Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați  

Centrul de Formare Continuă și Transfer Tehnologic  

Program de reconversie profesională – EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT 
  
 
 
 
 
 
 
  
Portofoliu de evaluare la disciplina  
ACTIVITĂȚI MOTRICE ADAPTATE 
 
 
 
 
  
Coordonator: Prof. dr. Liliana NANU                       
Cursant:Chiroșcă( Buța) Lorela-Valy
 
  
  
  
 
  
GALAȚI, 2020 
 
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați  
Centrul de Formare Continuă și Transfer Tehnologic  
Program de reconversie profesională – EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT 
  
  
  
  
  
 
 
 
 
 
TEMA  
 
Activități motrice adaptate pentru copiii cu autism 
  
 
 
 
 
  Activități motrice adaptate pentru copiii cu autism 
  
Introducere
 

 Termenul de autism , etimologic vorbind , provine din grecescul „AUTOS” , care

inseamna „pentru sine insusi”. Acest termen a fost introdus pentru prima oara in psihiatrie in
anul 1911 de catre E. Bleuler , in lucrarea sa „Grupa schizofrenicilor”.  
Autismul a fost descoperit ca si o patologie aparte relativ recent .Întâia descoperire a 11
copii care prezentau particularităţi specifice cu totul deosebite de tot ceea ce se înregistrează
până la aceasă dată îi aparţin psihiatrului american Leo Kanner.
În 1943 acesta a descris pentru prima dată 11 copii care deşi păreau a avea un aspect
fizic normal manifestau dezinteres pregnant faţă de relaţiile interpersonale şi chiar faţă de
interacţiunile cu mediul ambiant, având tendinţa de a se refugia în preocupări solitare, adesea
cu un caracter stereotip, bizar. (C.B. Buică, Bazele defectologiei, pag 239)
În 1944 în Europa Hans Cristian Aspenger a studiat şi el şi a descris într-un articol,
rămas aproape necunoscut până în ani 1980, un grup de băieţi cu probleme sociale specifice.
Aceste prime teorii sugerau şi anumite anomalii emoţionale, cercetările ulterioare
demonstrând însă disfuncţionalităţi de natură organică care sunt responsabile pentru
comportamentul autist.
Deşi acestea sunt cunoscute ca fiind primele articole oficiale despre autism, totuşi există
şi alte însemnări apărute înainte de 1940 cum ar şi însemnarea despre Victor, băieţelul sălbatic
din Aveyron, considerat acum ca fiind un copil cu autism abandonat de părinţii lui.
Mulţi practicieni sau organizaţii de părinţi preferă termenul de ,, tulburare din spectrul
autist” celui de ,,tulburări pervazive de dezvoltare” întrucât acesta din urmă este mult mai vag
şi mai lipsit de înţeles. (din licenţa lu Mimi B)

Cum definim autismul

Definim autismul ca find un sindrom ce constă în izolarea psihosocială, în închiderea în

sine patologică şi în indeferenţă faţă de orice tip de comunicare, ca urmare a autoconcentrării
extreme a întregi activităţi psihice a individului. ( M.Ciolac, O. Moldovan, Elemente de
logopedie, pag 95).
Autismul este un sindrom manifestat prin repliere totală asupra universului psihic
propriu şi prin mod de gândire necritică axată pe subiectivism şi detaşare de realitate,
dominată de revenire şi fantazare. ,, Subiectul refuză contactul cu persoanele şi obiectivele
externe şi se refugiază în lumea sa lăuntrică în care î-şi satisface dorinţele în plan imaginativ,
se compensează afectiv prin fantasme care în cazuri patologice pot duce până la delir
halucinatoriu.” (Popescu-Neveanu, Dicţionar de psihologie, pag 76).
În autism se constată o ,, decuplare” a eului de la realitate concomitent cu introvertirea
extremă a acestuia.Autismul poate fi interpretat şi ca o formă atipică de narcisism, conţinutul
gândirii autiste fiind de natură endrogenă (M.Ruter, E.Schopler , Autism: A Reappraisal of
Concepts and Treatment, pag 11).
Generalităţi

