICUL NR.12). 7. Detenta Au fost constatate urmatoarele aspecte: la testarea initiala cel mai bun rezultat l-a obtinut N.L. (39 cm) iar cel mai slab la I.I., P.G. si C.A.(29 cm). La testarea finala, cel mai bun rezultat l-a avut tot N.L. (41 cm) iar cel mai slab I.I. (31 cm). Progrese evidente la P.G. , C.A. si G.A. (4 cm), iar cea mai mica diferenta, la J.I. (1 cm). Rezultatele finale sunt mai bune dect cele nitiale, la toate elevele (GRAFICUL NR. 12). 8. 2 x 400 m S-au constatat urmatoarele: la testarea initiala cel mai bun rezultat l-a realizat M.F. (215") iar cel mai slab J.I. (2 30"). La testarea finala, cel mai bun rezultat l-a obtinut P.G. (209") iar cel mai slab J.I. (2 28"). Progres mare a fost constatat la G.A. (010"), iar cel mai mic la M.F. (002"). Rezultatele finale sunt, n totalitate, superioare celor initiale (GRAFICUL NR. 13).

GRAFICUL NR.6 EVOLUIA VALORILOR INDIVIDUALE ALERGARE 30 m PLAT

GRAFICUL NR.7 EVOLUIA VALORILOR INDIVIDUALE 5 X 30 m

GRAFICUL NR.8 EVOLUIA VALORILOR INDIVIDUALE 30 m DRIBLING PRINTRE JALOANE

GRAFICUL NR.9

EVOLUIA VALORILOR INDIVIDUALE SRITURA N LUNGIME DE PE LOC

GRAFICUL NR. 10 EVOLUIA VALORILOR INDIVIDUALE ARUNCAREA MINGII DE HANDBAL

GRAFICUL NR. 11 EVOLUIA VALORILOR INDIVIDUALE DEPLASARE N TRIUNGHI (3 TRASEE)

GRAFICUL NR. 12 EVOLUIA VALORILOR INDIVIDUALE DETENTA

GRAFICUL NR. 13 EVOLUIA VALORILOR INDIVIDUALE 2 X 400 m

4.3.

Interpretarea datelor si reprezentarea grafica

1. Alergare 30 m plat Valorile mediilor aritmetice au fost 5"45 (T.I.) si 5"15 (T.F.). Se constata un progres de 0"30. Abaterea standard (S)a avut urmatoarea evolutie: 0,18 (T.I.) si 0,09 (T.F.). Se constata ca valoarea centrala a rezultatelor finale este mai reprezentativa, deci au o dispersie mai mica . Coeficientul de variabilitate (Cv) indica omogenitate mare a ambelor testari (ntre 0-10 %) , cu valoare mai mica la testarea finala, unde si dispersia este mai mica. Comparativ cu modelul motric pentru copii de performanta (juniori III) mediile celor doua testari sunt inferioare acestuia (4"90). (ANEXA 3, GRAFICUL NR.13). 2. Alergare 5 x 30 m (media) Rezultatele au avut urmatoarele medii aritmetice: 5"64 (T.I.) si 5"36 (T.F.). Abaterea standard (S) a avut urmatoarea tenta: 0,18 (T.I.) si 0,10 (T.F.) ceea ce indica o dispersie mai mica la testarea finala pentru ca valoarea centrala a sirului este mai reprezentativa. Coeficientul de variabilitate (Cv) indica omogenitate mare a rezultatelor ambelor testari , mai ales la cele finale, unde si dispersia este mai mica (buna). Mediile aritmetice ale celor doua testari sunt inferioare modelului motric pentru grupele de copii de performanta (juniori III)(5"20) (ANEXA 3, GRAFICUL NR.17). 3. 30 m dribling printre jaloane Mediile aritmetice au fost urmatoarele: 7"89 (T.I.) si 7"63 (T.F.). A fost constatat un progres de 0"26. Abaterea standard (S) a avut urmatoarele valori: 0,18 (T.I.) si 0,10 (T.F.), deci dispersii mici, mai ales la rezultatele finale, unde rezultatele individuale se abat cu mai putin de la valoarea lor centrala. Coeficientul de variabilitate (Cv) indica omogenitate mare a rezultatelor la ambele testari, mai ales la cele finale. Mediile aritmetice ale testarilor sunt inferioare modelului motric pentru copii de performanta (juniori III). (7"30). (ANEXA4, GRAFICUL NR.16). 4. Saritura n lungime de pe loc Valorile mediilor aritmetice au fost: 1,82 m (T.I.) si 1,88 (T.F.). abaterea standard (S) indica dispersii foarte mici mai ales la tastarea finala, unde valoarea centrala a valorilor individuale este mai reprezentativa. Coeficientul de

