UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de sociologie și asistență socială

DEZVOLTARE UMANĂ

STADIUL ANTEPREȘCOLARULUI
(1-3 ANI)

Titular curs: Prof.univ.dr. Valentina Rujoiu

Profesor seminar: dr. Irina Făinaru

Student:
Vasiliu Mihaela Florentina
Anul 2
Seria 2, Grupa 4

București, 2023
 Cuprins

Introducere............................................................................................................................................3
Rolul factorilor determinanți.................................................................................................................5
Ereditate............................................................................................................................................5
Mediul...............................................................................................................................................5
Educația.............................................................................................................................................6
Studiul de caz.................................................................................................................................7
Identificarea nevoilor............................................................................................................................8
Argumentarea și analiza nevoilor..........................................................................................................9
Bibliografie..........................................................................................................................................11
 STADIUL ANTEPREȘCOLARULUI
(1-3 ANI)

Introducere

Stadiul de dezvoltare umană al copilului între vârsta de 1 și 3 ani, denumit și stadiul

de dezvoltare antepreșcolară sau stadiul copilăriei timpurii, este o perioadă crucială în
dezvoltarea lor. Acest stadiu de dezvoltare mai este cunoscut și sub denumirea de: ”vârsta
oliței” sau ”vârsta robinetului”. În această etapă, copiii experimentează o serie de schimbări
semnificative în dezvoltarea fizică, perceptuala, cognitivă, afectivă și socială.

Dezvoltarea fizică a copilului este influențată de mai mulți factori. Regimul alimentar
joacă un rol crucial, fiind recomandat un regim bogat în proteine ușor digerabile, fructe și
legume. Odihna adecvată este de asemenea esențială, cu un somn nocturn recomandat între
10 și 12 ore și odihnă diurnă de aproximativ 1-2 ore. Perioadele active și de veghe sunt
importante pentru că implică explorarea mediului și interacțiunea cu cei din jur. La finalul
celor 3 ani, în general, copilul atinge o înălțime de aproximativ 95-100 cm și o greutate de
14-16 kg. În continuare, se produc osificări la nivelul coloanei vertebrale și membrelor.
Dentiția provizorie se completează în jurul vârstei de 2 ani, ajungând la un total de 20 de dinți
temporari. De asemenea, se observă perfecționări la nivelul sistemului nervos central, în
special în zonele motorii și verbo-motorii. La vârsta de 3 ani, creierul are o greutate de
aproximativ 1100 grame. În această perioadă, se conturează circumvoluțiunile creierului, iar
stimulările din mediul înconjurător sunt extrem de importante în vederea dezvoltării și
multiplicării conexiunilor neuronale. (Crețu T., 2011)

După primul an, copilul începe să facă progrese în controlul evacuărilor. În perioada
antepreșcolară, se observă două etape importante: "vârsta oliței" și "vârsta robinetului".
Aceste realizări sunt rezultatul maturizării organice și intervenției adecvate din partea
adultului. La sfârșitul celui de-al doilea an de viață, copilul poate folosi olița, iar în jurul
vârstei de doi ani, el poate controla evacuările și să le regleze în timpul zilei. La vârsta de trei
ani, copilul devine capabil să fie curat și pe timpul nopții.

Din punct de vedere perceptual, în această perioadă, copilul antepreșcolar continuă să

își dezvolte abilitățile perceptive. Stimulii simpli și atractivi îl încurajează să exploreze și să
manipuleze obiectele din jur. Dezvoltarea coordonării între mâini avansează, iar percepțiile
vizuale și tactile se îmbogățesc. Auzul verbal se dezvoltă prin ascultare și observare, iar la
vârsta de aproximativ 2 ani apar primele semne de reprezentare și funcții semiotice în
imitație, desen, joc simbolic și utilizarea semnelor. (Crețu T., 2011)

