UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Departamentul: Asistență Socială
Anul II, Seria 2, grupa 4

Stadiul primei copilării (antepreșcolaritatea)

Profesor coordonator: dr. Irina Făinaru

Studenta: Turcescu Socaciu Maria-Gabriela

București, 2022
1. Introducere.
Motivul alegerii acestui stadiu de dezvoltare umană este pentru documentarea mai
amănunțită a ceea ce înseamnă această perioadă și ce efecte ar putea avea în stadiul de adult dacă
nevoile dezvoltării umane nu sunt îndeplinite corespunzător. Consider că înțelegerea mai bună a
acestui stadiu ar ajuta mulți părinți sau viitori părinți în vederea creșterii și educării potrivite a
propriului copil. Dat fiind că mă va ajuta și pe mine la rândul meu când va veni vremea, am decis
să fac acest proiect despre etapa antepreșcolarului (1-3 ani). De asemenea, abordarea acestei teme
este și în scop de autocunoaștere, pentru a vedea cum a fost prima mea copilărie, reflectând asupra
personalității mele din prezent.
Ființele umane sunt într-un continuu proces de dezvoltare pe parcursul vieții lor. Este
impresionant cum o singură celulă unică ajunge să fie un individ unic. Deși fiecare ființă umană
este unică, schimbările prin care trec indivizii de-a lungul vieții sunt relativ comune. Bebelușii
cresc, devin copii, mai apoi adolescenți, aceștia devin la rândul lor adulți, iar după îmbătrânesc și
ajung la vârsta a 3a. Dezvoltarea umană se ocupă de studierea și analizarea științifică a acestor
caracteristici comune de evoluție (Papalia, Wendkos Olds & Feldman, 2010, p. 4).
,,...acela care pleacă și vine după placul impulsurilor sale, care circulă, care are
posibilitatea de a se apropria când îl cheamă sau, dimpotrivă, de a se îndepărta, acela nu mai
este sugar” (Crețu, 2005, p. 56).
Perioada de 1-3 ani reprezintă primul stadiu al dezvoltării umane, denumită și ca ,,prima
copilărie”, ,,antepreșcolarul”, ,,vârsta oliței”, ,,vârsta robinetului” (Crețu, 2016, pp. 105-106). În
acest stadiu antepreșcolarul începe să aibă conștiință de sine, să se deplaseze singur, începe să își
însușească limbajul, își fac apariția conștiința de sine și reprezentările, renunță la inteligența
practică și începe să gândească (Crețu, 2005, p. 56).
Dezvoltarea fizică a antepreșcolarului este una accelerată. Un băiat la vârsta de 1 an are
în jur de 12,5kg, la 2 ani se îngrașă cu aproximativ 2,5kg, ajungând ca la vârsta de 3 ani să aibă în
jur de 15,5kg. La fete numărul de kg este puțin mai mic, acestea având la vârsta de 3 ani
aproximativ 15kg (Papalia et. al., 2010, p. 115). Toate aceste numere variază în funcție de nutriția
fiecăruia. De asemenea, atunci când vorbim de înălțime, băieții ajung la vârsta de 3 ani la înălțimea
de 93cm, iar fetele 92cm (Ibidem, p. 115).
Copilul trebuie să doarmă 10-12h noaptea și aproximativ 2h după-amiaza (Crețu, 2016,
p . 105).
În această perioadă se finalizează erupția dentară, apărând mai întâi molarii de lapte și
caninii, ulterior apărând și un al doilea rând de molari. La vârsta de 3 ani ar trebui să aibă 14-16
dinți (Briceag, 2017, p. 118).

2
 Este necesară o alimentație corespunzătoare, bogată în proteine ușoare, lactate, fructe,
legume care ajută la creșterea sănătoasă a copilului (Papalia et. al., 2010, pp. 116-117).
După vârsta de 2 ani copilul atinge ,,vârsta oliței”, urmând ca ,,vârsta robinetului” să fie
atinsă după aproximativ un an și jumătate, ceea ce înseamnă că își poate controla evacuările în
timpul zilei (Crețu, 2016, p. 106).
