Dezvoltarea copilului in perioada 0-6 ani

DEZVOLTAREA COPILULUI IN PERIOADA ANTE PRECOLARA DEZVOLTAREA PROCESELOR DE CUNOATERE

A.SENZATIILE SI PERCEPIILE B.REPREZENTARIILE C.MEMORIA D.PARTICULARITATILE ATENTIEI E.LIMBAJUL
F.GANDIREA A.Senzaiile si percepiile Intre 1 si 3 ani, deosebit de mult se imbogateste planul senzorial
perceptiv. Percepiile auditive cunosc treptat o specializare si o anumita finee, dobndind funcii psihologice
mai ample. Numeroase tipuri de fenomene sonore devin obiect al percepiei. Muzica ncepe sa determine la copii
reacii pozitive sau atentie incordata, mai ales dupa vrsta de un an si jumatate, ceea ce demonstreaz ca
incepe sa se dezvolte sensibilitatea muzicala. La doi ani, copilul este sensibil la ritm; poate chiar sa danseze la
auzul de melodii ritmate. Dezvoltarea analizatorului auditiv e implicata si in diferenierea cuvintelor, a modului
cum sunt pronuntate. Progresele sensibilitii in aceasta direcie mresc baza perceptiva de intelegere a
limbajului. Se formeaza treptat auzul fonematic. Se dezvolta totodata, percepiile vizuale. Dupa 1 an, spre 1 an
si 6 luni, se manifesta interesul pentru figuri colorate din reviste, ziare etc. Spre 2 ani, interesul ramane viu si
atunci cand pozele sau figurile nu sunt colorate. La 3 ani, pe copil il intereseaza crile cu ilustrat. El are
preferine pentru ilustraiile clare si simple, cu puine detalii si expresive. Obiectele indepartate, precum si cele
mici le percepe mai greu, ceea ce se datoreaza dezvoltrii inca nesatisfacatoare a capacitatilor de acomodare a
cristalinului. De fapt recunoaterea obiectelor de la distanta, perceperea lor clara, presupune o anumita
experiena perceptiva de care anteprescolarul nu dispune inca. Percepiile si senzaiile gustative si olfactive se
dezvolta si ele. Anteprescolarul mai obinuiete sa duca lucrurile la gura. In general, gusturile sale se
diferentiaza; el incepe sa aiba preferine pentru alimente de o anumita culoare, sau o satietate gustativa si
olfactiva care determina reacii negative. La 1 an si 6 luni 2 ani si jumatate, muli copii refuza grisul cu lapte, de
care s-au plictisit. O deosebita dezvoltare au intre 1 si 3 ani percepiile tactile. Mai ales dupa formarea
capacitatii de deplasare independenta si de folosire a cuvntului, tactul fumizeaza si creeaza, impreuna cu vzul,
condiii de percepere a spaiului haptic, concret, direct, nemijlocit. Inca la 15 luni este evident faptul ca, atunci
cand arunca obiecte sau le scapa din mini, copilul prezint o mare mobilitate in urmarirea vizuala a traiectoriei
pe care o descrie caderea obiectului. Tot in aceasta perioada se constituie si alte caracteristici structurale ale
percepiei. Datorita implicaiei tactile, vizuale si kinestezice in percepie, copilul anteprescolar diferentiaza mai
bine si mai clar dimensiunile obiectelor. Desi progresul in aceasta privina este lent, totui, in legtur cu
anumite situat care au fost fixate puternic, in special prin experiena tactila si vorbire, copilul incepe sa
foloseasca criterii de difereniere, categoriile de tnare* si amica. Jocul de mnuire a obiectelor contribuie la
dezvoltarea acestui gen de aprecieri. Este adevarat ca obiectele indepartate sunt inca distinse greu si defectuos.
Dificultatea ramane mare in aceasta privina si din cauza ca extinderea zonei vizuale este limitata (in adancime,
aceasta zona este clara la 5 11 m, iar limitele cmpului vizual sunt cuprinse intre aproximativ 45 si 50 cm). Ceea
ce depete cmpul vizual (in lrgime si adancime) este perceput relativ haotic. De altfel, copilul nici nu-si
ridica probleme de percepere a obiectelor aflate la distanta dect in foarte rare ocazii. Inconsistenta experienei
anteprescolarului cu privire la dimensiunile si forma obiectelor este, inca, evidenta. In percepia spaiala se
include, intr-o coordonare foarte fina, ce evolueaza intens in perioada anteprescolara, neatingand insa limita de
confluenta necesara in perceperea corecta a mrimii la distanta, activitatea para (binara) a receptorilor (ochi,
urechi, tact etc.). Experiena tactilo vizuala kinestezica, inca imperfecta, se va dezvolta totui simitor, se va
stabiliza si, in continuare, in perioada precolara, copilul va castiga treptat experiena (cognitiva) ca obiectele
nu-si modifica, dect in mod aparent, marimea la distanta. Copilul triete din plin prezentul; perceperea
evenimentelor trecute este confuza. Totui, vorbirea infuenteaza constituirea elementara a percepiei de timp,
datorita necesitat de expunere "pe rnd" a ceea ce in percepie se da impreuna. La acestea se
adauganecesitatea, uneori puternica, de a explica si comunica adultului etape ale unor activitati consumate si
ale unor intentionalitati gradate. Desi percepia constituie modalitatea cea mai dezvoltata de reflectare a
realitatii obiective, caracterul ei inca fragil la anteprescolar este evident. Daca o persoana cunoscuta se imbraca
altfel dect de obicei, ea este greu recunoscuta chiar de copilul de 2 ani. Generalizarea perceptiva este
manifestata in numeroase imprejurari. In acest sens, o fetita de 1 an si 7 8 luni, care avea obiceiul sa lase capul
in jos cand cineva o privea insistent, reaciona in acelai mod in fata oglinzii, in care de fapt se privea pe ea
insasi, sau in fata unui portret, ce privea cu insistenta in fata, fatita manifestand astfel o percepie generalizata,
primitiva, cu elemente ale recunoaterii confuze, la situatii doar aparent asemanatoare. Dezvoltarea percepiei
este influenate in ontogeneza timpurie de imbogatirea mijloacelor de comunicare verbala. Atentia copilului
poate fi orientata, la varsta de 3 ani, discret, prin limbaj, spre anumite insusiri ale obiectelor, ceea ce face ca
percepia sa se desfasoare in condiii noi, mai evoluate. Toate acestea ne permit sa consideram ca dezvoltarea
percepiei are loc in trei moduri; sub influenta aciunii cu obiectele, sub influenta comunicrii verbale si sub
forma percepiei contemplative. Intre 1 si 3 ani modalitatea mai frecventa de percepere este aceea care privete
aciunea cu obiectele. B.Reprezentrile O serie de psihologi, ca Baldwin, H.Wallon. Marian, R. Zazzo, au subliniat
ideea ca, pana la 2 ani, evoluia reprezentrilor si operarea mentala cu ele este lenta. Studii exprese asupra
reprezentrilor din prima copilrie au creat insa termeni noi pentru aceasta problema. N. I. Barkenblitt a aratat,
pe cale experimentala, ca la 1 an si 4 luni sunt evidente reprezentrile generale pe baza rezervei de percepii de
care dispune copilul. Acest fenomen este favorizat de dezvoltarea limbajului. Sub influenta limbajului
reprezentrile se supun unei profunde restructurri. Limbajul, la rndul sau, se dezvolta pe seama creterii
capacitatilor de reprezentare a obiectelor, aciunilor etc. Cuvntul denumire devine instrument al activitatii
intelectuale numai datorita dezvoltrii reprezentrilor. Prin limbaj se contureaza continutul reprezentrilor, se
precizeaza legaturile acestora cu grupele de obiecte pe baza carora s-au format. In copilrie, reprezentrile vor
ramane totui mult legate de percepie, vor predomina reprezentrile cu un caracter intuitiv concret.
Posibilitatea constituirii unor reprezentri prin intermediul cuvntului creeaza o baza noua pentru capacitatile
cognitive si stimuleaza desprinderea treptata a reprezentrilor de percepia directa. Dezvoltarea planului mental
permite trecerea de la apariia involuntara a reprezentrilor la apariia lor in urma unei solicitri verbale. Copilul
poate fi solicitat, la 2 ani si jumatate, sa caute pantofii si sa-l aduca, sa puna pieptenele la loc etc. Toate
acestea arata ca reprezentrile sale au o oarecare precizie in ceea ce privete locul unde se afla plasate
obiectele evocate. In prima copilrie se dezvolta si reprezentarea de sine (H.Wallon). Copilul se numete pe sine,
dupa ce a auzit pe alii de mai multe ori numindu-l. A atras mult atentia capacitatea relativ redusa a copilului,
pana la 1 an si 6 7 luni, de a se recunoate in oglinda. Uneori, anteprescolarul poate manifesta accese de gelozie
fata de copilul din oglinda tinut in brae de ctre mama sau tatal sau. Aceasta manifestare este cu atat mai
intensa cu cat persoana care tine copilul manifesta fata de acesta mai multa tandrete. Gesturile, in acest caz,
sunt percepute ca fiind adresate unui alt copil. C.Memoria Intre 1 si 3 ani memoria copilului se dezvolta mai ales
pe linia organizaii conduitelor plastice de recunoatere si reproducere a cuvintelor, fapt posibil datorita creterii
cantitatii de informaie si retentie sau stocare. Funciile mnemonice sunt alimentate de achiziii prin stratificare
(retentie) a evenimentelor si conduitelor de fiecare zi implicate in satisfacerea trebuinelor si dorinelor
copilului. De aceea, la 18 luni, copilul poate executa mici sarcini, poate cauta jucaria, mingea etc .Mai mult,
cand a terminat mancarea, intinde spontan farfuria si spune: *gata, dovedind astfel ca a acumulat o anumita
experiena de viata. Recunoaterea este facilitata de familiarizarea copilului cu datele generale ale mediului in
care triete. Asociaiile prin continuitate au un rol deosebit de important in retentie, in fixarea mnemonica de
scurta durata (imediata). In cadrul memoriei, creste latenta ei. Asfel, la 1 an, latenta este uneori de cateva
saptamani, la 3 ani de cateva luni, la 4 ani de un an. Se pune astfel in evidenta crearea orizontului primitiv de
retrospectiva (spontana) a experienei de cunoatere. Evocarea verbala complica acest orizont. Memoria
imediata a copilului anteprescolar are un caracter afectogen pronuntat, in care se recunoate legea raportarii la
evenimentul cel mai pregnant. Reproducerea verbala spontana in relaiile cu adultul devine deosebit de activa.
Copilul face inca destule greeli pe acest plan, dar efortul lui de a reproduce o anumita forma de exprimare se
intensifica. De fapt, repetarea organizeaza memorarea si deci reproducerea. D.Particularitatile atentiei Ca
funcie complexa de orientare si concentrare a activitatii psihice, atentia este evident nedezvoltata pana la 18
20 de luni, cand copilul incepe sa manifeste momente de atentie concentrata in activitatea de joc de mnuire.
Astfel de momente se constata pe la 2 ani si in relaiile cu adultul, copilul fiind adesea foarte atent la modul cum
vorbete sau cum gesticuleaz acesta. Anteprescolarul poate fi distras prin cuvinte de la o activitate prost
orientata. Tot verbal, I se pot sugera aciuni, mobiluri etc. Atentia se formeaza si se dezvolta mai ales in joc,
activitate in care raportul dintre factorii intamplatori ce-l distrag pe copil este diferit fata de situatiile dinafara
jocului. In decurs de 10 minute, de pilda, copilul anteprescolar poate sa schimbe direcia activitatii de 6 7 ori, iar
in joc, de aproximativ 3 4 ori (la 2 ani si jumatate). Durata jocului, ca activitate, creste de-a lungul acestei
perioade a dezvoltrii psihice. In condiii adecvate, copilul la 2 ani se poate juca peste 10 minute, iar la 3 ani,
peste 15 minute. In literatura de specialitate se arata ca, la copiii mici, oboseala nu determina distragerea in
aceeai masura ca la adult. E.Limbajul In aceasta perioada, vorbirea incepe sa aiba un rol din ce in ce mai mare
in viata copilului anteprescolar. Cuvntul, perceperea lui ca excitant, se face in trei situatii diferite: 1)ln
imprejurari in care se identifica si se denumete o situatie. un obiect. In acest caz, cuvntul se asimileaza de
ctre copil ca substituant al obiectului sau situatiei percepute. In aceste condiii, cuvntul capata o mare
stabilitate si permite sa se constituie funcia superioara de semnalizare a vorbirii. 2)Dar cuvntul poate sa fie
perceput de ctre copil dupa o intamplare. In acest caz, copilului I se vorbete despre ceva petrecut inainte, in
viata lui (dupa o plimbare, dupa
o vizita etc). El percepe deci cuvntul care actualizeaza reprezentri cu privire la evenimente trite anterior.
3)Uneori, copilului I se relateaza fapte, intamplari, impresi, la care el nu a participat in nici un fel, deoarece fac
parte din experiena adultului. In aceasta situatie perceperea limbajului se face fara un sprijin pe experiena
copilului (care este inca foarte restransa). Cea mai importanta cale a dezvoltrii limbajului este aceea a