Autismul este o tulburare pervazivă de dezvoltare caracterizată de scăderea capacităţii

de a interacţiona pe plan social şi de a comunica,comportament stereotip şi repetitiv,cu
simptome care se manifestă de obicei înaintea vârstei de 3 ani.Aproximativ 75% din indivizi
afectaţi manifestă handicap mintal. (w.w.w. kids shop. ro/ autismul _un _fenomen _în
_creştere.htm - 41k - )
In complexitatea spectrului de manifestari caracteristice pentru sindromul autistic ,
psihanalista engleza F. Tustin propune trei grupe de clasificare ale acestuia, si anume( Monica
Delicia Avramescu , „Defectologie si logopedie”,pag.247) :
1.    autismul primar anormal;
2.    autismul secundar cu carapace;
3.    autismul secundar regresiv.
  Autismul primar anormal se caracterizeaza prin faptul ca la sugar nu exista o
diferentiere intre corpul sau si cel al mamei sale si de asemenea nu exista o delimitare a
suprafetei sale corporale , si tocmai de aceea functionarea mentala a acestuia este organizata
in jurul unor senzatii deosebit de primitive. Este in fapt o prelungire anormala a autismului.
            Autismul secundar cu carapace are o denumire care exprima in sine esenta acestui tip
aparte de afectiune si consta in într-o „barieră autistică destinată să interzică accesul la <non-
eul> terifiant, copilul în acest caz fiind rigid, insensibil, fugind de contactul fizic. Activitatea
fantasmatică este saracă, centrată în jurul anumitor procese corporale, iar actul de gândire
inhibat.”. Psihanalista declara aceasta forma ca fiind „crustacee” şi  subliniază rolul important
al hipersensibilitatii copilului la depresia mamei şi la stimuli senzoriali în general .
            Autismul secundar regresiv reprezintă de fapt corespondentul schizofreniei infantile.
Aici, dupa o evolutie aparent normala, apar manifestari regresive, copilul retragându-se într-o
viaţă fantasmatică părând absent, centrat pe senzaţiile corporale. Copilul este confuz privind
diferenţierea de mama sa, proces întărit de mecanismul identificării proiective cu mama.
            În diagnoza autismului se vehiculează alte două tipuri de autism: cel înalt funcţional,
în care copilul nu prezintă carenţe foarte mari şi afecţiunea este mai puţin severă. Subiectul
prezintă caracteristici, simptome clare care determină înscrierea acestuia în tabloul clinic al
autismului, însă nu sunt foarte multe ca număr si nici extrem de grave. Al doilea tip este cel
grav, sever asociat şi cu o formă de retard congenital, şi de asemenea se regăsesc mult mai
multe simptome din tabloul clinic al autismului în moduri mult mai accentuate. Prognosticul
în cel de-al doilea tip este cu mult mai sumbru decat în primul.
În autismul de tip schizofrenic. ,, materialul sau conţinutul gândirii derivă de la
subiectul însuşi, aspectul unor idei onirice, fantezii, frânturi derilante, halucinaţii etc.
(C.Enăchescu, Tratat de psihopatologie, pag 179)
Este important de menţionat diferenţa dintre autismul schizofrenic şi cel infantil,
deoarece dacă în cazul din urmă producţia imaginativ fantasmatică lipseşte în cel dintâi este
intensă şi compulsivă. (M.Ruter, E.Schopler , Autism: A Reappraisal of Concepts and
Treatment,pag 16).
Părinţi sunt de obicei, cei care observă primi comportamentul diferit al copilului lor.
De multe ori, copilul pare a fi diferit încă de la naştere: nu reacţionează la persoane sau
jucării, î-şi fixează privirea pe un obiect, o lungă perioadă de timp.Dar comportamentul diferit
al copilului poate apărea şi după o perioadă de dezvoltare normală, când părinţii realizează că
ceva nu este în regulă, ,,ceva nu merge”.
La naştere copilul este aparent normal, fără anomalii fizice sau neurologice.
Antecedentele lui sunt nesemnificative. Dacă debutul este precoce, spre luna a -4-a, a-8-a de
viaţă se remarcă la aceşti copii, lipsa mişcărilor anticipatorii atunci când sunt luaţi în braţe
precum şi lipsa zâmbetului ca răspuns la zâmbetul mamei. Progresiv devine evidentă apatia,
dezinteresul pentru cei din jur,copilul retrăgânduse parcă într-o lume interioară în care jocul
ritualizat ocupă un loc important. (Radu Gheorghe, Psihopedagogia şcolariloc cu handicap
mintal, pag 21).

