24.07.

2015

Fiecare persoan interacioneaz ntr-un mod unic cu acele persoane care li sunt foarte dragi
i fiecruia dintre noi li este specific un anumit tip de ataament: sigur, ezitant, nelinitit, etc.
Dintr-o perspectiv biologic, dependena este un fapt, iar nu o opiune sau o preferin.
Selecionm cteva persoane n vieile noastre i le facem s fie preioase pentru noi. - John
Bowly (teoretician al teoriei modeme a ataamentului)
Este greit s credem c nevoia de ataament este specific doar femeilor. Sau c doar
femeile au tendina de a se ataa i de a deveni dependente de persoana pe care o iubesc. i
brbaii au aceast nevoie, i brbaii au tendina de a se ataa i deveni dependeni de cea pe care
o iubesc.
Dar cel mai important de reinut este c, dei att femeile ct i brbaii simt nevoia de a se
ataa de cineva, voi vorbi n deosebi despre ataamentul la copii.
Teoria ataamentului are o importan fundamental pentru nelegerea tulburrilor grave ale
personalitii. Dei iniial a fost formulat pentru a fi utilizat n stabilirea diagnosticului n
tratamentul pacienilor i familiilor cu probleme emoionale, teoria ataamentului a avut un mare
impact i asupra psihologiei dezvoltrii umane.
Teoria ataamentului descrie i integreaz tiinific nevoia fiinelor umane de a forma i
ntreine legturi emoionale puternice fa de alte fiine umane. Aceast teorie a fost formulat i
consolidat de psihiatrul de copii britanic John Bowtbv i de ctre psihologul Marv Ainsworth.
Temele principale ale acestei teorii sunt iniierea i schimbrile care au loc n
relaiile emoionale individuale n cursul vieii. Conform teoriei ataamentului, la baza
oricrei relaii emoionale interumane se afl legtura timpurie mam-copil.
Nevoia de ataament a nou-nscuilor este un dat biologic i programat genetic. Pentru a
putea avea parte de ngrijire, protecie n faa pericolelor externe i suport n cazul pericolelor
interne, copilul se ataeaz de printe. Aproape c l iubete necondiionat, cu toate defectele lui
sau lipsa de abiliti de a-i crete copiii, numai s fie protejat atunci cnd are nevoie i s
primeasc o ngrijire ct mai benefic. Protecia i ngrijirea psihic i moral sunt incluse aici.
Copilul urmrete att o cretere corporal, ct i psihologic. Dac acest lucru este universal
valabil, adic dac toi nou- nscuii urmresc acelai lucru n relaia cu prinii lor, diferenele se
vor impune la ceea ce ofer i cum ofer la cerere prinii copiilor lor. Impactul este major, de
natur s genereze la bebelui un pattem de comportament care va rmne acelai de-a lungul
vieii n proporie de aproximativ 80%. Dac prinii nu vor ti s ofere un model optim de
ataament copiilor lor, rezultatul va fi c acetia vor dezvolta tulburri de ataament.

2
 Aceste tulburri au fost descoperite, reconfirmate i teoretizate cu prilejul celui mai faimos
experiment din domeniul ataamentului uman. Poart denumirea de Situaie strin% i aparine
24.07.2015

Cunoaterea se realizeaza mai ales prin activitatea senzoriala.

Sunt deosebit de active canalele de informaie de distanta
(impresiile vizuale si auditive) care incep sa le controleze pe cele
de contact si prin aceasta se perfecioneaz percepia spaiului,
distantelor de camp vizual. Dar experiena perceptiva este
profund influentata de progresele privind experiena verbala.
Comunicarea creeaza cerina de a se expune pe rand ceea ce
este dat "simultan" in percepie si impresie, fapt ce dimensioneaz
sesizarea si contientizarea succesiunii din realitate si a succesiunii
logice. Copilul recunoate cu greu o persoana din anturajul sau
daca se imbraca mai diferit, insa isi da seama repede de
identitatea ei atunci cand comunica cu aceasta.

COMUNICAREA SI INVATAREA SPONTANA.

