Conştiinţa

Conştiinţa reprezintă cea mai înaltă formă de reflectare obiectivă a lumii

înconjurătoare.
Conştiinţa îndeplineşte un rol important în viaţa omului.
Cu ajutorul ei omul se poate orienta în timp, spaţiu şi propria persoană.
Cu ajutorul conştiinţei omul îşi îndeplineşte diferite dorinţe,
 Sub aspect clinic, dereglările conştiinţei se deosebesc după intensitate, tipul şi
forma de exprimare psihopatologică.
 Pentru a aprecia aceste dereglări se folosesc următoarele criterii:
 1) orientarea în timp şi spaţiu;
 2) contactarea cu bolnavul;
 3) comportamentul bolnavului în timpul convorbirii;
 4) starea procesului de gândire abstractă.

Deosebim următoarele forme de dereglare a conştiinţei:

 cantitative: starea de obtuzie, de obnubilare, soporul, coma
 - calitative: stări delirante, oneiroide, amentive, crepusculare
Dereglările cantitative ale conştiinţei

Starea de obtuzie se caracterizează prin ridicarea pragurilor senzoriale.

Răspunsurile bolnavului sunt inexacte din cauza somnolenţei.
El vorbeşte greu, răspunde la întrebări după o pauză, lent, face greşeli în
expunere, vocea este monotonă.
Obtuzia apare la bolnavi
• cu stări subfebrile,
• în surmenaj şi oboseală,
• traume cranio-cerebrale acute.
Dereglările cantitative ale conştiinţei

Starea de obnubilare este o formă mai gravă decât obtuzia.

Răspunsurile bolnavului sunt neadecvate, abundente.
Bolnavul este bradipsihic şi bradikinetic, se orientează greu
în spaţiu, răspunde cu întârziere.
Apar o serie de mişcări haotice, dezordonate.
Se întâlneşte
 la bolnavi cu intoxicaţii,
 psihoze infecţioase,
 contuzii cerebrale.
Dereglările cantitative ale conştiinţei

Soporul exprimă o perturbare gravă a conştiinţei însoţită de amnezie şi

dezorientare temporo-spaţială.
In cadrul soporului nu se mai poate lua legătura verbală cu bolnavul, iar
răspunsurile la stimuli externi sunt slabe şi de multe ori inadecvate.
Se întâlneşte la bolnavi
cu leziuni cerebrale: toxice, traumatice, infecţioase
Dereglările cantitative ale conştiinţei

Coma este cea mai gravă formă de tulburare a conştiinţei.

Posibilitatea de colaborare este abolită.
La bolnavi lipsesc reflexele şi reacţiile la excitanţii mediului ambiant.
Apare la bolnavi
 cu diabet zaharat,
 boli somatice, infecţioase, organice,
 traume cerebrale,
 tumori.
 Dereglările calitative ale conştiinţei
Stările delirante. Tulburările de conştiinţă de tip delirant se caracterizează prin
dezorientare în spaţiu, în timp cu păstrarea orientării în personalitate.
Apar tulburări masive de percepţie sub formă de halucinaţii vizuale, iluzii, pareidolii,
fragmente de idei delirante absurde.
Bolnavul vede figuri de draci, şerpi, pisici, câini.
Bolnavii sunt agitaţi, cu manifestări motorii.
Se întâlnesc diferite variante de stări delirante:
1) Stare delirantă abortivă, când clinica delirului este redusă şi se manifestă prin stări
de insomnie, frică, halucinaţii vizuale sub formă de fotopsii.
2) Stare delirantă cu caracter profesional. Dezorientarea în timp şi spaţiu este mai
profundă. Pe fondul halucinaţiilor şi iluziilor vizuale apare o excitaţie motorie cu
îndeplinirea acţiunilor profesionale cu un caracter automat.
3) Stare delirantă musitantă. Este o stare de dereglare profundă a conştiinţei cu
excitaţii motorii, mişcări necoordonate, stereotipice, în limita patulu.
Durata stărilor delirante este de 2-7 zile. Se întâlnesc în psihozele toxice, somatogene,
infecţioase, organice. i
Dereglările calitative ale conştiinţei

Starea oneroidă. Bolnavul are impresia că totul se petrece în vis şi la fel ca şi în vis
scenele sunt caleidoscopice, haotice
In funcţie de fondul afectiv, evidenţiem trei variante de sindrom oneiroid:
• expansiv,
• depresiv,
• Mixt

Varianta expansivă apare sub formă de euforie cu o dispoziţie bună, cu halucinaţii

vizuale fantastice, cosmice.
Varianta depresivă se caracterizează printr-un afect depresiv cu imagini de catastrofă.
în varianta mixtă apar trăiri tranzitorii, caracteristice pentru ambele variante.
Amentia este o dereglare profundă a conştiinţei cu dezorientare totală şi pierderea
contactului cu mediul ambiant.
Apare o incoerenţă a gândirii, vorbirea devine o „salată de cuvinte", fără sens sau
din silabe. Excitaţia motorie este însoţită de plâns cu mişcări haotice, neregulate,
cu diferite grimase.
Excitaţia se produce de obicei în limita patului.
La bolnavi se observă halucinaţii, iluzii vizuale, auditive, fragmentare.
Deseori apare delir de persecuţie, otrăvire, influenţă, simptome catatonice sub
formă de ecolalie, ecopraxie şi stereotipii.
Amenţia se întâlneşte
în psihozele infecţioase, somatogene, toxice, organice, schizofrenie.
Starea crepusculară. Apare brusc sub formă de dereglări profunde ale conştiinţei
şi cu un automatism motor.
Tabloul clinic se compune din halucinaţii şi iluzii vizuale, auditive, delir de
urmărire şi influenţă.
Aceste simptome apar pe un fond activ de frică, anxietate, ură.
Sub influenţa acestor dereglări bolnavii fac diferite crime.
Starea crepusculară durează de Ia câteva minute la câteva zile. La sfârşit apare o
amnezie totală.
 Se deosebesc următoarele variante ale stărilor crepusculare:
1. Automatismul ambulator se caracterizează printr-un comportament automat de
acţiuni de deplasare. Bolnavul foloseşte adecvat mijloacele de transport, procură
biletele la casă, mecanic traversează strada. Ieşind din această stare,
conştientizează cu nedumerire că se găseşte în alt capăt al oraşului sau chiar în
altă localitate.
2. Somnambulismul (lunatismul). în timpul somnului, bolnavul face diferite mişcări,
umblă prin odaie, poate ieşi din casă. A doua zi nu-şi aminteşte nimic.
3. Fugile şi transele sunt trăiri de un automatism ambulator de scurtă durată, de
două-trei minute. Bolnavii încep să se învârtească pe loc, aruncă hainele de pe ei.
După ieşire din această stare se observă amnezie.
4. Absenţa - o variantă a automatismului ambulator cu o durată de 2-3 secunde.

Stările crepusculare se întâlnesc la bolnavi cu epilepsie, psihoze organice.

MULTUMESC
 Latescu Constantin M 1524