Diagnosticarea atutismului

Este foarte important ca diagosticarea să fie făcută din timp încă de la primele
simptome care apar ca să poată să atingă un potenţial maxim.
În anul 1961, Creak prezintă 9 puncte definitorii în diagnosticarea autismului:
 1. Existenţa unor bariere accentuate şi constante în relaţiile emoţionale cu cei din jur;
2. Apartenenţa lipsită de voinţă în structurarea propriei identităţi;
3. Preocuparea patologică faţă de anumite obiecte sau catacteristici ale acestora, dar fără
preocupare faţă de funcţionalitatea lor
4. Rezistenţa accentuată la schimbările mediului său de viaţă şi preocuparea exagerată
pentru refacerea şi conservarea caracteristicilor iniţiale ale mediului respectiv;
5. Experienţa preceptuală anormală (fără existenţa unor tulburări de natură organică);
6. Anxietate acută, excesivă şi aparent ilogică;
7. Vorbirea poate fi pierdută sau neînsuşită sau poate degenera până la un nivel specific
copilul mic;
8. Evidenţierea unor distoesiuni în modele de mobilitate care i-au fost oferite.
9. Evidenţierea unor „ insule ” de funcţii intelectuale normale, aparent normale sau
excepţionale, pe un fundal de retardare mintală.

Exerciți importante pentru copiii cu autism

Studiile arată că pentru copiii cu autism activitatea susținută pentru mai mult de 20 de minute
poate ajuta la diminuarea comportamentelor stereotipice, hiperactivitate și agresivitate.
Exercițiile fizice nu numai că ajută copiii cu autism să se implice mai bine în mediul
înconjurător, dar ajută şi la scăderea în greutate şi asigură o mai bună sănătate în general.

Exercițiile fizice sunt cele mai potrivite pentru copiii cu autism pentru a le crește nivelul de
coordonare, forța, rezistența și îi ajută să îşi înțeleagă corpul. Iată cinci exerciții pe care le
puteți încerca.

Copiii cu tulburare din spectrul autist pot avea deficienţe în ceea ce priveşte:

 forţa musculară
 coordonarea
 echilibrul
 insuşirea deprinderilor motrice de bază şi utilitare
 funcţiile senzorio-motrice
 motricitatea fina
 capacitatea de relaxare.
Activitățile motrice adaptate îi ajută pe copii:

 să-şi cunoască mai bine propriul corp

 să se integreze mai bine in mediul inconjurător
 să relaţioneze mai bine cu ceilalţi oameni.

S-a dovedit, de asemenea, că exerciţiile fizice intense au dus la:

 diminuarea agresivităţii si autoagresivităţii

 diminuarea autostimularii
 diminuarea comportamentului hiperkinetic
 diminuarea stereotipiilor la copii autişti.

In programele de kinetoterapie abilităţile sociale, emoţionale, cognitive şi comunicarea sunt

“exersate” la fel ca şi aptitudinile motrice.

Activităţile motrice sunt o componentă importantă a programelor educative, mişcarea ajutând

copilul nu doar din punct de vedere motric, ci şi emoţional şi social.

Obiectivele urmărite prin activitățile motrice adaptate sunt:

 dezvoltarea motricităţii generale (a aptitudinilor motrice şi a deprinderilor motrice);

 dezvoltarea motricităţii fine si a indemânării motorii, necesare autoservirii şi
diverselor activităţi cu caracter practic;
 educarea echilibrului static şi dinamic;
 educarea ritmului şi a coordonării mişcărilor;
 dezvoltarea dominanţei laterale;
 dezvoltarea capacităţii de percepţie, orientare şi organizare spaţio-temporală;
 formarea percepţiei corecte a schemei corporale.

Sfaturi pentru început

Sfaturi

 Consultați întotdeauna un medic înainte de a începe un program de exerciții cu un

copil cu autism.
 Începeți lent și monitorizați semnele de oboseală, cum ar fi respirația grea, crampele
musculare sau amețelile.
 Asigurați-vă că copilul este bine hidratat și odihnit înainte de a face efort.
 Cel mai bine este să începeți la o intensitate scăzută și să vă desfășurați încet până la
sesiuni mai dure și mai viguroase.
Atunci când îl învățați pe un copil cu autism un nou exercițiu, este important să faceți acest
lucru într-un mediu calm și familiar. Utilizați întărirea pozitivă, cum ar fi „Faci o treabă
excelentă!” Folosiți, de asemenea, indicii verbale sau semnale pentru a-l ghida prin mișcări și
pentru a reduce șansele de a se frustra și de a se supăra.

1. Târâitul ursului

Târâitul ursului ajută la dezvoltarea nivelului de înțelegere a corpului, la îmbunătățirea

coordonării și a planificării motorii și la formarea forței în trunchi și în partea superioară a
corpului.

 Așezați-vă în patru labe, având grija să așezați mâinile în unghi drept sub umeri și
genunchii sub șolduri.
 Întindeți picioarele până când sunt ușor îndoite. Întindeți-vă degetele larg pentru a
avea un contact optim cu podeaua.
 Mergeți folosind picioarele și mâinile peste podea aproximativ 10-20 de metri.
 Mențineți această poziție și mergeți înapoi în același mod.
 Încercați să schimbați viteza și direcția pentru rezultate optime.
 Dacă această mișcare este prea grea, îndrumarea unui instructor, prin așezarea mâinii
pe şolduri, poate ajuta.