verbalizaii activitatii prezente si trecute, dar mai ales aceea a insusirii cuvntului in percepia situatiei sau a
obiectului. Ca evoluie generala, perioada primei copilrii se caracterizeaza, in aceste condiii, prin trecerea de
la intelegerea limbajului legat de situatii practice la forme mai variate de comunicare, nelegate de asemenea
situatii.
Copilul invata sa denumeasca fenomene, situatii, obiecte din ambianta, modul de folosire a acestora, ajungand la
intelegerea ca toate obiectele de acelai fel, cele care servesc unor acelorai aspecte se denumesc printr-un
anumit cuvnt. Chiar in prima copilrie exista o anumita capacitate de perfecionare a vorbirii si intelegerii
verbale. In fiecare perioada a dezvoltrii ontogenetice se constituie anumite caracteristici ale vorbirii. In
perioada dintre 1 3 ani, copilul isi insuseste mai ales cuvinte si modul de a le lega intre ele, unele aspecte ale
acordurilor gramaticale, ale morfologiei si ale sintaxei. Treptat, cuvintele rostite capata o fizionomie apropiata
de cuvintele rostite de adult. Concomitent se invata utilizarea corecta a mijloacelor morfologice si sintactice ale
limbii, folosirea curenta a unor cuvinte cu funcii de instrumente gramaticale (in afara de cuvintele denumire si
de cuvintele cu semnificaii nediferentiate). Dezvoltarea vocabularului in prima copilrie. Perioada
anteprescolara poate fi socotita drept perioada in care, de fapt se desfasoara invatarea practica a limbii
materne. Numrul de cuvinte intelese si rostite de copil creste, ceea ce ii ofer posibilitatea sa stabileasca relaii
verbale destul de variate. Varsta1,6 ani2 ani3 ani Cuvintel 00300 4001000 1100 Creterea vocabularului activ este
vizibila mai ales in a doua jumatate a anului al doilea de viata. La 18 luni, copilul intelege numai un important
numr de cuvinte cu funcii de denumire a obiectelor, fenomenelor etc., dar si sensul cuvintelor: aici, acolo,
aceia, acum etc. In vocabular persista un mare numr de cuvinte onomatopeice sau de cuvinte cu un caracter
denominativ ambiguu. Totui, dupa 2 ani, copilul poate sa-si exprime trebuintele si dorinele prin cuvinte, sa
foloseasca pronumele personal si posesiv, sa utilizeze si cateva adjective, in mod corect. La 3 ani, vocabularul
sau conine si unele numerale etc., devenind complex si colorat. Dezvoltarea mai mica sau mai mare a nivelului
limbajului si a volumului vocabularului se face sub influenta si preocuparea adultului, a celor din jurul copilului
pentru stimularea unei vorbiri corecte. In orice caz, vorbirea copilului intre 1 si 3 ani se caracterizeaza prin
substantive (simplificate, ca pronunie), adjective (folosite dihotomic), precum si printr-un numr redus de
verbe. Particularitati ale pronuniei. nelegerea coninutului semnalizator al diferitelor cuvinte, precum si
pronunarea lor ridica probleme grele in fata copilului mic. Totui, el va trebui sa rosteasca fiecare cuvnt cat
mai clar ca sa poata fi inteles. Necesitatea de a fi inteles stimuleaza, in decursul primei copilrii, dezvoltarea
pronuniei, a articularilor complexe. Din cauza unor dificultati in pronunia cuvintelor mai lungi sau mai grele, se
vor manifesta anumite trasaturi deficitare ale pronuniei. Cele mai frecvente sunt: 1)Eliziunea. care consta din
omiterea din corpul cuvntului a uneia sau a mai multor silabe, a unuia sau a mai multor sunete; 2)lnlocuirea
articularii complexe cu una simpla; 3)lnlocuirea sunetelor apropiate ca articulare: uneori, copiii inlocuiesc
sunetul r cu sunetul I; (Cu toate acestea, aceste fenomene nu constituie dislalii, rotacisme, sigmatisme etc.
propriu-zise, adica nu sunt defecte de vorbire. La baza acestor inlocuiri sta capacitatea de pronunie limitata.
Totui, capacitatea copilului de a progresa din acest punct de vedere este evidenta si se supune legii sintezei
sunetelor in silabe si a silabelor in cuvinte etc.) 4)Metateza consta in mutarea sunetelor si silabelor in cuvnt; 5)
Perseverarea sunetelor si silabelor apropiate se exprima mai ales prin dublarea unor silabe in cuvnt in general
silaba articulata; 6)Contaminarea, fenomen intalnit des la copiii foarte mici se exprima prin faptul ca, la un
moment dat un anumit cuvnt sufer, in vorbirea copilului, un regim care nu I se potrivete (am mergut dupa am
fcut), sau prin accentuarea greita; 7)Tendinta de economie si contragere: din cuvintele greu de pronuntat si
relativ extinse, copilul compune o forma verbala concentrata, redusa. Greutatile si greelile de pronunie provin
din dezvoltarea inca insuficienta a analizatorului motor verbal, inclusiv a aparatului fonator. Exerciiul verbal,
realizat prin comunicarea de zi cu zi, audiia pronuniei corecte a adultului vor contribui la dezvoltarea
corespunztoare a vorbirii copilului. Uneori, intarzierile in evoluia pronuniei corecte a cuvintelor au la baza
unele anomalii (buza si limba prea groase, prea rigide sau prea moi, anomalii ale danturii etc. sau obstructia
foselor nazale prin polipi, fisuri palatine ori aderente ale valului palatin). Se pot intalni insa si defecte de voce
(voce nesonanta, falset, rguit etc.) si defecte de rostire (gangaveala, balbaiala, mpiedicarea silabica).
Defectele de vorbire se diminueaza simitor pana la 3 ani, vorbirea devenind mai fluanta si corecta. Se dezvolta
mult intonaia. Adesea, defectele de pronunie pornesc chiar de la unii aduli, care vorbesc cu copilul o
adevarata "limba pasareasca". Dezvoltarea structurii gramaticale a vorbirii. Tot dupa 2 ani, copilul incepe sa faca
anumite progrese in ceea ce privete folosirea construciei gramaticale a limbii materne. Acesta ramane totui
relativ simpla pana la 3 ani. La inceput cuvntul are sens de propoziie si este folosit ca atare. La 1 an si 8 luni
copilul incepe sa construiasc propoziii simple. In procesul complex al comunicrii experienei sale. al
verbalizrii experienei de care dispune, copilul isi insuseste caracterul de sistem al terminaiilor cuvintelor
flexibile. In sistemul articularii verbelor sau substantivelor el se exprima in jurul vrstei de 2 ani. Cu toate
acestea, asistam la contaminari de regim gramatical necorespunzator, la creaii de cuvinte etc. Treptat, copilul
isi corecteaza structura gramaticala a limbii. Folosirea din ce in ce mai corecta a cazurilor, a numrului, a
genului, a acordului gramatical face ca propoziia sa devin mai bogata, exprimarea tot mai clara. Spre sfarsitul
anului al doilea si prima jumatate a anului al treilea, copilul incepe sa foloseasca persoana I a pronumelui
personal si pronumele posesiv. Pronumele demonstrativ este utilizat in locul cuvintelor denumiri (ata, ici, colo).
Cuvintele care exprima relaii sunt inca adesea greit folosite, fiind plasate in locul altora (dar, deci, pentru ca
au sens apropiat de si). Anteprescolarul utilizeaza multe interjecii, exclamaii, sunete parazitare; limbajul lui
este foarte colorat si insotit de numeroase gesturi si de mimica. Funciile sociale ale limbajului copiilor de 1 3
ani. Pe masura ce limba devine mijloc de comunicare, ea deserveste si funcia de instrument al socializrii
copilului. In situatiile de comunicare se activeaza lanurile verbale si lanurile curente de cuvinte, copilul
utiliznd toate mijloacele fonetice de care dispune pentru a exprima relaiile ce le constata in realitatea
obiectiva, unele generalizri in aceasta privina si pentru a facilita simbioza dintre el si cei din jurul sau. Dupa
cum s-a vzut, insusirea limbajului se realizeaza adesea in invatarea unor activitati. De aici posibilitatea trecerii
de la activitati la cuvinte si invers. Binenteles, limbajul se asimileaza, in principal, prin "comunicare". Inca
inainte de 1 an. consolidarea pronuniei are loc in cadrul dialogului cu adultul, dialog in care intervin momente
de natura foarte diferita, ce dau o anumita tonalitate acestor relaii si o mai mare sau mai restransa valoare de
transfer de experiena. La 2 ani se fac progrese in ceea ce privete interesele glosice ale copilului, fenomen
exprimat prin frecventa intirebarilor de tipul: "ce este aceasta?". Cand ne referim la dezvoltarea vorbirii
copilului, trebuie sa avem in vedere si insusirea unei conduite verbal afective, incorporarea in conduita verbala,
inca de la 1 an si 5 8 luni, a unor modalitati verbale de mulumire, de salut etc. La 3 ani se observa o nuanare in
conduita verbal sociala. In concluae, linia generala a dezvoltrii limbajului la copilul anteprescolar se
caracterizeaza prin trecerea de la cuvntul cu sens de propoziie, de la limbajul funcional simplu la propoziia
simpla (limbaj situativ) cu funcii mai complexe. Aadar, dezvoltarea limbajului reflecta modul in care are loc
dezvoltarea psihica a copilului si modul in care evolueaza comunicarea cu adultul si cu alti copii, ca expresie a
sociabilitatii infantile in plina constituire. F.Gandirea Aproximativ dupa 1 an si 8 luni, copilul trece printr-o faza
de transformri importante pe planul proceselor de cunoatere. Intensificarea cunoaterii denumirii obiectelor
duce la constituirea experienei cognitive ca toate obiectele pot fi denumite. Copilul incepe sa intrebe mult, cu
perseverenta, pe toti cei din jurul sau, intrebarile sale referindu-se nu numai la denumirea obiectelor, ci si la
locul si rolul pe care le au. Creterea curiozitatii si intensificarea intrebarilor pun in evidenta o modificare
calitativa a procesului de integrare in conditffle mediului de existenta in care se afla copilul. Modificarea
privete constituirea intensa a unui plan mental in care se organizeaza treptat o oarecare ordine. Consecina unui
astfel de fenomen in acest moment al dezvoltrii copilului este foarte mare. Anteprescolarul incepe sa
stabileasca mult mai activ asemanari si deosebiri intre obiecte si fenomene, integrnd modul de a fi folosite in
semnificaia obiectelor denumite. Treptat se dezvolta noi modalitati operative obiectuale, se organizeaza
comparaia, gruparea (clasificarea). Practic, la 2 ani, copilul poate sa compare constructia sa de cateva cuburi
suprapuse cu cea facuta de partenerul sau. Aceasta inseamna ca a descoperit diferentele. La 2 ani si jumatate,
aceste diferente in supra sM provoaca reacii brutale (darama construciile). La 3 ani, va avea alta atitudine, el
va incerca sa modifice constructia sa sau va incerca sa faca alaturi una noua, asemanatoare cu cea a partenerului
sau. De altfel, la 3 ani el va dobndi o anumita capacitate de a determina diferentele intre doua imagini, dupa ce
mai intai la una dintre ele s-a operat o schimbare, poate compara doua obiecte. Planul sesizrii de diferente este
evident in domenii foarte diferite. La toate acestea trebuie sa adaugam faptul ca, inca la doi ani si jumatate,
copilul poate sa aeze, intr-o anumita ordine, cateva imagini si sa dea o explicaie plauzibila acestei asezari. La
sfarsitul acestei perioade, gandirea copilului se exprima, ca si gandirea adultului, in trei termeni (subiect,
predicat copula). Ea este insa dominata de judecile de existenta si de atitudinea interogativa fata de
denumirea obiectelor. Important este si faptul ca se dezvolta elementele abordarii inteligente a situatiilor
concrete, punandu-se treptat bazele operativitii generale, elementare a gndirii.
 CRETEREA I DEZVOLTAREA COPILULUI DE LA 1 LA 3 ANI
1.Caracterizare generala
Spre deosebire de perioada anterioar, copilul dezvolt un nceput de independen
dezvoltnd mersul, voibirea, manevrarea cu mai mult precizie a obiectelor din jur.
Perioada se caracterizeaz prin expansiune enorm a conduitelor motorii i verbale. O alt
caracteris-tic a perioadei este animismul i antropomorfismul ca i caracteristici generale
ale gndirii copilului anteprecolar.
S-a dovedit c primii ani de via sunt vitali n stabilirea strii de bine fizic i
emoional de mai trziu i n cele din urm, pentru dezvoltarea intelectual. Din aceast
cauz, mediul n care crete i se dezvolt copilul trebuie s fie afectiv, s ofere siguran i
s fie stimulativ. Cercetrile au pus n eviden mai multe tipuri de nevoi ale copilului n
primii ani de via ce se impun a fi satisfcute: nevoi fizice, emoionale i sociale i nevoi
ce asigur dezvoltarea intelectual.
Nevoile fizice ale copilului n primii ani de via:
hrni rea adecvat pentm a asigura nevoile nutriionale;
protejarea mpotriva factorilor teratogeni (supranclzire sau frig n viaa precoce,
sau a altor ageni fizici sau chimici);