Având în vedere dezvoltarea sistemului nervos, acesta își ,,continuă dezvoltarea corpului
celular al neuronilor, ramificațiile dendritice și sinaptice se înmulțesc, continuă procesul de
nuclearizare și mielinizare. Este activă creșterea emisferelor cerebrale, implicate în procesele de
adaptare, învățare și relaționare socială. La 3 ani, creierul devine asemănător cu cel adult, în ceea
ce privește reliefurile, exprimate în circumvoluțiuni și scizuri” (Briceag, 2017, p. 118).
Dezvoltarea perceptuală evoluează în acest stadiu, baza fiind construită până în primul
an. Copilul își dezvoltă percepțiile tactile, vizuale și auditive.
Percepția tactilă ajută la studierea mediului și manipularea obiectelor. Cele două mâini
se coordonează mai bine, copilul nu mai duce obiectele la gură și face legătura dintre tact și văz,
astfel că văzul ajută la interiorizarea informațiilor aduse prin pipăit (Ibidem, p. 120).
Percepția vizuală este mai clară, iar copilul deosebește mai bine obiectele familiare.
Obiectele sunt mai bine însușite mai ales prin culoare. Însă copilul are o percepție dominantă
asupra unui obiect, iar dacă acel obiect își schimbă imaginea, se pot crea erori de percepție. De
exemplu dacă un părinte se îmbracă în Moș Crăciun, atunci copilul nu îl va mai recunoaște. De
asemenea, aceștia sunt atrași de culorile vii și luminoase (Ibidem, pp. 119-120).
Percepția auditivă se îmbunătățește în privința deosebirii mai multor sunete și crește
afectivitatea față de muzică. Copiii disting sunetele pe care le fac animalele, încep să își dezvolte
auzul verbal (fonomatic) prin ascultarea a ceea ce se vorbește în jur, își exprimă plăcerea față de
muzica ritmată prin dans (Ibidem, p. 120).
Din cercetările lui G. Luquet (1927), există 2 faze prin care trece copilul în ceea ce
privește desenul. Prima fază este atunci când copilul doar manevrează creionul și face o
mâzgălitură, fără să își propună ce să deseneze; această fază poartă numele de realism fortuit. A
doua fază este denumită ca realismul neizbutit și face referire la faptul că antepreșcolarul își
propune ce obiect să deseneze, însă din cauză că încă nu are abilitățile necesare, iese tot o
mâzgălitură (Crețu, 2016, p . 109).
Dezvoltarea cognitivă are 6 perspective abordate de specialiștii în dezvoltare: abordarea
comportamentalistă, psihometrică, piagetiană, a procesării informației, a neuroștiințelor cognitive
și socio-contextuală.

3
 Abordarea comportamentalistă se focalizează pe mecanica elementară a învățării și pe
modalitatea de schimbare a comportamentului în urma unei anumite experiențe (Papalia et. al.,
2010, p. 140).
Abordarea psihometrică se ocupă cu testarea dezvoltării și a inteligenței. Se consideră că
prin inteligență, în mod curent, oamenii pot memora informații, să și le amintească și să le poată
pune în aplicare, să își rezolve problemele zilnice. Așadar testarea psihometrică măsoară cantitativ
factori cum ar fi înțelegerea și raționarea și anticipează, pe baza rezultatelor, izbândele viitoare
(Ibidem, p. 143).
Abordarea piagetiană vorbește despre stadiul senzorio-motor, acesta fiind primul stadiu
al dezvoltării cognitive descris de Piaget. De la naștere până la 2 ani, copiii descoperă lumea și pe
ei înșiși cu ajutorul activităților motorii și senzoriale aflate în etapa de dezvoltare. La început își
folosesc reflexele, apoi reacțiile circulare primare urmate, mai târziu, de cele secundare, de la 8-
12 luni își coordonează schemele secundare, de la 12 la 18 luni au relații circulare terțiare, iar de
la 18-24 luni fac combinațiile mentale (Ibidem, pp. 146-147).
Cercetătorii abordării procesării informației studiază structurile unei sarcini complexe în
scopul de a vedea ce tip de capacități sunt indispensabile pentru a duce la capăt sarcinile și de la
ce vârstă își fac apariția aceste capacități. De asemenea, cercetătorii adepți acestei abordări constată
asupra căror lucruri își îndeaptă atenția sugarul și timpul în care aceștia sunt atrași de anumite
lucruri (Ibidem, p. 154).
