ANTEPRESCOLARUL

Anteprescolarul – stadiul primei copilarii (1-3

ani)
Dominante in profilul de dezvoltare al anteprescolarului :
Cucerirea autonomiei de deplasare, a mersului si placerea de a merge („fiinta
tropaitoare) ;
Insusirea propriu-zisa a limbajului si placerea de a vorbi („fiinta trancanitoare”);
Aparitia reprezentarilor si trecerea de la inteligenta senzorio-motorie la gandire 

paritia constiintei de sine.

1. Regimul de viata si activitatea anteprescolarului
Regimul alimentar este bogat in proteine usoare, produse lactate, fructe si
legume proaspete ;
Regimul de viata si activitatea anteprescolarului
Regimul alimentar este bogat in proteine usoare, produse lactate, fructe si
legume proaspete ;
Copilul trebuie sa doarma 10-12 ore noaptea si 1½ – 2 ore dupa-amiaza ;
Intervalele de veghe sunt mai lungi si mai active ; in afara orelor de masa si
igiena, copilul se joaca foarte multe, se plimba, exploreaza activ spatiul in care
se afla ; spatiul este larg, variat (strada, parc, teatru de copii etc.) ;
Se largesc relatiile de comunicare cu ceilalti membri ai familiei sau cu prietenii
si cunoscutii acesteia, iar daca este la cresa, cu altii copii si personalul acestei
institutii.
2. Dezvoltarea biologica a anteprescolarului
Chiar daca relatiile se diversifica, dezvoltarea copilul este favorizata, in
principal, de cadrul familial care-i ofera securitate afectiva si stimulari variate si
continue in conditiile unei legaturi afective de profunzime.
Cresterea in inaltime este mai accentuata la inceputul stadiului, apoi scade usor,
iar la varsta de trei ani, copilul va avea 94-95 cm.
Greutatea ajunge la 14 kg ; cresc mai mult membrele si se schimba usor
proportia dintre cap, trunchi si membre.

1
Se produc importante procese de osificare in toate zonele corpului. Intre un an si
un an si trei luni, se inchide fontanela anterioara, continua osificarile la nivelul
coloanei si membrelor, se dezvolta, mai departe, dentitia provizorie, astfel incat,
la doi ani, copilul are 20 de dinti.
Dupa un an, incep progresel procesele privind controlul evacuarii (G. Mouco).
Anteprescolaritatea este „varsta robinetului si a olitei”. In ultimul patrar al celui
de-al doilea an de viata, se atinge „varsta olitei”, iar dupa 1½ - 2 ani, copilul
atinge si varsta robinetului, adica poate preveni si astepta putin evacuarea. Apoi
reuseste sa isi regleze bine evacuarea in timpul zilei, iar la trei ani, devine curat
si noaptea. Trebuie evitata pedepsirea absentei acestui control, care ar putea
provoca grave tulburari afective (Debess). Controlul sfinctelor este posibil
datorita tonifierii generale a sistemului muscular.
La nivelul SNC, se produc perfectionari functionale, mai ales in zonele motorii
si verbo-motorii. Creierul creste in greutate pana la 1100 gr. la trei ani. Se
adancesc scizurile si se contureaza mai bine circumvolutiile. Dar copilul
oboseste repede, manifesta instabilitate si nervozitate daca ramane mai mult intr-
un spatiu inchis sau cand plimbarea se prelungeste.
Sistemul imunitar nu este foarte puternic, copil avand putina rezistenta la
imbolnaviri.
Progresele biologice sunt evidente si sustin toate achizitiile semnificative ale
acestui stadiu.
3. Dezvoltarea perceptiei la anteprescolari
Perceptia, care si-a construit mecanismele de baza in primul an de viata,
evolueaza, intre unu si trei ani, in directia schemelor perceptive pentru obiectele
din mediul apropiat, devenind astfel mult mai operativa, mai bine organizata, cu
o mai mare rezolutivitate, dar numai in fata unor stimuli mai simpli.
Perceptiile tactile au o foarte mare importanta la varste timpurii pentru ca,
impreuna cu sensibilitatea kinestezica, asigura contactul direct cu obiectele si
dezvoltarea impresiei de materialitate si obiectualitate a acestora.
Anteprescolarul are tendinta marcanta de a pune mana pe tot ce-l inconjoara
(mana este, in acest stadiu, un adevarat organ de cunoastere a lumii). De
asemenea, copilul duce, inca, la gura tot ce apuca (pana in jur de un an si opt
luni) sporindu-si astfel posibilitatea de a cunoaste lucrurile in obiectualitatea lor.
Inca nu pipaie, ci manipuleaza obiectele. Informatia tactila tinde sa fie integrata
informatiei vizuale, dar nu complet. De accea, copilul poate pipai, dar nu si
recunoaste obiectul dupa pipait.
Perceptia vizuala devine tot mai dominanta in experienta perceptiva a copilului,
orientand miscarile lui in spatiu si manevrarea obiectelor. Sunt realizate mai
2
bine cele insotite de placere sau cele legate de satisfacerea trebuintelor
importante, iar celelalte ramang globale, slab diferentiate. Se dezvolta
mecanismele constantei de marime, pana la 10 metri, dincolo de aceasta distanta
perceptiile fiind foarte neclare, iar distantele nu sunt evaluate aproape deloc. De
aceea, anteprescolarul este in stare sa-ti ceara luna de pe cer, la propriu. Apare
posibilitatea de verbalizare a tonurilor cromatice fundamentale (rosu, galben,
albastru, verde, alb, mai tarziu, negru), precum si a insusirilor de marime, dar nu
prea nuantat (mare-mic). Copilul incepe sa invete denumirile obiectelor din jur.
Au preferinte si perceptii bune ale desenelor clare, simple si expresive.
Perceptia auditiva este impartita in :
auzul fizic, care este dezvoltat mai bine, copilul receptionand multe sunete si
zgomote naturale, comparativ cu sugarul ; copilul le raporteaza corect la surse,
se orienteaza bine dupa ele ;
auzul verbal se afla intr-o faza incipienta ; perceptia auditiva verbala este
sincretica, adica copilul face putine discriminari verbale ale sunetelor ; inca nu
se poate regla suficient activitatea aparatului fonator ;
auzul muzical este tot intr-o faza incipienta ; copilul percepe linii melodice
scurte si simple, ii place muzica si ritmul, chiar incearca sa cante.
4. Debutul functiei semiotice si particularitatile reprezentarilor la
anteprescolari
Acest debut se petrece la un an jumatate – un an si opt luni si exprima
maturizarea neurofunctionala programata genetic. Consta in faptul ca, in
structurile neuronale cerebrale, se conserva informatii, semnificatii ale
obiectelor reale (semnificanti). Exista mai multe tipuri de semnificanti :
Imitatia amanata – consta in capacitatea copilului de a face un gest evocativ
pentru un obiect perceput anterior ;
Desenul, care parcurge doua etape : a) realismul fortuit (copilul face o
mazgalitura si zice ca a desenat un catel) si b) realismul neizbutit (copilul isi
propune sa deseneze un obiect din mediu, dar nu face altceva decat o
mazgalitura) ;
Jocul simbolic, condus deja de o anumita manifestare interna, subiectiva, ce face
posibila atasarea mai multor functii la un obiect, mai multe decat cele de care
acest obiect dispune in mod obisnuit (un bat e pusca etc.) ; functiile pot fi
probate si schimbate (batul poate fi doar un bat la inceput, dupa care devina
pusca, dupa care nava spatiala !).
Reprezentarea propriu-zisa (aceea imagine mentala ce apare si se mentine in
minte la distanta in timp fata de perceptia obiectului) care are urmatoarele
3
particularitati : sunt foarte strans legate de perceptie si nu exista in afara
obiectelor, au un foarte slab grad de generalizare, conserva efectele centrarilor
perceptive ; se reliefeaza cel mai bine in jurul a trei ani, cand copilul realizeaza
primul desen al omului ;
Cuvantul – un simbol special al culturii uamne, care se insuseste in
anteprescolaritate.
Insusirea limbajului de catre anteprescolar
La inceput, copilul pronunta cate 3-5 cuvinte (holofraze), intre un an si un an si
sase luni, invata sa pronunte cateva cuvinte (gasim o faza de probabila stagnare
in achizitia mecanismelor de pronuntie a cuvintelor, de aceea, parintii mai tineri
chiar se sperie), iar incepand cu un an jumate, un an si opt luni, inregistram
debutul functiei semiotice (copiii incep sa invete sa pronunte mai multe cuvinte
si sa le foloseasca efectiv). Se formeaza, apoi, vocabularul activ (intre 400-600
cuvinte [ceea ce ni se pare enorm am zice ca nu sunt mai multe de 150
Totodata, incepe sa invete si structurile de comunicare, cu urmatoarele faze :
Prima faza (limbajul telegrafic) : copilul alatura doua-trei cuvinte, fara
flexionare, fara cuvinte de legatura, ca un fel de telegrama ;
A doua faza : folosirea propozitiilor simple, imitare absoluta a propozitiilor
folosite de catre adulti (ex: o fetita zice „mai vrei portocale!”) ;
A treia faza : inceputul adaptarii structurilor de comunicare imitate la calitatea
lui de interlocutor ;
A patra faza : faza structurii de comunicare corecte, faza frazei gramaticale ; la
inceput, copilul formeaza propozitii simple si scurte, care se imbogatesc spre
sfarsit, mai ales cu cuvinte de legatura, iar copilul va fi capabil sa poarte un
dialog cu cei apropiati lui.
In relatarea unor intamplari trecute, antreprescolarul foloseste si vocabularul de
care dispune si structurile de comunicare insusite pana atunci, dar insusirea
acestui material verbal se realizeaza ca limbaj situativ si contextual. Limbajul
situativ domina si se caracterizeaza prin : folosirea multor cuvinte substantive si
verbe pe care le poate inlocui cu gesturi indicative daca se refera la obiectele din
jurul lui sau poate inlocui cuvintele cu actiunea afectiva sau foloseste pronumele
demonstrativ (asta, ala etc.), multe onomatopee si, daca ascultatorul nu a fost de
fata, nu poate pricepe nimic.
Catre finalul stadiului (aprox. doi ani si jumatate), incepe sa foloseasca limbajul
contextual, caracterizat prin : folosirea cuvintelor pentru tot ce vrea sa
comunice, folosirea corecta a structurilor de comunicare, asigurarea succesiunii
eventimentelor povestite, fie respectand fazele unei activitati reale, fie
4
respectand succesiunea in timp, fie, mai spre sfarsit, respectand legaturile logice
dintre fapte, astfel incat, ceea ce povesteste poate fi corect receptionat de catre
interlocutor. Copilul incepe sa foloseasca corect cuvintele de legatura, unele
adeverbe de timp si de loc, denumirea culorilor principale si poate povesti ceva
ce se refera la obiecte si fiinte din spatiul inconjurator, implicandu-l si pe el ca
personaj. In acelasi timp, manifesta o atitudine caracteristica – observa ca toate
obiectele din jurul lui au un nume si pune mereu intrebari adultului : „ce e
asta?”. De aceea, cercetatorii au numit acest stadiu „etapa marii identificari”.
O problema speciala a limbajului anteprescolarului este pronuntia cuvintelor. La
inceput, este foarte deficitara si se imbunatateste treptat. Se datoreaza, pe de-o
parte, imperfectiunii functionarii aparatului fonator si, pe de alta parte,
insuficientei coordonarii acestui aparat de catre centri corticali ai limbajului.
Cele mai frecvente modificari in pronuntia cuvintelor sunt : inlocuirea unor
sunete cu altele (r, l, s etc.), simplificarea cuvintelor (omisiunea unor silabe) sau
inlocuirea unor silabe complicate cu unele mai simple, inversarea silabelor
(camara in loc de macara etc.), amalgamarea cuvintelor (combinarea mai multor
cuvinte in unul singur ; ex: disimate – desene animate).
Datorita acestor dificultati de pronuntie, limbajul copilului din acest stadiu a fost
numit „limbajul mic”, neinteles decat de catre parinti, care indeplinesc un rol de
traducator. Adultii, in general, sunt tentati sa foloseasca „limbajul mic” in relatia
de comunicare cu anteprescolarul, un lucru care nu este recomandabil ! In
schimb, recomandabil este ca adultii sa vorbeasca clar, rar si corect, sa nu
ironizeze „limbajul mic”, si sa aiba rabdare pentru ca, in mod normal, aceste
dificultati vor disparea. Daca, totusi, ele continua dupa 4-5 ani, ar trebui
rezolvate pe calea specialistului logoped.