prevenirea bolilor prin asigurarea condiiilor de locuit, prin supravegherea strii de
sntate, prin imunizri etc.
Nevoile emoionale i sociale ale copilului:
S creasc ntr-o familie unit, sub supravegherea strict a adulilor care au ca grij
principal binele acestuia.
S se impun limite rezonabile ale comportamentului copilu-lui, care s-l ajute s-i
stimuleze dezvoltarea autocontrolului.
S i se asigure o stare de sntate bun, iar n cazul copiilor bolnavi, mai ales fa
de cei cu boli cronice sau cei cu nevoi speciale, prinii s aib o atitudine echilibrat,
pentru a asigura nevoile emoio-nale deosebite ale acestora.
S se cultive sentimentul de respect pentru propria via i viaa celorlali
Nevoile pentru dezvoltarea intelectual corespunztoare a copilului
Se vor crea o serie de fkciliti educaionale, adaptate nevoilor copilului.
Stimularea dezvoltrii intelectuale se ncepe n perioada de sugar i se face, de
regul, de ctre prini, n special de ctre mam. Dac copilul are probleme cu dezvoltarea
cognitiv i cu dezvoltarea ndemnrii, stimularea senzorial se va face de ctre specialist.
(Florin Iordchescu, 1998, p. 199)
2.Dezvoltarea fizic
Prin cretere se neleg acumulrile cantitative ale dimensiunilor coiporale.
Dezvoltarea i maturaia reprezint noiuni calitative referitoare la diferenieri de structur,
de compoziie i funcie cehi-lar, particulare fiecrui esut. Ritmul de cretere, dezvoltare fi
maiuraie depinde de factori ereditari, hormonali i de mediu.
jactori ereditari - influeneaz ritmul de cretere i valorile definitive ale parametrilor
de cretere, conform programelor genetice.
factori hormonali - ntre acetia hormonul de cretere este indispensabil pentru
reglarea creterii scheletice iar deficitul acestui homion se exprim prin ncetinirea
proceselor de cretere i maturare, excesul determin accelerarea creterii ftr maturaie
(gigantismul).
factorii de mediu - nutriia - element esenial n dezvoltarea procesului de cretere.
factorii socio-ecommici influeneaz creterea organismului copilului prin modul de
via, obiceiuri elementare, tradiii culturale n strns legtur cu factorii nutriionali.
factorii psihici i emoionali contribuie n mare msur la confort prin ambiana
familial, climatul afectiv, calitatea relaiilor dintre prini i copii. Stress-ul psihic provocat
de mediul ambiant nefavorabil influeneaz negativ procesul de cretere.
n primul an, greutatea medie este de 9,5 kg, iar la 3 ani de 15 kg
Talia crete de la 74 cm Ia 92 cm Dup vrsta de 1 an valoarea medie aproximativ a
nlimii n centimetri se poate afla din formula: vrsta (n ani) x 6 + 77 (Nelson, 1983). La
3 ani ritmul de cretere este mai diminuat fa de perioada anterioai. Segmentele corpului
au ritmuri de cretere inegale, iar nfiarea general a organismului se modific.
Raporturile segmentare dintre trunchi i membre arat c membrele cresc mai rapid dect
tmnchiul pn la pubertate dup care se inverseaz ritmul de cretere.
Este important de tiut c cifrele rezultate din msurtorile paia-metrilor
antropometrici sunt confruntate cu valorile din standardele de referina care in seama de
zona geografic, sex, vrst i mediul de provenien (rural/urban). n Romnia aceste
msurtori au fost elabo-rate de Institutul de Igien Bucureti, acestea sunt standarde de
referin reflectnd nivelul dezvoltrii fizice la diferite grupe de vrst.
Elementele de maturaie sunt reprezentate de dezvoltarea relativ a masivului facial
cu dispariia treptat a aspectului particular al nou-nscutului. n rapoit cu perimetrul
toracic care la natere este mai mic dect cel cranian, se constat o egalizare a celor dou
perimetre spre vrsta de 1 an, dup care perimetrul cranian rmne progresiv n urma celui
toracic. Au loc osificri la nivelul craniului prin nchiderea fontanelelor, coloanei
vertebrale, a cutiei craniene, a membrelor, dentiiei (Ferrier P.E.. 1975 p. 55-73).
Se dezvolt sistemul muscular i a ligamentelor ceea ce va duce la o mai mare
agilitate a corpului. Are loc progresia n ceea ce privete dezvoltarea creierului de la 980 gr.
la lan ajunge la
1,100 gr. la 3 ani. Activitatea corelat a diferitelor regiuni i zone cerebrale se dezvolt
foaite mult, iar diferite reacii nnscute ncep s se condiioneze (la 2 ani i jumtate apare
controlul sfincteral).
3. Principalele achiziii psihice ale perioadei
Perioada anteprecolar se caracterizeaz prin trei achiziii importante: mersul,
reprezentarea i limbajul. Dezvoltarea motricitii trece din faza ei incipient de tatonare
n faza ei de adevrat expansiune. Copilul i dezvolt capacitile de la mersul ovit la
alergat, trt, crat, de la manevrarea imprecis, la apucare, nvrtire, desfacere. Acum
este capabil s mping, s trag, s ridice, s spaig, s smulg. Aceste achiziii permit
copilului un acces mai mare la mediul nconjurtor, ba mai mult dect att la stpnirea i
modificarea lui.
Se perfecioneaz micrile minilor n rapiditate i precizie (nc de la un an i
cteva luni copilul poate bea din can, mncnd cu linguria). La doi ani este capabil s
deschid uile, dulapurile, sertarele i s culeag obiecte mici ntre degete.
Dezvoltarea psihomotorie. Termenul de psihomotricitate este folosit pentru a exprima
faptul c dezvoltarea motricitii este legat de celelalte progrese n dezvoltarea intelectual
i socioafectiv. Achiziia mersului este o bun ilustrare a acestei inteirelaii. Posibili-tatea
copilului de a se mica conduce la experimentarea de noi senzaii dezvoltnd experiena
cognitiv. n acelai timp, prin exersarea mersului el dezvolt o autonomie fa de adult
ceea ce nseamn baza independenei de mai trziu. Dezvoltarea psihomotorie este progra-
mat genetic pentru fiecare specie, dar asta nu nseamn c mediul nu intervine ca factor de
modulare a celui genetic. De exemplu, un copil privat de ngrijire i nestimulat va prezenta
un retard important n achiziiile sale. Dezvoltarea se deruleaz urmnd cteva legi generale
care permit nelegerea mecanismelor dezvoltrii. Acestea au fost descrise de Gesdl i
ilustreaz progresul maturizrii nervoase cu efectele sale asupra controlului motricitii.
Aceste legi sunt:
Legea dezvoltrii cefalo-codale. Miel ini zar ea fibrelor nervoase se realizeaz
progresnd de la zona creierului la zona de baz a coloanei vertebrale. De aceea, copilul va
exersa un control din ce n ce mai mare asupra muchilor, descendent de la muchii oculari,
la muchii gtului, redresnd capul, apoi ai spatelui permind poziia ezdnd, apoi controlul
membrelor inferioare adugnd achiziia poziiei bipede.
Legea dezvoltrii praximo-distale. Ea ilustreaz progresele mielinizrii ntr-un sens
proximo-distal, adic de la ceea ce este la mic distan ctre ceea ce se afl din ce n ce
mai departe. Aceast nseamn lrgirea controlului de la segmentele centrale la segmentele
periferice facilitnd progresul In controlul dc la grupele dc muchi mari la grupele de
muchi mici, permind de asemenea gesturi din cc in ce mai precise i minuioase (de la
regiunea pelvian la picioare, de la umeri la mn i aa mai departe). Evoluia prehensiunii
este efectiv o bun ilustrare a acestei legi deoarece putem constata c controlul micrilor
dirijate ale copilului asupra unui obiect apar mai nti la nivelul umrului, apoi la nivelul
articulaiei cotului i apoi n palm. Micrile devin astfel mai suple i mai adaptate,
achiziia ultim fiind cea legat de micrile minii unde controlul degetelor este din ce n
ce mai perfecionat dezvoltnd motricitatea fin.
Evoluia tonusului i a posturii. Tonusul muscular al noului-nscut va evolua diferit n
fttncie de muchii solicitai i anume, tonusul axial va crete pentru a permite redresarea
trunchiului pe cnd tonusul muchilor flexori (ai braelor i picioarelor) se va diminua
pentni a permite gradul de sensibilitate necesar staionrii n picioare i mersului. Tonusul
este legat de evoluia posturii, progresul copiilor hipertonici sau hipotonici nefiind similar,
deoarece copiii hipeitonici stau n picioare mai mult dect ceilali i cei hipotonici au un
control mai bun al motricitii fine.
Normele dezvoltrii. Evaluarea dezvoltrii unui copil se realizeaz raportat la propriul
ritm de dezvoltare i iu numai prin raport la grupa de vrst de referin, cci este
important variaia propriei curbe de dezvoltare pe care se evalueaz progresul.
Principalele achiziii psihomotorii pn la vrsta de 3 ani conform datelor IOMC - Bucureti,
adaptate dup Gesell:
Vrsta Motricitate Adaptare LimbaJal (L) Reacii Sociale
(luni) (M) senzoriala (R.S.)
(A.S.)
1 Capul moale Ascult sunete Mici zgomote Figur
Vede un obiect in guturale. inexpresiv.
linie median
2 Ridic uorPrivete mna exa-Surde cnd i se Mi mic la
capul careminatorului, urm-vorbete, emite figura uman,
recaderepedesusinut, obiectjucrii.
rete uncade de lavocale izolate m...m...
observ alimente solide
in mini;
linia median Vocal izri
examinatorul. culcat duce
3 ine capulprehensiune
Urmrete un obiectGngurete, silabice.
Gngurete piciorul la
o- la 180, pri-rde.
radipn cnd se vorbete gur, mngie
vete un obiect mai
palmar. imaginea din
mult dc un minut.
4
oglind
St o frac- Vede imediat un Gngurete, Surs spontan,
8
iune de StS n ezut,
obiect, ridic Ia dou cuburi n
vocalize Silabe izolate; Suge
recunoate jucrii,
secund se ine In pi*dup&
minile c cele dou mini; Ma, Ta, Ba,
biberonul, se ncearc cu
susinut io are cndincearc
obiecte, e inesSun cub, pri- Ta
ascunde dup o insisten s
susinut
localizezedeun vete
sunet alt obiect. crp apuce jucrii
mini;
5 ine capul Urmrete cu ochii Strig in Surde la
9 Prehensiune Lovete un cub dePapa, mama, i ine bibe-
drept stabil, obiecte disprute; puseuri imaginea din
medio-
zgrie diferite ine un cub, altul, apuc al tata, imit
oglind. su- ronul, mnnc
obiecte; digital treilea cdb.
privete al doilea. nete, nelege. singur un
prehensiune Rspunde la biscuit
precar. nume.
6 in 10 decubit StS Prinde
n pi*cu Descoper ntoarce
un capul Difereniaz
Pricepc mi, pe Pricepe bravo r
dorsal ridic amndou
cioare, se minile,
obiect la sunet; sub strini;
ascuns mama,surde
tata i Pa!"
picioarele in ncearc s&reapuce gngurete
sa, aaz vocalizeaz la
ridic sus-
sus, se ntoarce un obiect czut;
privireaspontan vederea propriei
de pe o parte inut; prehen-
duce obiecteleun
la cub pe o imagini din
pe siune
alt; cu
gir. suprafa oglind.
prehensiune opozabilitate
11
palmari. n picioare, Aaz jucrii pe o Papa, mama,Se joac i
7 St in ezut
lngRecunoate
bar, Spune Apuc sunete,
imit bine cerceteaz
suprafa
ricfic rspunde ladiferite obiecte.
picioarele i nume
12 lerepute
Merge sus* ncearc s Spune dou Pricepe s fac
inut numai de construiasc un cuvinte, pri* gesturi de ajutor
o mn. turn din cuburi. cepe s dea la Imbrcare.
obiecte la
cerere.
15 Merge; urc Turn din dou 4-5 cuvinte, Controlul
scrile cuburi; ncearc s limbaj sub parial al sfinc-
ajutndu*se ntoarc pagi* nile form de t erei or; arat
de mini unei cri; in- jargon cnd dorete un
troduce corect obiect
cubirile mici in
cele mari
18 Merge singur Turn de 3-4 cu* 10 cuvinte i ncearc s
i repede; buri; mzglete nume proprii; mnnce singur
urc scrile spontan pe hrtie. denumete cu linguria;
inut deo imagini din controlul
mn; se cri cu poze. sfincterelor pe
aaz singur parcursul zilei.
pe un
scuneL
21 Urc i co- Turn din 5-6 20 de cuvinte; Bea singur din
boar pe 0 cuburi combin ceac; arat
scar susinut spontan 3-4 celor din jur ce l
dc o mn; d cuvinte; intereseaz; cere
cu piciorul In repet cnd vrea s
minge. cuvinte, mnnce i s
ascult ordine. bea.
24 Alearg fr Imit cu creionul Fraze din 3-4 Mnnc co-
s cad pe hrtie linii cuvinte; utili* rect cu lingu-
 verticale i zeazeu, tu, al ria; controlul
orizontale meu; verba- sfincterelor pe
lizeazceea ce parcursul nopii;
face. se mbrac
singur cu o
jachet; se joac
In grup fr
cooperare
30 Sare cu ambele Face un turn din 8 i spune nu- Utilizeaz ei/
picioare; cuburi; imit cu mele complet; pentru a se
ncearc s se creionul linii utilizeaz plu- denumi
inlnlr-un verticale i ralul, tie s
picior. orizontale. spunfi funciile
ine corect unor obiecte
creionul.
36 Sare pe am- Realizeaz un turn i Descrie ce fac Sejoacn grup
bele picioare, pod din cuburi animalele sau coopernd.
ncearc s se Deseneaz i explic oamenii din tie s-i spun
in intr-un ce a desenat, imagini, sexul, se mbrac
picior, ine copiaz cercul. rspunde la i mnnc
corect creio- InirebSri. singur.
nul, merge pe Utilizeaz
biciclet, urc prepoziii,
fi coboar o sc apare de ce
0*9 alternnd
picioarele

