Student: Udrica Catalin

Psihologie, Anul I

PERIOADA ANTEPREŞCOLARĂ (COPILUL MIC)

In perioada antepreşcolară copilul trăieşte foarte multe experienţe noi şi trece prin multe
transformări. Se trăieşte o nouă experienţă de viaţă prin integrarea copilului în interrelaţiile
grupului familial şi începe să sesizeze regulile, interdicţiile, orarul şi stilul de viaţă al familiei,
modul de organizare şi funcţionalitatea ei. In acelaşi timp se consolidează autonomia, se
perfecţionează deplasarea şi se nuanţează comunicarea verbală, ceea ce stimulează dezvoltarea
întregii activităţi psihice.
In mod normal, în perioada de la 1 la 3 ani copilul este relativ adaptat la mediul său
imediat, dar are dificultăţi când este vorba de mediul social. Totuşi se realizează unele progrese
prin umanizarea trebuinţelor, a intenţiilor, a atitudinilor şi a conduitelor de bază. Din aceasta
perspectivă, unii autori consideră că până la 3 ani omul achiziţionează o mare experienţa
fundamentală de viaţă.
Imitaţia are un rol de seamă în învăţare. Intre 1 şi 3 ani se îmbogăţeşte planul senzorial-
perceptiv.
Percepţiile auditive cunosc treptat o specializare şi o anumită fineţe, dobândind funcţii
psihologice mai ample. Numeroase tipuri de fenomene sonore devin obiect al percepţiei.
Muzica începe să determine la copii reacţii pozitive sau atenţie încordată, mai ales după
vârsta de un an şi jumătate, ceea ce demonstrează că începe să se dezvolte sensibilitatea
muzicală. La doi ani, copilul este sensibil la ritm; poate chiar să danseze la auzul unei melodii
ritmate. Dezvoltarea analizatorului auditiv e implicată şi în diferenţierea cuvintelor, a modului
cum sunt pronunţate. Progresele sensibilităţii în această direcţie măresc baza perceptivă de
înţelegere a limbajului. Se formează treptat auzul fonematic. Se dezvoltă totodată şi percepţiile
vizuale. După 1 an, spre 1 an şi 6 luni, se manifestă interesul pentru figuri colorate din reviste,
ziare etc. Spre 2 ani, interesul rămâne viu şi atunci când pozele sau figurile nu sunt colorate. La 3
ani, pe copil îl interesează cărţile cu ilustraţii. El are preferinţe pentru ilustraţiile clare şi simple,
cu puţine detalii şi expresive.
Percepţiile şi senzaţiile gustative şi olfactive se dezvoltă şi ele. Copilul mic mai
obisnuieşte să ducă lucrurile la gură. In general, gusturile sale se diferenţiază; el începe să aibă
preferinţe pentru alimente de o anumită culoare sau saţietate gustativă. O deosebită dezvoltare o
au între 1 şi 3 ani percepţiile tactile. Mai ales după formarea capacităţii de deplasare
independentă şi de folosire a cuvântului, tactul furnizează şi creează, împreună cu văzul, condiţii
de percepere a spaţiului haptic, concret, direct, nemijlocit. Incă la 15 luni este evident faptul că,
atunci când aruncă obiecte sau le scapă din mâini, copilul prezintă o mare mobilitate în urmărirea
vizuală a traiectoriei pe care o descrie căderea obiectului.
Datorită implicaţiei tactile, vizuale şi kinestezice în percepţie, copilul antepreşcolar
diferenţiază mai bine şi mai clar dimensiunile obiectelor.
Copilul trăieşte din plin prezentul; perceperea evenimentelor trecute este confuză. Totuşi,
vorbirea influenţează constituirea elementară a percepţiei de timp, datorită necesităţii de
expunere "pe rând" a ceea ce în percepţie se dă împreună. La acestea se adaugă necesitatea de a
explica şi comunica adultului etape ale unor activităţi consumate şi ale unor intenţionalităţi
gradate. Deşi percepţia constituie modalitatea cea mai dezvoltată de reflectare a realităţii
obiective, caracterul ei încă fragil la antepreşcolar este evident. Generalizarea perceptivă este
manifestată în numeroase împrejurări. Dezvoltarea percepţiei este influenţată în ontogeneza
timpurie de îmbogăţirea mijloacelor de comunicare verbală. Atenţia copilului poate fi orientată la
vârsta de 3 ani prin limbaj, spre anumite însuşiri ale obiectelor, ceea ce face ca percepţia să se
desfăşoare în condiţii noi, mai evoluate. Toate acestea ne permit să considerăm că dezvoltarea
percepţiei are loc în trei moduri: sub influenţa acţiunii cu obiectele, sub influenţa comunicării
verbale şi sub forma percepţiei contemplative.