6. Specificul atentiei la anteprescolar

Atentia are mecanisme innascute de tip reflex neconditionat, este pe de-a
intregul involuntara si externa, superficiala ca grad de concentrare, duce la
perceptii superficiale, este fluctuanta. Chiar intr-un joc placut, de zece minute,
copilul are 3-4 intreruperi. Stabilitatea atentiei este redusa, dar la sfarsitul
stadiului, copilul poate ajunge pana la 15 minute de concentare. Anteprescolarul
este foarte usor de distras, dar incepe sa se subordoneze comenzii adultilor,
motiv pentru care, atunci cand vor sa comunice copilului ceva, adultii incep cu
„ia fii atent !”.
7. Particularitatile memoriei anteprescolarului

5
In acest stadiu incep sa se formeze mecanismele psihologice ale memoriei si sa
se manifeste – cu anumite particularitati – procesele de baza ale memoriei.
Continutul celor memorate este aproape exclusiv concret (se refera la miscari
invatate si realizate). Odata cu insusirea limbajului, apare memoria verbala, care
se refera, mai intai, la semnificatia cuvintelor din vocabularul pasiv si activ, mici
poezioare, cantecele foarte scurte si chiar povesti/povestiri care sa-l includa si pe
el ca erou.
In ceea ce priveste conservarea (stocarea, pastrarea continuturilor), se constata
ca este foarte influentata de masura in care ceea ce e manevrat se refera la ceea
ce-i place. Timpul de stocare este, la inceput, de maximum trei saptamani, iar
catre sfarsit, intre cinci si sapte luni.
Actualizarea se realizeaza, la inceput, dominant, ca recunoastere, iar dupa
aparitia limbajului, si ca reproducere, insa copilul trebuie ajutat, fie cu intrebari,
fie cu inceputuri de fraze/propozitii.
Anteprescolarului ii este caracteristica asa-numita amnezie infantila, care este
oarecum benefica, uitandu-se fapte afectogene negative. Explicatia pentru
amnezia infantila se refera la gradul de maturizare al culturilor neurocerebrale.
8. Continuarea stadiului senzorio-motor si trecerea la gandire
Pe baza tuturor achizitiilor precizate pana acum, se creeaza conditii pentru
continuarea dezvoltarii stadiului senzorio-motor si, ulterior, aparitia gandirii.
Imediat dupa implinirea a un an, caracteristicile stadiului al cincilea (stadiul
reactiilor circulare tertiare) se consolideaza, adica schemele conduitelor
inteligente, de tipul suport-sfoara-bat, pot fi aplicate si in alte situatii, pot fi
imbogatatite, montate in raport cu situatiile noi si pregatesc instalarea celui de-al
saselea stadiu, caracterizat prin implicarea reprezentarilor si realizarea
combinarii datelor experientei anterioare in plan mintal si apoi raspunsul
adaptativ se exteriorizeaza brusc.
Odata cu consolidarea reprezentarilor si insusirea limbajului, apare posibilitatea
ca obiectele si fenomenele exterioare sa fie reprezentate in plan mintal, iar
actiunile practice sa se interiorizeze si sa devina actiuni mintale. Astfel, se trece
la gandire.
Gandirea foloseste reprezentari si niste concepte primare (preconcepte). De
aceea, gandirea anteprescolarului a fost numita simbolica si preconceptuala.
Preconceptele au urmatoarele caracteristici :
un grad foarte mic de generalizare, de aceea, Piaget spune ca copilul se afla la
jumatatea drumului dintre unu si mai multi ;

6
amestec indistinct de insusiri importante, semnificative si neimportante,
nesemnificative ;
tind sa fie legate de actiunile mintale si apar, astfel, primele rationamente, de tip
transductiv (de la particular la particular sau analogii imperfecte) ;
actiunile mintale nu sunt reversibile si tind sa se inlantuie, fie dupa schema
actiunilor practice, fie datorita trebuintelor si dorintelor eului.
Gandirea anteprescolarului este, prin urmare, precauzala si are urmatoarele
caractere :
egocentrica (copilul gandeste ca tot ce-l inconjoara este pentru el) ;
animista (transfera insusirile fiintelor la lucruri) ;
magica (stabileste legaturi, care nu exista in realitate, intre lucruri dar care
corespund trebuintelor si dorintelor sale).
9. Dezvoltarea afectivitatii la anteprescolari
continuarea pozitivarii trairilor afective pe masura ce adaptarea la mediu se
realizeaza din ce in ce mai bine ;
emotiile anteprescolarilor sunt insotite de manifestari organice, adesea
spectaculoase (plans foarte puternic, reactii de voma, dureri abdominale) ;
dinamica emotiilor se caracterizeaza prin fluctuatie, capriciozitatea, adesea
superficialitate ;
se consolideaza si se manifesta intens atasamentul fata de mama, avand un varf
la doi ani ; totodata, se dezvolta si atasamentul fata de tata si fata de cate o
jucarie, pe care o va purta cu el peste tot ;
se dezvolta noi emotii, imbogatindu-se si diversificandu-se viata sa afectiva si,
astfel, unele si aceleasi emotii pozitive pot fi generate de o varietate de stimuli si
relatii, la fel cele negative ; se constata, astfel, ca anteprescolarul poate sa
manifeste un fel de anxietate morala, ce arata ca copilul incepe sa-si aminteasca
reactiile adultilor fata de actiunile lor si de urmarile acestora si sa incerce sa
evite urmarile (daca a spart ceva, ii comunica adultului, intr-o forma prin care sa
fie absolvit de orice vina – „cana s-a spart” sau „pisica a spart cana!” etc.) ;
apar reactii afective daca este spectator la teatrul de papusi sau i se spune o
poveste ; anteprescolarul empatizeaza cu personajele, tinde sa intervina ca sa le
imbunatateasca situatia ;
apare posibilitatea imbogatirii conduitelor emotional-expresive, copilul imitand
gesturi si reactii verbale legate de diverse emotii, atat pozitive, cat si negative ;

7
anteprescolarul manifesta o nevoie speciala pentru a obtine dragostea celor din
jur, in special a parintilor si, de aceea, are comportamente caracteristice : tine
neaparat sa fie luat in brate, mangaiat, pupat, el insusi mangaie, si pupa pentru a
fi rasplatit in acelasi fel ;
incepe sa fie capabil sa reactioneze corect din punct de vedere afectiv, daca este
amaanta o promisiune care i s-a facut, cu conditia ca amanarea sa nu fie prea
lunga ;
Criza afectiva de la 2½ - 3 ani
Datorita dezvoltarii unor anumite capacitati, mai ales de manevrare a obiectelor
sau de deplasare, pot apare ciocniri intre dorinta copilului de a-si manifesta
autonomia si restrictiile si cerintele adultului, prin care acesta [adultul in
protejeaza. Aceasta ciocnire duce mai ales la reactii afective – plans puternic,
chiar urlet, se poate zbate, tranti pe jos, se pot adauga reactii verbale : „nu, nu,
nu!” sau „eu, eu, eu!”. Criza afectiva e deranjanta pentru adult si, acesta fiind
neavizat, poate crede ca criza e efectul esecului educatiei acordate copilului. De
aceea, va tinde sa inaspreasca atat cerinta, cat si calea de a pedepsi si stopa
manifestarile copilului. In realitate, doar le intensifica.
Aceste manifestari de criza sunt favorizate de starea de oboseala, monotonia
activitatii anterioare, mentinerea copilului in spatii inchise.
Recomandari : sa nu i se dea atentie, sa se profite de faptul ca atentia
anteprescolarului e usor de distras si sa i se arate, daca se poate, ceva nou si
interesant.
Recomandari pentru prevenirea crizei : sa nu se intrerupa brusc activitatea
copilului pentru a fi satisfacuta cerinta parintelui, sa se lase timp pentru
adapatarea la cerinta adultului.
Semnificatia acestei crize pentru dezvoltarea anteprescolarului :
prima manifestare a eului copilului, care se afla in proces de cristalizare ;
manifestarea autonomiei si diminuarea dependentei de adult ;
dobandirea treptata a experientei si a capacitatilor de subordonare la cerintele
adultului, care sunt intotdeauna urmate de confort psihic pentru copil deoarece
este iubit mai puternic de catre parinti.
Criza afectiva se poate prelungi pana dupa trei ani. Ea va fi urmata, in anii
prescolaritatii, de o perioada in care copilul va cere mereu voie pentru ceea ce
vrea sa faca.
10. Evolutia motricitatii intre un an si trei ani