Abordarea neuroștiințelor cognitive vorbește despre faptul că valurile de crește și
dezvoltarea rapidă a creierului se potrivesc cu modificările comportamentului cognitiv (Ibidem, p.
161).
Abordarea socio-contextuală este creată de Vîgoțki. Această abordare se referă la
,,efectele contextului cultural asupra primelor interacțiuni sociale, care pot promova competența
cognitivă” (Ibidem, p. 162).
În etapa antepreșcolarului gândirea se dezvoltă deoarece se maturizează activitatea
scoarței cerebrale și își fac apariția limbajul și reprezentările. La aproape 2 ani copilul transpune
obiectele în minte datorită cuvântului și reprezentărilor, iar acțiunile practice se transformă în
acțiuni reprezentate, acestea reușind să coopereze și să anticipe acțiunile practice. Caracteristicile
gândirii în acest stadiu sunt: egocentrismul, magismul și animismul (Crețu, 2005, p. 63). Prin
prisma gândirii egocentrice, copilul crede că totul se învârte în jurul său. Prin gândirea magică,
antepreșcolarul stimulat de plăceri și dorințe, crede lucruri care nu sunt reale. Prin animism, copilul
crede că obiectele au viață, sentimente (Briceag, 2017, p. 126).
Memoria este involuntară. Copilul memorează cel mai bine lucrurile care au legătură cu
el și care se repetă de mai multe ori. Însă ceea ce memorează ține doar de la câteva săptămâni până
4
la un an. Din acest motiv majoritatea oamenilor nu își amintesc ceva din această perioadă a vieții.
Fenomenul acesta poartă numele de amnezie și este descoperit de Freud (Crețu, 2016, p. 110).
Atenția, asemenea memoriei, este involuntară și este stimulată de ceea ce se află în jur.
Orice factor îl poate distrage pe copil, atenția fiind instabilă. La 3 ani copilul își poate menține
atenția maxim 15 minute. În acest stadiu, atenția poate fi provocată prin folosirea cuvântului. De
exemplu dacă acesta este strigat pe nume, își va îndrepta atenția asupra părintelui sau persoanei
care îl cheamă pentru un timp scurt (Briceag, 2017, p. 122).
Limbajul dezvoltat este reflectat în modalitatea în care celelalte aspecte ale dezvoltării s-
au desfășurat. Adică dacă aspectele fizice necesare pentru scoaterea sunetelor se maturează și din
punct de vedere cognitiv asocierea sunetelor este activată, atunci interacțiunea cu adulții îi învață
rolul comunicării. Între 10-14 luni, de obicei, este rostit primul cuvânt. Puțin timp după ce copilul
împlinește un an, înțelege rolul numelor. Între 16-24 luni folosește adjective și verbe și învață până
la 400 de cuvinte. La vârsta de 2 ani, copilul folosește propoziții formate din 2 cuvinte și nu mai
face lalațiune. La 3 ani deja știe în jur de 1.000 de cuvinte (Papalia et. al., 2010, pp. 163-164).
Dezvoltarea afectivă și socială. J. Bowlby a elaborat teoria atașamentului, acesta
demonstrând faptul că nevoia de atașament față de mamă este înnăscută, nevoia de contact social
fiind primară. Această teorie are 4 etape, însă doar două se încadrează în intervalul de vârstă al
antepreșcolarului: etapa atașamentului delimitat (6/8 luni – 18 luni/2 ani) – atașamentul față de
mamă este foarte evident, iar copiii au anxietate de separare; etapa formării unei relații reciproce
(18 luni/2 ani și după) – copilul începe să suporte absența celorlalți mai bine și anticipează că s-ar
întoarce. De asemenea, în jurul vârstei de 3 ani anxietatea de separare scade și copilul suportă mai
ușor separarea atunci când intră la grădiniță (Sion, 2003, p. 88).