Majoritatea autorilor apreciaz c la aceast vrst copilul nva prin iimtaie. La sfritul
primului an de via gndirea copilului este dominat n totalitate de aciunea concret cu
obiectele. La un an i jumtate se face trecerea decisiv spre reprezentarea aciunii nainte de
executarea ei real. Copilul de aici nainte are capacitatea de a opera n plan mental cu imaginile
secundare furnizate de reprezentare. Capacitatea de a nlocui aciunea concret, direct, cu
imaginea ei are implicaii asupra jocului, a manevrrii obiectelor i asupra dezvoltrii gndirii
(Golu, Verza, Ziate, 1993).
Una din cele mai importante achiziii este vorbirea. La sfritul primului an de via
majoritatea copiilor pronun cteva cuvinte cu neles, dac nu mai multe dintre acestea, unele
fiind cuprinse n vocabularul propriu sau limbajul propriu. La sfritul primului an de via deja
cunoate valoarea social a limbajului, respectiv faptul c prin intermediul limbajului poate obine
satisfacerea unor trebuine. n jurul vrstei de 2 ani ei folosete limbajul ca mijloc de comunicare
curent. Vocabulaiul su poate conine de la 8 pn la 20 de cuvinte, jargonul folosit este
impregnat de coninut emoional, se joac repe-tnd un cuvnt sau o fraz. La 2 ani ritmul i
fluena vorbirii este nc slab, produce propoziii din care lipsete de cele mai multe ori verbul,
vocea nu este controlat n volum i modulaie. La 3 ani aproape majoritatea coninutului exprimat
de copil este inteligibil, nelege ntrebri simple ce au legtur cu mediul su i activitile sale.
Este capabil s relateze despre experiena sa i relatarea s poat fi urmrit i neleas.
n evoluia limbajului la copil pot fi evideniate mai multe stadii. Dup M. Zlate (1993, p. 69)
identificm urmtoarele stadii: stadiul cuvntului-fraz n care copilul exprim atitudini afective i
mintale i care conin o mare ncrctur informaional. Acest stadiu se ntinde de la 1 an la 1 an
i jumtate.
Stadiul prefrazei dureaz de la 1 an i jumtate pn la 2 ani. Copilul pronun cuvintele
unele dup altele n ordinea importanei pe care acestea par s o aib pentru el. Stadiul frazei
gramaticale" n carc copilul exprim relaii ntre noiuni i judeci. Stadiul debuteaz la doi ani i
cteva luni. Stadiul structurii sintactice debuteaz la 3 ani. Stadiul diferenierii formelor
gramaticale, la 3 ani i jumtate. De la exerciiul vocal din primul an de via In care sunt incluse
gnguritul i iptul, copilul trece la exerciiul cuvintelor cnd jocul cu cuvintele i silabele este
aproape permanent. Sunt active majoritatea funciilor limbajului: cea de comunicare - copilul
exprim ceea ce vede, aude, simte, vrea, funcia reglatorie - declaneaz aciuni cu ajutorul limba-
jului, dar predominant este funcia ludic - copilul se joac i exerseaz vorbind (Golu, Verza.
Zlate, 1993).
n Romnia, indicii dezvoltrii normale a comportamentului verbal sunt urmtorii: 1 lun -
sunete laringiene, 2 luni - gngurete, 3 luni - vocale i consoane izolate, 4 luni - tendina de
modulare, 5 luni - sunete n ritm alert, 6 luni - sunete mai variate, 7 luni - vocalizeaz silabe, 8 luni
- pronun silabe, 9 luni - silabe repetate, 10 luni - nelege cuvinte folosite des, 11 luni - cuvnt cu
sens, 12 luni - 2 cuvinte cu semnificaia precis, 15 luni 4 pn la 6 cuvinte n
vocabular activ i folosirea ,Jargon-ului, 18luni - 8 pn la 10 cuvinte, n vocabular activ,
folosete cuvinte - propoziii.
24 luni - propoziii din 2,3 cuvinte (substantive, verbe, adjective, pronume).
27 luni - i vorbete singur cnd se joac.
30 luni - vocabular activ bogat, cuvinte din mai multe silabe, verb conjugat, pronume
personal.
33 luni - poezii scurte, sensul pluralului.
36 luni - relateaz situaii din viaa lui i a familiei, receptiv la cuvinte noi, limbaj constituit
gramatical, folosete corect pluralul.
Nu trebuie uitat ns n aprecierea dezvoltrii c fiecare copil are ritmul su de dezvoltare i
caracteristicile sale individuale i evaluarea trebuie realizat pe mai multe dimensiuni pentm ca
aprecierea s fie corect.
4.Dezvoltarea Inteligentei i gndirii
Perioada de la 1 la 3 ani din perspectiva piagetian este caracterizat de ncheierea stadiului
senzorio-motor ( 0 - 2 ani) i debutul stadiului urmtor, cel preoperaional (de la 2 la 7 ani). La
sfritul primului an de via dezvoltarea inteligenei conform teoriei lui Piaget parcurge
substadiile 5 i 6 ale dezvoltrii senzor io-motorii:
4.1. Stadiul reaciilor circulare teriare l descoperirea de mijloace noi prin experimentare
activ (11/12 luni -18 luni)
Pentru ca actul inteligent s fie complet sunt necesare mijloacele noi de aciune, crearea lor
i cutarea acestor mijloace este caracteristica acestui moment.
a
Conduita sforii
- Trage sfoara de care este legat un obiect pentiu a-1 apropia.
a
Conduita suportului
- Trage covorul pentru a aduce mai aproape obiectul;
- Trage faa de mas pentm a cobor obiectul.
Apar reaciile circulare teriare
n RCS copilul cunoate rezultatul aciunii sale i l repet folosind scheme cunoscute de
aciune, n cele teriare aciunile sunt caracterizate de schimbarea modalitii de producere a
rezultatului.
experiene pentru a vedea ce se ntmpl
Exemplu: descoperind traiectoria unui obiect copilul va cuta s-l arunce n alte moduri sau
de la alte puncte de plecare.
4.2. Stadiul inventrii de mijloace noi prin combinri mentale (18 -24 luni)
Soluia la problem nu mai este tatonat practic, copilul fiind capabil s gseasc soluia n
mintea sa.
Conduita bastonului - apropie un obiect ndeprtat folosind un b.
Sfritul inteligenei senzorio-motorii i debutul inteligenei veritabile.
Perioada preoperaional sau stadiul preoperator debuteaz n junii vrstei de doi ani cu
apariia reprezentrilor mentale i posibili-tile de evocare verbal i mental caracteristice.
Aceast perioad de dup vrsta de 2 ani, este marcat de trei mari achiziii, respectiv: apariia
funciunii semiotice, apogeul gndirii egocentrice i nceputul descentrrii cognitive.
La sfritul stadiului senzorio-motor copilul deine un sistem elementar de semnificaii i o
posibilitate elementar de a reprezenta mental anumite aciuni. Aceste reprezentri i utilizarea
semnifi-cantului se dezvolt o dat cu apariia funciei semiotice sau simbolice care reprezint
capacitatea de a evoca obiectele sau situaiile care au fost cndva percepute, prin intermediul
semnelor i simbolurilor. Aceast funcie generatoare a reprezentrii este denumit de Piaget
simbolic, apoi semiotic, seninele fiind mai arbitrare dect simbo-lurile deoarece ele nu au nici o
legtur cu obiectele pe care le repre-zint (Tourrette i Guidetti, 2002, p. 111). Aceast funcie se
va dezvolta ntr-o manier privilegiat pe parcursul diferitelor conduite care sunt: imitaia amnat,
Jocul simbolic, imaginile mentale i limbajul.
 Dezvoltarea inteligenei i limbajului sunt strns legate de conduitele verbale contribuind
semnificativ la dezvoltarea gndirii. n conduita verbal distingem dou etape interogative cu
influene asupra structurrii gndirii. Prima etap este activ. n jurul vrstei de 2 ani, etapa pe care
Rose Vincent a denumit-o marea identificare" (ce este asta ?). Cea de-a doua faz este faza lui de
ce T i debuteaz la 3 ani. Prin aceast ntrebare copilul caut s identifice relaiile dintre obiec-te,
Ia ce folosesc acestea i care sunt efectele obiectului asupra sa.
5.Dezvoltarea afectivitii
Vrsta de la 1 la 3 ani este caracterizat de fuziunea cu mama pe de o parte i tendina
copilului pe de alt parte de a se construi ca persoan (Tourrette i Guidetti, 2002, p. 111). Aceast
dezvoltare este descris de mai muli autori ncercnd s clarifice elementele de baz ale
dezvoltrii afective. Una dintre perspectivele teoretice ale dezvoltrii afective este cea propus de
psihanaliz. Freud arat c n aceast perioad copilul se afl ntr-un stadiu de narcisism primar
corespunznd perioadei autoerotismului. Freud propune cinci stadii: oral, anal, falie, de laten i
genital, stadii n care satisfacerea este obinut pe msur ce libido-ul (energia sexual) este
direcional spre diferite pri ale corpului. El se refer la instincte sexuale, dei n atribuirea
acestui termen copiilor, Freud a folosit termenul sexual mai degrab cu sensul de plcere fizic.
Fiecare stadiu aduce dup sine un set de probleme ce trebuie depite n raport cu dezvoltarea de
mai trziu. Eecul n negocierea satisfctoare a unui anumit stadiu va avea ca rezultat fixaia sau
stagnarea dezvoltrii n acel stadiu (A. Birch, 2000, p. 168). Pentm perioada de la 1 la 3 ani sunt
caracteristice stadiile oral, anal i debutul celui falie.
Un alt psihanalist, J Bowlby. elaboreaz n jurul anilor '50 teoria ataamentului, teorie care
asimileaz concepte din teoria psihanalist, etologie i psihologie cognitiv (R.L. Atkinson, R.C.
Atkinson, EE. Smith. D.J. Bem, 2002, p. 579).
El arat c nevoia de ataament a copilului fa de mama sa evideniaz o nevoie nnscut,
structural, nevoia de contact social care este o nevoie primar. Bowlby mparte dezvoltarea
ataamentului n 4 etape:
etapa de preataament - de la natere la 6 sptmni cnd comportamentul este o problem de
rspunsuri reflexive determinate genetic cu valoare dc supravieuire.
etapa ataamentului de aciune - (6 sptmni-6/8 luni) - n aceast faz copiii mici se
orienteaz i rspund marcnd mai mult dect pn acum preferina fa dc mam.
etapa ataamentului delimitat - 6/8 luni pn la 18 luni/2 ani corespunztoare etapei n care
ataamentul fa de mam este foarte evident. n aceast perioad copiii manifest anxietate de
separare. Aceast perioad de ataament delimitat i gsete echivalena n permanena obiectului
din teoria lui Piaget.
etapa formrii unei relaii reciproce - 18 luni/2 ani i dup. n aceast perioad copilul
construiete progresiv o reprezentare intern ale figurilor de ataament care i va permite s
suporte din ce n ce mai bine absena i s anticipeze ntoarcerea lor. Bowlby descrie c n jurul
vrstei de 3 ani se formeaz un palier matur n construcia acestei reprezentri care l va ajuta pe
copil s suporte mai bine separarea corespunztoare intrrii n grdini. Ca urmare, anxietatea dc
separare scade la vrsta de 3 ani.
Cele patru etape ale lui Bowlby arat c legtura afectiv de durat pozitiv cu persoana care
are grij de copil se dezvolt pornind de la experienele din primii 2 ani de via. O dat stabilit
legtura de ataament, aceasta dureaz n timp i spaiu, iar copiii nu trebuie s se mai angajeze n
comportamente de cutare a apropierii la fel de insistent ca pn acum.
In evoluia afectivitii anteprecolarului autorii romni identi-fic dou faze specifice. n
pragul vrstei de 2 ani se constituie faza opoziiei. Revolta fa de interdicia adultului se
transform ntr-un comportament de opoziie. Cea de-a doua faz a dezvoltrii afectivi-tii la
aceast vrst este cea de cooperare cu adultul ca urmare a unor interiorizri a interdiciilor. Copilul
ncepe s acioneze conform interdiciilor interiorizate (Golu, Verza, Zlate, 1993).
6. Debutul personaitalt
Muli autori au legat apariia identitii de sine de momentul n care copilul se recunoate n
oglind. Darwin credea c acest fenomen are loc la 17 luni, Gesell la 2 ani i Rene Zazzo la 3 ani.
Identitatea se construiete procesual, astfel c autorii au identificat fiecare cte o etap. De la
identificarea primar produs prin confruntarea cu ima-ginea din oglind pn la momentul cnd
nu au mai considerat imaginea din oglind o dublur cu existena de sine stttoare (Golu, Verza,
Zlate, 1993). Un moment esenial al identitii este acela n care copilul vorbete despre sine
folosind pronumele personal eu. Dup R. Zazzo i A. M. Fontainc (1992) etapele identificrii n
oglind debuteaz n primul an de via mai nti cu interesul pentm figura adultului din preajm
care este mult mai vie dect propria sa imagine, dar nu se manifest pregnant nainte de 2-3 luni.
Din acest moment el surde n oglind, vorbete cu imaginea sa ca i cum ar avea un alt copil n
faa lui. Ctre 8 luni el este intrigat de imaginea dubl a unei persoane (real i n oglind), apoi el