Inca de la un an copilul sesizeaza intelesul la multe cuvinte.
In acelai timp, el poate rosti relativ corect si inteligibil cuvintele
uzuale. O asemenea situatieeste stimulata de dorina copilului de
a se face inteles si de descoperirea unui fapt important si anume
acela ca toate obiectele, femomenele, aciunile, insusirile etc. au
nume. ncepe tot mai fracvent sa foloseasca vorbirea in propoziii
si se organizeaza sintaxa (regulile gramaticale) ceea ce duce la
ordonarea vorbirii.
In psihologie sunt descrise trei feluri de limbaj:
a) limbajul 'mic*, primitiv, de circulaie restransa (intre copil si
cei din mediul apropiat). Acest limbaj dispune de cuvinte
onomatopee, de holofraze de cuvinte circumstaniale de circulaie
restransa;
b) limbajul situativ incarcat cu cuvinte concrete, cu
structura gramaticala, dar saturat de exclamaii, forme
verbale eliptice si gestica;
c) limbajul contextual cu vorbire desfasurata ce are un text si
cu context discret.
Cu timpul se verbalizeaza o mare parte a experienei
senzoriale afective (acru, dulce, amar, sarat) cu integratorii

3
lui Mary Ainsworth i const n urmrirea bebeluilor de 12 luni n situaia n care mama lor
pleac din camera experimental n care se afl. In camer apar persoane strine i totodat
copiilor li se ofer obiecte i oportuniti de explorare a mediului. Focusul major n acest
experiment a fost pe reaciile bebeluului fa de mama lor atunci cnd aceasta a revenit n
ncpere. In mod surprinztor chiar i pentru cercettori: unii i-au evitat total mama atunci cnd
aceasta a revenit, dedicndu-se explorrii camerei (copiii evitani). Ceea ce s-a ntmplat aici a
fost o inhibare absolut de ctre bebelui a propriilor emoii i nevoi, pentru c n snul familiei
acetia aveau parte de nite prini care respingeau apropierea, refuzau ofertele de apropiere ale
copiilor i se retrgeau cnd copiii lor erau triti. Blazarea i indiferena acestor copii fa de
propria mam este dezminit de msurtorile fiziologice: pulsul este ridicat, semn al prezenei
emoiilor, iar creterea nivelului de cortizol este mai mare dect n cazul copiilor siguri. Un alt
tip de reacie nregistrat a fost denumit ambivalent: cei furioi i cei pasivi la revenirea mamei.
Aceti copii au fost att de preocupai de prezena mamei lor, nct au creat o ruptur cu mediul,
pierzndu-i total interesul pentru explorare. Ei s-au simit copleii, au fost imposibil de
consolat de ctre mama rentoars, au refuzat mbririle mamei sau au rmas neconvini c
aceasta e prezent cu adevrat. Cauza unor astfel de reacii - aceti bebelui aveau mame care n
cel mai bun caz erau disponibile ocazional i imprevizibil i le inhibau autonomia, ceea ce
explic lipsa de interes pentru explorare. Cum se comport ns bebeluii siguri, beneficiarii
unei bune relaii de ataament cu mama? Acetia exploreaz liberi mediul, plng la absena
mamei, ns sunt consolai imediat atunci cnd aceasta revine. Se bucur de mbririle ei
pentru un timp, dup care rencep explorarea, joaca. Cum sunt prinii acestor bebelui siguri?
Sunt senzitivi, responsivi la semnalele bebeluului i la ofertele acestuia de apropiere i de
contact. Comportamentul acestor mame tinde s reflecte senzitivitate, i nu lips de implicare,
acceptare, i nu respingere, cooperare, nu control, disponibilitate emoional n loc de
distanare.
n situaia necunoscut, dar i n cursul altor teste au fost descoperite i definite tipuri
clare de ataament .Comportamentul asociat acestora este divers i adesea individualizat. Cel
mai adesea se ntlnesc patru tipuri de ataament:
> Sigur: acetii copii pot s regleze apropierea i distana persoanei de
referin n mod adecvat.. n timpul testelor s-a observat c sunt scurt timp iritai iar
uneori plng dac persoana de referin prsete ncperea.Totui, se las consolai
24.07.2015

de persoana strin i se linitesc repede; se joac i n prezena persoanei

necunoscute; la rentoarcerea persoanei de referin alearg n ntmpinarea
acesteia i o salut bucuros.

