TESTAREA DE EFORT IN PRACTICA MEDICALA

Clasificarea testelor de efort

1. Teste cu efort submaximal standardizat, cu intensitate constanta – TESTUL MASTER

2. Teste cu efort submaximal, cu intensitate progresiva – pe covor rulant sau cicloergometru

Testul de efort ECG (sau EKG) este rezultatul asocierii dintre cel mai "fiziologic” mod de
provocare a stresului - efort fizic si cea mai accesibila metoda de depistare a efectului efortului
asupra cordului - electrocardiograma.

Vorbim astfel de clasica determinare:

- a frecventei cardiace si a tensiunii arteriale - in clinostatism, in ortostatism, in timpul

executarii unui efort, dupa terminarea lui
- inregistrarea electrocardiogramei – in repaus si in timpul efortului

care asigura o mare parte din cerintele necesare in vederea instituirii programului de
kinetoterapie.

Cand este indicat sa faci un test de efort?

 ai simptome cardiace (dureri in piept, respiratie dificila la efort, palpitatii) sugerand

o boala cardiaca ischemica;
 apartii unui grup cu risc cardiovascular mediu sau inalt (sindrom metabolic, diabet
zaharat sau factori de risc coronarian multipli), chiar daca nu ai simptome;
 urmezi un tratament pentru o boala cardiovasculara cunoscuta si medicul doreste
o evaluare a tratamentului sau a capacitatii functionale;
 esti sau urmeaza sa fii inclus intr-un program de recuperare medicala;
  esti barbat si ai peste 40 de ani sau femeie avand peste 50 de ani si intentionezi sa incepi
un program regulat de exercitii fizice. Aceste limite de varsta pot fi, si chiar este indicat
sa fie, mai joase pentru cei cu un stil de viata sedentar, cu factori de risc cardiovascular
prezenti sau cu antecedente familiale de boala cardiaca.
 esti sportiv amator sau de performanta si doresti sa-ti evaluezi capacitatea functionala sau
sa depistezi situatii in care efortul ar putea fi periculos pentru sanatate (de exemplu,
modificari ECG limita sau potential patologice).

Un test de efort ECG consta in efectuarea unui efort fizic standardizat, progresiv crescator, sub
monitorizarea permanenta a electrocardiogramei, tensiunii arteriale si uneori a altor parametri
cum ar fi saturatia in oxigen a sangelui etc.

Cat dureaza testul?

Testul de efort la covor rulant are avantajul simplitatii si poate fi utilizat de aproape toti pacientii,
inclusiv de cei obezi. Durata unui test de efort este, potrivit protocoalelor actuale, de 9-15
minute, rar mai mult. Aceasta, deoarece se considera ca la atingerea unui prag de 85-90% din
nivelul maxim individual calculat, pacientul are o capacitate functionala normala, iar daca pana
la acest prag nu apar modificari ECG sugestive sau simptome care sa limiteze efortul, se exclude,
in principiu, o boala cardiovasculara semnificativa hemodinamic.

In timpul efectuarii testarii de efort are loc o crestere progresiva a lucrului mecanic exprimat in
watts sau Joules. Cresterea lucrului mecanic prestat de subiect se obtine in cayul
cicloergometrului , prin cresterea reyistentei la pedalare si mentinerea vitezei de rotatie la
60/min. Viteza de pedalare dupa unii autori ar putea cobori pana la un minim de 40 rotatii/min,
fara ca rezultatul testarii sa fie influentat. La cicloergometru se utilizeaza trepte de effort de
25W/3 min.
Testul de efort se opreste la aparitia unor simptome sugestive (durere anginoasa, vertij, dispnee),
la scaderea sau cresterea excesive a tensiunii arteriale sau a frecventei cardiace, la aparitia
tulburarilor de ritm cardiac, la aparitia unor modificari ECG sugestive pentru ischemie
miocardica sau la atingerea frecventei cardiace tinta care, de cele mai multe ori, este frecventa
maximala (egala cu 220 – varsta in ani). La mai putin de 85-90% din aceasta, in absenta altor
criterii, testul de efort este neconcludent pentru depistarea ischemiei miocardice.

Redăm în tabel criteriile de oprire a testării de efort obligatoriu de a fi cunoscute de toți cei care
practică această modalitate de diagnostic. Subliniem faptul că atunci când testul se efectuează în
scop diagnostic el poate fi oprit în momentul apariției criteriilor de pozitivitate pentru ischemie
miocardică.
Pregatiri speciale si riscuri inainte de un test de efort

 testul va fi efectuat la cel putin 3 ore de la ultima masa;

 cafeaua, bauturile care contin cofeina sau „energizante”, alcoolul sunt in principiu
contraindicate in ziua testului;
 nu se va fuma cu cel putin 2 ore inainte si dupa efectuarea testului;
 medicamentele de uz cardiologic care pot influenta semnificativ testul de efort, in special
betablocantele, vor fi oprite cu 2-3 zile inainte sau cel putin in dimineata efectuarii
testului.