variabilitate (Cv) indica omogenitate mare a rezultatelor (0 - 10 %) la ambele tastari, dar cu valoare mai mica la cea finala, unde si dispersia este mai mica, deci cele doua medii aritmetice ale testarilor sunt inferioare modelului motric pentru copii de performanta (juniori III) (1,90 m) (ANEXA 3, GRAFICUL NR. 17) 5.Aruncarea mingii de handbal Valorile mediilor aritmetice au fost: 28,89 (T.I.) si 29,07 (T.F.). A existat un progres de 0,18 m . Abaterea standard (S) indica dispersii mici la ambele siruri dar cu valoare mai buna la rezultatele finale. Coeficientul de variabilitate (Cv) indica omogenitate mare a rezultatelor la ambele testari (ntre 0-10 %). Comparativ cu modelul motric pentru juniori III ambele valori ale mediilor sunt inferioare dar nu cu mult. (ANEXA 3, GRAFICUL NR. 18) 6.Deplasare n triunghi (3 trasee) Rezultatele la cele doua testari au avut urmatoarele medii aritmetice: 24"42 (T.I.) si 24"04 (T.F.) si un progres de 0"38. Abaterea standard (S) indica dispersii mici la ambele testari, mai ales la cea finala, la fel si coeficientul de variabilitate (Cv) care indica omogenitate mare a rezultatelor (ntre 0-10 %) fata de modelul motric pentru juniori III. Mediile sunt inferioare, dar nu cu mult (ANEXA 3, GRAFICUL NR.19). 7. Detenta Valorile medii au fost 33,35 cm (T.I.) si 35,85 (T.F.)cm (T.F.)relevndu-se astfel, un progres de 2,50 cm. Abaterea standard (S) indica dispersie mica ale ambelor siruri de rezultate, pentru ca valorile nu se abat de la cele centrale cu mult, mai ales la testarea finala. Coeficientul de variabilitate (Cv) indica omogenitate mare a rezultatelor la ambele testari (ntre 0-10%). (ANEXA3, GRAFICUL NR.20) 9. Alergare 2x400 m Mediile aritmetice ale rezultatelor au fost : 223"(T.I.) si 216" (T.F.). S-a relevat un progres general de 007". Abaterea standard(S) indica dispersii mici si egale la ambele siruri. Coeficientul de variabilitate (Cv) indica omogenitate mica (ntre 0-10 %) la ambele testari, deci dispersii mici ale sirurilor (ANEXA 3, GRAFICUL NR. 21).

GRAFICUL NR. 14 EVOLUIA VALORILOR MEDII ALERGARE 30 m PLAT COMPARATIV CU MODELUL MOTRIC PENTRU JUNIORI III

GRAFICUL NR.15 EVOLUIA VALORILOR MEDII

ALERGARE 5 x 30 (MEDIA) COMPARATIV CU MODELUL MOTRIC PENTRU JUNIORI III

GRAFICUL NR. 16 EVOLUIA VALORILOR MEDII 30 m DRIBLING PRINTRE JALOANE COMPARATIV CU MODELUL MOTRIC PENTRU JUNIORI III

GRAFICUL NR. 17 EVOLUIA VALORILOR MEDII SRITURA N LUNGIME DE PE LOC COMPARATIV CU MODELUL MOTRIC PENTRU JUNIORI III

GRAFICUL NR. 18

EVOLUIA VALORILOR MEDII ARUNCAREA MINGII DE HANDBAL COMPARATIV CU MODELUL MOTRIC PENTRU JUNIORI III

GRAFICUL NR. 19 EVOLUIA VALORILOR MEDII DEPLASARE N TRIUNGHI (3 TRASEE) COMPARATIV CU MODELUL MOTRIC PENTRU JUNIORI III

GRAFICUL NR. 20 EVOLUIA VALORILOR MEDII

DETENTA

GRAFICUL NR. 21 EVOLUIA VALORILOR MEDII ALERGARE 2 x 400 m

CONCLUZII

1. La anumite nivele ale nvatamntului preuniversitar exista posibilitatea cresterii numarului orelor de educatie fizica pe saptamna, la cele doua ore din trunchiul comun, existente n planul de nvatamnt, putnd fi adaugata nca una prin curriculum-ul la decizia scolii (C.D.S.). Fata de cele existente, aceasta ora n plus poate "mbraca" forma de extindere, pentru practicarea handbalului.

