Anul 3

Balneofiziokinetoterapie si
recuperare
Natura ne aseamana,
educatia ne
deosebeste.
 Hemiplegia, respectiv,
hemipareză
înseamnă paralizia totală sau parțială
a unei jumătăți (stânga sau dreapta)
a corpului, adică pierderea motilității
voluntare și
alterarea tonusului musculaturii
membrelor pe o parte a corpului.
 Hemiplegia are drept cauză o
leziune a căii piramidale, fasciculul
de fibre nervoase care merg
de la cortexul cerebral
până la diferite niveluri ale măduvei
spinării și care comandă contracția
mușchilor.
Leziunea se află
de partea opusă membrelor atinse.
Această leziune este la rândul
ei, consecutivă unui accident
vascular cerebral,
ischemic(diminuarea sau oprirea
circulației) sau hemoragic, unei
tumori sau unui traumatism ori a
unei infecții asistemului nervos
(abces al creierului).
Sunt existente urmatoarele forme:
1.Monoplegie
2.Hemiplegie
3.Paraplegie
4.Tetraplegie

Monoplegia reprezintă paralizia unui singur membru, de obicei a unui

membru superior.Este frecvent asociată cu paralizia cerebrală. Aceasta este cea
mai uşoară formă a paraliziei cerebrale şi persoanele cu monoplegie au în general
un prognostic bun.

Paraplegia reprezinta deficitul neuro-motor localizat la nivelul ambelor membre

inferioare.

Tetraplegia
afecteaza atat
membrele
superioare cat si
cele inferioare.
Pe lânga deficitul motor apar și alte
pertubari ale funcțiilor
normale cum sunt : alterarea echilibrului,
tulburări de coordonare pierderea
controlului sfincterian,
durerimusculo-articulare,
dificultate la înghițire (disfagia),
tulburări de sensibilitate,
tulburări de percepție și comunicare
(afazie, dizartrie), tulburări de vedere
(hemianopsie), pareză facială,
tulburări de personalitate și emoționale
(labilitate psihică și depresie),
tulburări cognitive(atenție, memorie, gândire
ajungând în cazurile grave pâna la demență.
Evaluarea hemiplegicului consta in:

1. Aprecierea funcțiilor vitale: respirație, deglutitia, masticația,

controlul defecației și al vezicii urinare.
2. Aprecierea activității mintale și a capacității de comunicare
(verbală, scrisă, prin mimica)
3. Aprecierea sensibilității exteroceptive și proprioceptive a
perceperii corpului.
4. Aprecirea abilității motorii (reflexe și reacții reflexe, tonus
muscular, coordonare pe partea neafectată, abilitatea mișcării
trunchiului și a părții afectate).
5. Aprecierea controlului motorin diverse situații
posturale(mobilitate, stabilitate, mobilitate controlată, abilitate)
6. Aprecierea activităților zilnice (ADL=Activities of Daily Living)
7. Aprecierea amplitudinii mișcărilor articulare
8. Aprecierea integrării familiale, sociale, ocupaționale a
pacientului.
Pe baza evaluării funcționale pacienții pot fi încadrați în trei
stadii: inițial,mediu(de specialitate) și avansat (de
refacere) considerându-le în scurgerea timpului de la
momentul accidentului cerebral spre momentul refacerii,
mă mult sau mai puțin complet.

Obiective generale:
- refacerea forței musculare și creșterea rezistenței
musculare;
- creșterea și adaptarea capacității de efort;
- ameliorarea funcției de coordonare, control și echilibru a
corpului;
- formarea capacității de relaxare;
- corectarea posturii și aliniamentului corpului;
- creșterea mobilității articulare;
- reeducarea respiratorie;
- reeducarea sensibilității.
Mijloacele de tratament sunt:
a. Tratament medicamentos stabilit de medicul neurolog și
cardiolog
b. Tratamentul fizical-kinetic:
– Masajul terapeutic: sedativ și tonifiant
– Electroterapie antalgica: curenți de joasă și medie
frecvența, ultrasunet, unde scurte, laserterapie,
– Terapia spasticitatii
– Electrostimulare: curenți de joasă și medie frecventa
– Kinetoterapie : posturari corectoare și profilactice ,
mobilizare pasivă, pasivo-activă, activă și activă asistată
cu aparate și dispozitive speciale
– Terapie ocupationala
– Dispozitive ajutătoare – orteze, cadru, baston
c. Recuperarea vorbirii
d. Recuperarea cognitiva
e. Consiliere
Terapia ocupatioanala este o terapie funcțională și o metodă
activă de recuperare fizică și psihologică,
care urmărește adaptarea/readaptarea persoanei cu
dizabilități și creșterea gradului de independenta.
Terapia ocupațională va debuta cu
o atentă evaluare a pacientului, a prehensiunilor,
a mersului și a desfășurării aprecierii activităților zilnice (ADL
) care sunt împărțite în două categorii:
 Urmatoarele obiective sunt
reeducarea gestualitatii si a
expresiei. Acestea presupun
solicitarea pacientului in
vederea compensarii
deficitului de mobilitate si
refacerea modalitatilor de
expresie umane: vorbit,
atitudine, comportament,
activitate.
 Se folosesc miscari globale
pentru gestica, cu un efect
stimultor pentru musculatura
afectata, dar si pentru psihic.
In reeducarea expresiei
pacientului este importanta
incurajarea acestuia in a
derula activitatile care ii fac
placere si de a-l ajuta si
readapta la acestea.
Folosirea mijloacelor
ajutatoare pentru mers sau
ADL (fotoliu rulant, carje,
bastoane, orteze, proteze sau
diferite ustensile adaptate) si
amenajarea mediului extern
reprezinta un punct important
al terapiei ocupationale.
De aceea, terapeutul va
comunica si va invata atat
pacientul, cat si apartinatorii in
ceea ce priveste prevenirea
factorilor de risc, amenajarea
locuintei (conform necesitatii
bolnavului) si va adapta
anturajul la cerintele
pacientului.
Terapeutul ocupational va educa pacientul pentru cele mai importante dom
enii cotidiene, incepand cu urmatoarele exemple si sfaturi:

Imbracamintea:

 Pacientul este invatat sa foloseasca haine cu

deschidere in fata, cu o marime mai mare
daca este nevoie;
 Inlocuirea nasturilor cu agatatoare sau
fermoare;
 Eliminarea sireturilor clasice si inlocuirea
cu scaieti;
 La imbracare pacientul va incepe
intotdeauna cu mana afectata, iar la
dezbracare va incepe cu mana neafectata;

 Pantalonii se vor imbraca punand piciorul

neafectat la nivelul liniei mediane a
corpului cu genunchiul flectat, iar piciorul
afectat se va pune cu ajutorul mainilor peste
piciorul sanatos; de asemenea se incepe
imbracatul cu membrul afectat, iar
dezbracatul cu membrul neafectat;

Alimentatia:
 Farfuria se fixeaza pentru a nu
aluneca pe masa;
 Se folosesc vase adanci sau boluri
pentru a nu se imprastia
alimentele;
 Se ingroasa manerele tacamurilor
astfel incat pacientul sa le poata
cuprinde pentru a manca singur
sau se fixeaza tacamul in palma,
intr-o manseta;
 Se folosec cani cu maner in forma
de T sau cu doua toarte; se poate
folosi si paiul;
 Depozitarea veselei si alimentelor
in bucatarie la un nivel mai jos,
adaptat in functie de fiecare
pacient.
Igiena personala:
•Pacientii sunt invatati sa
foloseasca baia adaptata dupa
nevoile lor;
•Se prefera dusul, nu cada; in
dus sa existe un covoras
antiderapant si un scaunel;
•Sapunul sa fie pus in recipient
cu pompita pentru o utilizare
mai usoara;
•Se va folosi periuta de dinti
electrica;
•Se vor pune pe gresia din baie
covorase antiderapante, iar pe
pereti se vor monta suporturi si
manere fixe.
 Pentru deprinderile motorii fine se utilizeaza diferite activitati
si jocuri care solicita complexul mainii si prehensiunile. Se
poate merge de la simpla insirare a margelelor pe o ata pana la
modelarea plastilinei, crosetat, brodat, tesut sau alte activitati
care necesita indemanarea pacientului.
Proprioceptia se recupereaza prin terapia
ocupationala cu ajutorul diferitelor
structuri si suprafete pe care pacientul le
va pipai initial cu ochii deschisi cu
ambele membre (pe rand, superioare apoi
inferioare), mergandu-se progresiv cu
inchiderea ochilor si exceptand mana
neafectata, pana acesta va recunoaste o
anumita structura cu mana hemiplegica,
fara a-si folosi vazul. Pentru membrele
inferioare sunt foarte practice
structururile cu denivelari si cele care
creeaza o presiune inegala in talpa la
apasare, recrutandu-se proprioceptori.
Terapia ocupationala isi demonstreaza
importanta in reabilitarea pacientului
hemiplegic, dupa un accident vascular
cerebral odata cu refacerea celui mai
inalt nivel posibil de independenta.
Scopul final al terapiei ocupationale este
cresterea calitatii vietii, neexistand limite
in acest sens.
Kinetoterapia
Pentru a evita aparitia pozitiilor vicioase, dar si durerile si plagile,
-sub forma de recuperarea trebuie sa inceapa cu imobilizarea la pat a pacientului, o
gimnastica curativa : atentie deosebita fiind acordata membrelor superioare.
In cadrul gimnasticii pasive sunt recomandate diverse posturari ale
 Pozitiile anumite corpului, pentru prevenirea aparitiei contracturilor musculare si a
(posturile) escarelor, in acelasi timp fiind mentinut ridicat tonusul muscular :
• Posturarea pe spate -
 Miscarile pasive
Capul este pe perna, umerii fiind sustinuti de aceasta. Membrul
 Gimnastica superior afectat este asezat pe perna, indreptat in articulatiile mainii
respiratorie si ale cotului, cu degetele intinse. In aceasta posturare membrul
inferior cu probleme se afla in extensie, cu genunchii usor indoiti si
 Privirea fixata si pozitionarea talpii in flexie
motilitatea oculara • Posturarea pe partea afectata –
Capul se aseaza pe o perna mica, trunchiul este putin intors, el fiind
 Masajul
mentinut din spate si picioare cu perne. Membrul superior sanatos se
aseza pe perna sau pe corp, cel afectat fiind intins pe perna. In
acelasi timp membrul inferior cu probleme este extins, cu genunchiul
usor indoit.
• Posturarea pe partea sanatoasa –
Capul se aliniaza cu trunchiul (usor flectat anterior), membrul
superior cu probleme este aranjat pe perna (flectat in articulatia
umarului si intins), membrul inferior afectat este usor flectat (cu
gamba si talpa asezate pe o perna), in timp ce piciorul sanatos este in
extensie
Sedintele de kinetoterapie includ si
mobilizari pasive, gradual fiind
realizate si exercitii pentru reluarea
pozitiei sezand si a ortostatismului si a
mersului.
Miscarile pasive realizate in cadrul
sedintelor de kinetoterapie ajuta la
ameliorarea circulatiei sangvine in
membrele afectate de hemiplegei,
preintampinand aparitia schineziilor
musculare.
Exercitiile de mobilizare pasiva au si
rolul de a mentine mobilitatea
articulara si tonusul muscular, ele
stimuland aparitia miscarilor active.
Exercitiile de mobilizare pasiva se
realizeaza intr-un tempo lent, atat pe
partea afectata a corpului, cat si pe cea
sanatoasa. Pentru a reduce
hipertonusul muscular mobilizarile
pasive sunt initiate in articulatiile mari
ale membrelor, cu trecere treptata spre
cele mici.
Sedintele de masaj realizate de catre persoane calificate imbunatatesc
considerabil tonusul muscular, stimuland tesuturile si favorizand
decontracturarea si relaxarea musculara.
In lipsa unor contraindicatii, sedintele de masaj pot fi incepute in primele 15
zile de la instalarea hemiplegiei, durata acestora crescand treptat, in functie
de evolutia pacientului.
Masajul se realizeaza din pozitia culcat pe spate si partea sanatoasa, miscarile
incepand de la articulatiile mari (proximale) spre articulatiile mici (distale).
Pentru tonusul muscular si contracturi se recomanda un masaj lent, tehnicile
de masaj aplicate asupra muschilor hipertonici implicand netezirea, vibratia
continua si frictiunea in cercuri.
Elemente ajutatoare importante pentru deplasarea hemiplegicului sunt carjele,
bastoane.
Pozitionarea corecta a cajei :
Stand in picioare si in pozitie dreapta, extremitatea superioara a carjelor trebuie sa
ajunga la 2-4cm sub axila (subsuoara). Manerele carjelor trebuie sa se situeze la
nivelul soldurilor. Coatele sa fie putin indoite cand puneti carja in pozitia de
utilizare.
Tineti carjele lipite de corp si folositi-va mainile pentru sustinerea greutatii.
Extremitatea superioara a carjelor nu trebuie sa faca presiune in axila.