Există câteva caracteristici principale ale dezvoltării afective: ca efect atunci când plânge,
pot să apară dureri abdominale sau senzații de vomă; emoțiile sunt mai diverse, copilul bucurându-
se de jucării, dulciuri, atenție și se sperie de mai mulți factori, cum ar fi fulgerele sau zgomotele
mai puternice; prin imitarea adulților, copilul învață în anumite situații emoționale expresiile
faciale sau verbale și le aplică și el atunci când are o emoție potrivită expresiei; se dezvoltă
atașamentul pentru o jucărie (Crețu, 2005, pp. 64-65).
Dezvoltarea psihosexuală. ,,Freud considera că oamenii se nasc înzestrați cu pulsiuni
biologice care trebuie redirecționate pentru a face posibilă viața în societate” (Papalia et. al., 2010,
p. 26). El a adus vorba de componentele personalității: Se-ul, Eul și Supraeul. Se-ul reprezintă
principiul plăcerii, pornirea satisfacerii imediate a propriilor nevoi. Eul este rațiunea, se dezvoltă
în primul an și activează pe baza principiului realității. Supraeul se dezvoltă în jurul vârstei de 5-
6 ani și reprezintă conștiința și sistemul de valori al copilului acceptate social, învățând ce trebuie
și ce nu trebuie. Eul este un fel de mediator între Se-ul și Supraeul (Ibidem, p. 26).
5
 Primele 3 stadii ale dezvoltării psihosexuale sunt cele mai importante și pun bazele
dezvoltării personalității ale copilului în viața de adult. Freud precizează că dacă gratificarea este
prea multă sau prea puțină pe parcursul acestor stadii, copiii riscă să creeze o fixație, fapt care le
poate opri dezvoltarea, având efecte vizibile în personalitatea din viața adultă (Ibidem, p. 26).
Antepreșcolarul, din punct de vedere psihosexual, se află în stadiul anal. În acest stadiu
copilul obține plăcere prin reținerea și eliminarea fecalelor, zona plăcerii fiind cea anală, iar
activitatea importantă este reprezentată de educația sfincteriană. Dacă un copil aflat în acest stadiu
a avut o educație sfincteriană foarte strictă, în viața de adult acesta poate să fie obsesiv de curat,
să aibă un program rigid de care să fie puternic legat sau să fie foarte dezordonat (Ibidem, pp. 26-
27).
Piramida nevoilor. Este creată de Abraham Maslow și prin aceasta el dorește să ,,ofere
o grilă piramidală după care (...) putem recunoaște locul şi funcțiile fiecărei trebuințe, necesitatea
existenței trebuințelor ca veritabil ghid de orientare, supraviețuire, creștere şi dezvoltare
(evoluție)” (Burcu, 2002, p. 6). Maslow a identificat 5 niveluri ale piramidei:
1. Nevoile fiziologice. Reprezintă toate necesitățile legate de supraviețuirea omului –
nevoia de hrană, apă, aer, adăpost, somn (Ibidem, p. 22).
2. Nevoile de securitate. Acest nivel prezintă nevoile de siguranță, nevoia de un mediu
stabil. În cazul antepreșcolarului, părinții trebuie să îi ofere un mediu stabil și confortabil din punct
de vedere psihic și fizic. Copilul căruia nu îi sunt îndeplinite aceste necesități va avea blocaje la
acest nivel (https://familist.ro/piramida-nevoilor-copilului , accesat la data de 25.05.2022, ora
23:02).
3. Nevoia de apartenență. Se află la nivelul al treilea din piramida lui Maslow. Ea
reprezintă nevoia de integrare, de apartenență la un grup/familie sau la o comunitate (Burcu, 2002,
p. 43).
4. Nevoia de stimă. La acest nivel un copil are nevoie de încurajare și sprijin. Dacă acesta
nu este apreciat, atunci nu va avea stimă de sine. Stima de sine îl motivează pe copil să obțină
rezultate la școală sau la alte activități extrașcolare (https://familist.ro/piramida-nevoilor-copilului
, accesat la data de 25.05.2022, ora 23:15).
5. Nevoia de autoactualizare. Este al cincilea și ultimul nivel din piramidă. Oamenii își
actualizează mereu capacitățile psihice, fizice, intelectuale, în același timp dezvoltându-le.
Autoactualizarea este fundamentală. Pentru a ajunge aici avem nevoie de o bază solidă, adică
nevoile fiziologice să fie bine satisfăcute. Acest nivel reprezintă nevoia de dezvoltare (Burcu,
2002, p. 9).