Din punct de vedere cognitiv, în această etapă copilul trece de la inteligența senzorio-
motorie la cea care implică instrumente mentale. Dezvoltarea limbajului, în jurul vârstei de 3-
4 ani, contribuie la cristalizarea inteligenței preconceptuale. Raționamentul devine
transductiv, făcând analogii simple. Gândirea antepreșcolarului este caracterizată de
egocentrism (centrată pe propriile nevoi și dorințe), animism (obiectele și ființele din jur sunt
considerate înzestrate cu viață) și magie (există credința că orice este posibil). Memoria
copilului este influențată de dorințele sale, de aspectele cotidiene care îl afectează direct și
este de natură involuntară. El poate reproduce tot ceea ce a experimentat, dar are nevoie de
sprijinul adulților în anumite situații. Capacitatea sa de stocare a informațiilor durează în
general câteva săptămâni până la aproximativ un an. Atenția copilului este involuntară, are un
caracter superficial și intermitent și este puternic stimulată de aspectele din mediul în care se
află. Din acest motiv, copilul este ușor distras și se poate concentra maximum 10 minute, cu
scurte perioade în care atenția nu este focalizată, în jurul vârstei de 2 ani. Cu timpul, la vârsta
de 3 ani, capacitatea de concentrare se poate menține timp de aproximativ 15 minute.
Limbajul este un indicator al interacțiunii adulte-copil și influenței mediului. La 2 ani, copilul
are un vocabular de 200-300 de cuvinte, iar la 3 ani, între 1000-1300 de cuvinte. Limbajul
devine situativ după 2 ani și pot apărea dificultăți în pronunție (elizii, înlocuiri de sunete,
contrageri sau metateze). Cu toate imperfecțiunile, învățarea limbajului este crucială pentru
dezvoltarea cognitivă și adaptarea la mediu, contribuind semnificativ la dezvoltarea
personalității. (Crețu T., 2011)

De asemenea, din perspectiva dezvoltării afective și sociale, legătura cu mama devine

din ce în ce mai puternică, iar în jurul vârstei de 2 ani, copilul reacționează intens atunci când
mama pleacă. În această perioadă, apare anxietatea morală în situații în care mama este
supărată sau dezamăgită. Copilul începe să dezvolte și atașament față de tată și față de o
jucărie preferată. Relațiile cu mediul înconjurător amplifică diversitatea emoțiilor trăite, iar
afecțiunea primită de la adulți contribuie la creșterea securității și la stimularea dorinței de a
explora lucruri noi, având alături un adult de încredere. În această etapă, copilul este foarte
expresiv, iar emoțiile primare pot fi ușor observate și identificate. (Piaget, 1980)

Analizând viața afectivă a antepreșcolarului, observăm că aceasta influențează în mod

semnificativ celelalte aspecte ale dezvoltării psihice ale copilului. Dorințele, satisfacțiile și
bucuriile sale ghidează mișcările, percepțiile, explorările și comunicarea. La rândul său,
dezvoltarea afectivă reflectă progresul în celelalte domenii. P. Osterrieth subliniază că în
sfera afectivă găsim consecințele dezvoltării motorii, apariția reprezentării, simbolismului și
limbajului, precum și explorarea conștientă a sinelui și afirmarea acestuia.(Osterrirth P.,
1976)

Rolul factorilor determinanți

Ereditate
Factorul ereditate joacă un rol semnificativ în dezvoltarea antepreșcolarului,
influențând atât trăsăturile fizice, cât și cele cognitive și comportamentale. Ereditatea se
referă la transmiterea caracteristicilor genetice de la părinți la copii prin intermediul
materialului genetic. În ceea ce privește dezvoltarea fizică, ereditatea poate influența
înălțimea, greutatea, structura osoasă, culoarea ochilor, a părului și alte caracteristici fizice.
Astfel, un copil poate moșteni anumite trăsături fizice de la părinți și strămoși. În ceea ce
privește dezvoltarea cognitivă și comportamentală, ereditatea poate juca un rol în capacitatea
intelectuală, aptitudinile specifice (cum ar fi aptitudinile muzicale sau matematice),
temperamentul și predispozițiile către anumite comportamente sau tulburări.
 Mediul

În perioada antepreșcolară, rolul mediului este deosebit de important, având următoarele

implicări specifice:

