Filmul „A beautiful mind” este despre un genial matematician al Americii, pe

nume John Nash, care este bolnav de schizofrenie, o boală care-i schimbă viaţa.
Schizofrenia este o boală complexă care nu are o singură trăsătură definitorie, ci
multiple simptome caracteristice din domenii diverse: cogniţie, afectivitate,
personalitate, activitate motorie.
Principala trăsătură clinică a schizofreniei este aceea că psihismul pacientului pare
rupt, fragmentat, disociat. Această disociere apare între ins şi ambianţă (cufundat
în lumea gândurilor, individul se rupe de realitate) şi intrapsihic (între principalele
funcţii şi procese psihice).
Psihismul îşi pierde unitatea, iar diferite aspecte a psihismului reflectă în mod
individual aspectele realităţii.
Simptome caracteristice schizofreniei:
Tulburări de expresie, de limbaj
Automatism mintal (sindromul Kadinski-Clerambault)
Gândire fragmentată, inabilitatea de raportare la lumea externă
Tipuri specifice de idei delirante şi halucinaţii
Dezorganizarea vorbirii şi a comportamentului, afect inadecvat
Voinţa este afectată. Bolnavul manifestă abulie, apatie, pierderea iniţiativei, lipsa
de orientare către un scop precis. Abulia este foarte frecventă şi foarte vizibilă
Conştiinţa de sine este alterată şi bolnavul nu mai conştientizează limitele
propriului Eu. Apare o stare de perplexitate în legătură cu propria identitate,
pierderea interesului pentru propria persoană şi pentru sensul existenţei sale. Apar
şi tulburări de schemă corporală şi a imaginii de sine a bolnavilor
Tulburările de gândire sunt reprezentate prin idei delirante, fragmentare,
nesistematizate de obicei, cu tematică de urmărire, de influenţă

1
Comunicarea şi relaţia cu lumea exterioară sunt afectate. Bolnavul pierde contactul
vital cu realitatea, se izolează şi manifestă o formă particulară de „închidere în
sine” patologică, de factură autistă
Schizofrenia paranoidă.În această formă, tabloul clinic se îmbogăţeşte prin apariţia
în câmpul percepţiilor a iluziilor şi halucinaţiilor adevărate şi a pseudo-
halucinaţiilor. Bolnavul aude şoapte, voci insultătoare, aude voci în cap sau i se
fură gândurile. Vârsta în jurul căreia debutează această formă de schizofrenie este
aproximativ 30 - 35 de ani. Ideaţia este frecvent paralizată de idei delirante. In-
terpretează fiecare gest, mimica celor din jur, ca exprimând gânduri îndreptate îm-
potriva lui. Treptat, temerile se generalizează, bolnavul devine retras în camera sa,
refuză alimentele, considerând că sunt otrăvite; alături de aceste interpretări
delirante, sunt semnele persecutorii: percepţiile se tulbură, bolnavul simte un gust
deosebit în gură, anumite mirosuri sau substante trimise în cameră, în mâncare, în
baie. Alteori bolnavii simt cum le sunt influenţate şi teleghidate gândurile şi
acţiunile lor prin aparate, unde, raze, televiziune, radio sau telepatie. Se cred
hipnotizaţi, nu mai sunt „ei" ca înainte. Uneori işi simt corpul mai uşor, au senzaţia
că plutesc, nu mai au pondere; personalitatea este alterată, în sensul că se simt
dedublaţi. Alteori apar idei de gelozie, erotomanie, de filiaţie. Se cred substituiţi de
persoane importante sau se simt posedaţi de forţe oculte, mistice. Nu întotdeauna
bolnavii declară ideile delirante, ci le ascund, le disimulează. Aşa se explică de ce
deseori aceşti bolnavi sunt capabili de acţiuni cu aspect medico-legal, încercând să-
şi facă singuri dreptate. Evoluţia schizofreniei paranoide este de obicei cronică,
atunci când bolnavul nu se internează. Tratamentul instituit prompt şi precoce duce
la cele mai bune rezultate. Când apare pe un teren de nedezvoltare psihică (fond
oligofren), schizofrenia se numeşte „grefată".
John Nash suferă de schizofrenie paranoidă, lucru confirmat de simptomele lui:
delir, idei de persecuţie, tulburări de atenţie, afect inadecvat. Toate aceste lucruri

2
nu sunt evidente chiar de la începutul filmului, dar sunt elucidate pe parcurs. În
schimb, încă de la începutul filmului este clar că John este o persoană critică în
raport cu ceilalţi, dar nu şi cu sine, foarte orgolioasă, care nu poate suporta să fie
învins sau să nu aibă dreptate, din cauza orgoliului şi a sensibilităţii sale şi că este
dominat de idei de grandoare.
Deşi suferă de schizofrenie, John nu este dement, ci este o persoană raţională,
realistă, inteligentă, ceea ce devine clar din reacţiile lui: el nu înfruntă ceea ce este
periculos, nu o face pe curajosul, conştientizează pericolele, dar mai ales acceptă
tratamentul, internarea şi îşi conştientizează în mare parte singur boala. El află de
la medic şi de la soţie că este bolnav, dar se convinge de asta cu ajutorul
inteligenţei sale. Anume din acest motiv el refuză contactul cu personajele
halucinaţiilor sale – deoarece conştientizează pericolele şi riscurile pe care acestea
le reprezintă şi alege să nu şi le asume, pentru a se proteja pe sine (de „aventurile”
periculoase pe care le trăia cu ei) şi pentru a-şi proteja familia. Trebuie remarcat că
aceste personaje întruchipează unele vise şi dorinţe ale lui John: comisarul
reprezintă ideile de grandoare, dorinţa de a fi apreciat, recunoscut, dar şi de a se
simţi capabil de fapte măreţe (de a salva ţara, de a fi erou); iar colegul lui de
cameră reprezintă eul dorit al lui John – o persoană capabilă de a simţi afecţiune,
de a se ataşa de ceilalţi, un prieten devotat, dar şi o persoană cu picioarele pe
pămînt în acelaşi timp. Dar aceste personaje întruchipează şi temerile lui John: de a
fi urmărit, persecutat, de a fi în pericol şi de a fi manipulat. Totuşi John reuşeşte să
facă faţă acestor temeri cu ajutorul inteligenţei şi a raţionalităţii sale.
În pofida acestor fapte, boala îşi pune amprenta pe John, afectându-i chiar şi
mersul, mişcările lui şi făcându-l să devină subiectul de amuzament al unora.
Deşi nu tocmai uşoară soartă i-a fost dată, dar John Nash i-a făcut faţă cu succes,
iar meritele i-au fost recunoscute, când în 1994 obţine Premiul Nobel în Economie

3
pentru pionierele sale analize ale echilibrului în teoria jocurilor necooperative.