Universitatea “Petre Andrei” din Iaşi

Facultatea : de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei

Master : Consiliere educaţională şi intervenţie în orientarea şcolară şi vocaţională

Disciplina:
Consiliere şi intervenţie la copilul superior dotat
Tema :
Identificarea copiilor cu dotări superioare
Profilul pedagogic al copilului supradotat

1
 “Copilul dotat sau talentat este un tânăr care , la nivelul grădiniţei , a
cursurilor primare sau secundare a dovedit un potenţial aptitudinal de a atinge un
nivel înalt de competenţă în domeniile intelectual , artistic , academic specific , în
artele vizuale , teatru , muzică , dans , aptitudini de conducere având nevoie , în
consecinţă , de activităţi ce nu sunt în mod normal posibile în şcoală. “

Identificarea copiilor cu dotări superioare

În anii ’30 , L. H. Terman a folosit o modificare a scalei metrice de inteligenţă a

lui Alfred Binet pentru a-i evalua pe cei 1528 de copii supradotaţi identificaţi în Clifornia
. Aceştia aveau un IQ mediu de 150 , iar 80 dintre ei depăşeau 170 .
Apare următoarea problemă : în ce fel a stabilit el care copii se aflau în această
situţie , adică în ce mod a realizat eşantionarea ? Nu putea să se folosească de rezultatele
la un test de inteligenţă pentru simplul motiv că el tocmai încerca să studieze un astfel de
test , poate unul dintre primele aplicate pe continentul american. Cei nouă itemi folosiţi
de el pot fi şi astăzi daţi drept exemplu . Astfel , pentru fiecare copil au fost analizate :

 Douăsprezece pagini scrise de părinţi pentru a prezenta istoricul copilului.

 Opt pagini de informaţii şcolare redactate de dirigintele clasei.
 Rezultatele unui examen medical de o oră.
 Treizeci şi şapte de date antropometrice.
 Trei ore de testări asupra performanţelor şcolare privind citirea , raţionamentul
matematic , limbajul, ortografia , ştiinţele , literatura , civismul , istoria şi artele.
 Patru pagini scrise de elev privind propriile sale interese specifice.
 Inventarul cărţilor citite de elev în cele două luni precedente.
 Un test privind interesul pentru joc.
 O baterie de şapte teste caracteriale repartizate astfel : două chestionare privind
starea generală , trei privind interesele, preferinţele , atitudinile , un test de
sinceritate şi un test de stabilitate emoţională.

Aceste mijloace i-au permis lui Terman să găsească ceea ce căuta , şi anume o
eşantionare a copiilor dotaţi al căror coeficient de inteleigenţă i-ar situa în primii 1
% din populaţia şcolară. În plus , această metodă de selecţie i-a permis să identifice
90% dintre toţi copiii dotaţi din populaţia şcolară urbană a Californiei.
G. Hildreth a utilizat o metodă de depistare sofisticată , cuprinzând 65 de aspecte
regrupate în şase categorii distincte : calităţile intelectuale , capacitatea de manipulare
a limbajului , calităţile şcolare , aptitudinile şi talentele speciale, caracterul şi nivelul
de dezvoltare.
J.C. Terassier a creat un inventar de identifiocare a copiilor supradotaţi din mediul
şcolar destinat uzului părinţilor şi profesorilor . Totuşi , el recomandă o aplicare
ulterioară a unui test de inteligenţă.
Aceşti copii necesită programe şi/sau servicii educative superioare celor care se
găsesc, de regulă, în programa şcolară, în vederea realizǎrii contribuţiei lor faţǎ de
sine şi faţǎ de societate.