 Modelare și configurare a vieții psihice: Mediul înconjurător influențează dezvoltarea

emoțională, cognitivă și socială a copilului, contribuind la formarea personalității sale.
 Interacțiuni sociale și modele de acțiune: Prin intermediul mediului social, copilul
antepreșcolar intră în contact cu alți copii și adulți, învață reguli de comportament,
comunicare și relaționare.
 Îmbogățirea dimensiunilor personalității: Mediul oferă oportunități de explorare și
învățare, permițând dezvoltarea abilităților intelectuale, artistice și motorii ale
copilului.
 Convergența dintre obiective și influențele mediului: Educația primită în mediul
antepreșcolar facilitează alinierea dintre obiectivele individuale și valorile, normele și
cerințele societății în care copilul trăiește.
 Accelerarea dezvoltării psihice: Mediul stimulant și suportiv promovează dezvoltarea
rapidă a abilităților cognitive, lingvistice și sociale ale copilului în această perioadă
sensibilă.
 Formare a personalității și a sistemului de valori: Prin interacțiunile cu adulții și prin
experiențele cotidiene, copilul antepreșcolar asimilează valori și criterii morale,
dezvoltându-și propria identitate și sistem de valori.
 Stimularea creativității: Mediul favorizează explorarea, imaginația și exprimarea
creativă a copilului, facilitând dezvoltarea abilităților artistice și inovația în gândire și
acțiune. (Verza E., 2000)

Educația
 De asemenea, în perioada antepreșcolară, rolul educației este esențial deoarece:
 Contribuie la modelarea și configurarea vieții psihice a copilului.
 Construiește mecanismele superioare ale vieții psihice în această etapă de dezvoltare.
 Valorifică în mod optim potențialul ereditar și dezvoltă dimensiunile personalității
copilului.
  Joacă un rol important în crearea unei convergențe între obiectivele educaționale și
influențele exercitate de mediu.
 Responsabilă cu procesul de accelerare al dezvoltării psihice, stimulând progresul și
evoluția copilului în această etapă.

Un aspect important al educației în stadiul antepreșcolar este stimularea dezvoltării

cognitive. Prin intermediul activităților educative, jocului și interacțiunii cu educatori
calificați, copilul își dezvoltă abilități precum limbajul, gândirea logică, memoria, atenția și
creativitatea. Educația în această perioadă se concentrează pe promovarea curiozității și
explorării, oferind copilului oportunități de a-și extinde cunoștințele și de a învăța prin
experiențe practice.

Rolul educației în stadiul antepreșcolar este și acela de a pregăti copilul pentru

tranziția către învățământul primar. Prin intermediul activităților și programelor educaționale
adecvate, copilul dobândește abilitățile necesare pentru adaptarea la mediul școlar, cum ar fi
abilitățile de ascultare, concentrare, autonomie și învățare independentă.

Educația în stadiul antepreșcolar are un impact pe termen lung asupra dezvoltării

copilului. Fundațiile puse în această perioadă în ceea ce privește cunoștințele, abilitățile și
atitudinile vor influența evoluția ulterioară a copilului în domenii precum învățarea, relațiile
sociale și succesul academic.(Verza E., 2000)

Studiul de caz

Familia P. este formată din Ioana P. mama în vârstă de 27 de ani, tatăl Andrei P. în
vârstă de 30 de ani și fiica acestora Diana P. în vârstă de 3 ani. Din cauza problemelor
financiare, tatăl este plecat in străinătate de 2 ani pentru a munci, și vine foarte rar acasă.
Mama și-a reluat activitatea la locul de muncă, iar Diana stă mai mult în grija bunicii sale.
Aceștia locuiesc într-un apartament cu 2 camere din Giurgiu.
Bunica recunoaște că nu se implică prea mult în desfășurarea de activități împreună
cu Diana P. din cauza că este bolnavă. Bunica susține ca îi este greu cu Diana, deoarece
aceasta adoarme foarte greu si doarme puțin. Diana cântărește aproximativ 10 kg si ia foarte
greu în greutate. Diana nu și-a însușit corespunzător limbajul, având dificultăți în pronunție.
 În timpul liber, mama încearcă să iasă în parc cu Diana, dar aceasta nu vrea sa
interacționeze cu ceilalți copii, uneori refuzând să se joace chiar si cu mama ei.

