TEZĂ DE CURS Tema: „Aplicaţiile conceptului Bobath in recuperarea persoanelor cu hemipareză spastică după AVC”
A efectuat: Dolinschi Anastasia,
studentă anul III Coordonator: Sarev Ira
Motto: „Nimic nu aduce mai mult beneficiu pentru membrele paralizate decît un sistem regulat de exerciţii fizice- active, daca bolnavul este capabil să le execute- pasive,în celelalte cazuri.”
/Robert Bentley Todd,psihician,Londra/
Motivarea alegerii temei Accidentul vascular cerebral (AVC),continuă să reprezinte o afecţiune neurologică gravă care ucide anual mii de persoane, fiind una dintre principalele cauze de mortalitate şi morbiditate din lume. Accidentul vascular este un factor etiologic al instalării dizabilităţilor pe termen lung, pacienţii care supravieţuiesc în urma producerii unui AVC rămân adesea cu simptome persistente ca: deficienţe de echilibru, deficienţe de percepţie, afazie, paralizia unor părţi ale corpului, depresie şi alte deprecieri ale funcţiei cognitive. Din acest motiv accidentul vascular cerebral reprezintă o problemă majoră de sănătate atât din punct de vedere al mortalităţii ridicate, cât şi din perspectiva sechelelor, cu efecte devastatoare asupra calităţii vieţii pacientului şi chiar a familiei acestuia. În timp ce recuperarea post AVC se poate finaliza cu obţinerea unor rezultate bune, în unele cazuri, recuperarea motorie este una modestă, indiferent de metoda aplicată în timpul recuperării. Incapacitatea de deplasare este un factor de handicap pe termen lung, recuperarea funcţiei motorii fiind considerată primordială în procesul de recuperare. În acest sens am studiat eficienţa metodei Bobath, alături de folosirea tehnicilor de recuperere, beneficiile aduse de utilizarea acestora în recuperarea post AVC. Informaţia epidemiologică Accidentul vascular cerebral este a treia cauză de mortalitate după afecţiunile cardiace şi boala neoplazică şi prima cauză în rîndul bolilor neurologice. AVC reprezintă o problemă majoră, cu implicaţii socio-economice importante, pentru că pacienţii care supravieţuiesc deseori rămân cu dizablităţi motorii şi cognitive severe, majoritatea neputând să-şi reia activitatea pe care o desfăşurau înaintea debutului bolii. Ca şi afecţiunile cardiovasculare, AVC este o suferinţă a vîrstei înaintate, însă, cu o frecvenţă mai mică, aceasta apare şi la tineri. Potrivit statisticelor mondiale la 40% din bolnavi post- AVC persistă deficienţe funcţionale moderate şi în 15% - 30% cazuri – severe. În anul 2011 în RM au fost înregistrate 12 043 cazuri noi de AVC. În structura mortalităţii în RM bolile cerebro-vasculare ocupă locul II cu 168.2 cazuri la 100 000 populaţie. Terapia recuperatorie este necesară în etapele iniţiale pentru 70 - 80% dintre supravieţuitori, iar pe termen lung aproximativ 50% menţin necesitatea întreţinerii sau îmbunătăţirii abilitaţilor şi posibilităţilor lor. Scopul și obiectivele lucrării Scopul lucrării este de a scoate în evidenţă beneficiile asocierii procedeelor metodei Bobath, alături de efectuarea tuturor metodelor in ansamblu. Obiectivele kinetoterapiei in recuperatea bolnavilor cu
hemipareza spastica dupa AVC:
1. Prevenirea deformărilor si a atitudinilor vicioase cauzate de modificările tonusului muscular; 2. Inhibarea schemelor anormale de mişcare şi postură; 3.Promovarea unor scheme complexe de mişcare; 4. Refacerea mobilităţii active,forţei şi coordonării pe partea afectată; 5. Dobîndirea unui grad de independenţă functională în autoîngrijire Ce este AVC? Disfuncţie neurologică acută de origine vasculară cu simptome si semne care corespund si implică ariile corticale. AVC–ul provoacă disfuncţie neuromotorie care produce hemiplegia sau paralizia unei jumătăţi a corpului incluzând membrele, trunchiul si câteodată faţa si structurile care sunt contralateral emisferei cerebrale lezate. Astfel, o leziune în emisfera cerebrală stângă (AVC în emisfera stângă) produce hemiplegie pe partea dreaptă si invers. Cînd apare un AVC? Un accident vascular cerebral apare atunci cand un vas de sange (o artera) care furnizeaza sange la nivelul unei zone a creierului se sparge sau este blocat de un cheag sangvin. In cateva minute, celulele nervoase din acea zona sunt afectate si ele pot muri in cateva ore. Ca rezultat, acea parte a corpului care este controlata de zona afectata a creierului nu mai poate functiona adecvat. In cazul in care apar simptome ale unui AVC este necesar un tratament de urgenta. In cazul in care tratamentul medical este inceput cat mai curand dupa aparitia simptomelor, cu atat mai putine celule nervoase vor fi afectate permanent Clasificarea clinică AVC ischemic-este cauzat de un cheag de sânge care blochează circulaţia sangvină dintr-o anumită zonă a creierului. Există mai multe mecanisme care pot duce la apariţia cheagului de sânge şi în final la producerea unui AVC ischemic. AVC hemoragic- se definește printr-o sângerare, extravazare difuză a sângelui în parenchimul (tesutul) cerebral, cu dilacerarea țesuturilor.Hemoragia cerebrală se poate produce prin două mecanisme: ruperea vaselor arteriale( apare, în general, la pacienții hipertensivi)și prin diapedeză( trecerea elementelor figurate, prin pereții vaselor sanguine, din sânge în țesuturi). Clasificare