PSIHIATRIE

CURS 2
 SINDROAME PSIHOPATOLOGICE

SINDROMUL DEPRESIV

SINDROMUL ANXIOS

SINDROMUL MANIACAL

SINDROMUL ASTENIC

SINDROMUL FOBIC

SINDROMUL OBSESIV

SINDROMUL DELIRANT

SINDROMUL DE TRANSPARENŢĂ – INFLUENŢĂ

SINDROMUL DE CONVERSIUNE SOMATICĂ

 SINDROAME PSIHOPATOLOGICE

SINDROMUL DEPRESIV
Depresia= trăire dezagreabilă= suferinţă morală.
Pacientul îşi pierde simţul valoric, totul se devalorizează,
în primul rând propria persoană.
- se asociază inhibiţia psihomotorie, care poate oscila de la lentoare la stupor.
Din stupor se trece în raptus, când pacientul se poate sinucide.
Raptus = manifestare bruscă şi irezistibilă, care îl împinge pe subiect
la o acţiune cu consecinţe uneori tragice:
fugă, sinucidere, omor
 SINDROAME PSIHOPATOLOGICE

• Manifestările sindromului depresiv:

- bradipsihie= lentoare a activităţii psihice.
- comportament lent, sărac, cu gesturi puţine,
- postură depresivă (capul în jos şi mâinile încrucişate pe abdomen),
- bradipsihie = vorbire lentă
- tulburări de atenţie, memorie, învăţare
- scad iniţiativele, scade apetitul sexual
- nivelul energetic = f. scăzut; pacientul are o permanentă stare de oboseală, mai accentuată dimineaţa
- insomnia de trezire; perioade scurte de somn, cu coşmaruri cu conţinut morbid (morţi, cruci, cimitire)
- scade pofta de mâncare→ anorexie→ scădere în greutate
- cea mai frecv. proiecţie somatică a depresiei = abdominală: colici biliare, spasme intestinale, constipaţia
- apare o ideaţie patologică fără substrat real, imposibil de combătut logic. Apar idei de devalorizare,
inutilitate a vieţii, idei de vinovăţie, idei hipocondriace. În timp, se ajunge la delir de depresie, care
poate fi:
• delir de inutilitate→ suicid
• delir de culpabilitate: depresivul este repliat pe trecutul dureros şi aproape nu sesizează
prezentul, iar viitorul este complet anulat. Replierea pe trecutul dureros generează
delirul de vinovăţie, care duce la autodenunţare pentru fraude imaginare. Pacientul se
simte vinovat pentru toate eşecurile familiei.
 SINDROAME PSIHOPATOLOGICE

SINDROMUL ANXIOS
Anxietatea = frică nejustificată, fără obiect
- este mai accentuată seara
- anxiosul se simte tensionat, are tremurături fine ale extremităţilor
şi la nivelul stomacului
- are proiecţii somatice: tulburări de tranzit intestinal (diaree), tahicardie,
uşoare creşteri ale TA, transpiraţii.
- există teama de a rămâne singur, are nevoie de o prezenţă ocrotitoare
- nu suportă să stea pe întuneric
- are o privire „de frică”, caută puncte de sprijin, e neliniştit psihomotor
- apare insomnia de adormire, datorită incapacităţii de relaxare şi teama de a nu muri în somn
- poate apărea criza de atac de panică: frică paroxistică tematizată (frică de moarte iminentă), însoţită
de trăiri subiective dezagreabile (senzaţie de presiune precordială, nod în gât, lipsă de aer, tulburări
vegetative: tahicardie cu palpitaţii, creşte TA, paloare, transpiraţii reci). Aceste crize pot surveni seara
sau noaptea, trezind pacientul din somn.
 SINDROAME PSIHOPATOLOGICE
SINDROMUL MANIACAL
Este centrat de manie = echivalentul veseliei din normalitate
- maniacalul afirmă că se simte excelent, nu are conştiinţa bolii
(nu acceptă internarea), induce buna dispoziţie persoanelor din jur
- pacientul hipervalorizează propria persoană
şi lumea din jur = megalomanie: el este cel mai…
- stabileşte uşor relaţii sociale (dar care sunt superficiale), se împodobeşte, poartă culori foarte vii
- apare tahipsihie (accelerarea activităţii psihice), care poate merge până la fuga de idei,
- este hiperactiv, începe multe lucruri deodată, dar nu are răbdare să le termine
- are o mimică veselă, o abundenţă de gesturi, îşi trăieşte viaţa ca pe o sărbătoare continuă, cheltuie
foarte mulţi bani, are o veselie care se transmite, cântă, dansează, recită
- este bulimic, dar scade în greutate datorită agitaţiei şi a metabolismului crescut
- maniacalul este decenzurat, fără inhibiţii, iubeşte intensiv, este dezinhibat erotic
- poate avea insomnii pe toată durata nopţii, dar nu le resimte, rezistă chiar la 10 nopţi de nesomn
- atenţia este vie dar memoria este redusă
- poate apărea delirul megaloman cu teme de invenţie, de personaj ilustru (susţine că a inventat
diverse mecanisme, sau că este un personaj celebru)
- maniacalul poate fi un reformator social (prin hiperactivitatea sa şi prin faptul că mobilizează
persoanele din jur)
 SINDROAME PSIHOPATOLOGICE
SINDROMUL ASTENIC