Identificarea nevoilor

Din punct de vedere fizic, nevoile unui copil în stadiul de dezvoltare antepreșcolar se
referă la cerințele sale legate de sănătate, nutriție, activitate fizică și igienă. Aceste nevoi sunt
esențiale pentru creșterea și dezvoltarea sănătoasă a copilului.

 Nevoia de o alimentație sănătoasă și hidratare corespunzătoare;

 Nevoia de odihnă corespunzătoare;
 Nevoia de activitate fizică;
 Nevoia de igienă;

Din punct de vedere perceptual, nevoile unui copil în stadiul de dezvoltare

antepreșcolar sunt legate de dezvoltarea și stimularea simțurilor sale. În această etapă a vieții,
copilul își dezvoltă și își îmbunătățește abilitățile de percepție și înțelegere a lumii
înconjurătoare.

 Nevoia de explorare a mediului;

 Nevoia de stimulare vizuală;
 Nevoia de experimentare tactilă, auditivă, olfactivă.

Nevoile unui copil în stadiul de dezvoltare antepreșcolar din punct de vedere cognitiv
sunt legate de dezvoltarea abilităților cognitive și de stimularea gândirii și înțelegerii sale
despre lumea înconjurătoare. În această etapă, creierul copilului se dezvoltă rapid, iar el
începe să își dezvolte abilități precum memoria, atenția, gândirea logică și creativă.

 Nevoia de descoperire si explorare;

 Nevoia de comunicare;
 Nevoia de stimulare și provocare intelectuală;
 Nevoia de dezvoltare a memoriei si atenției;
  Nevoia de explorare a naturii;
 Nevoie de stimulare a creativității și imaginației.

Nevoile unui copil în stadiul de dezvoltare antepreșcolar din punct de vedere afectiv și
social sunt extrem de importante pentru dezvoltarea sa emoțională și socială. În această etapă,
copilul își formează relații semnificative cu cei din jurul său și începe să-și dezvolte propria
identitate și înțelegere a emoțiilor.

 Nevoia de atașament și legături emoționale;

 Nevoia de afecțiune și încurajare;
 Nevoia de interacțiune socială;
 Nevoia de autonomie și independență.

Argumentarea și analiza nevoilor

În baza studiului de caz prezentat, putem identifica următoarele nevoi fizice ale Diana
P., în vârstă de 3 ani:

 Nevoia de o alimentație sănătoasă si hidratare corespunzătoare.

Deoarece Diana cântărește aproximativ 10 kg și ia greu în greutate, este important să

se acorde atenție asigurării unei alimentații echilibrate și sănătoase. Copilul antepreșcolar are
nevoie de o alimentație sănătoasă și hidratare adecvată. Este important să ofere o dietă
echilibrată, cu alimente din fiecare grup alimentar, și să se evite alimentele procesate și
bogate în zahăr. Copilul ar trebui să bea suficientă apă și să aibă mese regulate și gustări
sănătoase. Implicarea copilului în prepararea alimentelor și oferirea unui exemplu pozitiv prin
consumul unei alimentații sănătoase sunt, de asemenea, importante.

 Nevoia de odihnă corespunzătoare

 Este menționat în studiul de caz că Diana adoarme greu și doarme puțin. Este
important să se stabilească o rutină de somn regulată și să se creeze un mediu adecvat pentru
somn, care să fie liniștit și confortabil. Părinții pot implementa strategii de relaxare și tehnici
de adormire pentru a ajuta copilul să se odihnească corespunzător.

 Nevoia de activitate fizică

Fiind un copil în vârstă de 3 ani, Diana are nevoie de ocazii adecvate de activitate
fizică și joacă. Aceste activități ar trebui să includă atât jocuri în interior, cât și în aer liber,
care să îi permită să-și dezvolte abilitățile motorii, să-și îmbunătățească coordonarea și să-și
mențină sănătatea fizică.