2.  Mingea medicala

Aruncarea obiectelor grele precum mingiile medicale poate crește rezistența și echilibrul
trunchiului și poate ajuta la îmbunătățirea coordonării. De asemenea, poate avea beneficii
terapeutice și poate stimula centrele cerebrale responsabile pentru memoria pe termen scurt.

 Începeți stând în picioare, ținând mingea medicala cu ambele mâini.

 Ridicați mingea în sus cu brațele drepte.
 Aruncați mingea spre sol cu cât mai multă forță.
 Îndoiți genunchii pentru a ridica mingea și repetați mișcarea de 20 de ori.
 Puteți îngreuna acest exercițiu aruncând mingea pentru a lovi o țintă sau prin creșterea
greutății mingii.
3. Sărituri stea de mare

 Săriturile reprezintă un exercițiu excelent, care antrenează tot corpul şi ajută la

îmbunătățirea rezistenței cardiovasculare, la întărirea picioarelor și a trunchiului și la
creșterea nivelului de conștientizare a corpului. Săriturile stea de mare pot fi efectuate
oriunde și pot fi efectuate pe rând sau în repetări multiple.
 Începeți în poziție ghemuit, cu genunchii îndoiți, tălpile lipite de podea și brațele
strânse lângă piept.
 Săriți repede în sus de la ghemuit, întinzând brațele și picioarele într-un X.
 La aterizare, reveniți în poziția inițială, cu brațele și picioarele strânse. Repetați de 20
de ori sau până obosiți.

4. Cercuri cu brațele

Într-un studiu publicat în Research in Autism Spectrum Disorders, autorii au descoperit că

mișcările similare cu cele expuse de cei cu autism pot ajuta la furnizarea de feedback necesar
organismului. Acest lucru poate reduce comportamentele repetitive, cum ar fi lovirea brațului
sau aplauzele. Cercurile făcute cu brațele sunt un exercițiu excelent pentru partea superioară a
corpului şi ajută la creșterea flexibilității și rezistenței la nivelul umerilor și spatelui și poate fi
făcut oriunde fără echipament.

 Depărtați picioarele cât umerii şi așezați brațele în lateral.

 Întindeți brațele în lateral, la înălțimea umărului.
 Începeți să faceți cercuri mici cu mâinile, ținând brațele drepte.
 Creșteți treptat cercurile, mișcarea fiind realizată de pe umeri.
 Repetați de 20 de ori, apoi repetați în cealaltă direcție.

5. Exerciții în oglindă

Autismul este de obicei marcat de dificultăți în interacțiunea cu ceilalți sau cu mediul.

Exercițiile în oglindă încurajează copilul să imite ceea ce face o altă persoană, ceea ce poate
crește coordonarea, conștientizarea corpului și abilitățile sociale.
  Stați în fața unui partener, cu mâinile în lateral.
 Cereți-i partenerului dvs. să înceapă să facă mișcări lente cu brațele. Încercați să
începeți cu cercuri și să treceți la mișcări mai complexe.
 Când sunteți gata, imitați mișcarea partenerului ca și cum te-ai privi într-o oglindă. De
exemplu, dacă își ridică brațul drept, ridicați brațul stâng.
 Încercați să atingeți ușor mâinile pentru un feedback suplimentar
 Continuați această activitate timp de 1-2 minute. Încercați să includeți alte părți ale
corpului, cum ar fi capul, trunchiul și picioarele. Repetați de 3-5 ori.

Concluzii

Exercițiile fizic au multe beneficii pentru copiii cu autism. Un studiu realizat în Medicina
Dezvoltării și Neurologia Copilului afirmă că 79 la sută dintre copiii cu autism au deficiențe
de mișcare, care pot fi agravate de un stil de viață inactiv. Activitatea fizică poate nu numai să
scadă comportamentele negative, ci să şi ridice starea de spirit, să îmbunătățească abilitățile
de a face față mediului și să îmbunătățească calitatea vieții generale.

  https://autismvoice.ro/5-exerciti-importante-pentru-copiii-cu-autism/

https://ro.scribd.com/doc/120161142/Autismul

https://www.healthline.com/health/exercises-for-kids-with-autism#Bottom-line

Nanu L., Curs de Activități motrice adaptate,  Galați.

http://www.napocensis-mc.ro/terapii/kinetoterapie-2/