8
evolutia mersului : intre 1-1½ ani, mersul este inca relativ dificil, alterneaza cu
taratul, dar, incepand cu un an si jumatate, devine mai ferm ; pana catre doi ani,
nu este total adaptat la suprafata de deplasare ; copilul incepe sa fuga, cade des
si isi rupe genunchii → „varsta genunchilor rupti” ; mersul si fuga se
perfectioneaza de la o luna la alta ; dincolo de doi ani reuseste sa urce si sa
coboare scarile, mai intai cate o treapta cu ambele picioare, apoi alterneaza
picioarele ; reuseste sa-si mentina pentru scurt timp echilibrul intr-un picior,
reuseste sa loveasca o minge ;
evolutia miscarii membrelor superioare : apuca mai bine obiectele si le tine cu
ambele maini, tine lingura cu care mananca dar scapa, de regula, mancarea ; tot
acum, copilul manevreaza creioane, foi, sertare, usite etc. ; dincolo de doi ani,
poate colora o suprafata mai mare, manevreaza robinete, butoane, telecomanda,
cauta peste tot, trage de ceea ce-l inconjoara → „fiinta scotocitoare” ; incepe sa
realizeze simple jocuri de constructii, fie cu cuburi, fie cu Lego ;
anteprescolarul doar manipuleaza obiecte.
11. Aparitia constiintei de sine (CDS) la anteprescolari
Premisele create inca din primul an de viata pentru formarea CDS :
desprinderea actiunii de obiecte – sugarul incepe sa aplice la unul si acelasi
obiect mai multe actiuni sau aceeasi actiune la mai multe obiecte ;

la sfarsitul primului an de viata, se construieste schema generala corporala ;

intre 9-12 luni, se cucereste schema obiectului permanent.
Primele manifestari ce exprima aparitia CDS
desprinderea fiintei proprii de tot ceea ce exista in mediul ambiant, pentru ca
anteprescolarul este capabil sa actioneze asupra obiectelor si fiintelor si chiar sa
verbalizeze prin pronuntarea numelui propriu, acestea indicand ca isi identifica
propria fiinta ca izvor al acestor actiuni ;
folosirea pronumelui eu – o generalizare mai inalta a relatiilor sale cu ambianta ;
recunoasterea in oglinda (Darwin zice ca la un an si sase luni, Gesell la doi ani,
Zazzo la 3 ani !) ;
exprimarea verbala a relatiilor pe care copilul le realizeaza cu propria familie, cu
obiectele din jurul lui (camera mea, jucaria mea etc.) ;
criza afectiva contribuie la dezvoltarea CDS, mai ales prin prima afirmare a
eului.
9
12. Particularitatile jocului la anteprescolar
Jocul e simplu ; la inceputul stadiului, este un joc de manipulare a obiectelor, iar
dupa doi ani devine joc simbolic simplu ;
Are o foarte mare pondere (90%) din timpul de veghe ;
Este totdeauna realizat cu obiecte si jucarii ce reprezinta nucleul si factorul de
organizare al jocului ;
Jocul este relativ instabil, adica copilul incepe cu un joc cu un obiect si, la scurta
vreme () ;
Este de o durata relativ scurta (5-6 min la inceput, 12-15 la sfarsit ; vezi atentia
la acest stadiu), iar spre trei ani se lungeste (30 min), cu asistarea adultului ;
Prescolarii se joaca unii alaturi de ceilalti, dar nu si impreuna cu ceilalti ;
Prefera jocul cu adultul, pentru ca acesta le organizeaza mai interesant ;
Anteprescolaritatea contribuie putin la imbogatirea jocului.
13. Sociabilitatea si socializarea anteprescolarului
Dezvoltarea capacitatilor psihice la care ne-am referit pana acum permit
anteprescolarului sa fie mai des atent la ce se intampla in jur si, mai ales, la ceea
ce fac adultii si sa ii imite. La doi ani, incep sa fie atenti la jocurile celorlalti
copii din preajma, apoi incep sa prefere mereu copiii. Sociabilitatea in formare
se exprima si prin dorinta de a se juca cu copiii mai mari (pentru organizarea
mai buna). Anteprescolarului nu-i place sa stea singur. Posibilitatea de a stabili
anumite relatii cu ceilalti copii – active si pozitive (da jucaria altuia etc.) active
si negative (ia jucaria altuia etc.), pasive pozitive si negative. Se pot dezvolta
reactii defensive – active (fuga) sau negative (plansul).
6. Prescolarul – cea de-a doua copilarie (3-6/7 ANI)
Dominante in profilul de dezvoltare al prescolarului :
Exuberanta motrica si senzoriala ;
Dezvoltarea ampla a proceselor psihice complexe ;
Stapanirea limbajului ;
Mare intensitate a curiozitatii si a setei de cunoastere (varsta lui „de ce?”) ;
Cresterea semnificativa a autonomiei ;
Dezvoltarea constiintei morale primare ;
Construirea bazelor personalitatii.
10
6.1. Regimul de viata al prescolarului
Alimentatia este mai diversificata, dar corespunzatoare, atat cantitativ, cat si
calitativ, copilariei. Prescolarul distinge mesele principale si gustarile si
manifesta comportamente diferentiate. Se formeaza deprinderile de alimentare
civilizata si a comportamentelor culturalizate ce se pot manifesta in timpul luarii
mesei cu alte persoane → „varsta formarii marilor deprinderi”.
Ritmurile veghe-somn sunt de acum stabilizate si intrate in obisnuinta.
Prescolarul doarme noapte cca. 11-12 ore, iar ziua inca o ora si jumatate, numai
ca apar probleme dificile cu unii dintre ei, care refuza sau mimeaza somnul.
Vestimentatia incepe sa fie diferentiata in functie de activitate – pentru joc,
pentru plimbare, pentru somn. In acelasi timp, se formeaza deprinderile de
imbracare/dezbracare, incaltare/descaltare, iar la sase ani, copilul trebuie sa le
indeplineasca autonom.
Se formeaza deprinderile igienice de baza, care raman pentru toata viata. Timpul
de veghe este folosit in foarte mare masura pentru joc.
In viata prescolarului apare un nou factor de dezvoltare, de mare semnificatie –
gradinita, cu sistemul sau de activitati organizate si desfasurate sistematic.
6.2. Dezvoltarea biologica a prescolarului
Cresterea in inaltime este inca intensa, astfel, la sfarsitul stadiului, copilul ajunge
la o inaltime cuprinsa intre 116 si 126 de cm, mai putin cu 1-2 cm la fete. In
ceea ce priveste greutate, la sfarsitul stadiului, prescolarul are intre 22 si 27 de
kg.
Se continua procesele de osificare in oasele lungi ale membrelor, la nivelul
carpienelor, claviculelor, coastelor, coloanei vertebrale (curburile sunt deja
formate, dar relativ instabile) ; toracele este mai lat si mai scurt, provocand,
astfel, o respiratie relativ superficiala ; incepe, de asemenea, schimbarea dintilor.
Creste densitatea structurala a fibrelor musculare, mai ales la muschii lungi.
Creste tonusul muscular si capacitatea de coordonare intre activitatile grupelor
musculare.
Se intensifica activitatea glandei tiroide, a hipofizei si incepe sa scada activitatea
timusului – „glanda copilului”.
Se dezvolta sistemul imunitar.
La nivelul SN, se continua diferentierea functionala a neuronilor, se continua
mielinizarea intr-un ritm corespunzator cu gradul de stimulare al copilului, se
dezvolta mai mult ariile corticale ale limbajului si motricitatii.

11
Se manifesta clar asimetria functionala si ne putem da seama daca copilul este
dreptaci sau stangaci.
Creste viteza de formare a legaturilor interneuronale si mai ales stabilitatea lor.
Se dezvolta, cu precadere, inhibitia de diferentiere si cea de intarziere.
La sfarsitul stadiului, greutatea generala a creierului este de 1200 gr.
6.3. Particularitatile gandirii prescolarului
a)      Caracter situativ : prescolarul gandeste fiind stimulat de datele prezente,
de situatia concreta in care se afla, de dorinte si trebuinte si de curiozitatea foarte
mare ;
b)      Caracter intuitiv : gandirea prescolarului este strans legata de perceptii,
este stimulata de acestea si, mai ales, este subordonata lor, astfel incat centrarile
perceptive pe un anumit obiect din realitate pot fi hotaratoare in orientarea
gandirii si in solutia aleasa de copil ; de aceea, se recomanda educatoarelor sa
analizeze materialul intuitiv pe care-l vor folosi, pentru a nu exista insusiri
cromatice, de forma sau de marime ale acestuia, ce ar putea fi contrare insusirii
anumitor cunostinte de catre prescoari ;
c)      Caracterul activ : se desfasoara activitati in plan mintal, sub forma unor
actiuni mentale, posibile datorita reprezentarilor si cuvintelor ; datorita acestora,
actiunile practice externe s-au putut interioriza ;

d)     Gandirea prescoalurului – spre deosebire de cea a anteprescolarului – tine

seama, in mai mare masura, de existenta reala a obiectelor, de materialitatea lor
si, astfel, devine mai obiectiva ;
e)      Gandirea prescolarului opereaza cu preconcepte (notiuni empirice), ce se
deosebesc de cele ale anteprescolarului prin urmatoarele : au o mai mare baza de
reprezentari, presupun un nivel mai mare de generalizare, care, dupa expresia lui
Piaget, se afla intre „cativa si toti” (este vorba de elemente din sfera unei
notiuni) ; preconceptele au, in continutul lor, atat insusiri generale,
nesemnificative, cat si altele, de detaliu, amestecate si, de aceea, ii conduc
adesea pe prescolari la o serie de erori ;
f)       Gandirea prescolarului este preoperatorie, adica implica numai actiuni
mintale, care sunt modelate dupa structura actiunilor practice si sunt coordonate
intre ele de schema de organizare a actiunilor practice si de trebuintele eului ; nu
dispun de logicitate si de reversibilitate ;