5
evaluativi:bun si rau etc. In aceeai direcie se realizeaza si
experiena odorifica (miros de floare, de parfum, de benzina), iar
ca integratori evaluativi: miros frumos, urat, inecacios. Este
remarcabila evoluia verbalizrii impresiilor de culoare. Sunt
percepute si denumite mai intai curlorile vii. La fel se verbalizeaza
si senzaiile auditive si celelalte modal itati senzoriale.
Progresele privind exprimarea si intelegerea vorbirii sunt
evidente si in alte direcii. Copilul incepe sa caute satisfacerea
curiozitatii senzoriale in planul interogaiei verbale. Apare tot mai
frecvent intreabarea: "ce este asta?" si concomitent copilul incepe
sa isi exprime verbal dorinele, voina, dificultile, sentimentele.
Capacitatea de intelegere se lrgete foarte mult, inclusiv pe
planulmotivelor, aciunilor si a experienelor. Copilul intelege ce
inseamna in mod diferentiat determinrile ca: pe, in spate, sub, in
fata, jos, deasupra, langa, etc. Capacitatea de intelegere se
manifesta si atunci cand asculta mici povestiri pe care le prefera
sa alba un final bun. Prin aceste povestiri experiena devine mai
bogata si depete sfera perceptiv-senzoriala. Se dezvolta si
insusirea de repovestire a celor auzite..
La +/- 3 ani copilul intra intr-o faza complicata de dezvoltare
a limbajului (ca instrument al gndirii). Se instituie o etapa
interogativa - in care ntrebrile perseverente sunt DE CE? CUM?
Aceasta faza atrage atentia si interesul aspura planului gndirii in
plina dezvoltare spre numeroasele interrelatii si dependente dintre
fenomenele din jurul copilului.
J.Piaget considera ca intre 2-4 ani are loc trecerea la un
stadiu mai avansat a pianului mental, stadiul numit preoperator.
In acest stadiu, in planul mental persista caracterul autist si
animist al gndirii copiilor mici si o dificulatate structurala de a
sesiza diferentele dintre interdependenta, cauzalitatea,
determinismul fenomenelor, etc. La 3ani atentia este deplasata
uor spre relaiile dintre fenomenene si obiecte, ea activeaza
curiozitatea copilului si incarca mijloacele de investitie cu stategii
noi, iar adulii
24.07.2015

> Nesigur-evitant :Copii arat o pseudodependen fa de persoana de

referin. Acetia ies n eviden prin evitarea contactlui, iar pentru a compensa
stresul ivit se concentreaz pe jocul cu obiectele la ndemn.. Comportamentul lor
n timpul testelor a fost acela de a reaciona cu nepsare la desprirea de mam; se
joac foarte des singuri; nu reacioneaz la ntoarcerea persoanei de referin sau o
refuz prin ignoran.
> Nesigur-ambivalent: aceti copii se comport ambivalent la reuniunea cu
persoana de referin.Testele arat c la desprirea de mam acetia sunt
dezorientai, alearg spre us i o lovesc, iar persoana necnoscut nu reuete s i
liniteasc. La rentoarcerea mamei manifest un comportament ambivalent att de
cautare a contactului ct i de refuz agresiv a acestuia.
> Dezorganizat: Copii arat un comportament clar dezorientat, prnd c nu
au nici o relaie cu persoana de referin.n urma testelor observm c principala
caracteristic a comportamentului acestor copii sunt manifestri bizare cum ar fi
privirea fix, nvrtirea n cerc, legnarea i alte micri stereotipe; uneori sunt
amestecate i celelalte tipuri de comportament al atarii cum ar fi simultaneitatea
cutrii contactului i refuzul acestuia.
Teoria ataamentului a devenit o ramur consacrat a psihologiei. Ea este utilizat ca surs
de referin n psihologia dezvoltrii, a psihoanalizei, a psihologie cognitive, dar i n alte
paradigme ale psihologiei. n zilele noastre aceast teorie i extinde conexiunile ncercnd s
integreze teoretic procesele psihice profunde. Teoria ataamentului este folosit ca baz pentru
diversele teorii psihoanalitice modeme. Printre acestea se numr Psihologia sinelui. Teoria
relaiei obiectelor. Psihanaliza relaional si intersubiectiv. precum i conceptele mentalizrii.
Rezultatele obinute n aceast teorie, influeneaz substanial terapia comportamentului i
terapiile psihanalitice. Pe bazele Teoriei ataamentului, s-au dezvoltat i terapii specifice, cum ar
fi terapia ataamentului (dup Karl Heinz Brisch), care leag gndirea psihanalitic de teoria
ataamentului. Printre criticile care i se aduc se enumer neclaritatea rolului jucat de
temperamentul copilului, cruia comparativ cu rolul jucat de sensibilitate mamei n dezvoltarea
tipului de ataament, i se atribuie o mult prea mic atenie. Martin Domes, susine c punerea
accentului pe sensibilitatea mamei sau pe temperament, depinde de calitatea cercetrilor. Cu ct
se accentueaz mai mult studierea rolului sensibilitii persoanei de referin, cu att mai
important pare rolul jucat de sensibilitate comparativ cu cel al temperamentului. Temperamentul
pare a fi n mare parte transmis genetic, pe cnd ataamentul nu.