6
 2. Rolul factorilor determinanți ai dezvoltării umane asupra stadiului
primei copilării.
Deși există un anumit tipar pentru fiecare tip de dezvoltare (cognitivă, fizică, perceptuală,
etc.), oamenii se pot dezvolta diferit fiind influențați de anumiți factori. Factorii determinanți ai
ontogenezei sunt:
Ereditatea ,,este însușirea fundamentală a materiei vii de a transmite de la o generație la
alta informații genetice ale speciei, grupului și individului” (Buju, 2014, p. 20). ADN-ul împreună
cu ARN-ul mesager reprezintă mecanismul care transmite codul genetic. S-a demonstrat că ființa
umană are 30.000-40.000 de gene care garantează moștenirea ereditară a particularităților ei.
Diferențierea între indivizi este asigurată prin faptul că există un număr foarte mare de combinații
de gene, tatăl având 23 de cromozomi, iar mama tot 23 (Crețu, 2016, pp. 17-18).
Cum influențează ereditatea dezvoltarea? Din punct de vedere fizic, se poate moșteni
înălțimea, greutatea, culoarea ochilor sau al părului – genotipul (Papalia et. al., 2010, p. 115). Din
punct de vedere perceptual, copilul poate să moștenească diferite probleme care țin de percepție;
de exemplu poate să se nască cu anumite predispoziții care pot fi activate la vârsta de 1-3 ani și să
devină surd sau orb. Din punct de vedere cognitiv, conform concepției lui Chomsky denumită
nativism, creierul ființei umane are încă de la naștere capacitatea de a achiziționa limbajul, urmând
ca în mod natural să învețe să vorbească (Ibidem, p. 169). Din punct de vedere afectiv, atașamentul
față de mamă este înnăscut (Sion, 2003, p. 88), acesta fiind activat cel mai mult în etapa
atașamentului delimitat (6/8 luni-18 luni/2 ani).
Mediul reprezintă ,,totalitatea elementelor cu care individul interacționează, direct sau
indirect pe parcursul dezvoltării sale” (Buju, 2014, p. 20). Mediul se oglindește asupra tuturor
dimensiunilor oamenilor: tradiții, obiceiuri, modul de viață, profesiile, calitatea instituțiilor și a
persoanelor, etc., toate acestea reflectându-se în personalitatea omului. Primul mediu cu care se
întâlnește o persoană și care are un rol definitiv în viața sa este familia (Crețu, 2016, pp. 23-24).
Cum influențează mediul dezvoltarea? Din punct de vedere fizic, poate avea loc fenotipul,
adică se combină ereditatea cu mediul, copilul având un anumit genotip asupra căruia i se adaugă
influența mediului, de exemplu, în cazul antepreșcolarului, nutriția și condițiile de viață pot
modifica greutatea copilului (Papalia et. al., 2010, p. 115). De asemenea, mediul sporește
conexiunile neuronale, un copil de 2 ani având cu 50% mai multe conexiuni decât la vârsta de 16
ani (Crețu, 2016, p. 107). Din punct de vedere perceptual, un membru din familie poate tulbura
percepția copilului prin simplul fapt că se costumează în Moș Crăciun, sau poate fi influențată
dezvoltarea auzului verbal prin ceea ce vorbesc cei din jurul lui (Briceag, 2017, p. 120). Din punct
de vedere cognitiv, pot exista efecte asupra primelor interacțiuni sociale provenite din contextul

7
cultural și se folosește participarea ghidată prin jocuri și activități (Ibidem, pp. 162-163). Din punct
de vedere afectiv, copilul însușește expresiile faciale sau verbale ale anumitor emoții pe care le-a
văzut sau auzit la persoanele din jurul său (Crețu, 2005, p. 65).
Educația ,,poate fi definită drept ansamblul de acțiuni și activități care integrează
subiectul ca factor activ și care se desfășoară sistematic, unitar, organizat, având un conținut cu
necesitate definit de societate, uzând de metode, procedee și mijloace adecvate și fiind condusă de
factori competenți, special calificați” (Crețu, 2016, p. 30). Așadar, acțiunea educațională nu se
întâmplătoare și nici nu se adaugă în afara subiectului, ci doar în legătură cu participarea lui.