12
g)      Rationamentele dominante in gandirea prescolarului sunt cele
transductive (de la particular la particular), analogice imperfecte, dar
si rationamente inductive, in conditiile in care acesta este sustinut prin
activitatea educatoarei ; despre rationamentele inductive, Osterrieth spune ca
sunt o adunare de judecati particulare care se incheie cu o judecata generala ;
h)      Rationalitatea nu este, inca, structurata, adica prescolarii nu urmaresc
controlul logic a ceea ce spun, nu cauta argumente („asa vreau eu!”), nu sunt
sensibili la eventuala contradictie a doua judecati, pe care le-a format intr-un
timp relativ apropiat, nu reusesc sa includa o idee intr-un ansamblu de alte idei
sau intr-o imagine de ansamblu ;
i)        Gandirea scolarului este precauzala si pastreaza caracteristicile gandirii
anteprescolarului, dar le manifesta intr-un mod mai elevat (egocentrism,
magism, animism) si adauga artificialism (tot ceea ce-l inconjoara e facut de om)
si exces de realism (materializarea unor entitati spirituale ; copiii cred, de ex., ca
numele lucrurilor sunt reale si ca apartin obiectelor, in aceeasi masura ca forma,
marimea, culoarea etc. ; sub influenta activitatii instructiv-educative din
gradinita, se pot asigura conditii ce pot permite copiiilor sa ajunga la semi-
operatii si la semi-reversibilitati si, astfel, rezolva cu succes clasificari, mai ales
ale figurilor geometrice, dupa unul, doua sau chiar trei criterii ; de asemenea, pot
alcatui multimi egale, pot adauga sau scoate un element dintr-o multime, pot
recunoaste semne, grafice, insusirea unor relatii cauzale simple, cu ajutorul
educatoarei (planta s-a uscat pentru ca n-a fost udata).
6.4. Limbajul prescolarilor
Vocabularul prescolarului se imbogateste mult, iar la finalul
stadiului, vocabularul pasiv va cuprinde 3000 – 3500 de cuvinte (de trei ori mai
mult fata de anteprescolar) relativ simple, elementare si fara a putea fi folosite si
intelese valentele poetice ale cuvintelor.
Vocabularul activ cuprinde 700 – 800 de cuvinte si exprima o importanta latura
a performantei lingvistice.
Ambele vocabulare cuprind, in prezent, multi termeni tehnici (mai ales din
domeniul masinilor si al calculatoarelor) si, pentru copiii din anumite zone
dialectale, pot cuprinde multe caracteristici dialectale.
In prescolaritate, se manifesta un fenomen specific acestui stadiu – creatia de
cuvinte, copiii dobandind experienta ca tot ce-i inconjoara poarta un nume, iar
atunci cand se intalnesc cu situatii si obiecte noi, si nu are cine sa le spuna
cuvintele corespunzatoare acestora, le creeaza ei, cu dezinvoltura. Acesta este un
fenomen specific fiecarei limbi ; pt limba romana, cercetarile au fost realizate de
prof. Tatiana Slama-Cazacu – iata cateva exemple : „clontesc” pentru ceva urat,
„urlaret” pentru cel care plange tare, „hai sa pestim”, „insforat”.
13
Particularitatile generale ale vorbirii : prescolarii reusesc sa exprime mult mai
clar ceea ce doresc, in fraze si propozitii corecte, dar corectitudinea depinde de
calitatea vorbirii din mediul familial si de frecventarea sau nefrecventarea
gradinitei. Sub influenta acestor doi factori – familia si gradinita –, copilul isi
insuseste o gramatica implicita si anumite „clisee verbale”, preluate, prin
imitatie, de la adulti. Gradinita contribuie mult la vorbirea corecta din punct de
vedere gramatical, exersand, in special, flexionarea dupa numar, gen si caz,
explicand cuvinte, facandu-i pe prescolari sa foloseasca timpurile verbelor.
Aceste particularitati ale limbajului sunt folosite efectiv de catre copii, care
ajung, in jurul a sase ani, la un debit verbal asemanator cu al adultului.
Dialogul este adaptat la particularitatile interlocutorului : daca vorbeste cu
educatoarea, copilul foloseste o exprimare completa, asa cum se cere la
gradinita, expresii reverentioase si are grija la felul de construire a propozitiilor,
grija manifestata uneori ca o usoara incordare ; daca vorbeste cu mama, dialogul
este lejer si usor eliptic ; daca vorbeste cu copii mai mari, are grija sa se exprime
clar si corect ; cu copiii mai mici, vorbeste rar, repeta si foloseste chiar un limbaj
mai inferior.
Este posibil ca discursul verbal al prescolarilor sa implice limbaj situativ, dar,
din ce in ce mai mult, se dezvolta limbajul contextual. Discursul se va
caracteriza prin corectitudine gramaticala si respectarea succesiunii
evenimentelor despre care vorbeste prescolarul.
In jurul a patru ani si jumatate, apare limbajul interior, precedat de limbajul
egocentric, descoperit de catre Piaget si manifestat in doua
forme : monolog si monolog colectiv. Acestea constau in verbalizarea de catre
copil a ceea ce face, a cum se joaca, dar comunicandu-si siesi si nu celor din jur.
Este o premisa pentru limbajul interior, care, dupa aparitie, indeplineste functia
de coordonare a limbajului exterior.
Se rezolva problemele de pronuntie la majoritatea copiiilor. La unii prescolari,
ramane problematica pronuntia vibratoarelor si suieratoarelor (r, s etc.). La un
numar redus de copii, pronuntia poate fi deficitara dupa cinci ani, caz in care
trebuie facut apel la logoped. Rezolvarea problemelor de pronuntie este o
conditie importanta a pregatirii pentru scoala.
6. Construirea bazelor personalitatii la prescolari
Influenta factorilor fundamentali ai dezvoltarii psihice asupra construirii
personalitatii
Intrarea in gradinita – exercitarea sistematica si de lunga durata a unor influente,
uneori hotaratoare, pentru construirea bazelor personalitatii ;

14
Interactiunea cu grupurile de egali din gradinita este foarte importanta pentru
realizarea identificarilor pe orizontala, in vederea formarii de atitudini si
comportamente caracteristice varstei ;
Jocul, acum activitatea fundamentala, complex si variat, exercita, la un nivel
ridicat, functiile sale formative.
Particularitatile de ansamblu ale personalitatii
Trasaturile temperamentale diferentiaza bine copiii intre ei, insa temperamentul
incepe deja sa se subordoneze altor componente ale personalitatii ;
Se formeaza componente noi si foarte importante : aptitudinile si caracterul ;
Se organizeaza, intr-o structura unitara, toate componentele, dar aceasta
structura prezinta mare disponibilitate pentru evolutia ulterioara.
Analiza macrocomponentelor personalitatii
Formarea capacitatilor si aptitudinilor : pentru prima data, se manifesta
capacitatile si, astfel, prescolarul poate face ceva in mod efectiv ;
Semnele manifestarii initiale a aptitudinilor sunt urmatoarele : receptivitate
deosebita fata de anumite categorii de stimuli din mediu, praguri senzoriale
scazute (sensibilitate ridicata), inclinatie evidenta pentru acele activitati in care
se pot exercita respectivele aptitudini ; domeniile cele mai des intalnite in care
se pot manifesta aptitudinile sunt : muzica (instrumentala si vocala), desen si
pictura, coregrafie, gimnastica, limbi straine; in cazuri exceptionale, in acest
stadiu se pot manifesta si aptitudini depline ce conduc la rezultate notabile
(Mozart a compus o mica piesa pentru pian la 5 ani, iar Enescu la 4 ani !) ;
Formarea bazelor caracterului : premisele sunt reprezentate de deprinderi si
obisnuinte numeroase ce se formeaza in acest stadiu, de dezvoltarea
mecanismelor voluntare, de aparitia constiintei morale primare, depasirea crizei
afective si dezvoltarea capacitatii de a se subordona la norme si cerinte ; factori
fundamentali : familia si gradinita ; se constata ca mai ales climatul familial si
stilul educational al familiei favorizeaza dezvoltarea unor insusiri caracteriale
(de exemplu, in familii cu climat pozitiv si stil democratic, se dezvolta insusiri
cum ar fi : incredere in sine, optimism, independenta, harnicie ; in familii cu
climat tensionat si stil educational autoritar, se dezvolta insusiri cum ar fi :
teama, anxietate, supunere, agresivitate ; in familii cu un singur copil, se
dezvolta : ingamfare, egoism, individualism, rasfat) ; gradinita cultiva, de
asemenea, unele insusiri caracteriale valoroase, cum ar fi : sociabilitatea,
dispozitia de a comunica, de a colabora cu ceilalti ;
Identitatea de sine si imaginea de sine : se constata ca dezvoltarea limbajului si
gandirii ii permite copilului sa receptioneze informatii din mediu cu privere la
15
fiinta lui si cine anume e el, sa exprime verbal si sa constientizeze cine este el ;
stie nume, prenume, varsta, numele parintilor (si afirma ca e copilul lor),
recunoaste locuinta si stie sa ajunga la ea de la o la distanta mica, stie de la ce
gradinita face parte ; la trei ani, e preocupat si realizeaza identitatea lui sexuala,
pe care o afirma cu foarte mare tarie, la patru ani se recunoaste in poze ; se
acumuleaza o serie de experiente si date ce pregatesc terenul, astfel incat, in
jurul a sase ani, se cristalizeaza imaginea de sine ; cele trei dimensiuni ale
imaginii de sine (eul fizic, eul spiritual si eul social) au urmatoarele caracteristici
:
a.       Eul fizic : este in mod global constientizat si nu i se da o atentie speciala,
decat daca cei din jur sunt preocupati excesiv de eul lor fizic.
b.      Eul spiritual : prescolarul tinde sa interiorizeze rapid toate aprecierile pe
care le fac cei din jur si le reproduce ; incepe, insa, sa intuiasca unele diferente
intre cum il vad parintii si cum il vede educatoarea ; pentru acele situatii in care
nu primeste evaluari, este tentat sa se supraaprecieze.
Eul social : se cristalizeaza putin ; prescolarul stie din ce grupa face parte la
gradinita, stie cam cine-i sunt prietenii, intuieste daca cineva il place sau nu si
cam asa stau lucrurile si in familie.

Politica de confidentialitate

Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate

Psihologie

Sociologie
Sistemul national integrat de
asistenta medicala, psihologica si
sociala a consumatorilor de
16
droguri. reabilitarea si
reintegrarea consumatorilor de d
O perspectiva psihologica asupra
schimbarii
REFERAT PSIHOLOGIA
EDUCATIEI - Sa se arate
argumentat ce metode si procedee
se pot utilize in predarea unei
discipline teoretice pentru a
optimiza pre
REFERAT FUNDAMENTELE
PEDAGOGIEI - Societatea si
evolutia idealurilor educationale.
Idealul educational si
componentele educatiei
Agresivitatea jucatorilor de fotbal
DEZVOLTAREA ISTORICA A
CONCEPTULUI DE
HIPOCONDRIE
ACTIVITATEA
INTEGRATOARE A
ORGANELOR NERVOASE
SFERELE INTEGRARII FIINTEI
UMANE
SINDROMUL DEPRESIV
Rolul tehnicii poligraf in detectarea
comportamentului duplicitar

SINONIMUL ZILEI
03-May, 2022

Stii care este sinonimul corect

pentru cuvantul skeleton ?

 curmaturi
17
  scheleton
 sanie
 camioneta
AFLA RASPUNSUL CORECT!