4
intretin animismul.Interogatia "DE CE?"" PENTRU CE? devine de
prim ordin si exprima creterea curiozitatii fata de relaiile si
interrelatiile ditnre fenomene. Dezvoltarea evidenta a inteligentei
practice a micrilor animate de curiozitate care se transforma in
interes, contribuie la acumularea de experiena umana si la
transformarea acesteia in conduite. Gandirea senzorio-motorie
constituie punctul de plecare pentru forme mai complexe si subtile
de operativitate a inteligentei, dar exprima si forme diferite,
inteligenta ce reprezint trepte calitativ diferite care pe masura ce
sunt depite se restructureaz ca dependenta si funcie.
O alta caracteristica importanta a inteligentei consta in faptul
ca inteligenta senzorio-motorie tinde in mod total la satisfacerea
practica a cerinelor subiective a dorinelor, a intentiilor, relaiilor,
etc.Inteligenta senzorio-motorie este implicata in situatiile in care
distanta dintre subiect si obiect este relativ redusa, si din punct de
vedere spaial, nu numai temporal. Aceasta condiie de impregnare
a impresiilor cu spatialitatea altereaza mobilitatea reprezentrilor.
Aadar, in perioada anteprescolara, incepe constituirea formelor
gndirii verbale. O prima etapa a acesteia este aceea a gndirii
simbolice preconceptuale. Fara indoiala, utilizarea simbolisticii
verbale incpe dupa 12 luni. Intre 18 si 24 luni simbolistica verbala
isi dobndete statutul de relativa prioritate deoarece relaiile cu
adultul solicita intens cerina de a nelege ceea ce el spune sau
face si a i se comunica inteligibil. Astfel de comunicri incarcate de
semnificaii pot apare inca in fazele inteligentei senzorio-motorii,
cand copilul se preface ca doarme, spre exemplu. Hranirea ppuii
cu un bat in loc de ligurita este un alt exemplu relevant pentru
apariia gndirii simbolice.

CONDUITA EMOTIONAL-AFECTIVA
Ca urmare a evoluiei psihice generale, palnul afectiv al
copilului este instabil si asta rezulta cel mai concret din faptul ca
micul copil se supune legii celei mai mari tentatii.
24.07.2015

Unii autori sunt de prere c influena experienelor din primii ani de via asupra formrii
tipului de ataament nu este dovedit. De asemenea rolul influenelor culturale este prea puin
evocat de Teoria ataamentului
Continuitatea tipului de ataament susinut de teorie este de asemenea criticat de unii
psihologi, care i reproeaz un respect prea mic acordat influenelor interacionale asupra
omului pe parcursul vieii.
Nici Situaia neobinuit4", nu este unanim acceptat, relevana ei ca instrument al
cercetrii fiind de asemenea criticat de unii cercettori.
In concluzie, eu consider c nevoia de ataament este specific fiinei umane n general.
Suntem astfel programaidin punct de vedere biologic nct s ne dorim iubirea n vieile
noastre, s ne simim implinii i fericii atunci cnd ne aflm ntr-un cuplu, iar apoi n

5
24.07.2015

momentul n care se nate un copil, fericirea i mplinirea noastr se amplific.

6
Buna dispoziie se bazeaza pe starea de confort ce ia natere din
asocierea a numeroi stimuli din ambianta implicai in satisfacerea
trebuinelor (alimentare, de cldur, protectie, sigurana).Copilul
rspunde prin ataament si o verbalizare mai intensa a aciunilor ce le
desfasoara. Pe masura ce inainteaza in varsta conduitele afective devin
tot mai complexe. Astfel, la 18 luni rezonanta afectiva creste, copilul
este mai impresionabil si intuiete mai adecvat dispoziia mamei sau a
adultului. Apar conduite emoional afective manifestate prin asa
numitele stri de "lirism" so "melancolie" ce influenteaza relaiile cu cei
din jur. Inca de la 1 an jumatate ataamentul de mama sau de
persoanele ce l ingrijesc devine acaparant. Tot acum se manifesta si
gelozia inr aport cu un alt copil caruia i se acorda atentie sau fata de o
persoana care se interpune intre el si mama. Legat de fenomenul
geloziei tririle psihice capata un caracter de ambiguitate. Spre sfarsitul
perioadei anteprescolare se formeaza gelozia latenta fata de intrusiunea
paternala (la baieti) sau matemala (la fetite).
In acelai timp se manifesta timiditatea fata de prsoanele
strine, iar simpatia si antipatia ncep sa fie tot mai nuantate.
Copilului ii place pacaleala, gluma, comicul, surde la complimente si
are unele accese de generozitate cand este bine dispus.
In jurul vrstei de 2 ani tatal este admirat si favorit in familie.
Ulterior (la 2 ani jumatate), copilul devine iarasi impulsiv, instabil si
neintelagator. Apar tendinte ostile fata de adult ca urmare a creterii
elemetelor de frustratie.
Aceasta este numit negativism primar si devine vehement in unele
imprejurari. Se poate manifesta prin planete, tipat, tarare, refuz de a
primi o jucrie, opoziie fata de alii, etc.
Ataamentul copilului ocupa si spre finalul perioadei un loc
important in comportamentul sau afectiv. Rezonanta afectiva bazata
pe ataament face ca in momentul de teama copilul sa se refugieze in
braele mamei sau sa se ascunda in spatele ei. In conduite
asemanatoare se nscriu si momentele in care copilul se se
indeparteaza fata de cei care l-au suparat sau se "agata de mama
pentru a fi sigur ca nu
 DEZVOTAREA FIZIC

