Cuprins:

1. Introducere:

1.1. Scurt istoric

1.2. Definiții generale

1.3. Particularități de vîrstă și sex

2. Dezvoltarea și funcționalitatea sistemului venos:

2.1. Embriologie

2.2. Fiziologie

2.3. Histologie și Morfologie

3. Anatomia Sistemului Venos al Membrelor superioare și inferioare:

3.1. Anatomia venelor membrului superior

3.2. Anatomia venelor membrului inferior

4. Anatomia venelor capului și gîtului:

5. Anatomia venelor organelor interne:

5.1. Anatomia clinică a venelor plămînilor și venelor pulmonare

5.2. Mecanismul de control al circulației coronariene și proceselor de schimb în cord

5.3. Topografia sistemului venos intramural in ventriculi.

5.4. Vascularizarea venoasă a ficatului ???

5.5. Anatomia funcțională al venelor stomacului

5.6. Anatomia funcțională a sistemului venos la nivelului intestinului gros și subțire.

5.7. Sistemul venos funcțional al rinichiului și pancreasului

5.8. Structura segmentară a vascularizației venoase la nivelul vizicii biliare

1.1. Scurt istoric:

"În tot corpul arterele animalelor sunt amestecate cu vene și venele cu arterele, și atât
venele cât și arterele sunt amestecate cu nervii și nervii cu aceste... Și, desigur, utilitatea unei
astfel de împletiri complete este foarte evidentă, dacă, adică, este un lucru util pentru toate
părțile animalului să fie hrănite." -- Galen, secolul al II-lea d.Hr.

Venele și arterele corpului uman au fost obiecte de studiu, atâta timp cât a existat interes în
anatomie. Semnificația lor, deși nu întotdeauna bine înțeleasă, a fost o întrebare importantă în
istoria anatomiei și fiziologiei.[1]

Galen, de exemplu, a descris aorta ca fiind "un trunchi împărțit în mai multe ramuri și
crengi" care hrănesc corpul. Medicii antici nici măcar nu erau siguri că arterele și venele
făceau lucruri diferite pentru organism, deși au înțeles repede că au acționat diferit atunci
când au fost tăiate, venele fiind pline de sânge și artere aparent goale. Odată ce acest lucru a
fost stabilit, înțelegerea relației lor unul cu altul a devenit o problemă deosebit de spinoasă.

Mulți anatomiști știau deja că pereții arterelor erau mai groși decât cei ai venelor, dar
atribuiau acest lucru naturii substanței care a trecut în fiecare dintre ele. Alte lucrări
anatomice au dus la identificarea caracteristicilor încurcate ale venelor.

"De aceea că există multe valve în venele care se opun inimii: arterele nu au nici una, cu
excepția la ieșirea din inimă. Prin urmare, primele vene pulsează, acestea din urmă nu
pulsează", scria medicul englez William Harvey în 1653. Aceste "uși mici", ca descoperitor
lor, anatomist paduan Hieronymus Fabricius ad Aquapendente le-a numit în 1603, părea să
împiedice sângele să curgă în mai mult de o direcție. Faimosul său elev Harvey a transformat
aceste observații într-o nouă fiziologie. El a stabilit experimental că arterele și venele aparțin
unui singur sistem circulator care a conectat inima și plămânii. În circulația sângelui (1628),
Harvey a utilizat disecții umane și animale, precum și observații ale pacienților vii pentru a
stabili această nouă viziune asupra sistemului circulator.[1]

Studierea sistemului venos, în vest, în mare parte a fost inițiată de В.Н. Шевкуненко.
Savant rus care a pus baza primelor cercetări realizate în multimple publicații. O etapa
importantă în istoria dezvoltării și studierii sistemului venos a fost constituită din stabilirea
variabilității. Studierea în special a variabilității a determinat o nouă etapă în concepția
organismului uman ca fiind un organism biologic complex.[3]
1.2.Definiții generale:

1.3.Particularități de vîrstă și sex

2. Dezvoltarea și funcționalitatea Sistemului Venos

3. Anatomia Sistemului Venos al Membrelor superioare și inferioare:

3.1. Anatomia venelor membrului superior

La nivelul venelor membrelor inferioare, are loc drenarea sîngelui lipsit de O2 și este
returnat cordului. Venele membrelor inferioare în raport cufascia superficială pot fi împărțite
în 2 grupuri – superficiale și profunde;

Venele profunde – sunt situate sub fascia profundă a membrului inferior și însoțesc arterele
majore

Venele superficiale – sunt prezente în țesutul subcutan care la rîndul lor colectează sîngele
din venele profunde.[4]

Venele profunde ale membrului inferior:

Venele membrului inferior sunt duble fiecărei artere cu excepția venei poplitee, femurală și
femurală profundă. Venele satelite ale arterelor comunică prin numeroase anastomoze
transversale între ele. Totodată, toate dispun de valvule ca și afluenții colaterali care
favorizează circulația venoasă între ele.[5]

Sistemul venos profund:

Începe cu

3.2. Anatomia venelor membrului superior

Venele membrului superior, în raportul cu fascia superficială se clasifică în vene

superficiale și vene profunde. Sunt caracterizate de un număr mare de valve și sunt unite prin
multe anastomoze.

Venele superficiale:
Bibliografie:

1. A History of the Arteies and Veins. Stanford.edu

2. Анатомия Человекаю. Е.С. Околокулака. 2008
3. Функционалная и прикладная анатомия венозной системы КАГАН И.И. 1969
4. Sapin
5. Stefanet