Regimul de viata si activitatea anteprescolarului

Regimul alimentar este bogat in proteine usoare, produse lactate, fructe si legume proaspete ;

Copilul trebuie sa doarma 10-12 ore noaptea si 1½ – 2 ore dupa-amiaza ;

Intervalele de veghe sunt mai lungi si mai active ; in afara orelor de masa si igiena, copilul se joaca
foarte multe, se plimba, exploreaza activ spatiul in care se afla ; spatiul este larg, variat (strada,
parc, teatru de copii etc.) ;

Se largesc relatiile de comunicare cu ceilalti membri ai familiei sau cu prietenii si cunoscutii

acesteia, iar daca este la cresa, cu altii copii si personalul acestei institutii.

2. Dezvoltarea biologica a anteprescolarului

Chiar daca relatiile se diversifica, dezvoltarea copilul este favorizata, in principal, de cadrul familial
care-i ofera securitate afectiva si stimulari variate si continue in conditiile unei legaturi afective de
profunzime.

Cresterea in inaltime este mai accentuata la inceputul stadiului, apoi scade usor, iar la varsta de
trei ani, copilul va avea 94-95 cm.

Greutatea ajunge la 14 kg ; cresc mai mult membrele si se schimba usor proportia dintre cap,
trunchi si membre.

Se produc importante procese de osificare in toate zonele corpului. Intre un an si un an si trei luni,
se inchide fontanela anterioara, continua osificarile la nivelul coloanei si membrelor, se dezvolta,
mai departe, dentitia provizorie, astfel incat, la doi ani, copilul are 20 de dinti.

Dupa un an, incep progresel procesele privind controlul evacuarii (G. Mouco). Anteprescolaritatea
este „varsta robinetului si a olitei”. In ultimul patrar al celui de-al doilea an de viata, se atinge
„varsta olitei”, iar dupa 1½ - 2 ani, copilul atinge si varsta robinetului, adica poate preveni si
astepta putin evacuarea. Apoi reuseste sa isi regleze bine evacuarea in timpul zilei, iar la trei ani,
devine curat si noaptea. Trebuie evitata pedepsirea absentei acestui control, care ar putea provoca
grave tulburari afective (Debess). Controlul sfinctelor este posibil datorita tonifierii generale a
sistemului muscular.

La nivelul SNC, se produc perfectionari functionale, mai ales in zonele motorii si verbo-motorii.
Creierul creste in greutate pana la 1100 gr. la trei ani. Se adancesc scizurile si se contureaza mai
bine circumvolutiile. Dar copilul oboseste repede, manifesta instabilitate si nervozitate daca ramane
mai mult intr-un spatiu inchis sau cand plimbarea se prelungeste.

Sistemul imunitar nu este foarte puternic, copil avand putina rezistenta la imbolnaviri.

Progresele biologice sunt evidente si sustin toate achizitiile semnificative ale acestui stadiu.

18
3. Dezvoltarea perceptiei la anteprescolari

Perceptia, care si-a construit mecanismele de baza in primul an de viata, evolueaza, intre unu si
trei ani, in directia schemelor perceptive pentru obiectele din mediul apropiat, devenind astfel mult
mai operativa, mai bine organizata, cu o mai mare rezolutivitate, dar numai in fata unor stimuli
mai simpli.

Perceptiile tactile au o foarte mare importanta la varste timpurii pentru ca, impreuna cu
sensibilitatea kinestezica, asigura contactul direct cu obiectele si dezvoltarea impresiei de
materialitate si obiectualitate a acestora. Anteprescolarul are tendinta marcanta de a pune mana
pe tot ce-l inconjoara (mana este, in acest stadiu, un adevarat organ de cunoastere a lumii). De
asemenea, copilul duce, inca, la gura tot ce apuca (pana in jur de un an si opt luni) sporindu-si
astfel posibilitatea de a cunoaste lucrurile in obiectualitatea lor. Inca nu pipaie, ci manipuleaza
obiectele. Informatia tactila tinde sa fie integrata informatiei vizuale, dar nu complet. De accea,
copilul poate pipai, dar nu si recunoaste obiectul dupa pipait.

Perceptia vizuala devine tot mai dominanta in experienta perceptiva a copilului, orientand miscarile
lui in spatiu si manevrarea obiectelor. Sunt realizate mai bine cele insotite de placere sau cele
legate de satisfacerea trebuintelor importante, iar celelalte ramang globale, slab diferentiate. Se
dezvolta mecanismele constantei de marime, pana la 10 metri, dincolo de aceasta distanta
perceptiile fiind foarte neclare, iar distantele nu sunt evaluate aproape deloc. De aceea,
anteprescolarul este in stare sa-ti ceara luna de pe cer, la propriu. Apare posibilitatea de
verbalizare a tonurilor cromatice fundamentale (rosu, galben, albastru, verde, alb, mai tarziu,
negru), precum si a insusirilor de marime, dar nu prea nuantat (mare-mic). Copilul incepe sa
invete denumirile obiectelor din jur. Au preferinte si perceptii bune ale desenelor clare, simple si
expresive.

Perceptia auditiva este impartita in :

auzul fizic, care este dezvoltat mai bine, copilul receptionand multe sunete si zgomote naturale,
comparativ cu sugarul ; copilul le raporteaza corect la surse, se orienteaza bine dupa ele ;

auzul verbal se afla intr-o faza incipienta ; perceptia auditiva verbala este sincretica, adica copilul
face putine discriminari verbale ale sunetelor ; inca nu se poate regla suficient activitatea
aparatului fonator ;

auzul muzical este tot intr-o faza incipienta ; copilul percepe linii melodice scurte si simple, ii place
muzica si ritmul, chiar incearca sa cante.

4. Debutul functiei semiotice si particularitatile reprezentarilor la anteprescolari

Acest debut se petrece la un an jumatate – un an si opt luni si exprima maturizarea

neurofunctionala programata genetic. Consta in faptul ca, in structurile neuronale cerebrale, se
conserva informatii, semnificatii ale obiectelor reale (semnificanti). Exista mai multe tipuri de
semnificanti :

Imitatia amanata – consta in capacitatea copilului de a face un gest evocativ pentru un obiect
perceput anterior ;

Desenul, care parcurge doua etape : a) realismul fortuit (copilul face o mazgalitura si zice ca a
desenat un catel) si b) realismul neizbutit  (copilul isi propune sa deseneze un obiect din mediu, dar
nu face altceva decat o mazgalitura) ;

Jocul simbolic, condus deja de o anumita manifestare interna, subiectiva, ce face posibila atasarea
mai multor functii la un obiect, mai multe decat cele de care acest obiect dispune in mod obisnuit
(un bat e pusca etc.) ; functiile pot fi probate si schimbate (batul poate fi doar un bat la inceput,
dupa care devina pusca, dupa care nava spatiala !).

Reprezentarea propriu-zisa  (aceea imagine mentala ce apare si se mentine in minte la distanta in

timp fata de perceptia obiectului) care are urmatoarele particularitati : sunt foarte strans legate de
perceptie si nu exista in afara obiectelor, au un foarte slab grad de generalizare, conserva efectele
centrarilor perceptive ; se reliefeaza cel mai bine in jurul a trei ani, cand copilul realizeaza primul
desen al omului ;

Cuvantul – un simbol special al culturii uamne, care se insuseste in anteprescolaritate.

Insusirea limbajului de catre anteprescolar

19
La inceput, copilul pronunta cate 3-5 cuvinte (holofraze), intre un an si un an si sase luni, invata sa
pronunte cateva cuvinte (gasim o faza de probabila stagnare in achizitia mecanismelor de
pronuntie a cuvintelor, de aceea, parintii mai tineri chiar se sperie), iar incepand cu un an jumate,
un an si opt luni, inregistram debutul functiei semiotice (copiii incep sa invete sa pronunte mai
multe cuvinte si sa le foloseasca efectiv). Se formeaza, apoi, vocabularul activ (intre 400-600
cuvinte [ceea ce ni se pare enorm am zice ca nu sunt mai multe de 150

Totodata, incepe sa invete si structurile de comunicare, cu urmatoarele faze :

Prima faza (limbajul telegrafic) : copilul alatura doua-trei cuvinte, fara flexionare, fara cuvinte de
legatura, ca un fel de telegrama ;

A doua faza : folosirea propozitiilor simple, imitare absoluta a propozitiilor folosite de catre adulti
(ex: o fetita zice „mai vrei portocale!”) ;

A treia faza : inceputul adaptarii structurilor de comunicare imitate la calitatea lui de interlocutor ;

A patra faza : faza structurii de comunicare corecte, faza frazei gramaticale ; la inceput, copilul
formeaza propozitii simple si scurte, care se imbogatesc spre sfarsit, mai ales cu cuvinte de
legatura, iar copilul va fi capabil sa poarte un dialog cu cei apropiati lui.

In relatarea unor intamplari trecute, antreprescolarul foloseste si vocabularul de care dispune si

structurile de comunicare insusite pana atunci, dar insusirea acestui material verbal se realizeaza
ca limbaj situativ si contextual. Limbajul situativ domina si se caracterizeaza prin : folosirea multor
cuvinte substantive si verbe pe care le poate inlocui cu gesturi indicative daca se refera la obiectele
din jurul lui sau poate inlocui cuvintele cu actiunea afectiva sau foloseste pronumele demonstrativ
(asta, ala etc.), multe onomatopee si, daca ascultatorul nu a fost de fata, nu poate pricepe nimic.

Catre finalul stadiului (aprox. doi ani si jumatate), incepe sa foloseasca limbajul contextual,
caracterizat prin : folosirea cuvintelor pentru tot ce vrea sa comunice, folosirea corecta a
structurilor de comunicare, asigurarea succesiunii eventimentelor povestite, fie respectand fazele
unei activitati reale, fie respectand succesiunea in timp, fie, mai spre sfarsit, respectand legaturile
logice dintre fapte, astfel incat, ceea ce povesteste poate fi corect receptionat de catre interlocutor.
Copilul incepe sa foloseasca corect cuvintele de legatura, unele adeverbe de timp si de loc,
denumirea culorilor principale si poate povesti ceva ce se refera la obiecte si fiinte din spatiul
inconjurator, implicandu-l si pe el ca personaj. In acelasi timp, manifesta o atitudine caracteristica
– observa ca toate obiectele din jurul lui au un nume si pune mereu intrebari adultului : „ce e
asta?”. De aceea, cercetatorii au numit acest stadiu „etapa marii identificari”.