2. De asemenea la nivelul nvatamntului gimnazial exista posibilitatea acordarii a una , doua ore saptamnal pentru instruirea si pregatirea echipelor reprezentative scolare. 3. Cercetarea efectuata a evidentiat faptul ca, acolo unde exista posibilitati si pasiune, se poate desfasura un demers didactic orientat spre periodizarea unei echipe de handbal, dar cu conditia ca sa tina cont de anumite jaloane metodologice, de un program specific, de particularitatile de vrsta, sex si nivelul motric ale copiilor. 4. De asemenea trebuie sa se tina cont de faptul ca, la aceasta vrsta sunt indicate a fi aplicate att jocurile dinamice ct si sisteme de actionare complexe, marea majoritate a actiunilor trebuind sa aiba un caracter de ntrecere. La aceasta se mai adauga si faptul ca trebuie sa existe un grafic de pregatire, de periodizare a pregatirii cu mari accente pe lunile din toamna si din primavara - vara. 5. Planificarea efectuata a tinut cont de conditiile existente la unitatea scolara, de programul (orarul) elevelor, de conditiile geo-climaterice si de faptul ca n scoala exista o traditie n acest sens. 6. n cazul de fata periodizarea instruirii poate fi axata pe urmatoarele etape: perioada pregatitoare I ; perioada competitinala I ; perioada pregatitoare II ; perioada competitionala II.

Aceasta n functie de structura campionatului respectiv. Probele de control alese au fost bune pentru ca au vizat aspecte ale dezvoltarii fizice a elevelor, nivelul de dezvoltare a indiciilor calitatilor motrice si nivelul deprinderilor specifice handbalului. 7. Rezultatele nregistrate de catre eleve au relevant ca ele sunt dezvoltate normal si, din acest punct de vedere sunt sub limitele modelului somatic pentru vrstele de 14-16 ani. 8. Rezultatele obtinute de catre ele la probele motrico - tehnice, au aratat ca, la unele dintre ele valorile mediilor aritmetice sunt inferioare net nivelelor

modelului motric pentru juniori III. Totusi progrese evidente au existat, si acestea datorate continuitatii si periodizarii pregatirii. 9. Ipotezele au fost validate pentru ca dezvoltarea fetelor a fost normala pentru aceasta vrsta, pentru ca nivelul de dezvoltare al bagajului de cunostinte, deprinderi si priceperi specifice jocului de handbal a fost n crestere. 10. Cercetarea a demonstrat ca n unitatile scolare unde exista traditie n practicarea jocului de handbal, la nivelul reprezentativei scolare de handbal, exista posibilitatea de a desfasura o activitate bogata si cu rezultate evidente. RECOMANDRI METODICE 1. Activitatea trebuie coordonata de profesorul de educatie fizica, n mod nemijlocit de la nceputul perioadei de pregatire si pna la sfrsitul ei, dar activitatea nu se opreste niciodata, ea este continua si uniforma. 2. De o deosebita importanta este actiunea de selectie a elevelor care poseda aptitudini pentru jocul de handbal si, care, ar putea sa faca parte din reprezentativa scolii; ele pot sa constituie "echipa a II-a", de perspectiva, la o unitate scolara care se respecta. 3. ntocmirea programului de pregatire a echipei reprezentative scolare de handbal trebuie sa tina cont de urmatorii factori: - structura anului scolar, de perioadele de nvatamnt si de vacante; - de structura campionatului de handbal inclus n "Olimpiada Nationala a Sportului scolar"; - de perioadele mai "ncarcate" ale elevelor, pentru pregatirea unor sarcini strict scolare: lucrari practice, teze, extemporale, etc. - de problemele fiziologice specifice sexului lor; 3. Planificarea mijloacelor de pregatire trebuie sa tina cont de nivelul la care se lucreaza si este recomandat sa se utilizeze sisteme de actionare conform posibilitatilor lor fizice, accesibile nivelului lor de pregatire si n concordanta cu un anumit model recunoscut de metodica jocului de handbal. 4. Pentru ridicarea calitativa a nivelului de pregatire se pot organiza competitii. Aceste activitati sunt necesare pentru a "roda" echipa. Competitiile pot fi de "casa" sau inter scoli cu caracter de antrenament si verificare, dar si competitii organizate la nivelul claselor mici (a IX-a - a X-a), pentru a avea o

viziune ct mai clara asupra potentialului fetelor ce ar putea face parte, n viitor, din reprezentativa scolara.