2
 Este posibil ca aceşti copii capabili de realizări înalte să nu-şi fi demonstrat încă
potenţialul printr-un randament înalt, de aceea este foarte importantǎ identificarea lor
de cǎtre persoane calificate profesional.
Este absolut necesar să fie luat în considerare conceptul de supradotare în toate
formele sale de manifestare, pentru dezvoltarea unui sistem potrivit de servicii, pentru
cea mai bună educare a elevilor cu potenţial variat şi multiplu.O alternativă pentru
orientarea spre succes este definirea supradotării ca fiind o dezvoltare avansată în
orice domeniu.
Tannenbaum introduce conceptul de şansǎ, ea presupune întâlnirea copilului
supradotat cu persoana care sǎ-l descopere şi sǎ-l orienteze.Toate aceste caracteristici
sunt utilizate în educaţia copiilor înzestraţi, iar evaluarea progresului se face pe toate
aceste direcţii
Joseph Renzulli a cuprins toate aceste direcţii în formula simplǎ a celor trei
cercuri, ce caracterizeazǎ:
-inteligenţa,
-creativitatea
-atingerea ţelurilor propuse.
Importanţa identificării timpurii a supradotaţilor este primordială şi constă tocmai
în faptul că majoritatea explicaţiilor despre diferenţele dintre potenţialitate şi situaţia
de supradotat îşi îndreaptă factorii familiari şi oportunităţile educative şi profesionale
spre diferenţele substanţiale din mediile favorabile timpurii.

Există diverse obstacole care pot împiedica un specialist să identifice un copil cu

aptitudini înalte, iar acesta să treacă neobservat:
-datorită unor aşteptări stereotipe de randament ridicat,
-false aşteptări,
-lipsa motivaţiei din partea elevului pentru participarea la o educaţie standardizată,
-încercarea de a nu-şi trăda înaltele abilităţi, neputinţele,
-comportament inadecvat şi timiditate.
În dezvoltarea talentului copilului supradotat sunt decisive sprijinul părinţilor , cât
şi cel al profesorilor .
Observaţiile empirice şi studiile de caz sugerează că trebuie să examinăm
atitudinile părinţilor în educaţia şi dezvoltarea copilului în primii ani de viaţă.

Dezvoltarea capacităţilor ştiinţifice depinde în primul rând de:

-determinările individuale,
-potenţialul intelectual,
-creativitate,
-motivaţia intrinsecă,
-curiozitatea cognitivă,
-preocupările pentru un domeniu specific.

Procedura de identificare trebuie făcută cu grijă implicând: părinţi, elevi, profesori

şi profesionişti în evaluare.
Identificarea trebuie să fie:
-pe întreaga perioadă a şcolarităţii

3
 -să folosească criterii multiple
-să fie incluzivă
-să fie dinamică şi continuă
-să fie corectă din punct de vedere cultural
-să se asigure că toate directiile de supradotare şi ariile de talent sunt identificate
-să recunoasca gradele de supradotare şi talent
-să fie organizată şi legată de diferenţierea traseelor de educaţie
-să fie deschisă pentru identificare precese şi să identifice toate stagiile de supradotare
-să primească informaţii de la toţi cei implicaţi.
Trăsăturile caracteristice apar de la vârste fragede. Nu toate trăsăturile sunt
exclusive dar copii supradotaţi le posedă în cel mai înalt grad (Silverman 1993)

Caracteristici intelectuale Caracteristici de personalitate

Excepţionala abilitate în raţionare Reflexiv
Curiozitate intelectuală Nevoia de a înţelege
Viteza mare de învăţare Nevoia de stimulare mentală
Uşurinţa în abstractizare Perfectionism
Gândire complexă Nevoia de precizie şi logică
Imaginaţie vie Excelent simţ al umorului
Preocupări morale precoce Sensibilitate, empatie
Pasiune pentru învăţare Intensitate
Putere de concentrare Perseverenţa
Gândire analitică Acută auto-stimulare
Gândire divergentă/creativitate Non conformism
Puternic simţ al dreptăţii Contestarea autorităţii
Capacitate de reflexie Tendinţa de introvertire

Nu toate caracteristicile supradotaţilor sunt pozitive ci există şi trăsături negative

dintre care enumerăm:
-încăpăţânarea
-neparticiparea în activităţile clasei
-lipsa de cooperare
-cinism
-neglijenţă şi dezorganizare
-tendinţa de contestare a autorităţii
-frustrări emoţionale
-sunt distraţi
-slab interes pentru detalii .
A privi „înzestrarea intelectuala şi emoţionala excepţională (“Gifted“) prin prisma
conceptului mai consacrat de "supradotat" poate conduce la unele confuzii.