Perioada anteprecolar prezint multe caracteristici difereniale, fiind o perioad de

intensiv dezvoltare subiectiv n care au loc schimbri dramatice n aspectul i capacitatiile
motorii ale copilului. Dei, spre deosebire de bebelui, copiii ntre 1 i 3 ani cresc mult mai lent,
aceast dezvoltare are un caracter constant. Exist chiar puncte de vedere conform crora pn
la 3 ani omul achiziioneaz 60% din experiena fundamental de via.

O schimbare caracteristic acestei etape o reprezint pierderea stratului de grsime: la 1

an 22% din masa corporal este constituit din grsime iar n civa ani aceast mas poate
ajunge chiar i pn la 12,5% din greutate. Alte caracteristic deosebit o reprezint schimbarea
trsturilor faciale prin alungirea craniului i naintarea maxilarului pentru a permite erupia
dentar.

ntreaga etap precolar se poate diviza n 3 subetape:

Prima etap, cuprins ntre 12 i 18 luni, este caracterizat de consolidarea mersului i

de o mai bun percepere a mediului nconjurtor. La 15 tuni copilul poate deveni foarte
nestatornic i instabil, fiind atras i stimulat de reperele cmpului vizual. nlimea acestuia
poate varia de la 76 la 87,5 cm, greutatea de la 8,9 la 13,4 kg iar perimetrul cranian de la 44,5 la
50 cm.

A doua etap, ntre 18 i 28 de luni, se caracterizeaz prin accentuarea dezvoltrii

comunicrii verbale, folosirea de soluii noi n diferite situaii de via, dar i printr-o deplasare
mai puin nervoas. La 24 de luni, nlimea copilului poate atinge valori cuprinse ntre 81 i 94
cm, greutatea ntre 9,8 i 14,7 kg i perimetrul cranian ntre 46,5 i 51,5 cm.

n faza a treia, spre sfritul etapei anteprecolare, dup 2 ani jumtate, copilul redevine
nervos, dezvolt o sensibilitate fa de cei din jur i se antreneaz n jocuri, uneori cu un
partener. Copilul la 36 de luni poate ajunge la o nlime cuprins ntre 90 i 106 cm, la o
greutate ntre 11,5 i 17,2 kg iar perimetrul cranian variaz ntre 47 i 52,5 cm.