BIBLIOGRAFIE
1.Badiu, Toma - ,,Didactica educatiei fizice", Editura Fundatiei Universitare ,,Dunarea de Jos", Galati, 2001; 2.Badiu, Toma, Mereuta, Claudiu, Talaghir, Laurentiu,-Gabriel ,,Metodica educatiei fizice a tinerei generatii", Editura ,,Mongabit", Galati, 2000; 3.Badiu, Toma - ,,Teoria si metodica educatiei fizice si sportului" , Editura Fundatiei Universitare "Dunarea de Jos", Galati, 2001; 4.Badiu, Toma si colectiv - ,,Strategii didactice de tip algoritmic si euristic folosite n educatie fizica scolara", Editura Fundatiei Universitare ,,Dunarea de Jos", Galati, 2003; 5.Bastiurea, Eugen - ,,Caiet de lucrari practice n handbal", Galati, 1996 (multiplicare interna); 6.Bastiurea, Eugen, Srbu, Dumitru, Stan, Zenovia - ,,Handbal pas cu pas", Editura ,, Evrica", Braila, 2001; 7.Bastiurea, Eugen - ,,Handbal", Editura Fundatiei Universitare ,,Dunarea de Jos", Galati,2002; 8.Bompa, O., Tudor - "Teoria si metodologia antrenamentului sportiv Periodizarea", Editura "ExPonto", Constanta, 2001; 9.Bota, Ioan - ,,Handba. Modele de joc si pregatire", Editura ,,Sport-Turism", Bucuresti, 1984;

10.Bota, Maria, Bota, Ioan - ,,Handbal -500 de exercitii pentru nvatarea jocului", Editura ,,Sport-Turism", Bucuresti, 1990; 11.Cercel, Paul - ,,Handbal - Exercitii pentru fazele de joc", Editura "SportTurism", Bucuresti, 1980; 12.Cercel, Paul - ,,Handbal - Antrenamentul echipelor masculine", Editura "Sport-Turism", Bucuresti, 1980; 13.Csudor, Gavril - "Handbal. Instruirea echipelor scolare", Editura "SportTurism",Bucuresti, 1986 14.Dragnea, Adrian - "Antrenamentul sportiv. Teorie si metodologie", vol. I si II, A.N.E.F.S., Bucuresti, 1993; 15.Dragnea, Adrian - ,,Masurarea si evaluarea n educatie fizica si sport", Editura ,,Sport-Turism", Bucuresti, 1984; 16.Dragnea, Adrian; Bota, Aura - ,,Teoria activitatilor motrice", Editura Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti, 1999; 17.Ghermanescu,-Kunst, Ioan (coordonator) - ,,Teoria si metodica handbalului", Editura Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti, 1983; 18.Gogtlan, Valeriu - ,,Instruirea copiilor si juniorilor n handbal", Editura ,,Stadion", Bucuresti, 1983; 19.Hostiuc, Nicolae - "Teoria antrenamentului aportiv", Editura "Altius Academy", 2001; 20.Pacuraru, Alexandru - "Teoria antrenamentului sportiv", Editura Fundatiei Universitare "Dunarea de Jos", Galati, vol. I, 2000, Vol. II, 2001; 21.Scarlat, Eugeniu, Scarlat, Bogdan, Mihai - ,,Educatie fizica si sport nvatamnt liceal", Editura Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti, 2003; 22.Srbu, Dumitru; Bastiurea, Eugen - ,,Curs optional de handbal", 1997 ( multiplicare interna); 23.siclovan, Ion - ,,Teoria educatiei fizice si sportului", Editura ,,SportTurism", Bucuresti, 1979; 24. X X X - "Programe scolare pentru ciclul inferior al liceului.Clasele a IX-a si a X-a", M.E.C., C.N.C.,2004;

25. X X X - "Programe scolare pentru ciclul superior al liceului.Clasele a IX-a si a X-a", M.E.C., C.N.C.,2006; 26. X X X - ,,Ghid metodologic de aplicare a programei de educatie fizica. nvatamnt liceal", M.E.C, Bucuresti, 2002.

ANEXE