Mituri despre copii "supradotaţi":

1. Sunt crema clasei .Nu neaparat. Uneori pot prezenta diverse tipuri de dizabilităţi în
învăţare ce pot rămâne nedescoperite la început. În acest caz cu trecerea timpului le
vine tot mai greu sa exceleze în învăţare.

4
2. Sunt atit de destepţi încât se descurcă cu sau fără programe speciale. Aparent se
descurcă bine de unii singuri, dar pot deveni plictisiţi şi să nu mai respecte regulile.
Aceste tendinţe se pot accentua cu vârsta când sarcinile de lucru devin mai
competitive.

3. "Gifted" şi talentaţi înseamnă acelaşi lucru . Nu în mod necesar. Nu exista nici o

regulă de corelare între acestea. Se fac diferenţieri mari între “înzestrat academic”,
“înzestrat intelectual”, “talentat” şi altele. Copii “gifted” necesită o curriculă
diferenţiată şi programe educative flexibile desfăşurate într-un mediu intelectual
special. Orice copil poate trece prin programe îmbogăţite, însă cei “gifted” şi
talentaţii au nevoi educative diferite şi au nevoie de programe educaţionale diferite.

4. Trebuie sa treaca prin şcoală împreună cu generaţia lor .Este adevarat ca un copil
“gifted” trebuie să interacţioneze social cu cei din propria generaţie, însă vârsta lui
cronologică nu corespunde cu vârsta sa mentală care poate fi mult mai mare. Să pui
un copil "gifted" în aceeaşi clasa cu alţi copii, care au vârsta mentală mult mai mică
decât a lui, constituie un chin şi o tortură pentru acel copil.

5. A fi “gifed” este ceva de invidiat . Marea majoritate a copiilor “gifted “ se simt

neânţeleşi şi izolaţi. Deseori sunt respinşi de către societatea colegilor din cauza
gusturilor şi opiniilor lor prea adulte. Aceasta poate crea probleme psihice specifice
cum sunt ADHD/ADD, sau altele ce au o incidenţă mai mare la copii “gifted “ decât
la ceilalţi copii.

Astfel spus , deşi testarea psihometrică a inteligenţei reprezintă încă un criteriu

foarte larg utilizat de identificare a copiilor supradotaţi , el nu este unicul. Psihologia
nu poate oferi încă o metodă universală.Testele de inteligenţă , atacate de la
începuturile lor, rămân principalul instrument de lucru , dar numai dacă sunt aplicate
de persoane specializate şi în condiţiile indicate de instrucţiunile testului.
În identificarea copiilor supradotaţi , un rol deosebit îl poate juca profesorii şi
familia. Aceştia sunt cei care vin permanent în contact cu elevii , iar diagnosticul lor
se poate baza pe o observaţie îndelungată, cu o valoare uneori superioară testelor de
inteligenţă . Trebuie însă evitat fenomenul numit de specialişti “autoîndeplinirea
profeţiei” .
Acesta este un motiv în plus pentru care copii cu înzestrări intelectuale şi
emoţionale excepţionale cer o atenţie specială.