O problema speciala a limbajului anteprescolarului este pronuntia cuvintelor. La inceput, este foarte
deficitara si se imbunatateste treptat. Se datoreaza, pe de-o parte, imperfectiunii functionarii
aparatului fonator si, pe de alta parte, insuficientei coordonarii acestui aparat de catre centri
corticali ai limbajului. Cele mai frecvente modificari in pronuntia cuvintelor sunt : inlocuirea unor
sunete cu altele (r, l, s etc.), simplificarea cuvintelor (omisiunea unor silabe) sau inlocuirea unor
silabe complicate cu unele mai simple, inversarea silabelor (camara in loc de macara etc.),
amalgamarea cuvintelor (combinarea mai multor cuvinte in unul singur ; ex: disimate – desene
animate).

Datorita acestor dificultati de pronuntie, limbajul copilului din acest stadiu a fost numit „limbajul
mic”, neinteles decat de catre parinti, care indeplinesc un rol de traducator. Adultii, in general, sunt
tentati sa foloseasca „limbajul mic” in relatia de comunicare cu anteprescolarul, un lucru care nu
este recomandabil ! In schimb, recomandabil este ca adultii sa vorbeasca clar, rar si corect, sa nu
ironizeze „limbajul mic”, si sa aiba rabdare pentru ca, in mod normal, aceste dificultati vor
disparea. Daca, totusi, ele continua dupa 4-5 ani, ar trebui rezolvate pe calea specialistului
logoped.

6. Specificul atentiei la anteprescolar

Atentia are mecanisme innascute de tip reflex neconditionat, este pe de-a intregul involuntara si
externa, superficiala ca grad de concentrare, duce la perceptii superficiale, este fluctuanta. Chiar
intr-un joc placut, de zece minute, copilul are 3-4 intreruperi. Stabilitatea atentiei este redusa, dar
la sfarsitul stadiului, copilul poate ajunge pana la 15 minute de concentare. Anteprescolarul este
foarte usor de distras, dar incepe sa se subordoneze comenzii adultilor, motiv pentru care, atunci
cand vor sa comunice copilului ceva, adultii incep cu „ia fii atent !”.

7. Particularitatile memoriei anteprescolarului

20
In acest stadiu incep sa se formeze mecanismele psihologice ale memoriei si sa se manifeste – cu
anumite particularitati – procesele de baza ale memoriei. Continutul celor memorate este aproape
exclusiv concret (se refera la miscari invatate si realizate). Odata cu insusirea limbajului, apare
memoria verbala, care se refera, mai intai, la semnificatia cuvintelor din vocabularul pasiv si activ,
mici poezioare, cantecele foarte scurte si chiar povesti/povestiri care sa-l includa si pe el ca erou.

In ceea ce priveste conservarea (stocarea, pastrarea continuturilor), se constata ca este foarte

influentata de masura in care ceea ce e manevrat se refera la ceea ce-i place. Timpul de stocare
este, la inceput, de maximum trei saptamani, iar catre sfarsit, intre cinci si sapte luni.

Actualizarea  se realizeaza, la inceput, dominant, ca recunoastere, iar dupa aparitia limbajului, si ca

reproducere, insa copilul trebuie ajutat, fie cu intrebari, fie cu inceputuri de fraze/propozitii.

Anteprescolarului ii este caracteristica asa-numita amnezie infantila, care este oarecum benefica,

uitandu-se fapte afectogene negative. Explicatia pentru amnezia infantila se refera la gradul de
maturizare al culturilor neurocerebrale.

8. Continuarea stadiului senzorio-motor si trecerea la gandire

Pe baza tuturor achizitiilor precizate pana acum, se creeaza conditii pentru continuarea dezvoltarii
stadiului senzorio-motor si, ulterior, aparitia gandirii.

Imediat dupa implinirea a un an, caracteristicile stadiului al cincilea (stadiul reactiilor circulare
tertiare) se consolideaza, adica schemele conduitelor inteligente, de tipul suport-sfoara-bat, pot fi
aplicate si in alte situatii, pot fi imbogatatite, montate in raport cu situatiile noi si pregatesc
instalarea celui de-al saselea stadiu, caracterizat prin implicarea reprezentarilor si realizarea
combinarii datelor experientei anterioare in plan mintal si apoi raspunsul adaptativ se
exteriorizeaza brusc.

Odata cu consolidarea reprezentarilor si insusirea limbajului, apare posibilitatea ca obiectele si

fenomenele exterioare sa fie reprezentate in plan mintal, iar actiunile practice sa se interiorizeze si
sa devina actiuni mintale. Astfel, se trece la gandire.

Gandirea foloseste reprezentari si niste concepte primare (preconcepte). De aceea, gandirea

anteprescolarului a fost numita simbolica si preconceptuala. Preconceptele au urmatoarele
caracteristici :

un grad foarte mic de generalizare, de aceea, Piaget spune ca copilul se afla la jumatatea drumului
dintre unu si mai multi ;

amestec indistinct de insusiri importante, semnificative si neimportante, nesemnificative ;

tind sa fie legate de actiunile mintale si apar, astfel, primele rationamente,  de tip transductiv (de la
particular la particular sau analogii imperfecte) ;

actiunile mintale nu sunt reversibile si tind sa se inlantuie, fie dupa schema actiunilor practice, fie
datorita trebuintelor si dorintelor eului.

Gandirea anteprescolarului este, prin urmare, precauzala si are urmatoarele caractere :

egocentrica (copilul gandeste ca tot ce-l inconjoara este pentru el) ;

animista (transfera insusirile fiintelor la lucruri) ;

magica (stabileste legaturi, care nu exista in realitate, intre lucruri dar care corespund trebuintelor
si dorintelor sale).

9. Dezvoltarea afectivitatii la anteprescolari

continuarea pozitivarii trairilor afective pe masura ce adaptarea la mediu se realizeaza din ce in ce

mai bine ;

emotiile anteprescolarilor sunt insotite de manifestari organice, adesea spectaculoase (plans foarte
puternic, reactii de voma, dureri abdominale) ;

dinamica emotiilor se caracterizeaza prin fluctuatie, capriciozitatea, adesea superficialitate ;

21
se consolideaza si se manifesta intens atasamentul fata de mama, avand un varf la doi ani ;
totodata, se dezvolta si atasamentul fata de tata si fata de cate o jucarie, pe care o va purta cu el
peste tot ;

se dezvolta noi emotii, imbogatindu-se si diversificandu-se viata sa afectiva si, astfel, unele si
aceleasi emotii pozitive pot fi generate de o varietate de stimuli si relatii, la fel cele negative ; se
constata, astfel, ca anteprescolarul poate sa manifeste un fel de anxietate morala, ce arata ca
copilul incepe sa-si aminteasca reactiile adultilor fata de actiunile lor si de urmarile acestora si sa
incerce sa evite urmarile (daca a spart ceva, ii comunica adultului, intr-o forma prin care sa fie
absolvit de orice vina – „cana s-a spart” sau „pisica a spart cana!” etc.) ;

apar reactii afective daca este spectator la teatrul de papusi sau i se spune o poveste ;
anteprescolarul empatizeaza cu personajele, tinde sa intervina ca sa le imbunatateasca situatia ;

apare posibilitatea imbogatirii conduitelor emotional-expresive, copilul imitand gesturi si reactii

verbale legate de diverse emotii, atat pozitive, cat si negative ;

anteprescolarul manifesta o nevoie speciala pentru a obtine dragostea celor din jur, in special a
parintilor si, de aceea, are comportamente caracteristice : tine neaparat sa fie luat in brate,
mangaiat, pupat, el insusi mangaie, si pupa pentru a fi rasplatit in acelasi fel ;

incepe sa fie capabil sa reactioneze corect din punct de vedere afectiv, daca este amaanta o
promisiune care i s-a facut, cu conditia ca amanarea sa nu fie prea lunga ;

Criza afectiva de la 2½ - 3 ani

Datorita dezvoltarii unor anumite capacitati, mai ales de manevrare a obiectelor sau de deplasare,
pot apare ciocniri intre dorinta copilului de a-si manifesta autonomia si restrictiile si cerintele
adultului, prin care acesta [adultul in protejeaza. Aceasta ciocnire duce mai ales la reactii afective –
plans puternic, chiar urlet, se poate zbate, tranti pe jos, se pot adauga reactii verbale : „nu, nu,
nu!” sau „eu, eu, eu!”. Criza afectiva e deranjanta pentru adult si, acesta fiind neavizat, poate
crede ca criza e efectul esecului educatiei acordate copilului. De aceea, va tinde sa inaspreasca atat
cerinta, cat si calea de a pedepsi si stopa manifestarile copilului. In realitate, doar le intensifica.

Aceste manifestari de criza sunt favorizate de starea de oboseala, monotonia activitatii anterioare,
mentinerea copilului in spatii inchise.

Recomandari : sa nu i se dea atentie, sa se profite de faptul ca atentia anteprescolarului e usor de

distras si sa i se arate, daca se poate, ceva nou si interesant.

Recomandari pentru prevenirea crizei : sa nu se intrerupa brusc activitatea copilului pentru a fi

satisfacuta cerinta parintelui, sa se lase timp pentru adapatarea la cerinta adultului.

Semnificatia acestei crize pentru dezvoltarea anteprescolarului :

prima manifestare a eului copilului, care se afla in proces de cristalizare ;

manifestarea autonomiei si diminuarea dependentei de adult ;

dobandirea treptata a experientei si a capacitatilor de subordonare la cerintele adultului, care sunt

intotdeauna urmate de confort psihic pentru copil deoarece este iubit mai puternic de catre parinti.

Criza afectiva se poate prelungi pana dupa trei ani. Ea va fi urmata, in anii prescolaritatii, de o
perioada in care copilul va cere mereu voie pentru ceea ce vrea sa faca.