Statul jos
Apropiati-va cu spatele de scaunul/canapeaua pe care vreti sa va asezati. Duceti
piciorul pe care nu aveti voie sa calcati in fata dumneavoastra si tineti cele 2
carje intr-o mana. Folositi-va de cealalta mana pentru a simti scaunul din spatele
dumneavoastra. Lasati-va cu usurinta in jos asezandu-va pe scaun. Puneti cele 2
carje la indemana si cu susul in jos. Pentru a va ridica deplasati-va usor la
marginea scaunului. Tineti ambele carje in mana de partea piciorului sanatos.
Ridicati-va pe piciorul sanatos cu ajutorul mainii libere.
Urcatul si coboratul scarilor
Regula generala - URCATI CU
PICIORUL SANATOS, COBORATI CU
PICIORUL BOLNAV. La urcare
sustinindu-va greutatea cu cele 2 carje urcati
o treapta cu piciorul sanatos, tragandu-l pe
cel bolnav ulterior. La coborare pozitionati
cele 2 carje pe treapta inferioara si incepeti
coborarea cu piciorul bolnav inainte. Apoi
coborati piciorul sanatos care va si mentine
greutatea corpului. Atunci cand scara are si
balustrada, aceasta poate tine locul uneia din
cele 2 carje.
Bastonul
Bastonul poate fi de un real folos daca aveti
mici probleme de echilibru, scaderea fortei
musculare sau durere la nivelul unuia dintre
membrele inferioare. Daca sunteti o persoana
in varsta, bastonul va poate ajuta sa duceti o
viata independenta.
Pozitionarea corecta
Manerul bastonului trebuie sa ajunga la
nivelul incheieturii mainii(pumnului)
dumneavoastra atunci cand stati in pozitie
dreapta. Cotul trebuie sa fie putin indoit
atunci cand tineti bastonul in mana.
Bastonul se tine in mana opusa partii care are
nevoie de sprijin (lipsa fortei musculare la
nivelul piciorului stang, va va obliga sa tineti
bastonul in mana dreapta).
Va multumim
pentru atentia
acordata !