Efectele extraordinare ale cititului asupra copiilor

Efectele cititului asupra copiilor sunt extraordinare, conform mai multor studii.
Unul dintre cele mai importante şi recente studii despre acest subiect a fost prezentat în
2017, cu ocazia Pediatric Academic Societies Meeting. Denumit „Early Reading Matters: Long-
term Impacts of Shared Bookreading with Infants and Toddlers on Language and Literacy
Outcomes”, studiul a presupus monitorizarea timp de patru ani a 250 de perechi de mame și
bebeluși.
Rezultatele au confirmat că expunerea la lecturi încă din copilăria timpurie influenţează
major vocabularul și abilitățile de citire de mai târziu.
„Ceea ce îi învăţaţi citindu-le când sunt bebeluşi are efect peste patru ani. Înainte de
începerea şcolii primare”, explică Carolyn Cates, autor coordonator şi profesor asistent cercetare
la Departamentul de Pediatrie al New York University (NYU) School of Medicine.
Potrivit cercetătorilor, calitatea cărţilor pe care părinţii le citesc micuţilor lor
previzionează aptitudinile de citit ale acestora din urmă în perioada preşcolară. Totodată,
numărul și calitatea cărţilor citite se reflectă asupra abilităţilor ulterioare de alfabetizare. De
exemplu, s-a constatat dobândirea capacităţii de scriere a numelui la vârsta de patru ani.
Doctorul Kimberly Giuliano de la Cleveland Clinic aprecia cu ocazia prezentării studiului
menţionat mai sus: „Nu este niciodată prea devreme să începeţi. Îi luaţi pe cei mici în braţe, îi
mângâiaţi, vă aud vocea şi veţi avea o experienţă minunată de apropiere părinte-copil”. Giuliano
spune că, odată ce bebelușii încep să vadă bine şi să reacţioneze față de lumea din jurul lor, sunt
mai mult decât pregătiți pentru a li se citi cărți.
„Copiilor mici, în special celor sub vârsta de un an, le plac cărțile care au un feedback
ceva mai senzorial pentru ei”, arată Kimberly Giuliano într-un articol de pe Health Essentials,
siteul de informaţii al Cleveland Clinic. „Ei învață dezvoltându-şi toate tipurile de simțuri, astfel
încât, dacă pot să audă, să vadă și să atingă, îi ajută într-adevăr să înțeleagă conceptele care le
sunt prezentate în carte”, mai crede Giuliano.

Cititul influenţează şi modul în care se dezvoltă creierul copilului

Un alt studiu, relevat în 2015, cu prilejul întâlnirii anuale a Pediatric Academic Societies,
susţine legătura dintre citit şi dezvoltarea creierului, în sensul pregătirii acestuia, de foarte
devreme, pentru abilităţile de lectură.
„Suntem în măsură să demonstrăm pentru prima dată faptul că expunerea la lecturi a
copiilor în timpul etapei critice de dezvoltare de dinainte de grădinţă pare să aibă un impact
semnificativ, măsurabil, asupra modului în care creierul unui copil procesează povestirile”, a
afirmat John Hutton, autorul studiului, pediatru şi cercetător în cadrul Cincinnati Children’s
Hospital Medical Center.
„De o importanţă deosebită sunt zonele creierului care susţin imagistica mentală, ajutând
copilul să vadă povestea dincolo de imagini şi reafirmând rolul nepreţuit al imaginaţiei”, a
completat Hutton, citat de American Academy of Pediatrics.
Pentru a vedea dacă cititul la preşcolari afectează acele conexiuni ale creierului care
sprijină aptitudinile de citire, Hutton și colegii săi au studiat 19 copii cu vârste între 3 şi 5 ani.
Circa 37% dintre aceștia proveneau din gospodării cu venituri mici. Efectele au fost evaluate
inclusiv prin investigaţii medicale precum imagistică obţinută prin rezonanţă magnetică (IRM).
Rezultatele au arătat că o expunere mai mare la lecturi este puternic asociată cu activarea
unor zone specifice ale creierului care susțin procesarea semantică. Aceste zone sunt critice
pentru limbajul oral și, mai târziu, pentru citire.

Bibliografie:
 Creţu, T., 2009, Psihologia vârstelor, Ed. a III-a revizuită şi adăugită, Ed. Polirom
 Glava, A., Glava, C., 2002, Introducere în psihologia preşcolară
 Golu, F., 2010, Psihologia dezvoltării umane, Ed. Universitară, Bucureşti
 Şchiopu, U., Verza, E., 1995, Psihologia vârstelor. Ciclurile vieţii, Editura
Didactică şi Pedagogică, R. A- Bucureşti
 https://www.scientia.ro