Educația a jucat un rol în toată lumea de mult timp, realizând funcția fundamentală de formare de
a face față nevoilor societății și de a se adapta la particularitățile copiilor și tinerilor. Dacă este
desfășurată și organizată corespunzător, devine un proces constructiv care tinde să realizeze pe
deplin ontogeneza (Crețu, 2005, p. 12).
Cum influențează educația dezvoltarea? Educația poate avea un mare efect asupra
dezvoltării cognitive. Educația ajută la dezvoltarea gândirii, limbajului, memoriei.

3. Formularea studiului de caz

Daria are vârsta de 3 ani și locuiește împreună cu bunica maternă. Când aceasta avea 2
ani părinții ei s-au despărțit, iar în prezent tatăl locuiește împreună cu o altă femeie și mama este
plecată în străinătate să muncească. Tatăl refuză să păstreze legătura cu bunica și Daria. În ultimul
an, mama i-a trimis Dariei de 2 ori câteva dulciuri, însă nu încearcă să o contacteze prin intermediul
bunicii sau să le ajute prin susținere financiară.
Bunica are probleme de sănătate și nu se poate deplasa foarte mult, decât până la
magazinul de la colțul blocului sau până la grădinița Dariei care se află prin apropriere. Cele două
locuiesc într-un apartament propriu cu două camere (un dormitor + sufragerie). Bunica are pensia
foarte mică, astfel că îi este foarte greu să plătească toate facturile și să cumpere și lucrurile
necesare celei mici.
Daria duce lipsă de curiozitate și îi este greu să lege propoziții așa cum este normal pentru
un copil la 3 ani. Din cauza neputinței bunicii de a se ocupa armonios de fată, aceasta mereu când
este acasă se uită numai la televizor, dat fiind că nu are cu cine să se joace. Doamna învățătoare
spune că Daria comunică greu cu colegii și nu distinge sunetele animalelor. Însă îi place să
deseneze, doamna învățătoare folosindu-se de acest aspect pentru a reuși să comunice cu ea.
Daria cântărește în jur de 10 kg.
Bunica susține că o iubește foarte mult pe Daria, dar din păcate nu reușește să acopere
toate nevoile tipice vârstei pe care o are: nu se poate juca mult cu ea, nu o scoate la plimbare, nu
îi poate cumpăra jucării și nu își permite să cumpere mâncarea potrivită vârstei ei.
8
 4. Identificarea tuturor nevoilor
Nevoi din punct de vedere al dezvoltării fizice:
- Daria are nevoie de o alimentație corespunzătoare, bogată în proteine ușoare, lactate,
fructe, legume. Aceasta are 10kg, numărul necesar de kg la vârsta ei fiind de aproximativ 15. Nu
primește o alimentație corespunzătoare dat fiind că bunica nu își permite să achiziționeze mâncarea
potrivită;
- Are nevoie de 10-12h de somn noaptea și 2 după-amiaza. Daria ar putea suferi de o
anxietate de separare din cauza celor întâmplate cu părinții ei, ceea ce ar duce la neatingerea orelor
de somn necesare.
- Antepreșcolarul are nevoie de o igienă orală potrivită. Un copil de 2 ani are deja 20 de
dinți (Crețu, 2016, p. 106). Nerespectarea îngrijirii orale poate duce la anumite probleme care se
dezvoltă în timp: îngălbenirea dinților, căderea dinților sau diferite afecțiuni.
- Are nevoie de o educație sfincteriană potrivită. Mai ales pentru că este vârsta oliței și al
robinetului și se află în stadiul anal. O educație sfincteriană strictă poate avea diferite efecte în
viața de adult.
Nevoi din punct de vedere al dezvoltării perceptuale:
- Daria are nevoie de explorare. Aceasta duce lipsă de curiozitate, iar mediul nu este
atractiv dezvoltării ei senzoriale, deoarece bunica nu își permite să amenajeze locul corespunzător
și să îi cumpere fetei tot ce are nevoie.