10. Evolutia motricitatii intre un an si trei ani

evolutia mersului  : intre 1-1½ ani, mersul este inca relativ dificil, alterneaza cu taratul, dar,
incepand cu un an si jumatate, devine mai ferm ; pana catre doi ani, nu este total adaptat la
suprafata de deplasare ; copilul incepe sa fuga, cade des si isi rupe genunchii → „varsta
genunchilor rupti” ; mersul si fuga se perfectioneaza de la o luna la alta ; dincolo de doi ani
reuseste sa urce si sa coboare scarile, mai intai cate o treapta cu ambele picioare, apoi alterneaza
picioarele ; reuseste sa-si mentina pentru scurt timp echilibrul intr-un picior, reuseste sa loveasca o
minge ;

evolutia miscarii membrelor superioare : apuca mai bine obiectele si le tine cu ambele maini, tine
lingura cu care mananca dar scapa, de regula, mancarea ; tot acum, copilul manevreaza creioane,
foi, sertare, usite etc. ; dincolo de doi ani, poate colora o suprafata mai mare, manevreaza

22
robinete, butoane, telecomanda, cauta peste tot, trage de ceea ce-l inconjoara → „fiinta
scotocitoare” ; incepe sa realizeze simple jocuri de constructii, fie cu cuburi, fie cu Lego ;
anteprescolarul doar manipuleaza obiecte.

11. Aparitia constiintei de sine (CDS) la anteprescolari

Premisele create inca din primul an de viata pentru formarea CDS :

desprinderea actiunii de obiecte – sugarul incepe sa aplice la unul si acelasi obiect mai multe
actiuni sau aceeasi actiune la mai multe obiecte ;

la sfarsitul primului an de viata, se construieste schema generala corporala ;

intre 9-12 luni, se cucereste schema obiectului permanent.

Primele manifestari ce exprima aparitia CDS

desprinderea fiintei proprii de tot ceea ce exista in mediul ambiant, pentru ca anteprescolarul este
capabil sa actioneze asupra obiectelor si fiintelor si chiar sa verbalizeze prin pronuntarea numelui
propriu, acestea indicand ca isi identifica propria fiinta ca izvor al acestor actiuni ;

folosirea pronumelui eu – o generalizare mai inalta a relatiilor sale cu ambianta ;

recunoasterea in oglinda (Darwin zice ca la un an si sase luni, Gesell la doi ani, Zazzo la 3 ani !) ;

exprimarea verbala a relatiilor pe care copilul le realizeaza cu propria familie, cu obiectele din jurul
lui (camera mea, jucaria mea etc.) ;

criza afectiva contribuie la dezvoltarea CDS, mai ales prin prima afirmare a eului.

12. Particularitatile jocului la anteprescolar

Jocul e simplu ; la inceputul stadiului, este un joc de manipulare a obiectelor, iar dupa doi ani
devine joc simbolic simplu ;

Are o foarte mare pondere (90%) din timpul de veghe ;

Este totdeauna realizat cu obiecte si jucarii ce reprezinta nucleul si factorul de organizare al

jocului ;

Jocul este relativ instabil, adica copilul incepe cu un joc cu un obiect si, la scurta vreme () ;

Este de o durata relativ scurta (5-6 min la inceput, 12-15 la sfarsit ; vezi atentia la acest stadiu),
iar spre trei ani se lungeste (30 min), cu asistarea adultului ;

Prescolarii se joaca unii alaturi  de ceilalti, dar nu si impreuna cu ceilalti ;

Prefera jocul cu adultul, pentru ca acesta le organizeaza mai interesant ;

Anteprescolaritatea contribuie putin la imbogatirea jocului.

13. Sociabilitatea si socializarea anteprescolarului

Dezvoltarea capacitatilor psihice la care ne-am referit pana acum permit anteprescolarului sa fie
mai des atent la ce se intampla in jur si, mai ales, la ceea ce fac adultii si sa ii imite. La doi ani,
incep sa fie atenti la jocurile celorlalti copii din preajma, apoi incep sa prefere mereu copiii.
Sociabilitatea in formare se exprima si prin dorinta de a se juca cu copiii mai mari (pentru
organizarea mai buna). Anteprescolarului nu-i place sa stea singur. Posibilitatea de a stabili
anumite relatii cu ceilalti copii – active si pozitive (da jucaria altuia etc.) active si negative (ia
jucaria altuia etc.), pasive pozitive si negative. Se pot dezvolta reactii defensive – active (fuga) sau
negative (plansul).

6. Prescolarul – cea de-a doua copilarie (3-6/7

ANI)
23
Dominante in profilul de dezvoltare al prescolarului :

Exuberanta motrica si senzoriala ;

Dezvoltarea ampla a proceselor psihice complexe ;

Stapanirea limbajului ;

Mare intensitate a curiozitatii si a setei de cunoastere (varsta lui „de ce?”) ;

Cresterea semnificativa a autonomiei ;

Dezvoltarea constiintei morale primare ;

Construirea bazelor personalitatii.

6.1. Regimul de viata al prescolarului

Alimentatia este mai diversificata, dar corespunzatoare, atat cantitativ, cat si calitativ, copilariei.
Prescolarul distinge mesele principale si gustarile si manifesta comportamente diferentiate. Se
formeaza deprinderile de alimentare civilizata si a comportamentelor culturalizate ce se pot
manifesta in timpul luarii mesei cu alte persoane → „varsta formarii marilor deprinderi”.

Ritmurile veghe-somn sunt de acum stabilizate si intrate in obisnuinta. Prescolarul doarme noapte
cca. 11-12 ore, iar ziua inca o ora si jumatate, numai ca apar probleme dificile cu unii dintre ei,
care refuza sau mimeaza somnul.

Vestimentatia incepe sa fie diferentiata in functie de activitate – pentru joc, pentru plimbare,
pentru somn. In acelasi timp, se formeaza deprinderile de imbracare/dezbracare,
incaltare/descaltare, iar la sase ani, copilul trebuie sa le indeplineasca autonom.

Se formeaza deprinderile igienice de baza, care raman pentru toata viata. Timpul de veghe este
folosit in foarte mare masura pentru joc.

In viata prescolarului apare un nou factor de dezvoltare, de mare semnificatie – gradinita, cu

sistemul sau de activitati organizate si desfasurate sistematic.

6.2. Dezvoltarea biologica a prescolarului

Cresterea in inaltime este inca intensa, astfel, la sfarsitul stadiului, copilul ajunge la o inaltime
cuprinsa intre 116 si 126 de cm, mai putin cu 1-2 cm la fete. In ceea ce priveste greutate, la
sfarsitul stadiului, prescolarul are intre 22 si 27 de kg.

Se continua procesele de osificare in oasele lungi ale membrelor, la nivelul carpienelor, claviculelor,
coastelor, coloanei vertebrale (curburile sunt deja formate, dar relativ instabile) ; toracele este mai
lat si mai scurt, provocand, astfel, o respiratie relativ superficiala ; incepe, de asemenea,
schimbarea dintilor.

Creste densitatea structurala a fibrelor musculare, mai ales la muschii lungi. Creste tonusul
muscular si capacitatea de coordonare intre activitatile grupelor musculare.

Se intensifica activitatea glandei tiroide, a hipofizei si incepe sa scada activitatea timusului –

„glanda copilului”.

Se dezvolta sistemul imunitar.

La nivelul SN, se continua diferentierea functionala a neuronilor, se continua mielinizarea intr-un

ritm corespunzator cu gradul de stimulare al copilului, se dezvolta mai mult ariile corticale ale
limbajului si motricitatii.

Se manifesta clar asimetria functionala si ne putem da seama daca copilul este dreptaci sau
stangaci.

Creste viteza de formare a legaturilor interneuronale si mai ales stabilitatea lor.

Se dezvolta, cu precadere, inhibitia de diferentiere si cea de intarziere.

La sfarsitul stadiului, greutatea generala a creierului este de 1200 gr.

24
6.3. Particularitatile gandirii prescolarului

a)      Caracter situativ : prescolarul gandeste fiind stimulat de datele prezente, de situatia concreta
in care se afla, de dorinte si trebuinte si de curiozitatea foarte mare ;

b)      Caracter intuitiv : gandirea prescolarului este strans legata de perceptii, este stimulata de
acestea si, mai ales, este subordonata lor, astfel incat centrarile perceptive pe un anumit obiect din
realitate pot fi hotaratoare in orientarea gandirii si in solutia aleasa de copil ; de aceea, se
recomanda educatoarelor sa analizeze materialul intuitiv pe care-l vor folosi, pentru a nu exista
insusiri cromatice, de forma sau de marime ale acestuia, ce ar putea fi contrare insusirii anumitor
cunostinte de catre prescoari ;

c)      Caracterul activ : se desfasoara activitati in plan mintal, sub forma unor actiuni mentale,
posibile datorita reprezentarilor si cuvintelor ; datorita acestora, actiunile practice externe s-au
putut interioriza ;

d)     Gandirea prescoalurului – spre deosebire de cea a anteprescolarului – tine seama, in mai

mare masura, de existenta reala a obiectelor, de materialitatea lor si, astfel, devine mai obiectiva ;

e)      Gandirea prescolarului opereaza cu preconcepte (notiuni empirice), ce se deosebesc de cele

ale anteprescolarului prin urmatoarele : au o mai mare baza de reprezentari, presupun un nivel
mai mare de generalizare, care, dupa expresia lui Piaget, se afla intre „cativa si toti” (este vorba de
elemente din sfera unei notiuni) ; preconceptele au, in continutul lor, atat insusiri generale,
nesemnificative, cat si altele, de detaliu, amestecate si, de aceea, ii conduc adesea pe prescolari la
o serie de erori ;

f)       Gandirea prescolarului este preoperatorie, adica implica numai actiuni mintale, care sunt
modelate dupa structura actiunilor practice si sunt coordonate intre ele de schema de organizare a
actiunilor practice si de trebuintele eului ; nu dispun de logicitate si de reversibilitate ;

g)      Rationamentele dominante in gandirea prescolarului sunt cele transductive (de la particular

la particular), analogice imperfecte, dar si rationamente inductive, in conditiile in care acesta este
sustinut prin activitatea educatoarei ; despre rationamentele inductive, Osterrieth spune ca sunt o
adunare de judecati particulare care se incheie cu o judecata generala ;

h)      Rationalitatea nu este, inca, structurata, adica prescolarii nu urmaresc controlul logic a ceea
ce spun, nu cauta argumente („asa vreau eu!”), nu sunt sensibili la eventuala contradictie a doua
judecati, pe care le-a format intr-un timp relativ apropiat, nu reusesc sa includa o idee intr-un
ansamblu de alte idei sau intr-o imagine de ansamblu ;

i)        Gandirea scolarului este precauzala si pastreaza caracteristicile gandirii anteprescolarului,

dar le manifesta intr-un mod mai elevat (egocentrism, magism, animism) si
adauga artificialism (tot ceea ce-l inconjoara e facut de om) si exces de realism (materializarea
unor entitati spirituale ; copiii cred, de ex., ca numele lucrurilor sunt reale si ca apartin obiectelor,
in aceeasi masura ca forma, marimea, culoarea etc. ; sub influenta activitatii instructiv-educative
din gradinita, se pot asigura conditii ce pot permite copiiilor sa ajunga la semi-operatii si la semi-
reversibilitati si, astfel, rezolva cu succes clasificari, mai ales ale figurilor geometrice, dupa unul,
doua sau chiar trei criterii ; de asemenea, pot alcatui multimi egale, pot adauga sau scoate un
element dintr-o multime, pot recunoaste semne, grafice, insusirea unor relatii cauzale simple, cu
ajutorul educatoarei (planta s-a uscat pentru ca n-a fost udata).