5
 Profilul pedagogic al copilului supradotat

De mulţi ani , cercetătorii încercă să “deseneze” un portret robot al copiilor dotaţi

şi talentaţi.Degajarea unor trăsături caracteristice este însă o operaţie foarte
dificilă.Există un oarecare consens asupra faptului că aceşti copii nu formează un
grup omogen.
Copiii supradotaţi sau talentaţi necesită programe şi/sau servicii educative
superioare celor care se găsesc, de regulă, în programa şcolară, în vederea realizǎrii
contribuţiei lor faţǎ de sine şi faţǎ de societate. Toate aceste caracteristici sunt
utilizate în educaţia copiilor înzestraţi, iar evaluarea progresului se face pe toate
aceste direcţii. Importanţa identificării timpurii a supradotaţilor este primordială şi
constă tocmai în faptul că majoritatea explicaţiilor despre diferenţele dintre
potenţialitate şi situaţia de supradotat îşi îndreaptă factorii familiari şi oportunităţile
educative şi profesionale spre diferenţele substanţiale din mediile favorabile timpurii.
Studiul lui Terman a evidenţiat faptul că cei 800 de băieţi dotaţi , deveniţi între
timp adulţi , scriseseră cărţi , articole , piese de teatru şi nuvele ; aveau doctoratul ,
erau profesori universitari.
Astfel de rezultate au creat un număr de mituri referitoare la copiii dotaţi : copilul
dotat ar excela în toate domeniile ; el ar avea o bună performanţă şcolară şi o
puternică motivaţie în a-şi finaliza cu success studiile ; ar fi foarte bun în lectură şi
expresii orale ;ar fi întotdeauna un elev echilibrat , independent şi capabil de a se
autodirija.
Studii ulterioare au arătat că lucrurile nu sunt atât de simple şi că mulţi elevi
dotaţi sau talentaţi rămân neidentificaţi ca atare , pentru că nu se conformează acestui
stereotip .
Un alt cercetător a descris copilul dotat ca dispunând de un vocabular bun , având
abilităţi în a face rapid legături şi generalizări , înţelegând cu usurinţă conceptele
abstracte , cu o memorie extraordinară ,un nivel înalt de curiozitate şi găndire
divergentă.
Dupa o analiză a mai multor descrieri , James Galagher a concluzionat că ceea ce
au în comun aceşti copii este “îndemânarea în a absorbi concepte abstracte , a le
organiza mai eficace şi a le aplica mai adecvat decât colegii de generaţie”.
Pentru această categorie de copii s-a proiectat sistemul de educaţie de excelenţă,
sau educaţia copiilor supradotaţi .
Educaţia de excelenţă (en. Gifted education) este o educaţie care urmăreşte să
descopere, să dezvolte şi să promoveze potenţialul tuturor categoriilor de copii,
abilităţile şi poteţialele lor naturale (conceptul "nature and nurture" şi “hranirea
potenţialului natural) prin:
- intermediul unei educaţii individualizate,
- o curriculă de nivel internaţional (accelerare, îndrumare, mentorat),
- un mediu de formare armonioasă, echilibrată,
- cu personal talentat, cu vocaţie.
Educaţia de excelenţă este o formă a educaţiei de masă cu programe specifice
orientate spre dezvoltarea abilităţilor tuturor copiilor.

6
 Această educaţie este deschisă atât la intrare cât şi la ieşire, nefăcând discriminări
pe criterii legate de vârstă, sex, rasă, cultură, origine socială, avere, localizare
geografică, sau orice alte criterii.
Ţinând cont şi de nevoile speciale ale copiilor cu abilităţi deosebite de educaţie
specializată, cadrul legislativ actual permite noi condiţii de studiu în şcoli şi grădiniţe
capabile să răspundă eficient nevoilor acestora.

Gifted education urmăreşte:

-să creeze un mediu armonios pentru dezvoltarea inteligenţelor multiple, a
creativităţii umane şi a realizării personale
-să crească şi să educe indivizii pentru folosirea potenţialului lor creativ în slujba
dezvoltării lor interioare şi a unui mediu echilibrat de viaţă
-să susţină continuitatea legăurilor de familie puternice
-să întărească fundamentul unei vieţi sociale morale şi dezvoltarea unor relaţii
naturale, armonioase între indivizi şi grupuri
-să educe copiii privind protejarea şi restabilirea legăturii intime dintre om şi
natură .