= Este o trăire legată de nivelul energetic, caracterizată

printr-un deficit energetic foarte mare
- pacientul are permanent senzaţia de oboseală
- apare o tulburare de dispoziţie caracterizată prin
scăderea interesului pentru viaţă, un sentiment general de insatisfacţie,
lipsă de răbdare, iritabilitate.
- Sindromul astenic este constitut din triada: ASTENIE, CEFALEE, INSOMNIE
• ASTENIA este un deficit energetic pe care pacientul îl resimte neplăcut; este mai
accentuată dimineaţa, se mai ameliorează către amiază, apoi reapare seara. Nu dispare
după repaus.
• CEFALEEA este mai intensă dimineaţa şi seara, are diverse caractere
• INSOMNIA DE ADORMIRE – adormirea este dificilă, somnul este superficial, cu treziri
frecvente, fără caracter odihnitor. Pacientul are senzaţia că nu a dormit deloc, fiind mai
obosit la trezire decât la culcare
 SINDROAME PSIHOPATOLOGICE
SINDROMUL FOBIC

Fobia = teamă iraţională şi obsedantă,

referitoare la anumite obiecte sau situaţii
Fobiile pot fi: Sociale
Spaţiale
Speciale
• fobiile sociale – cuprind: teama de a nu roşi în public, de a mânca în public, de a întâlni persoane
necunoscute, teama de examene
• fobiile spaţiale
• fobia de înălţime: pacientul nu merge cu avionul, nu traversează poduri, nu foloseşte
telecabina, coboară scările în lateral sau cu spatele
• claustrofobia: teama de spaţii închise; nu merg cu liftul, vagonul de dormit etc
• agorafobia: teama de spaţii largi şi aglomerate (magazine, mijloace de transport în comun).
Pacienţii nu ies niciodată neînsoţiţi pe stradă. Dacă sunt singuri, pot face atacuri de panică
• fobii speciale: de microbi, de animale, de obiecte ascuţite, de moarte, de întuneric, de cancer.
SINDROAME PSIHOPATOLOGICE

CELE MAI FRECVENTE FOBII

 SINDROAME PSIHOPATOLOGICE
SINDROMUL OBSESIV

Obsesia = trăire paralizantă care invadează conştiinţa

şi pe care pacientul o reclamă, încearcă să scape de ea,
dar nu reuşeşte.