6.4. Limbajul prescolarilor

Vocabularul prescolarului se imbogateste mult, iar la finalul stadiului, vocabularul pasiv va cuprinde

3000 – 3500 de cuvinte (de trei ori mai mult fata de anteprescolar) relativ simple, elementare si
fara a putea fi folosite si intelese valentele poetice ale cuvintelor.

Vocabularul activ cuprinde 700 – 800 de cuvinte si exprima o importanta latura a performantei

lingvistice.

Ambele vocabulare cuprind, in prezent, multi termeni tehnici (mai ales din domeniul masinilor si al
calculatoarelor) si, pentru copiii din anumite zone dialectale, pot cuprinde multe caracteristici
dialectale.

In prescolaritate, se manifesta un fenomen specific acestui stadiu – creatia de cuvinte, copiii

dobandind experienta ca tot ce-i inconjoara poarta un nume, iar atunci cand se intalnesc cu situatii
25
si obiecte noi, si nu are cine sa le spuna cuvintele corespunzatoare acestora, le creeaza ei, cu
dezinvoltura. Acesta este un fenomen specific fiecarei limbi ; pt limba romana, cercetarile au fost
realizate de prof. Tatiana Slama-Cazacu – iata cateva exemple : „clontesc” pentru ceva urat,
„urlaret” pentru cel care plange tare, „hai sa pestim”, „insforat”.

Particularitatile generale ale vorbirii : prescolarii reusesc sa exprime mult mai clar ceea ce doresc,
in fraze si propozitii corecte, dar corectitudinea depinde de calitatea vorbirii din mediul familial si de
frecventarea sau nefrecventarea gradinitei. Sub influenta acestor doi factori – familia si gradinita –,
copilul isi insuseste o gramatica implicita si anumite „clisee verbale”, preluate, prin imitatie, de la
adulti. Gradinita contribuie mult la vorbirea corecta din punct de vedere gramatical, exersand, in
special, flexionarea dupa numar, gen si caz, explicand cuvinte, facandu-i pe prescolari sa
foloseasca timpurile verbelor.

Aceste particularitati ale limbajului sunt folosite efectiv de catre copii, care ajung, in jurul a sase
ani, la un debit verbal asemanator cu al adultului.

Dialogul este adaptat la particularitatile interlocutorului : daca vorbeste cu educatoarea, copilul

foloseste o exprimare completa, asa cum se cere la gradinita, expresii reverentioase si are grija la
felul de construire a propozitiilor, grija manifestata uneori ca o usoara incordare ; daca vorbeste cu
mama, dialogul este lejer si usor eliptic ; daca vorbeste cu copii mai mari, are grija sa se exprime
clar si corect ; cu copiii mai mici, vorbeste rar, repeta si foloseste chiar un limbaj mai inferior.

Este posibil ca discursul verbal al prescolarilor sa implice limbaj situativ, dar, din ce in ce mai mult,
se dezvolta limbajul contextual. Discursul se va caracteriza prin corectitudine gramaticala si
respectarea succesiunii evenimentelor despre care vorbeste prescolarul.

In jurul a patru ani si jumatate, apare limbajul interior, precedat de limbajul egocentric, descoperit
de catre Piaget si manifestat in doua forme : monolog si monolog colectiv. Acestea constau in
verbalizarea de catre copil a ceea ce face, a cum se joaca, dar comunicandu-si siesi si nu celor din
jur. Este o premisa pentru limbajul interior, care, dupa aparitie, indeplineste functia de coordonare
a limbajului exterior.

Se rezolva problemele de pronuntie la majoritatea copiiilor. La unii prescolari, ramane problematica

pronuntia vibratoarelor si suieratoarelor (r, s etc.). La un numar redus de copii, pronuntia poate fi
deficitara dupa cinci ani, caz in care trebuie facut apel la logoped. Rezolvarea problemelor de
pronuntie este o conditie importanta a pregatirii pentru scoala.

6. Construirea bazelor personalitatii la prescolari

Influenta factorilor fundamentali ai dezvoltarii psihice asupra construirii personalitatii

Intrarea in gradinita – exercitarea sistematica si de lunga durata a unor influente, uneori

hotaratoare, pentru construirea bazelor personalitatii ;

Interactiunea cu grupurile de egali din gradinita este foarte importanta pentru realizarea
identificarilor pe orizontala, in vederea formarii de atitudini si comportamente caracteristice
varstei ;

Jocul, acum activitatea fundamentala, complex si variat, exercita, la un nivel ridicat, functiile sale
formative.

Particularitatile de ansamblu ale personalitatii

Trasaturile temperamentale diferentiaza bine copiii intre ei, insa temperamentul incepe deja sa se
subordoneze altor componente ale personalitatii ;

Se formeaza componente noi si foarte importante : aptitudinile si caracterul ;

Se organizeaza, intr-o structura unitara, toate componentele, dar aceasta structura prezinta mare
disponibilitate pentru evolutia ulterioara.

Analiza macrocomponentelor personalitatii

Formarea capacitatilor si aptitudinilor : pentru prima data, se manifesta capacitatile si, astfel,
prescolarul poate face ceva in mod efectiv ;

Semnele manifestarii initiale a aptitudinilor sunt urmatoarele : receptivitate deosebita fata de

anumite categorii de stimuli din mediu, praguri senzoriale scazute (sensibilitate ridicata), inclinatie

26
evidenta pentru acele activitati in care se pot exercita respectivele aptitudini ; domeniile cele mai
des intalnite in care se pot manifesta aptitudinile sunt : muzica (instrumentala si vocala), desen si
pictura, coregrafie, gimnastica, limbi straine; in cazuri exceptionale, in acest stadiu se pot
manifesta si aptitudini depline ce conduc la rezultate notabile (Mozart a compus o mica piesa
pentru pian la 5 ani, iar Enescu la 4 ani !) ;

Formarea bazelor caracterului : premisele sunt reprezentate de deprinderi si obisnuinte numeroase

ce se formeaza in acest stadiu, de dezvoltarea mecanismelor voluntare, de aparitia constiintei
morale primare, depasirea crizei afective si dezvoltarea capacitatii de a se subordona la norme si
cerinte ; factori fundamentali : familia si gradinita ; se constata ca mai ales climatul familial si stilul
educational al familiei favorizeaza dezvoltarea unor insusiri caracteriale (de exemplu, in familii cu
climat pozitiv si stil democratic, se dezvolta insusiri cum ar fi : incredere in sine, optimism,
independenta, harnicie ; in familii cu climat tensionat si stil educational autoritar, se dezvolta
insusiri cum ar fi : teama, anxietate, supunere, agresivitate ; in familii cu un singur copil, se
dezvolta : ingamfare, egoism, individualism, rasfat) ; gradinita cultiva, de asemenea, unele insusiri
caracteriale valoroase, cum ar fi : sociabilitatea, dispozitia de a comunica, de a colabora cu ceilalti ;

Identitatea de sine si imaginea de sine : se constata ca dezvoltarea limbajului si gandirii ii permite

copilului sa receptioneze informatii din mediu cu privere la fiinta lui si cine anume e el, sa exprime
verbal si sa constientizeze cine este el ; stie nume, prenume, varsta, numele parintilor (si afirma ca
e copilul lor), recunoaste locuinta si stie sa ajunga la ea de la o la distanta mica, stie de la ce
gradinita face parte ; la trei ani, e preocupat si realizeaza identitatea lui sexuala, pe care o afirma
cu foarte mare tarie, la patru ani se recunoaste in poze ; se acumuleaza o serie de experiente si
date ce pregatesc terenul, astfel incat, in jurul a sase ani, se cristalizeaza imaginea de sine ; cele
trei dimensiuni ale imaginii de sine (eul fizic, eul spiritual si eul social) au urmatoarele caracteristici
:

a.       Eul fizic : este in mod global constientizat si nu i se da o atentie speciala, decat daca cei din
jur sunt preocupati excesiv de eul lor fizic.

b.      Eul spiritual : prescolarul tinde sa interiorizeze rapid toate aprecierile pe care le fac cei din jur
si le reproduce ; incepe, insa, sa intuiasca unele diferente intre cum il vad parintii si cum il vede
educatoarea ; pentru acele situatii in care nu primeste evaluari, este tentat sa se supraaprecieze.

Eul social : se cristalizeaza putin ; prescolarul stie din ce grupa face parte la gradinita, stie cam
cine-i sunt prietenii, intuieste daca cineva il place sau nu si cam asa stau lucrurile si in familie.

Politica de confidentialitate

Copyright © 2022 - Toate drepturile rezervate

Psihologie

Sociologie
Sistemul national integrat de asistenta
medicala, psihologica si sociala a
consumatorilor de droguri. reabilitarea si
reintegrarea consumatorilor de d
O perspectiva psihologica asupra
schimbarii
REFERAT PSIHOLOGIA EDUCATIEI - Sa
se arate argumentat ce metode si
27
 procedee se pot utilize in predarea unei
discipline teoretice pentru a optimiza pre
REFERAT FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI
- Societatea si evolutia idealurilor
educationale. Idealul educational si
componentele educatiei
Agresivitatea jucatorilor de fotbal
DEZVOLTAREA ISTORICA A
CONCEPTULUI DE HIPOCONDRIE
ACTIVITATEA INTEGRATOARE A
ORGANELOR NERVOASE
SFERELE INTEGRARII FIINTEI UMANE
SINDROMUL DEPRESIV
Rolul tehnicii poligraf in detectarea
comportamentului duplicitar

SINONIMUL ZILEI
03-May, 2022

Stii care este sinonimul corect

pentru cuvantul skeleton ?

 curmaturi
 scheleton
 sanie
 camioneta
AFLA RASPUNSUL CORECT!

28
29