- Are nevoie de dezvoltarea auzului verbal. Auzul verbal nu se va stăpâni doar de la
televizor; părinții Dariei lipsesc din viața ei, iar bunica este singură și are probleme de sănătate,
astfel că nu prea comunică. Singurul model de comunicare pe care îl are Daria este la grădiniță.
- Are nevoie de joacă. Conform doamnei învățătoare, Daria nu recunoaște prea bine
sunetele animalelor așa cum ar fi normal la vârsta ei. Aceasta nu se joacă în mediul familial.
Nevoi din punct de vedere al dezvoltării cognitive:
- Daria are nevoie de interacțiune. În mod normal la 2 ani copilul folosește deja propoziții
formate din 2 cuvinte și nu mai face lalațiune, iar la 3 ani deja știe în jur de 1.000 de cuvinte. Dariei
îi este greu să lege propoziții, dat fiind că aceasta nu are interacțiune activă cu mediul familial.
Încă nu i s-a cristalizat inteligența perceptuală, nu și-a dezvoltat limbajul.
- Are nevoie să îi fie alimentate dorințele. Aceasta are o gândire egocentrică, dorind să i
se îndeplinească toate dorințele, însă bunica nu poate să i le îndeplinească în totalitate. De
asemenea memoria este alimentată de aceste dorințe, având un caracter involuntar, însă nu are un
suport total din partea adultului de lângă ea.
9
 Nevoi din punct de vedere al dezvoltării afective și sociale:
- Daria are nevoie să socializeze. Această nevoie este strâns legată de dezvoltarea
cognitivă pe partea de interacțiune, acesteia fiindu-i greu să lege propoziții. Daria nu comunică cu
colegii, iar interacțiunea în mediul familial este redusă. Conform piramidei lui Maslow, aici nu
este îndeplinită nici nevoia de apartenență, deoarece copilul se dezvolt prin interacțiunea cu alte
persoane, iar Daria nu socializează.
- Are nevoie de atașament. Fără acest atașament nu poate fi îndeplinită nevoia de
securitate și se reduce dorința de explorare. În viața Dariei se petrece un mare dezechilibru după
plecarea părinților ei, neavând parte de atașamentul față de mamă sau de tată.
Nevoi din punct de vedere al Piramidei lui Maslow:
- Copilul are nevoie de hrana potrivită vârstei deoarece trebuie să se dezvolte din punct
de vedere fizic, iar nevoile fiziologice sunt fundamentale;
- Are nevoie de securitate, astfel că un antepreșcolar care nu va primi vreun mediu stabil,
protecție sau atașament, va avea un blocaj la al doilea nivel din Piramida lui Maslow, iar în viața
de adult acesta va simți nesiguranță;
- Are nevoie de apartenență la o familie/un grup. Oamenii se dezvoltă pe baza
interacțiunii cu alte persoane, astfel că în lipsa integrării într-un grup se poate opri această
dezvoltare. Un copil izolat și neglijat își va dori foarte mult să aibă parte de apropriere umană sau
de integrare, iar acest fapt îl oprește pe copil din a trece la nivelurile următoare
(https://familist.ro/piramida-nevoilor-copilului , accesat la data de 25.05.2022, ora 23:52);
- Nevoia de stimă nesatisfăcută va face copilul să nu mai aibă stimă de sine, ceea ce duce
la performanțe școlare scăzute.

10
Bibliografie
1. Briceag, S. (2017). Psihologia vîrstelor. Bălți, s.n.;
2. Buju, S. (2014). Psihologia educației – curs pentru studenții și cursanții cu profil
tehnic. Iași, editura Pim;
3. Burcu, A. (2002). Piramida trebuințelor umane fundamentale, s.l., s.n.;
4. Crețu, T. (2005). Psihologia copilului, s.l., s.n.;
5. Crețu, T. (2016). Psihologia vârstelor. București, editura Polirom;
6. Familist.ro (2022), Piramida nevoilor copilului, ce presupune aceasta în dezvoltarea
celui mic?. Disponibil pe: https://familist.ro/piramida-nevoilor-copilului [Accesat la
data de 25.05.2022];
7. Papalia, D.E., Wedkons Olds, S., Feldman, R.D. (2010). Dezvoltarea umană.
București, editura Trei;
8. Sion, G. (2003). Psihologia vârstelor. București, editura fundației România de Mâine.

11