Din punct de vedere perceptual, Diana P. are urmatoarea nevoie:

 Nevoie de stimulare auditivă

Datorită dificultăților de pronunție și însușire a limbajului, Diana ar putea beneficia

de o stimulare auditivă adecvată pentru a-și dezvolta abilitățile de percepție și procesare a
sunetelor și a vorbirii. Aceasta poate implica expunerea la diverse sunete, cântece, povești și
activități de ascultare și replicare a sunetelor.

Din punct de vedere cognitiv, nevoile Dianei P. sunt:

 Nevoie de stimulare a dezvoltării limbajului și comunicării

Dificultățile în pronunție și însușirea limbajului indică o nevoie de sprijin în

dezvoltarea abilităților de comunicare și exprimare verbală. Diana ar putea beneficia de
activități specifice, cum ar fi cititul de povești, jocuri de cuvinte, cântece și dialoguri, care să
îi sprijine dezvoltarea limbajului și înțelegerea verbală.

 Nevoie de stimulare a creativității și imaginației

Dezvoltarea creativității și imaginației este esențială în această perioadă. Diana ar

trebui încurajată să exploreze și să-și exprime ideile și gândurile prin desen, pictură, joc
simbolic și construcții. Aceste activități îi pot dezvolta abilitățile cognitive, imaginative și de
rezolvare a problemelor.
De asemenea, în studiul de caz se identifica și nevoi din punct de vedere afectiv si social:

 Nevoie de atașament și siguranță emoțională

Copilul antepreșcolar are nevoie de relații sigure și stabile cu persoanele semnificative

din viața sa, cum ar fi părinții, bunicii sau alți membri ai familiei. El are nevoie de un
atașament sigur, bazat pe încredere și afecțiune, pentru a se simți în siguranță și protejat.

Diana se confruntă cu absența tatălui său și petrece mai mult timp cu bunica sa în
absența mamei. Aceste schimbări din dinamica familiei pot afecta atașamentul și sentimentul
său de siguranță emoțională.

 Nevoie de afecțiune și validare emoțională

Copilul antepreșcolar are nevoie de exprimare afectivă din partea adulților din viața
sa. El are nevoie de îmbrățișări, încurajări și laude pentru a-și construi încrederea în sine și a
se simți valorizat. Prin manifestarea afecțiunii, adulții îi arată copilului că este iubit și
apreciat.

Diana poate simți absența tatălui și poate avea nevoie de afecțiune și validare
emoțională din partea adulților din viața ei. Prin exprimarea iubirii, prin încurajare și prin
ascultarea activă a sentimentelor și nevoilor sale, adulții pot contribui la dezvoltarea unei
stime de sine pozitive și a unei sănătoase reglări emoționale în cazul Dianei.

 Nevoia de interacțiune socială

Copilul antepreșcolar are nevoie de oportunități de a interacționa cu alți copii și adulți

într-un mediu social. Aceasta îi ajută să-și dezvolte abilitățile de comunicare, empatie și
colaborare. Jocurile de grup, activitățile în grădiniță și în parc, precum și participarea la
activități extrașcolare, pot fi modalități de a încuraja interacțiunea socială.

Diana P. prezintă dificultăți în interacțiunea cu ceilalți copii și chiar cu mama ei. Ea ar

putea avea nevoie de sprijin și încurajare pentru a dezvolta abilități sociale, cum ar fi jocul în
echipă, împărtășirea și comunicarea cu alți copii. Activitățile de grup, cum ar fi joaca în parc
sau participarea la activități organizate, pot fi utile pentru a-i oferi oportunități de interacțiune
socială și dezvoltare a abilităților sociale.
Bibliografie

Crețu, T. (2011), Psihologia vârstelor, Editura Credis, București.

Osterrieth, P. (1976), Introducere în psihologia copilului, Editura Didactică și Pedagogică,

București.

Piaget, J. (1980), Judecata morală la copil, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Verza, E. (2000), Psihologia vârstelor, Editura Hyperion, București.