se intereseaz din ce n ce mai mult de imaginea sa i n lunile urmtoare se ntreab din ce n ce
mai mult despre efectul oglinzii (nceputul celui de-al doilea an de via). Apoi copilul trece de la
zmbet la perplexitate. La mijlocul celui de-al doilea an el trece printr-o perioad de evitare a
imaginii care poate coexista cu anume form de fascinaie (el se privete cu surprindere). La
aceast vrst copilul nelege c n oglind nu este un alt copil i ncepe s se intereseze de
simultaneitatea celor dou imagini (se joac executnd diverse micri n oglind). ntre 18 i 24 de
luni, apreciaz autorii, copiii reuesc s neleag c n imaginea din oglind este vorba tot de ci
nii, c imaginea nu prezint un alt copil, stadiul urmtor fiind cel n care neleg c este vorba de
propria lor reflecie, aceasta fiind doar o imagine.
Acesta este i momentul constituirii identificrii ca proces de structurare a personalitii i care
n etapa identificrii primare se refer la imitaia comportamentelor adulilor care-l ngrijesc i la
fuziunea afectiv ce st la baza imitaiei. Mecanismele identificrii copiilor cu prinii au fost
explicate psihanalitic prin adoptarea comportamentului prinilor de ctre copii datorit poziiei de
putere a acestora. Teoriile nvrii arat c exist o asociere pozitiv rtre comportamentul i
trsturile prinilor ca urmare a satisfacerii nevoilor copiilor, ca urmare, copiind comportamentul
prinilor, copii aplic de fapt sentimentele de satisfacie pe care le asociaz cu prinii, oferind n
acest fel propria lor recompens. Cercetrile arat c, astfel, relaiile satisfctoare ntre printe i
copil stabilesc legturi puternice dc identificare ntre copii i prini.
CRETEREA I DEZVOLTAREA COPILULUI DE LA 1 LA 3 ANI
1.Caracterizare generala
Spre deosebire de perioada anterioar, copilul dezvolt un nceput de independen
dezvoltnd mersul, voibirea, manevrarea cu mai mult precizie a obiectelor din jur. Perioada se
caracterizeaz prin expansiune enorm a conduitelor motorii i verbale. O alt caracteris-tic a
perioadei este animismul i antropomorfismul ca i caracteristici generale ale gndirii copilului
anteprecolar.
S-a dovedit c primii ani de via sunt vitali n stabilirea strii de bine fizic i emoional de
mai trziu i n cele din urm, pentru dezvoltarea intelectual. Din aceast cauz, mediul n care
crete i se dezvolt copilul trebuie s fie afectiv, s ofere siguran i s fie stimulativ. Cercetrile
au pus n eviden mai multe tipuri de nevoi ale copilului n primii ani de via ce se impun a fi
satisfcute: nevoi fizice, emoionale i sociale i nevoi ce asigur dezvoltarea intelectual.
Nevoile fizice ale copilului n primii ani de via:
hrni rea adecvat pentm a asigura nevoile nutriionale;
protejarea mpotriva factorilor teratogeni (supranclzire sau frig n viaa precoce, sau a
altor ageni fizici sau chimici);
prevenirea bolilor prin asigurarea condiiilor de locuit, prin supravegherea strii de
sntate, prin imunizri etc.
Nevoile emoionale i sociale ale copilului:
S creasc Intr-o familie unit, sub supravegherea strict a adulilor care au ca grij
principal binele acestuia.
S se impun limite rezonabile ale comportamentului copilu-lui, care s-l ajute s-i
stimuleze dezvoltarea autocontrolului.
S i se asigure o stare de sntate bun, iar In cazul copiilor bolnavi, mai ales fa de cei cu
boli cronice sau cei cu nevoi speciale, prinii s aib o atitudine echilibrat, pentru a asigura
nevoile emoio-nale deosebite ale acestora.
S se cultive sentimentul de respect pentru propria via i viaa celorlali
Nevoile pentru dezvoltarea intelectual corespunztoare a copilului
Se vor crea o serie de fkciliti educaionale, adaptate nevoilor copilului.
Stimularea dezvoltrii intelectuale se ncepe n perioada de sugar i se face, de regul, de
ctre prini, n special de ctre mam. Dac copilul are probleme cu dezvoltarea cognitiv i cu
dezvoltarea ndemnrii, stimularea senzorial se va face de ctre specialist.
(Florin Iordchescu, 1998, p. 199)
2.Dezvoltarea fizic
Prin cretere se neleg acumulrile cantitative ale dimensiunilor coiporale. Dezvoltarea i
maturaia reprezint noiuni calitative referitoare la diferenieri de structur, de compoziie i
funcie cehi-lar, particulare fiecrui esut. Ritmul de cretere, dezvoltare i maturaie depinde de factori
ereditari, hormonali i de mediu.
factori ereditari - influeneaz ritmul de cretere i valorile definitive ale parametrilor de
cretere, conform programelor genetice.
factori hormonali - ntre acetia hormonul de cretere este indispensabil pentru reglarea
creterii scheletice iar deficitul acestui homion se exprim prin ncetinirea proceselor de cretere
i maturare, excesul determin accelerarea creterii ftr maturaie (gigantismul).
factorii de mediu - nutriia - element esenial in dezvoltarea procesului de cretere.
factorii socio-ecommici influeneaz creterea organismului copilului prin modul de via,
obiceiuri elementare, tradiii culturale n strns legtur cu factorii nutriionali.
factorii psihici i emoionali contribuie n mare msur la confort prin ambiana familial,
climatul afectiv, calitatea relaiilor dintre prini i copii. Stress-ul psihic provocat de mediul
ambiant nefavorabil influeneaz negativ procesul de cretere.
n primul an, greutatea medie este de 9,5 kg, iar la 3 ani de 15 kg
Talia crete de la 74 cm Ia 92 cm Dup vrsta de 1 an valoarea medie aproximativ a
nlimii n centimetri se poate afla din formula: vrsta (n ani) x 6 + 77 (Nelson, 1983). La 3 ani
ritmul de cretere este mai diminuat fa de perioada anterioai. Segmentele corpului au ritmuri de
cretere inegale, iar nfiarea general a organismului se modific. Raporturile segmentare dintre
trunchi i membre arat c membrele cresc mai rapid dect tmnchiul pn la pubertate dup care se
inverseaz ritmul de cretere.
Este important de tiut c cifrele rezultate din msurtorile paia-metrilor antropometrici sunt
confruntate cu valorile din standardele de referina care in seama de zona geografic, sex, vrst i
mediul de provenien (rural/urban). n Romnia aceste msurtori au fost elabo-rate de Institutul
de Igien Bucureti, acestea sunt standarde de referin reflectnd nivelul dezvoltrii fizice la
diferite grupe de vrst.
Elementele de maturaie sunt reprezentate de dezvoltarea relativ a masivului facial cu
dispariia treptat a aspectului particular al nou-nscutului. n rapoit cu perimetrul toracic care la
natere este mai mic dect cel cranian, se constat o egalizare a celor dou perimetre spre vrsta de
1 an, dup care perimetrul cranian rmne progresiv n urma celui toracic. Au loc osificri la
nivelul craniului prin nchiderea fontanelelor, coloanei vertebrale, a cutiei craniene, a membrelor,
dentiiei (Ferrier P.E.. 1975 p. 55-73).
Se dezvolt sistemul muscular i a ligamentelor ceea ce va duce la o mai mare agilitate a
corpului. Are loc progresia n ceea ce privete dezvoltarea creierului de la 980 gr. la lan ajunge la
1,100 gr. la 3 ani. Activitatea corelat a diferitelor regiuni i zone cerebrale se dezvolt foaite
mult, iar diferite reacii nnscute ncep s se condiioneze (la 2 ani i jumtate apare controlul
sfincteral).
3. Principalele achiziii psihice ale perioadei
Perioada anteprecolar se caracterizeaz prin trei achiziii importante: mersul, reprezentarea
i limbajul. Dezvoltarea motricitii trece din faza ei incipient de tatonare n faza ei de
adevrat expansiune. Copilul i dezvolt capacitile de la mersul ovit la alergat, trt, c&at,
de la manevrarea imprecis, la apucare, nvrtire, desfacere. Acum este capabil s mping, s
trag, s ridice, s spaig, s smulg. Aceste achiziii permit copilului un acces mai mare la mediul
nconjurtor, ba mai mult dect att la stpnirea i modificarea lui.
Se perfecioneaz micrile minilor n rapiditate i precizie (nc de la un an i cteva luni
copilul poate bea din can, mncnd cu linguria). La doi ani este capabil s deschid uile,
dulapurile, sertarele i s culeag obiecte mici ntre degete.
Dezvoltarea psihomotorie. Termenul de psihomotricitate este folosit pentru a exprima faptul c
dezvoltarea motricitii este legat de celelalte progrese n dezvoltarea intelectual i socioafectiv.
Achiziia mersului este o bun ilustrare a acestei inteirelaii. Posibili-tatea copilului de a se mica
conduce la experimentarea de noi senzaii dezvoltnd experiena cognitiv. n acelai timp, prin
exersarea mersului el dezvolt o autonomie fa de adult ceea ce nseamn baza independenei de
mai trziu. Dezvoltarea psihomotorie este progra-mat genetic pentru fiecare specie, dar asta nu
nseamn c mediul nu intervine ca factor de modulare a celui genetic. De exemplu, un copil privat
de ngrijire i nestimulat va prezenta un retard important n achiziiile sale. Dezvoltarea se
deruleaz urmnd cteva legi generale care permit nelegerea mecanismelor dezvoltrii. Acestea
au fost descrise de Gesdl i ilustreaz progresul maturizrii nervoase cu efectele sale asupra
controlului motricitii. Aceste legi sunt:
Legea dezvoltrii cefaio-codale. Miel ini zar ea fibrelor nervoase se realizeaz progresnd de la
zona creierului la zona de baz a coloanei vertebrale. De aceea, copilul va exersa un control din ce
n ce mai mare asupra muchilor, descendent de la muchii oculari, la muchii gtului, redresnd
capul, apoi ai spatelui permind poziia ezdnd, apoi controlul membrelor inferioare adugnd
achiziia poziiei bipede.
Legea dezvoltrii praximo-distale. Ea ilustreaz progresele mielinizrii ntr-un sens proximo-
distal, adic de la ceea ce este la mic distan ctre ceea ce se afl din ce n ce mai departe.
Aceast nseamn lrgirea controlului de la segmentele centrale la segmentele periferice
 PRIMUL AN DE VIA (0-1 AN)
facilitnd progresul In controlul dc la grupele dc muchi mari la grupele de muchi mici,
permind de asemenea gesturi din ce in ce mai precise i minuioase (de la regiunea pelvian la
picioare, de la umeri la mn i aa mai departe). Evoluia prehensiunii este efectiv o bun ilustrare
a acestei legi deoarece putem constata c controlul micrilor dirijate ale copilului asupra unui
obiect apar mai nti la nivelul umrului, apoi la nivelul articulaiei cotului i apoi n palm.
Micrile devin astfel mai suple i mai adaptate, achiziia ultim fiind cea legat de micrile
minii unde controlul degetelor este din ce n ce mai perfecionat dezvoltnd motricitatea fin.
Evoluia tonusului i a posturii. Tonusul muscular al noului-nscut va evolua diferit n flincie
de muchii solicitai i anume, tonusul axial va crete pentru a permite redresarea trunchiului pe
cnd tonusul muchilor flexori (ai braelor i picioarelor) se va diminua pentru a permite gradul de
sensibilitate necesar staionrii n picioare i mersului. Tonusul este legat de evoluia posturii,
progresul copiilor hipertonici sau hipotonici nefiind similar, deoarece copiii hipertonici stau n
picioare mai mult dect ceilali i cei hipotonici au un control mai bun al motricitii fine.
Normele dezvoltrii. Evaluarea dezvoltrii unui copil se realizeaz raportat la propriul ritm de
dezvoltare i iu numai prin raport la grupa de vrst de referin, cci este important variaia
propriei curbe de dezvoltare pe care se evalueaz progresul.
Principalele achiziii psihomotorii pn la vrsta de 3 ani conform datelor IOMC - Bucureti,
adaptate dup Gesell:
Vrsta Motricitate Adaptare Limbjal (L) Reacii Sociale
(luni) (M) senzoriala (R.S.)
(A.S.)
1 Capul moale Ascult sunete Mici zgomote Figur
Vede un obiect in guturale. inexpresiv.
linie median
2 Ridici uorPrivete mna exa-Surde cnd i se Mi mic la
capul careminatorului, urm-vorbete, emite figura uman,
recaderepede rete un obiect de lavocale izolate observ
linia median examinatorul.
3 ine capul Urmrete un obiectGngurete, Gngurete cnd
pn la 180, pri-rde. se vorbete
vete un obiect mai
mult dc un minut.
4 St o frac- Vede imediat un Gngurete, Surs spontan,
iune de obiect, ridic vocalize recunoate
secund minile dup& biberonul, se
susinut obiecte, ncearc s ascunde dup o
localizeze un sunet crp