Există mai multe tipuri de trăiri obsesive:

- idei obsesive - cu conţinut abstract: „unde se termină infinitul”, „unde e Dumnezeu?”
- numărătoarea obsesivă - pacientul numără totul: paşi, maşini, stâlpi de telegraf etc
- verificarea obsesivă - pacientul verifică de zeci de ori dacă: a încuiat uşa, a stins lumina etc
- actul obsesiv = compulsie: este legat de fobii (de murdărie, de microbi). Poate să se desfăşoare ca o
succesiune de acte obsesive, alcătuind un ritual obsesiv. Dacă este întrerupt în timpul ritualului,
pacientul îl reia de la capăt
- impulsiunea obsesivă este tendinţa acută de a face un act auto/heteroagresiv. Pacientul se teme să nu
îşi piardă controlul. Este corelată cu fobii: fobia de obiecte ascuţite (astfel că pacientul nu ţine
obiecte ascuţite în casă), cu fobia de a nu spune cuvinte urâte în biserică, de a nu-şi omorî copilul, de
a nu lovi.
 SINDROAME PSIHOPATOLOGICE
SINDROMUL DELIRANT

Delirul = o dezordine a gândirii care face ca faptele imaginare

să fie luate drept fapte reale.

Delirul poate fi:

- delir sistematizat: este foarte bine construit logic,
nu i se poate găsi nici o fisură, dar premisa de la care porneşte
nu este reală. Delirul îi poate convinge şi pe alţii. Nu se însoţeşte de alte simptome psihotice (halucinaţii,
sindrom de transparenţă-influenţă). Apare în paranoia. Tematica poate fi: de persecuţie, erotomanie etc
- delir nesistematizat: nu are logică, pacientul nu îl argumentează. Este mai frecvent în schizofrenie.

• Exemple de delir, în funcţie de tematică:

- delir megaloman: de personaj ilustru, de invenţie
- delir de persecuţie
- de otrăvire
- erotomanie
- de posesiune demonică
 SINDROAME PSIHOPATOLOGICE

SINDROMUL DE TRANSPARENȚĂ-INFLUENȚĂ

- sindromul apare în schizofrenie şi în parafrenie.

- cuprinde:
1. Delirul de influenţă exterioară: pacientul este convins
că este manipulat din exterior prin diverse metode
(laser, ultrasunete, radiaţii, telepatie), că i se citesc gândurile,
i se pare că gândurile îi sunt impuse, nu sunt ale lui.
Pacientul se simte ca un robot, afirmă că mişcările pe care le face
sunt dirijate din exterior.
2. Mentismul – este o avalanşă supărătoare de gânduri,
pe care bolnavul nu o poate stăpâni.
 SINDROAME PSIHOPATOLOGICE

SINDROMUL DE CONVERSIUNE SOMATICĂ

• apare de obicei la personalităţile isterice şi

mai ales în nevrozele isterice.
Suferinţa nevrotică se converteşte pe un segment
somatic şi imită boala.
Exemple:
- boli neurologice (cele mai frecvente): paralizii, convulsii
- ORL: surditate, mutism
- Oftalmologie: pacienţii imită cecitatea
- Interne: imită crize de astm bronşic
- Endocrine: crize de spasmofilie.
• Aceste manifestări urmăresc întotdeauna un beneficiu secundar. Cu toate acestea, este absolut
necesară excluderea unei cauze organice.
 NEVROZE

Nevroza= tulburare mentală care nu atinge funcţiile esenţiale

ale personalităţii, de care subiectul este în mod dureros conştient.
• Dintr-o nevroză se poate ieşi nu numai printr-o terapie adecvată,
dar şi printr-o trăire pozitivă de viaţă;
nevroza poate trece de la sine atunci când individul
se hotărăşte la aceasta.

• Simptomele generale în nevroze:

- stare de nerăbdare, iritabilitate, irascibilitate
- individul este permanent nemulţumit, are nevoie de sprijin
din partea celor din jur, cu dependenţă faţă de aceştia
- tonusul afectiv este în general de disforie= stare de iritabilitate morocănoasă.

• Nevrozele capătă specificitate în funcţie de forma lor clinică.