ntre 1 i 3 ani ritmul creterii este foarte intens dar prezint o uoar ncetinire spre
limita
superioar a etapei. Capul, toracele i membrele au ritmuri de cretere inegale, fapt ce contribuie
la
modificarea nfirii generale a copilului. Pn la 3 ani, perimetrul toracic l intrece pe cel
cranian
cu aproximativ 2 cm. La 1 an capul reprezint 1/3 din statur copilului, pentru c la sfritul
etapei
precolare s ajung la 1/4. In primii 3 ani de via se completeaz treptat dentiia provizorie. In
aceast perioad continu i dezvoltarea sistemului nervos prin pigmentarea neuronilor,
nmulirea
ramificaiilor dendridice i a sinapselor i prin continuarea procesului de nuclearizare, astfel
nct
creierul unui copil de 3 ani este asemntor cu cel al unui adult, n ceea ce privete reliefurile
sale
exprimate n circumvoluiuni i scizuri. Stimulrile din partea mediului ajut la apariia
3
i se va intampla ceva rau. In acest din urma caz ataamentul este combinat cu
o anumita forma de anxietate in care teama este deosebit de evidenta.In
genere, ataamentul se exprima ca o dorina de conservare a unei apropieri
empotionaie fata de o persoana data. Conduitele de ataament se complica si se
diferentiaza, ele se pot manifesta si fata de o jucrie sau un obiect. In acelai
timp ataamentul devine selectiv fata de membrii familiei.
Ataamentul se exprima prin zmbet, acordarea atentiei si este influentat de
experiena de comunicare afectiva din familiei. El este mai activ si mai arzator la
copiii din familiile tinere in care exista inca o ardoare sexuala, iar in familiile mai
puin tinere ataamentul este mai slab si apare mai evidenta nostalgia tatalui. Exista
si o evidenta relaie intre ataament si anxietate. In literatura de specialitate se
vorveste de existenta a trei tipuri de anxietate in copilaria timpurie. Prima este
anxietatea fata de persoane si situatii strine, a doua anxietatea de separaie, iar a
treia anxietatea morala. (Ph.LHarriman). Anxietatea fata de persoane starine la 12-
14 luni este intensa si se manifesta la unii copii prin confundarea unor persoane
strine care au ceva familiar, aratandu-le simpatie ca dupa ce constata ca sunt
necunoscute sa se ndeprteze cu o oarecare jena.
Totui teama fata de persoane strine se diminueaza spre 3 ani. In schimb
anxietatea de acest tip se conserva fata de "necunoscut".
Anxietatea de separaie (mai ales de mama) este mai activa la 21-24 luni si
imbraca forme dramatice cand copilul obinuit cu mama, constata ca aceasta nu mai
este tot timpul cu el sau ca persoana care il ngrijete este mai puin tandra. De cele
mai multe ori asa numitul fenomen de hospitalosm, de abandon, determina
amplificarea anxietatii ce va influenta evoluia ulterioara a copilului.
Anxietatea morala are la baza teama si trairea sentimentului de vinovie. De
aici, copilul devine mai nesigur si deliberativ, iar prin prezenta fricii de pedeapsa se
ajunge la conduite ce se manifesta prin forme de evaziune si disponibiliti reduse.
Cu timpul copilul este mai atent la
conexiunilor neuronale i se consider c, la 2 ani, copilul are cu 50% mai multe astfel de
legturi dect la 16 ani.
micrile mamei sau a persoanei care il ingrijeste. Face incercari
de atentionare si de castigare a afeciunii prin conduite deja
aprobate ca de "succes" si astfel va trai confortul psihic ca pe o
stare de "fericire". Odata trit acest nou sentiment va fi atent la
condiiile de dobndire a acestei stri noi si simte cu satisfactie
momentele e imaginaie in zonele afective. Prin repetare,
conduitele afectuoase se complica si creeaza "dragalasenia"
copilului anteprescolar cu o dezvoltare psihoafectiva echilibrata si
bogata.
Multe din aciunile si comportamentele copilului se invata si
se dezvolta pe baza de imitatie. R.Zazzo arata ca procesul
"organizarii mentale explica apariia, intre 18 luni si
2 ani, a primelor activitati de limitare intenionala. Pana atunci,
exemplul celorlali era asimilat in mod mai mult sau mai puin
corect si reprodus intr-un fel de mimetism, de activitate in lant.
Imitarea adevarata, presupune cel puin un inceput de dedublare
fata de modelul de dupa care imita si cu care se compara, o
tonalitate de admiraie sau de rivalitate.Se stie ca in acest sens
nici animalul, nici chiar maimua nu stie sa imite. Imitarea nu
exista dect la fiina umana si nu apare dect in al doilea an al
vieii sale".

JOCUL SI SOCIALIZAREA
Copilul devine tot mai contient ca activitatea cu obiectele
este dependenta de dorinele si voina sa. El ralizeaza ca este
subiect al activitatii si poate efectua o multitudine de aciuni.
Jocul este terenul de mainfestare al potenialului psihic.
In perioada primei copilrii se dezvolta jocul de manipulare
sub influenta trebuintei interne de a aciona. Activitatea ludica
este incarcata de disponibiliti psihoafective imaginative si ocupa
o parte a zilei. Jocul se realizeaza spontan si cu plcere ceea ce si
produce satisfactii copilului. In joc ptrund treptat evenimentele
vieii si decupaje situationale.
Daca in primul an de viata, copilul simea placerea in a se
juca cu propriile mini, cu aruncarea obiectelor, intre 1-3
DEZVOLTAREA PSIHO-MOTORIE