5 ine capul Urmrete cu ochii Strig in Surde la

drept stabil, obiecte disprute; puseuri imaginea din
zgrie diferite ine un cub, oglind.
obiecte; privete al doilea.
prehensiune
precar.
6 in decubit Prinde cu ntoarce capul Difereniaz pe
dorsal ridic amndou minile, la sunet; strini; surde i
picioarele in ncearc sreapuce gngurete vocalizeaz la
sus, se ntoarce un obiect czut; spontan vederea propriei
de pe o parte duce obiectele la imagini din
pe alt; gir. oglind.
prehensiune
palmar.
7 St in ezut Recunoate Spune Apuc bine
Dezvoltarea psiho-somatica in primul an de viata este foarte intensa. n primele luni cel
mai rapid se dezvolt aria senzorial primar i aria motorie primar, acestea permind copilului
s-i dezvolte simurile i micrile corpului.

Contactul cel mai direct al copilului cu mediul fizic la care trebuie s se adapteze este
realizat prin organele de sim. Dei copilul este capabil de senzaii chiar de la natere acestea se
deosebesc mult de cele ale adultului. Dezvoltarea senzorial i perceptiv, curiozitatea l vor ajuta
s descopere aceast lume.
El nva s comunice destul de bine cunoscnd gesturile i cuvintele celorlali, dar poate
s-i fac cunoscute i propriile dorine i emoii n moduri foarte variate incluznd vorbitul"- spre
sfritul acestei perioade copilul putnd spune cteva cuvinte. Jean Piaget susinea c ntre 0 i 12
luni copilul se afl n stadiul senzorio-motor al inteligenei. Copilul nva i cunoate lumea n
acest mod i tot aa exprim ceea ce a nvat.

Dezvoltarea psiho-sodal

Aceast dezvoltare include nu numai factorii care in de dezvoltarea emoional, factori

considerai a fi importani pentru dezvoltarea psihic a copilului, dar i relaiile dintre prini i
influenele socio-culturale

Faptul c atunci cnd copilului i este foame sau cnd l doare ceva plnge, c dup 6
sptmni poate zmbi ca rspuns la un lucru plcut, a determinat conturarea concepiei conform
creia n perioada 0-1 an nu putem vorbi de emoii, ci de simple reacii.

Teama este una din primele emoii cunoscute la copil. Dup 6 sptmni apare zmbetul ca
rspuns dat altei persoane (zmbetul social), iar dup 3-4 luni rde n imitaie sau dac ceva 3
bucur. La 6 luni se contureaz teama de strini care va disprea n jurul vrstei de 1 an. Tot n
aceast perioad se formeaz ataamentul fa de persoana care-1 ngrijete mama sau un substitut
al acesteia. n jurul vrstei de 8 - 9 luni se formeaz chiar o anxietate de separare - teama de a
pierde persoana fa de care i-a format ataamentul. Copilul are foarte mare nevoie de afeciunea
mamaei sale in primul an de viata. Prezenta stabila a mamei sale este o cerina vitala pentru
dezvoltarea normala a copilului.
Relaiile conflictuale dintre prini, modul cum influenele socio-culturale i pun amprenta
asupra lor determin un anumit tip de relaie cu copilul. Lipsa armoniei familiale, problemele de
srcie, slaba informare n legtur cu nevoile copilului pot aciona negativ asupra lui.

PRIMA COPILRIE

1 3 ani - copilul mic

Spre deosebire de perioada precedent copilul (1-3 ani) reuete s se desprind parial de
adult (mama), devenind astfel o persoan activ n mediul specific existenei sale.
ntre 12 i 18 luni:
se consolideaz mersul
exist o mai bun percepere i adaptare la mediul nconjurtor,
copilul devine atras de tot ceea ce vede. Stpnirea mersului dezvolt spiritul investigativ,
lrgindu-se totodat cmpul de aciune si interaciune cu mediul.

Aspectul fizic general este din ce n ce mai plcut; specificul vorbirii i modul n care se
relaioneaz cu ceilali sporete caracterul simpatic al copilului, justificnd numele dat al acestei
perioade de graie i drglenie.