Educaţia de excelenţă este un termen generic pentru practicile, procedurile şi

teoriile utilizate în educaţia copiilor înzestaţi şi talentaţi. Tinerii sunt uneori
identificaţi ca fiind înzestraţi în urma unor teste standard, cu toate că folosirea numai
a acestora este insuficientă.

Din punct de vedere pedagogic toate aceste teorii au dat derivate ce au influenţat
modul de predare şi stilurile de învăţare.

1.Taxonomia lui Bloom care a permis structurarea curriculei pe nivele de

inteligenţă şi etape de învăţare.
Eforturi de adaptare în educaţie se fac foarte intens în ultima perioadă pentru a
adecva stilurile de predare şi pentru vizuali-spaţiali, constatându-se că stilurile
expozitive clasice sunt adecvate doar pentru auditorii secvenţiali ce reprezintă un
procentaj inferior vizualilor spaţiali. Cu alte cuvinte modelele clasice de învăţare
programau eşecul unei vaste categorii de copii fiind însă adaptate pentru o altă
categorie de copii.

2.Teoriile privind creativitatea, prezintă:

- abordări de tip pachet comportamental, mecanismul de inducere copiere studiat
de exemplu în Institute of the Mind din Australia,
- abordările multidimensionale (a se vedea modelul şase dimensional cu pachete
de caracteristici al lui Klauss Urban).

Din punctul de vedere al teoriilor educaţionale devine tot mai importantă crearea
de instrumente practice prin care să se poată valorifica aceste teorii. Astfel de
instrumente practice au luat de asemenea diferite direcţii de formare. De la direcţia
structuralistă în care sunt îmbinate diferitele componente cunoscute (a se vedea
„4math” – model pedagogic generat cu metodologii de utilizare cu ajutorul

7
computerului a acestor teorii), până la cercetările recente făcute de Group Zero
condus de Howard Gardner de aplicare a teoriei inteligenţelor multiple în modele de
educaţie la clasă.

În general se preferă modelele simple şi uşor de manevrat de către profesori şi

elevi, deşi simplificarea produce deseori mai multe probleme decât rezolvă.
Introducerea metodologiilor de educare „gifted education” în sistemul nostrum
educaţional poate permite găsirea de soluţii noi, aşa cum s-a întâmplat şi în alte părţi
ale lumii unde aceste metodologii au fost extinse la educaţia de masă.
Toate aceste caracteristici sunt utilizate în gifted education, iar evaluarea
progresului se face pe toate aceste direcţi .
Ceea ce mai trebuie menţionat este că unii supradotaţi se comportă ca elevi ideali
pentru profesori , modele de bună purtare , în timp ce alţii sunt adevăraţi copii
problemă , putând fi evaluaţi de profesori ca situându-se sub nivelul mediu al clasei.
Explicaţia aceasta ne trimite înapoi la diferenţierea făcută de Guilford între gândirea
covergenţă şi cea divergentă. Copiii cu o gândire divergentă dezvoltată sunt adesea
plictisiţi , răspund într-un mod nonconformist , poate chiar ironic , ofeind impresia că
sunt necooperanţi . Să ne amintim că două dintre geniile oenirii, A. Einstein şi T.A.
Edison , au fost consideraţi elevi foarte slabi de către profesorii lor.
Educaţia copiilor supradotaţi s-a dovedit a fi soluţia de viitor pentru dezvoltarea
pe mai multe domenii în termen mediu sau lung. Domeniile de eficienţă sunt:ştiinţele,
leadership, comunicare şi mass media, relaţional uman, protecţia mediului natural,
rtele, iteratura şi bussines-antreprenoriat.