1. Dezvoltarea percepiilor i apariia reprezentrilor. Particularitile memoriei i ale

ateniei

nc din primul an de via, percepia i face apariia, ns ntre 1 i 3 ani are parte de o
evoluie nspre schemele perceptive pentru obiectele din jurul su, fiind astfel mai operativ i
mai bine organizat, acel lucru avnd loc doar n faa unor timului simpli. n aceast perioad
copilul poate manevra cu mai mult uurin obiectele i astfel i crete fineea analizei i
sintezei senzoriale. Percepia vizual este bun, dar doar n spaiul apropiat i pentru obiectele
familiare. Pentru formarea imaginii perceptive este nevoie de o nsuire dominant, diminuarea
sau schimbarea acesteia perturbnd percepia. Pentru ntrirea acestui lucru putem folosi ca
exemplu momentul n care unul din prini se mbrc n Mo Crciun i nu este recunoscut de
ctre copil.

Legat de percepie s-a constatat c pn la vrsta de 1 an i 8 luni, copiilor le este greu

s disting imaginea persoanei reale de cea din oglind.

Pentru c s-a mbuntit motricitatea, copilul putnd s manevreze cu mai mult

uurin obiectele are loc amplificarea percepie tactile, astfel dup 1 an jumate- 1 an i opt luni
copilul nu mai duce orice lucru la gur, acum doar le pipie i le studiaz cu atenie. Acest fapt
duce i la mbuntirea coordonrii ntre cele dou mini. La nivelul acestui stadiu corelarea
dintre informaiile vizuale i cele auditive se realizeaz cu uurin pentru obiectele familiare,
ns cea mai important este dezvoltarea auzului implicat n vorbire. Acum copilul este implicat
n ascultarea altor persoane i n autoascultare, fr a face discriminri fine, reacioneaz la
muzic i chiar ncearc s cnte.

Cea mai important transformare n aceast perioad este apariia reprezentrilor. Acest
lucru determin apariia funciei simiotice ce determina: imitaia, jocul simbolic, desenul i
semnele verbale. Acum copilul ncepe s imite foarte mult aciunile prinilor i ale persoanelor
din jur. De exemplu dac un copil i privete mama cnd gtete, vrea i el s fac acelai lucru
sau dac cineva se strmb face i el la fel.

O alt modificare ce are loc este legat de desene, iar n acest sens copilul parcurge
dou etape conform cercetrii lui G Luquet i anume: realismul fortuit cnd nu-i propune ce s
deseneze ci doar manevreaz creionul realiznd o mzgli tur, iar cea de-a doua etap a
realismului neizbutit cnd dorete s deseneze ceva anume, dar tot o mzglitur face pentru c
nu stpnete tehnica reprezentrii grafice.