Cel mai important aspect legat ns de dezvoltarea motricitii este jocul sau activitatea
 PRIMUL AN DE VIA (0-1 AN)
ludic. Copilului i place s se joace cu obiectele dar i cu adultul. n joc micrile i
conduita copilului ncep s se coreleze, s se subordoneze unor intenii, ceea ce implic
organizarea conduitei. Urmare a acestui fenomen este stabilirea de relaii ntre copiii
(socializarea prin joc). Relaiile pe care le pot stabili copiii prin joc pot fi pasive, active
(atunci cnd d jucria altui copil, atunci cnd ajut pe alt copil) sau agresive (copilul
lovete fr motiv, ia cu fora jucriile altui copil).

n aceast perioad copilul i verbalizeaz toate curiozitile i de aceea este foarte

folosit ntrebarea ce este asta". Concomitent el i verbalizeaz, dorinele, inteniile, voinele,
sentimentele.

Dezvoltarea emoional-afectiv

Pe msur ce nainteaz n vrst conduitele afective ale copilului devin tot mai
complexe. n jurul vrstei de 18 luni rezonana afectiv crete copilul fiind mult mai
impresionabil. Acum se poate manifesta gelozia n raport cu un alt copil cruia i se acord atenie
sau fa de o persoan care se interpunentre el i mam.

Timiditatea fa de persoanele strine, simpatia sau antipatia fa de cele cunoscute sunt

atitudini ce se dobndesc n aceast perioad. Copilului ncepe s-i plac gluma, pcleala,
comicul i poate surde la complimente.

Atitudinea lui fa de membrii familiei se modific aprnd anumite atitudini ostile fa

de adult concretizate n negativismul primar. Copilul se opune prin plnsete, ipete fcnd
adevrate spectacole. Aceste tendine dispar ctre sfritul perioadei deoarece copilul se
maturizeaz, dobndete mai mult siguran, independen, dar i datorit folosirii unor metode
educaionale adecvate. Ataamentul afectiv fa de persoana care l ngrijete capt acum
valene noi. Aceast atitudine afectiv se manifest selectiv, dar se poate manifesta i fa de
anumite obiecte. Anxietatea de separare devine evident, copilul reacionnd amplu la separarea
de persoana fa de care manifest acest ataament. Abandonul, genereaz reacii care pot
influena negativ dezvoltarea ulterioar a copilului. Cu toate c strile emoionale sunt intense
multe dintre ele sunt fragile i instabile. Neglijarea este mai des intalnita dect abuzul fizic dar
este la fel de nociva si distructiva pentru dezvoltarea copilului.Copilul poate suferi o intarziere
emoional - cognitiv.
 Personalitatea copilului se constituie prin apariia i dezvoltarea unor elemente bazale ale
acesteia n relaie cu cei din jur i cu achiziiile importante de via.

A DOUA COPILRIE

3-6 ani - precolaritatea

Copilul se integreaz tot mai activ n mediul social i cultural din care face parte asimilnd
modele de via i experiene. Solicitrile complexe i diversificate ale mediului social determin
dezvoltarea bazelor personalitii, dezvoltarea capacitii de cunoatere i a comunicrii.

Integrarea copilului n colectivitate devine o condiie esenial a stimulrii i folosirii

optime a potenialului su. Grdinia devine astfel unul din factorii cheie ai dezvoltrii copilului n
aceast perioad de vrst.
Copilul se descoper din ce n ce mai mult pe sine, realiznd c nu este identic cu ceilali.
Tot n aceast perioad contientizeaz c propriile aciuni (comportamente) produc anumite
reacii n mediul lui de via sau altfel spus avem de a face cu o prim form de responsabilitate.

Animismul gndirii, caracteristic acestei vrste, se remarc prin aceea c tot ce l

nconjoar pe copil este nsufleit. Asemenea lui, animalele i obiectele pot vorbi, pot rde.
Dezvoltarea ateniei n aceast perioad asigur posibilitatea desfurrii oricrei activiti,
focaliznd energia psihic asupra acesteia.

La aceast vrst raportul ntre vocabularul pasiv (cel neles) i cel activ (folosit) se
modific, astfel nct limbajul pasiv se apropie de cel activ ca valoare de comunicare.
Dezvoltndu-se concomitent cu gndirea, limbajul precolarului se mbogete foarte mult
devenind un instrument activ n relaionare.

La nceputul acestei perioade manifestrile comportamentale sunt nedifereniate i

implic stri afective confuze (copilul precolar rde i plnge n acelai timp sau rde cu lacrimi
pe obraz). Dup 4 ani emoiile devenin mai profunde, dispoziiile mai persistente, strile afective
sunt nc legate de ceea ce este mai apropiat n sensul de concret, perceptiv.

Apare posibilitatea simulrii emoiilor (se dezvolt mai ales n activitatea de joc). Apariia
sentimentelor i emoiilor estetice, intelectuale, morale este o caracteristic a acestei vrste (s
te pori frumos nseamn s te compori corect i invers). Tot acum copilul poate s aprecieze
prin frumos sau urt anumite trsturi ale obiectelor, fenomenelor, persoanelor etc. Observm c
cuvntul condiioneaz i dezvoltarea acestui proces psihic.

Interesul copilului pentru aduli, pentru interrelaionarea cu ei d natere la forme noi ale
activitii ludice. Copilul copiaz situaii i conduite umane i le reproduce n jocul cu subiect i
rol, devinind pe rnd medic, profesor. Copilul vine n contact cu ceea ce este nou pentru el
(dezvoltarea jocului cu reguli). n acest gen de jocuri el se subordoneaz respectrii regulilor
jocului i se relaioneaz corespunztor cu ceilali copii. Copilul nva astfel, s se comporte,
capt informaii despre lume, despre sine, se bucur sau se ntristeaz cnd pierde sau se
ambiioneaz s ctige. Jocul devine un instrument al educaiei sociale i morale. n jocul cu
subiect i rol se faciliteaz receptarea unor aspecte legate de frustrare i regulile de via social.
Grupul de joac al copilului devine colectivul de copii de la grdini (este un grup stabil care
permite dezvoltarea relaiilor ntre copii).
 Note bibliografice

Freud, Anna, (2002), Normal si patologic la copil Evaluari ale dezvoltrii, Editura
Fundaiei Generaia, Bucureti
Freud, Sigmund, (2000), Opere voi. III, Psihologia incontientului, Editura Trei,
Bucureti
Hayes, Nicky, Orrell, Sue, (1997), Introducere in psihologie, Editura AII, Bucureti
Ianosi, Ion, (1998), Vrstele omului, Editura Trei, Bucureti
International encyclopedia of the social sciences1968), editor David L. Sills, New York,
Macmillan
Lisievici, Petru, Dezvoltarea umana - note de curs
Piaget, J., (1965), Psihologia Inteligentei, Bucureti, Editura tiinifica
Piaget, J., (1980), Judecata morala la copil, Bucureti, Editura Didactica si Pedagogica
De Scitivaux, Frederic, (1998) Lexic de psihanaliza, Institutul European, Iasi

26
 Note bibliografice

Zamfir eseu, V., Dem, Psihanaliza - note de curs

27
asume din ce in ce mai multa responsabilitate pentru viata sa, el poate ajunge sa-si
dezvolte un puternic simt de iniiativa sau poate ajunge sa se simt vinovat ca nu si-a
ndeplinit corespunztor responsabilitatile.
De aici, copilul mai mare (sase-doisprezece ani) se confrunta cu conflictul sarguinta -
inferioritate, pe masura ce are de infruntat tot mai multe provocri noi. Copilul poate sa se
straduiasca sa le depaseasca sau poate sa capete un sentiment caracteristic de incapacitate.
Al cincilea stadiu apare la adolescenta (12-20 de ani) cand trebuie rezolvat
conflictul identificare-confuzia de rol. Mulimea noilor roluri sociate si apartenena la
grupurile sociale diferite presupun dezvoltarea unui simt integrator al propriei persoane,
astfel, copilul va fi copleit de multitudinea de roluri pe care trebuie sa le joace. Gasirea
unor rspunsuri satisfacatoare presupune integrarea unei game variate si contradictorii de
percepii despre sine si de percepii ale altora despre propriul sine intr-o structura coerenta,
respectiv propria identitate. Nerealizarea, privind propriul viitor, asumarea de
responsabilitate edificarea unei identitati negative, deviante (cu elemente pe care subiectul
nu le dorete), elemente ale identitatii se afla in contradicie si sunt puin compatibile cu
normele sociale.
Ca tanar adult, omul se confrunta cu al saselea conflict: intimitate - izolare in relaiile
cu alii (20-40 de ani). Intimitatea presupune fuzionarea libera a identitilor fara sa existe
nici o teama si nici realitatea pierderii acestora. Recompensele asociate intimitatii sunt atat
de mari incat si persoanele cu echilibru psihologic fragil vor fi dispuse sa-si asume
riscurile. Alternativa nefavorabila a celor care refuza acceptarea limitrilor propriei
independente sau riscurile intimitatii, este aceea a izolrii.
La maturitate, idividul se confrunta cu un conflict de creaie - stagnare (40-65 de
ani). In aceasta etapa se formulaza si realizeaza observaii amplasate dincolo de limitele
propriului sine si raportate la elemente ca familia, cariera profesionala, societatea in
ansamblu.
Ultimul stadiu evidentiat de Erikson apare la vrste inaintate, cand individul trebuie
sa accepte realitatea apropierii morii, care presupune conflictul de a o intampina integru
sau cu disperare. Integritatea Eu-lui rezulta din faptul ca insul poate privi retrospectiv
propria existenta, cu satisfacie, fiind capabil sa accepte atat propriile succese cat si
propriile insuccese. Cand situatia aceasta nu apare, constatarea faptului ca nu exista timpul
disponibil pentru operarea unor schimbri majore, noi obiective, realizarea acestora,
rezulta disperarea. Individul este dezgustat de viata, dezvolta o imagine de sine negativa ce

22
nu mai poate fi modificata.
Putem observa din teoria lui Erikson ca dezvoltarea Eului continua toata viata si ca
fiecare varsta se confrunta cu propriul sau set de probleme si conflicte. Aceasta abordare
este

23
 devin zone erogene principale dar nu in legtur cu reproduerea ci in maniera
specifica sexualitatii infantile, urmrind doar obinerea de plcere. In timpul acestui stadiu,
Freud presupune ca bieii incep sa se confrunte cu ceea ce el a numit complexul Oedip.
Acesta ii produce copilului conflicte tulburtoare, care trebuie rezolvate prin identificarea
copilului cu printele de acelai sex. In stadiul falie bieelul capata o afinitate sexuala
pentru mama sa. Datorita acestui lucru el isi percepe tatal ca pe un rival ce trebuie
inlaturat.
In aceasta perioada se contureaza diferena intre sexe care e perceputa ca diferena
intre a avea si a nu avea penis. Aceasta este cauza care onduce la complexul castrarii. S-a
observat ca si atunci cand nu sunt formulate amenintari explicite cu castrarea, complexul
castrarii totui se dezvolta.
Exista o seama de antecedente care creeaza teren favorabil dezvoltrii acestui
complex: experiene traumatizante in care survine o pierdere - intarcarea, defecarea,
scaparea snului in timpul alaptarii, chiar si insasi naterea (dupa Otto Rank).
Rolul complexului este diferit la fata si la baiat. La baiat apariia complexului
castrarii pune capat complexului Oedip, iar la fata complexul castrarii deschide complexul
Oedip care nu se incheie niciodata cu adevarat.

Perioada dc latenta
Al patrulea stadiu psihosexual este cunoscut sub denumirea de perioada de latenta si
se desfasoara de la sase ani pana la pubertate. Caracteristicile principale ale acestei
perioade sunt determinate de declinul sexualitatii infantile, diminuarea activitatii sexuale.
Apar si se consolideaz sentimente eseniale pentru om ca fiina culturala si morala,
sentimente ca: pudoarea si dezgustul. Acest declin se leaga de incheierea complexului
Oedip. Freud considera ca libidoul difuzeaza in tot corpul in loc sa se concentreze intr-o
anumita zona. Deasemeni in aceasta etapa refulrile se intensifica.