1. Nevroza astenică
- se caracterizează prin prezenţa sindromului astenic,
alături de simptomele generale din nevroze
- sindromul astenic: pacientul îşi simte corpul greu,
acuză o stare de oboseală accentuată dimineaţa la trezire,
cefalee mai pronunţată dimineaţa
- seara apare insomnia de adormire, somnul îşi pierde
caracterul reconfortant, dimineaţa pacientul afirmă
frecvent că nu a dormit deloc
- apare la personalităţile astenice şi în condiţii de
epuizare fizică şi psihică
- tratament: trofic cerebral+ hipnotic+inserţia bolnavului
într-un program ce are ca obiectiv dinamizarea sa.
2. Nevroza depresivă
- există un sindrom depresiv de intensitate nevrotică
(= intensitate mai mică, în care nu va apărea niciodată delirul depresiv
şi nici starea de stupor).
Se asociază cu simptome generale ale nevrozelor
- tabloul clinic poate fi dominat de inhibiţie psihomotorie cu
scăderea randamentului şi idei de culpabilitate
- pacientul plânge foarte mult, poate fi prezentă bulimia
- apar în special insomnii, dar la unii bolnavi poate apărea o stare de somnolenţă permanentă
- lipsa poftei de mâncare, scădere în greutate, constipaţie, dureri abdominale difuze, în special cu
caracter colicativ, colici biliare.
- depresivul îşi simte corpul greu, dezagreabil, e pesimist, îşi trăieşte dureros sentimentul de
incapacitate
- tratament: antidepresive+ hipnotice
- la nevroticul depresiv nu există risc suicidar, de aceea se poate trata ambulator.
3. Nevroza anxioasă
- se caract. prin prezenţa unui sindrom anxios
+ simptome generale ale nevrozelor
- apare la perfecţionişti dar şi la personalităţile anxioase
- pacientul nu îşi găseşte locul, pare chinuit, prezintă tremor, cresc pulsul şi TA
- se poate complica prin crize de atac de panică
- tratament: tranchilizante cu acţiune anxiolitică (Diazepam, Oxazepam)
- prezenţa crizelor de atac de panică prelungeşte tratamentul până la 1-2 ani

4. Nevroza fobică
- se caracterizează prin prezenţa sindromului fobic
- la început apar 1-2 fobii, iar pe parcurs pacientul are tendinţa de a-şi îmbogăţi fobiile
- în contact cu obiectul fobogen, pacientul face atac de panică
- tratament: tranchilizante, apoi psihoterapie comportamentală de decondiţionare. Exemplu: la
pacientul care suferă de agorafobie: întâi îl obişnuim cu gândul că trebuie să iasă din casă; apoi iese
însoţit, dar nu de către personal sanitar; apoi iese singur pe distanţe mici; apoi îl rugăm să facă piaţa
etc
- dacă nu este tratată la timp, nevroza fobică se cronicizează. Tratamentul se face în spital.
5. Nevroza obsesivă
- este cea mai gravă, se cronicizează în timp.
- Este centrată de sindromul obsesiv
- obsesivul este frământat permanent de trăirile sale,
are adevărate ritualuri obsesive, care îi ocupă foarte mult timp
- apare mai ales la personalităţile perfecţioniste
- tratament: antidepresive care modifică tonusul afectiv
şi psihoterapie de decondiţionare.

6. Nevroza isterică
- este singura în care lipsesc simptomele generale ale nevrozelor
- apar simptome corporale care imită afecţiuni, constituind
sindromul de conversiune somatică
- aproape întotdeauna există un beneficiu secundar
- este posibil ca în tabloul clinic să apară leşinul isteric
- tratament: psihoterapie sugestivă
 PSIHOZE
TULBURĂRI AFECTIVE PERIODICE (TAP)
= psihoza maniaco-depresivă = psihoza bipolară
= afecţiuni de intensitate psihotică, care au ca nucleu suferinţa afectivă
- debutează în general în a 3-a decadă de viaţă şi evoluează ciclic;
- între ciclurile afective, starea de remisiune este completă
- odată boala apărută, evoluează întreaga viaţă; stabilizarea = rareori posibilă.
• TAP poate fi de mai multe tipuri:
- bipolar I: ambele episoade (maniacal şi depresiv) sunt de intensitate clinică
- bipolar II: numai episodul depresiv este de intensitate clinică, iar celelalte
sunt de obicei episoade hipomaniacale subclinice.