Recomandarea de oprire cu cateva zile inainte este valabila in mod special si pentru digoxin. In
primul rand, este contraindicata efectuarea testului la mai putin de doua-trei saptamani de la
debutul unei viroze (raceala, guturai, gripa); aceste afectiuni pot determina o afectare
inflamatorie a inimii ascunsa in repaus, care, in timpul sau dupa efort sa duca la aparitia unor
tulburari severe de ritm cardiac sau a insuficientei cardiace acute;

Testul de efort are valoare limitata in urmatoarele situatii:

 daca esti sub tratament cronic cu digoxin;

 daca esti purtator de stimulator cardiac sau prezentati diferite anomalii pe
electrocardiograma de repaus: bloc major de ramura stanga, hipertrofie ventriculara
stanga, sindroame de preexcitatie (tip Wolf-Parkinson-White) sau subdenivelare de
segment ST mai mare de 1 mm.

Contraindicatii pentru testul de efort

Este strict contraindicat sa faci un test de efort daca esti diagnosticat cu:
  infarct miocardic acut sau alte sindroame coronariene acute in primele 48 de ore;
 ritmuri cardiace foarte lente sau foarte rapide precum si valori ale tensiunii arteriale
necontrolate terapeutic;
 embolie pulmonara acuta;
 miocardita sau pericardita acute;
 disectie acuta sau cronica de aorta;
 stenoza aortica stransa;
 insuficienta cardiaca decompensata, cu fenomene congestive prezente;
 boli cardiace rare care se manifesta prin tulburari de ritm cardiac, in special ventriculare,
care prezinta un risc crescut de moarte aritmica (displazia aritmogena de ventrcul drept,
tahicardia ventriculara polimorfa catecolaminica);
 dizabilitate fizica, senzoriala sau mentala, care impiedica fie o buna colaborare medic-
pacient, fie efectuarea in conditii de siguranta a testului.

Aceasta enumerare este exhaustiva nu exclusiva, iar aprecierea potentialelor contraindicatii se

face individualizat pentru fiecare pacient.

De aceea, inaintea efectuarii testului de efort ECG este obligatoriu un consult cardiologic si
efectuarea unei electrocardiograme de repaus pentru a se exclude fie o afectiune cardiovasculara
acuta care sa contraindice testarea, fie o boala cardiaca preexistenta, ignorata, care sa se agraveze
la efort.

Complicatii dupa un test de efort

Testarea la efort poate avea o serie de complicatii cardiace sau non-cardiace. Acestea sunt rar
intalnite in practica. Analiza unui numar foarte mare de teste, pe pacienti neselectionati, a aratat
o mortalitate de 0,5 la 10.000 de teste efectuate.
Complicatiile cardiace, intalnite cu o frecventa de 2,3-4,8%, sunt reprezentate, in ordine
descrescatoare, de:

 hipotensiune arteriala
 insuficienta cardiaca acuta
 ritmuri cardiace rare (in special cand cauza este boala cardiaca ischemica)
 tahiaritmii ventriculare
 sindroame coronariene acute

Oricare dintre aceste complicatii este o indicatie de oprire imediata a testului si de instituire
a tratamentului adecvat, inclusiv defibrilare electrica sau alte manevre de resuscitare. Au mai fost
citate si hipotensiune sau lipotimii postefort, de regula, prin mecanism vagal. Complicatiile non-
cardiace sunt: durerile musculo-ligamentare sau articulare – de multe ori, cauza de oprire
a testului la pacientii cu conditie fizica redusa, traumatisme cu gravitate si localizari diferite
datorate dezechilibrarii si caderii de pe covorul rulant sau cicloergometru si starea de oboseala
extrema, care, uneori, poate persista mai multe zile dupa test.

In concluzie, desi nu este cea mai sensibila, testul de efort este cea mai accesibila, ieftina si
raspandita metoda de diagnostic neinvaziv a ischemiei cardiace induse de efortul fizic si
a consecintelor acesteia. Testul are o reproductibilitate buna, iar la pacientii cu risc
cardiovascular cel putin mediu, acuratetea cu care pune in evidenta boala cardiaca ischemica este
comparabila cu cea a unor explorari paraclinice invazive, cum ar fi coronarografia.

Testul de efort ECG este, de asemenea, o metoda accesibila pentru aprecierea capacitatii de efort
si a starii de sanatate inaintea inceperii sau reluarii unei activitati fizice sustinute.
BIBLIOGRAFIE

1. Testul de efort poate scoate la iveala afectiuni ascunse (medicover.ro)

2. Dumitru Zdrenghea, Dana Pop, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu”
Cluj-Napoca, Disciplina Cardiologie Recuperare. Spitalul Clinic de Recuperare, Secţia
Cardiologie Cluj-Napoca
3. E. Gligor, E. Zamora, Kinetoprofilaxia si Kinetoterapia in patologia cardio-vasculara, Ed.
Casa Cartii de Stiinta, Cluj Napoca, 2010
4. Izabela Lozinca, Kinetoterapia in afectiunile cardio vasculare, 2012