Stadiul genital
Cand copilul ajunge la pubertate, libidoul se focalizeaza asupra organelor genitale si
atentia tanarului adult se concentreaz acum asupra sexului opus. Acest stadiu aduce cu
sine transformrile definitive ale sexualitatii umane. In timp ce sexualitatea infantila este
predominant autoerotica, sexualitatea adulta este predominant obiectala. Se trece de la
excitarea zonelor eroogene la activitatea sexuala specifica, genitala, orientata spre
reproducere.

20
 Activitatea sexuala infantila este subordonata activitatii genitale sub forma plcerii
preliminare.

Alte abordarl ale dezvoltrii copilului din punct de vedere psihanalitic

Interesul pentru teoria lui Freud a continuat, desi multi psihologi care accepta inca
abordarea sa, si-au modificat opiniile in anumite privine. De exemplu multi contesta ideea
ca dezvoltarea emoionala este dependenta de rezolvarea conflictelor intre impulsurile
biologice si exigentele societatii. In schimb, aceti psihologi considera ca relaiile sociale
pe care le dezvolta un copil cu cei din jurul sau joaca un rol mare in dezvoltarea sa. Aceti
psihologi sunt cunoscui sub denumirea de neofreudieni, si unul dintre cei mai renumii
dintre acetia este Erik Erikson.

Teoria dezvoltrii psihosociale

Neofreudienii s-au concentrat in principal, asupra dezvoltrii Eului, pe care l-au
considerat un domeniu neglijat de ctre Freud. Un exemplu este oferit de teoria dezvoltrii
psihosociale, avansata de Erikson in 1959. Ca si Freud, Erikson a crezut ca individul se
confrunta cu o serie de conflicte care trebuie sa fie rezolvate in vederea dezvoltrii unei
personalitati sanatoase. Dar in teoria lui Erikson, conflictele nu sunt centrate pe prile
corpului ci pe relaiile individului cu alti membri ai societatii.
Erikson a evidentiat opt stadii in teoria sa; in fiecare stadiu, individul se confrunta cu
un alt conflict. Totui este necesara rezolvarea conflictelor iniiale, pentru a-i asigura
individului capacitatea de a le stapani pe cele ulterioare, deci procesulpoate fi vzut ca un
progres pas cu pas.
Primul stadiu in teoria lui Erikson are la baza conflictul incredere-neincredere (de
la natere pana la aproximativ un an si jumatate): copilul trebuie sa-si stabileasca
atitudinea de baza fata de lumea din jurul sau. Daca in acest stadiu beneficieaza de
satisfacie si confort, acest lucru il va ajuta sa-si dezvolte o atitudine mai increzatoare.
Daca ingrijirile nu sunt consistente rezulta neincredere fata de cei de care depinde copilul
apoi fata de toti indivizii.
Pe masura ce copilul invata sa mearga, se confrunta cu alt conflict autonomie -
indoiala (intre un an si jumatate si trei ani). Noile provocri fizice pe care le infrunta ii pot
susine increderea sau il pot face sa se simt, pur si simplu, incapabil. Din nou, trebuie sa
fie stabilita atitudinea globala cu care copilul va merge mai departe.
Al treilea stadiu apare pe masura dezvoltrii sociale si fizice, cand copilul se

21
confrunta cu conflictul intre iniiativa si vinovie (intre 3 si sase ani). Deoarece copilului i
se cere sa-si

22
 luntric fundamental in dezvoltare. Aceste stadii sunt: stadiul oral, stadiul anal,
stadiul falie, perioada de latenta si stadiul genital. Primele trei etape au loc in primii cinci
ani de viata.

Stadiul oral
Primul stadiu se desfsoara in primul an de viata, sursa principala de plcere a
copilului fiind gura. Copilul gaseste o plcere deosebita in activitati orale, precum suptul si
apucarea cu gura, lucru important, dupa Freud, in definirea tipului de personalitate care se
dezvolta. La nceput, principala plcere a sugarului o constituie suptul si sorbitul,
cunoscuta drept faza optimismului oral. Mai trziu in acest stadiu, principala plcere este
obtinuta prin apucare cu gura si mestecat - stadiul sadic-oral. Daca etapa anterioara este
considerata mai satisfacatoare, dupa Freud, copilul devine dependent, pasiv si extrem de
credul Daca principala plcere a copilului provine, insa din muscat si mestecat, atunci
devine foarte agresiv, verbal sau fizic.
Copilul ar putea capata o fixaie pentru gura, ca sursa de plcere, daca este intarcat
fie prea devreme fie prea trziu. Daca este asa, atunci va ajunge tipul de om care tine
totdeauna cate ceva in gura: tigari, capete de creioane etc. . Freud considera ca persoanele
foarte independente prezint o formaiune reactionala mpotriva dependentei de stadiul
oral. Cu alte cuvinte, ele supracompenseaza aceasta dependenta, transformand-o in opusul
sau.

Stadiul anal
Acest al doilea stadiu are loc de la unu la trei ani. In timpul lui, libidoul- imboldul si
energia sexuala a individului, se concentreaz asupra anusului si copilul gaseste multa
plcere in aciunea de defecare. Aceasta este varsta la care copilul va fi deprins cu olia si
Freud considera ca aceasta deprindere ar putea influenta personalitatea ulterioara. Daca
prinii copilului sunt prea severi, copilul ar putea deveni anal-retentiv, facandu-i plcere
sa retina materiile fecale, in loc sa ceara imediat olia. In acest caz va deveni in viata un tip
egoist, lacom, incapatanat. Pe de alta parte daca folosirea oliei i se pare deosebit de
plcut, ar putea deveni anal-expulziv si ar fi extrem de generos si de darnic.
In plus daca deprinderea cu olia a avut loc prea devreme sau prea trziu, copilul ar
putea capata o fixaie anala. Personalitatea anala, dupa Freud, este caracterizata de o
obsesie pentru curenie si pentru ordine si de prea putina spontaneitate.

19
 Stadiul falie
In stadiul falie, de la trei la sase ani, are loc identificarea sexuala a copilului. Acest
stadiu a fost cel mai studiat de ctre psihanaliza clasica. Pentru prima data zonele genitale

20
 Dezvoltarea copilului in teoria invatarii sociale
Abordarea dezvoltrii copilului in teoria invatarii sociale isi are originile in aceste
teorii (sociale), dar se considera ca nu poate fi explicat orice aspect numai din perspectiva
proceselor de condiionare. In schimb teoreticienii acestei abordari accepta ideea ca
personalitatea sau comportamentul copilului se dezvolta ca urmare a interaciunii sociale -
prin recompense si pedepse, imitare, identificarea cu anumite modele de rol si conformarea
la expectante. In cursul dezvoltrii copilului intra in joc toate procesele sociale: percepia
sociala si intelegerea comportamentului oamenilor, rolurile sociale si comportamentele
asociate si comunicarea, atat verbala cat si non-verbala.

Interaciunea parinte-copil
Ataamentul intre copil si prini pare sa apara, complet, la varsta de aproximativ
apte luni. nainte, copilul nu pare sa se tulbure in mod deosebit daca este separat de
prinii sai, dar dupa aceea va plnge si va afia diverse simptome de suferina. Totui
acest ataament nu apare chiar brusc, ci se construiete de-a lungul celor apte luni de
viata, prin procesul de interaciune cu prinii, realizat pe diverse cai. Copilul se nate
pregtit sa reacioneze fata de prini intr-o anumita maniera si prinii, la rndul lor, se
comporta si ei intr-un anumit fel. Pe masura ce aceasta interaciune se dezvolta, copilul si
prinii se acomodeaza si, treptat, se formeaza intre ei o relaie de ataament.
Primul contact al copilului cu lumea exterioara are loc in mare masura, prin gesturile,
mimica si vorbele persoanei care are grija de el. Desi nu pare mult, aceste lucruri ii pot
oferii copilului o experiena destul de variata: ridicarea si strangerea in brae sunt foarte
diferite de faptul de a-i vorbi, iar zmbetul constituie un tip de stimulare foarte diferit de
gadilat Din aceasta diversitate de comportamente pe care le manifesta prinii (nu trebuie
neaparat ca printele sa fie principala persoana care are grija de copil) copilul incepe sa isi
formeze cunotinele asupra lumii.
Dupa cum au aratat multi cercettori, in special Schaffer (1971), copilul are o
tendinta mult mai puternica de a reaciona la oameni, dect la alti stiniuli din mediul sau,
cum ar fi licririle de lumina sau zgomotele. La copil pare sa existe o tendinta de
sociabilitate foarte puternica si foarte bine conturata. Deoarece fiinele umane in
comparaie cu multe alte specii sunt foarte sociabile si, in mod nornial nu-si triesc viata
complet izolate, acest lucru este de ateptat. Interesant este insa modul in care se dezvolta
la copii aceasta sociabilitate.

2
 In 1954 Ahrens a efectuat un studiu in care a demonstrat existenta tendintei innascute
a copiilor de a zimbi cand privesc ceva care seamana cu o figura umana. Cand copilul este

3
 Dezvoltarea copilului in teoria psihanalitica

Freud si-a elaborat teoria in timpul celei de-a doua jumatati a secolului al
nousprezecelea. El se ocupa de isterie o problema clinica in care pacienii au dureri
cumplite, putnd chiar sa ajunga infirmi din cauza aceasta, dar care nu pare sa aiba o baza
organica. Freud a constatat ca pacienii sai isterici pareau deseori sa aiba amintiri si
asociaii adanc ngropate si puternic marcate afectiv. Aducerea acestora la suprafaa parea
sa ii ajute. Treptat, Freud a elaborat metoda cunoscuta sub denumirea de tehnica
psihanalitica. Scopul acesteia este procesul catarctic, prin care traumele emoionale
ascunse ies la suprafaa, permind pacientului sa se elibereze de ele.
Freud considera ca exista o parte ascunsa a mintii, numita incontient, care nu este de
obicei, accesibila examinarii contiente, dar influenteaza modalitatile n care actioneaza si
simte omul.
Ideea lui Freud este ca incontientul conine amintiri refulate ale experienelor primei
copilrii. Acestea se afla intr-una din cele doua parti principale ale incontientului, Se-ul si
Supraeul. Totui ele sunt mpiedicate sa iasa la suprafaa, in contienta, deoarece Eul, acea
parte a personalitatii care este in contact cu realitate, dezvolta mecanisme de aparare
pentru a se proteja. Se-ul, spunea Freud, reprezint arena unde se nfrunta Erosul si
pulsiunea de moarte. (Freud, Opere voi III, Psihologia Incontientului). Totui, Freud a
constatat ca incontientul ar putea sa se arate in cazul in care Eul coboara garda - de
exemplu, ar putea sa apara intr-o forma deghizata in visurile unei persoane, sau in greelile
de exprimare, sau in felul in care persoana interpreteaz imagini ambigue.
Freud a elaborat o metoda de investigare si de scoatere la suprafaa a acestor amintiri
emoionale sau traume. El a utilizat libera asociere si analiza visului pentru a descoperi
originea acestor amintiri si, prin procesul de catarsis, pacienii sai au reuit sa nvee noi
metode de a face fata conflictelor lor, asfel incat simptomele psihosomatice de boala sa
dispara.

Stadiile psihosexuale
Cu cat a investigat mai mult aceste traume timpurii, Freud a devenit din ce in ce mai
convins ca primii cinci ani de viata au un efect permanent asupra dezvoltrii personalitatii.
El a ajuns la concluzia ca exista cinci etape de dezvoltare prin care trece copilul, cunoscute

18
 Dezvoltarea copilului in teoria psihanalitica

sub denumirea de stadii psihosexuale, datorita accentului pus de Freud pe sexualitate, ca

imbold

19