AVC Factori de risc: Nemodificabili: Modificabili, bine documentaţi: Vîrsta Hipertensiunea arterială Rasa Tabagism Sexul Diabet zaharat Greutatea ponderală mică la nastere Patologie carotidiană Anamnesticul familial de AVC sau Fibrilaţie arterială AIT Anemie falciformă Dislipidemie Stil alimentar Obezitate Inactivitate fizică Terapia hormonală postmenopauzală Stadiile evolutive după Brunnstrom flasc, imediat după debutul AVC, nu poate fi obţinută nici o miscare a membrelor; apare spasticitatea si câteva componente ale sinergiilor; spasticitatea creste si apare controlul voluntar în cadrul sinergiilor; spasticitatea începe să diminue si apar câteva miscări voluntare în afara sinergiilor; sinergiile încep să scadă ca amploare în actele motorii si apar câteva miscări active voluntare combinate, mai dificile; spasticitatea începe să scadă iar miscările coordonate se apropie de normal. Aspecte clinice după AVC: Deficitul motor. În faza acută – cu durată diferită de la câteva zile la câteva luni (de obicei este mai lung în cazul hemoragiilor cerebrale) – hemiplegia este flască. Urmează apoi faza de spasticitate însoţită de scheme primitive de miscare numite sincinezii. Procesul evolutiv se poate opri în oricare din aceste stadii. La membrul superior, spasticitatea interesează mai ales muschii flexori si pronatori ai antebraţului,flexorii pumnului si degetelor, adductori si rotatori interni ai umărului; iar la membrele inferioare,spasticitatea interesează extensorii genunchiului, flexori plantari, flexorii degetelor si supinatorii piciorului. Deficitul funcţional:tulburări de limbaj, tulburări de percepţie , tulburări mintale, emoţionale si comportamentale. Alte complicații:disfagia, redorile articulare multiple , disfunc ţia umărului , disfuncţia umărului. Ce este conceptul Bobath? Metoda kinetologică este reprezentată de un grup de exerciţii fizice, care au un sens şi un scop final unic.În general, metodele kinetologice poartă numele autorilor care le-au conceput.De-a lungul timpului au fost propuse şi utilizate în practica kinetologică numeroase metode dintre care unele audispărut, altele au dăinuit şi s-au perfecţionat.Dintre cele mai practicate, fără a fi egale ca importanţă, este această metodă,care are la bază reacţiile de redresare a capului,corpului şi urmăreşte modificări ale tonusului muscular (prin facilitare sau inhibiţie). Berta si Karel Bobath spun că: „baza tratamentului este inhibiţia miscărilor exagerate si facilitarea miscărilor fiziologice voluntare”. Obiectivul de bază a metodei Bobath Obiectivul principal al management-ului terapeutic, după Bobath, este de a facilita activitatea motrică controlată si a inhiba simptomele patologice ale hemiplegiei cum sunt: spasticitatea, reacţiile asociate, miscării în masă. Din păcate nu se poate vorbi despre o inhibare totală si irevocabilă a schemelor de miscare patologice, ele fiind expresia leziunilor cerebrale evidente si sunt imposibil de „sters” total. Orice stimul de intensitate supraliminală poate „trezi” un semn clinic al unei leziuni de SNC. Programul kinetic: Posturări Mobilizările pasive Ridicarea în asezat Ridicarea din asezat în ortostatism si invers Antrenarea mersului Reeducarea membrului superior Metode de evaluare a bolnavului post AVC
Factorii de risc pentru recurenţă de AVC;
Comorbidităţi medicale; Nivelul de conştienţă şi statusul cognitiv; Testarea screening a deglutiţiei; Examinarea tegumentelor pentru risc de escare; Funcţia intestinală şi a vezicii urinare; Mobilitatea, în raport cu necesitatea de asistenţă pentru mişcare; Riscul dezvoltării trombozei venelor profunde; Istoricul de administrare a antiplachetarelor şi anticoagulantelor. Concluzii: Sanatatea este definita de OMS ca o completa bunastare fizica,mentala si sociala care nu consta numai in absenta bolii sau infirmitatii. Am ales aceasta tema deoarece sistemul nervos face legatura dintre organism si mediul inconjurator ; controleaza si regleaza activitatea tuturor tesuturilor si organelor; este o suferinta grava a SNC care duce la modificari cerebrale, pierderea motilitatii unei parti din corp asociata sau nu cu tulburari de echilibru. Alaturi de tulburarile de motilitate apar si alte tulburari : de sensibilitate, sfincteriene, trofice, senzoriale, de comunicare. Știm că AVC-ul este cea mai frecventa afectiune neurologică cu caracter de urgenta. Principala problema pe care o determina AVC-ul atit la nivel personal cit si populațional,este cea a dizabilitații,peste 40 la sută dintre supraviețuitori raminind cu un grad variabil de impotență funcțională. Se apreciaza ca din 100 de sechelari dupa AVC: 80 ramin cu dizabilități de diferite intensități ,ce pot fi recuperate sau compensate prin preluare si prin adaptarea mediului de viață si doar la 10 persistă disfuncții majore care necesită institutionalizare. Aceste procente impresionante favorabile ideii de recuperare medicale se datorează unor principii bine puse la punct ce stau la baza metodologiei de lucru,adaptabile fiecarui pacient. S-a demonstrat că prin aplicarea programelor de kinetoterapie a fost posibilă atit diminuarea gradelor de anxietate și de depresie,cît și ameliorarea stării psihice a pacienților cu deficit funcțional moderat.