• Cauzele tulburărilor afective:

- există un risc de transmisiune genetică
- personalităţile de tip ciclotim
- teoria biochimică cerebrală: în depresie – este scăzut nivelului serotoninei,
iar în manie creşte noradrenalina
- factori sezonieri: sunt implicaţi mai ales în depresie. S-a constatat că există
o prevalenţă crescută a depresiei în emisfera nordică, toamna şi iarna,
când scade luminozitatea.
TULBURĂRI AFECTIVE PERIODICE (TAP)
• Debutul TAP:
- se face fie prin episod maniacal, fie prin episod depresiv.
- La primul episod, dacă debutul este maniacal, urmează imediat
un viraj depresiv, fără interval liber.
La fel, dacă debutul este depresiv, apare imediat un viraj maniacal.
După această succesiune, apare intervalul liber.
•
• Tipuri clinice de episoade de debut:
1. Debut prin episod de hipomanie
2. Debutul prin manie
3. Debut prin depresie
TULBURĂRI AFECTIVE PERIODICE (TAP)
• Tipuri clinice de episoade de debut:
1. Debut prin episod de hipomanie, care constă din:
- stare de foarte bine, de bună dispoziţie, pe care pacientul o
recunoaşte
- sunt indivizi dinamici, vorbăreţi, mai energici decât obişnuit
- pot avea un randament profesional excelent (memorie mai
bună)
- au nevoie de somn scăzută, dar nu se simt obosiţi
- pot fi mari cheltuitori, mai dezinhibaţi, au poftă de mâncare b. Episod depresiv de intensitate medie: se
excesivă,
dar nu seîngraşă, deoarece consumă multă energie
- această fază este bine tolerată în familie şi la locul de muncă.
2. Debutul prin manie:
a. mania simplă: are toate semnele sindromului maniacal
b. mania delirantă: în care este foarte evident delirul
megaloman
c. mania agitată, furioasă (= furor maniacal), când pacientul
poate fi agresiv, este iritabil, poate ajunge la explozii agresive,
agitaţie psihomotorie de tip maniacal
3. Debut prin depresie: poate fi:
a. episod depresiv uşor: depresia moderată,
pacientul nu se internează, dar se constată
scăderea iniţiativelor, scăderea
randamentului în muncă, lentoare în
comportament şi gândire, pacientul îşi pierde
interesul pentru lucruri care îl pasionau. Pot
apărea tulb. de somn (insomnia matinală). În
această fază nu apare stuporul depresiv şi nici
delir.
amplifică puţin simptomatologia de mai sus.
Poate apărea ideaţia cu tematică depresivă
(de culpabilitate, de depreciere, de
inutilitate), fără a exista risc suicidar.
c. Episod depresiv sever, care poate fi:
- cu siptome psihotice: apare delirul cu
tematică depresivă (de culpabilitate,
inutilitate, depreciere, hipocondriac), asociat
cu stuporul. Există risc suicidar crescut, de
aceea obligă la internarea în spital
- fără simptome psihotice: nu există delir.
Riscul suicidar este crescut.
Tratamentul TAP
1. În episodul maniacal se administrează: HALOPERIDOL= neuroleptic
incisiv, acţiune antipsihotică şi antimaniacală
• 10 picături= 1 mg
• Doza terapeutică= 15-20-40 mg, care nu se administrează de la început,
ci se începe cu doze mai mici, care cresc progresiv.
• Doza eficientă depinde de pacient, se satbileşte prin tatonare
2. În episodul depresiv
a. când predomină inhibiţia psihomotorie se administrează antidepresive de zi, care sunt dinamizante,
dezinhibante: Antideprim (Imipramină), Ludiomil, Nortriptilină. Se adminstrează ziua, până la ora 15, cu
prudenţă la contraindicaţii (vezi farmacologie)
b. în depresia anxioasă se administrează: Amitriptilină, Mianserină, Prozac
c. în depresia delirantă se asociază un antidepresiv + un neuroleptic incisiv (!!! nu Haloperidol - induce depresia)
d. în situaţii extreme, în stuporul depresiv se poate face tratament cu electroşoc.

Evoluţia TAP:
- la început, intervalele libere sunt periodice, iar în timp există o tendinţă de scădere a acestor intervale, ajungându-
se la forme circulare= din depresie se trece în manie şi invers, fără interval liber
- recăderile pot apărea şi sub tratament, dar sunt mult mai rare (de obicei sunt declanşate de întreruperea
tratamentului)
VĂ MULȚUMESC !