5
ani jocul se incarca de o ampla simbolistica ce-i creeaza o forma de
participare deosebita.
Simbolistica jocului se complica treptat incepand de la manuirea de
obiecte subordonate imagisticii ludice la manuirea in care copilul devine
un personaj imaginar.
Copilul poate deveni in joc avion, maina, tren dar si pisica, iupuras,
mama, etc. Totui este dominant inca jocul cu obiecte, iar aciunea
eare un caracter difuz.
Concomitent jocul cu adultul se dezvolta in trei direcii:
1. jocul de hartuiala si tranta, ridicare si aruncare in sus joc zgomotos
de micare si de energizare; 2. jocul verbal in care domina interogatii
coninui complexe; 3. jocul didactic in care adultul indruma copilul
treptat si pe intelesul sau.
La 2 ani copilul se joaca cam 90% din timp. La 2 ani jumatate
copilul prefera jucriile cu roti cu care poate transporta, jucriile
mecanice, combinele, jucriile muzicale, papusi, mingi, animale,
marionete,etc. Jocul copiilor mici este intai singular, simplu si spontan.
Treptat se decentreaza de pe obiect mutandu-se pe subiectele aciunilor
umane. Condiia mintala a jocului se amplifica. Prin aceste tipuri de joc
(de-a familia, de-a doctorul, etc.) se instituie nemijlocit relaii intre copii.
Putem aprecia ca se poate vorbi de un debut al jocurilor colective
cu roluri spre 3 ani. In acest context simbolistica ludica este relativ
coerenta si aciunea tinde sa curpinda sporadic mai multe personaje. In
jocul cu subiect apar elemente de imitatie prin acordarea anumitor roluri
altor copii sau aduli. Tot mai frecvent se poate pune in evidenta
interesul pentru joc care este, din ce in ce mai mare ceea ce denota
organizarea primara a sensurilor experienei acumulate. Cu cat jocul e
mai complex cu atat apar mai pregnant conduite de noi si atitudini
(atractie, simpatie, atentie afectiva). Datorita limbajului, obiectele incep
sa aiba functionalitati diverse si se manifesta socializarea activitati lor
ludice.
Starea de sanatate a copiilor si buna dispoziie imprima continuitate
si diversitate jocurilor.
Se poate constata ca acei copii care sunt vigurosi se
joaca o buna parte din timp si au interese conturate pentru
direcia jocului in timp ce copii cu o sanatate mal ubreda se joaca
mai mult singuri si in linite.
Copiii cu handicap de intelect sau senzorial nu stiu sa se joace si
nu pot sa se coreleze cu partenerii. Jocul este mai sarac in aciuni si nu
se poate desprinde direcia spre care evolueaza. In genere nu se
verbalizeaza si jocul se desfasoara dupa o schema simplista, ramanand
adeseori in stadiul de mnuire a obiectelor.
In schimb copilul normal de 2-3 ani se joaca, se antreneaza
putnd coopera pentru unele aciuni, dar din cand in cnd se oprete
spre a se odihni si observa jocul partenerilor. Sunt importante
momentele de observaie care constituie un fel de participare la jocul
altora. Cooperarea poate fi uneori dificila si dramatica, iar aleori de
complezanta prin afiarea sursului si a declaraiei de asistenta (vino sa
vezi ce fumos ma joc eul). Totui atitudinea copilului fata de cei din jur
este diferita. Fata de copiii mai mici este mai intelegator si cooperant,
iar fata de copiii mai mari devine mai activ si integrat. Dar cel mai
integrat este jocul cu adulii.
Spre sfarsitul perioadei, relaiile in joc ale copilului se pot
imparti in active, pasive (pozitive si negative) si defensive. Prin
relaiile pozitive active se pot enumera situatiile in care copilul da o
jucrie, mngie un copil sau ii propune sa faca schimb de jucrii.
Relaiile active negative sunt legate de insusirea unei jucrii ce nu-i
aparine. Printre relaiile pasive pozitive se pot aminte cele in care
copilul accepta luarea jucriei de alt copil, pasive negative, cand
plnge sau fuge de copilul care se apropie sa-i ia jucaria.
Cele defensive se manifesta tot prin fuga sau prin solicitarea
adultului in aparare.
In buna masura comportamenul copiilor in joc este influentat
de familie. Structura si stilul de viata al familiei, obiceiurile si nivelul
de cultura sunt elemente ce se regsesc in formele activitatii ludice.
 Reprezentrile care se nasc la vrsta de 1 an i 8 luni- 2 ani sunt puternic dependente de
percepii, sunt concrete i legate de singular ns sunt componente de baz ale planului intern
mental.

Dup cum tim cu toii, memoria este proprietatea creierului de a depozita datele
experienei personale, iar n cazul anteprecolarului, nceputul dezvoltrii mijlocii Cel mai uor
copilului i este s rein lucrurile i cuvintele cu care intr des n contact, memoria lui fiind
involuntar.

Pe baza acesteia el poate s reproduc diferite povestioare i s memoreaz prenumele

lui i al persoanelor din jur cu care interacioneaz frecvent (prini, frai, veriori...) denumirea
diferitelor obiecte din jurul su, recunoate drumul spre cas i diferite imagini sau desene
animate.

Chiar dac la aceast vrst, copilul reuete s rein o mare parte din aceste
informaii, i este greu s reproduc i de cele mai multe ori are nevoie de ajutorul adulilor, un
bun exemplu fiind un moment n care un copil dorete s recite o poezie i necesit un punct de
pornire din partea persoanelor din jurul lor,

Conform "Modelului de procesare a informaiei" (Surs: Adaptare dup Atkinson i

Shiflxin, 1968.) informaiile ce urmeaz a fi memorate parcurg diferite etape de dezvoltare.
Totul pornete de la datele preluate din exterior, date care n prima faz sunt examinate de
simuri: miros, pipit, auz, vz, gust. Mai departe dac sunt contientizate, ajung n memoria de
scurt durat. Aceasta este diferit, timpul de pstrare variaz, fiind de la cteva sptmni la un
an i astfel n situaia n care, de exemplu un copil pierde un animal... iniial plnge, dar pe
parcursul a ctorva sptmni uita. n schimb de la vrsta de 3 ani pstrarea informaiei poate
dura cteva luni, ntre 5 i 7. Tocmai de aceea foarte puine persoane reuesc s-i aminteasc
ceva din acea perioad sau n cazul n care o fac, informaiile sunt vagi, Concomitent cu aceast
concluzie Elena Bonchis, subliniaz: "Chiar dac se nregistreaz progrese evidente n planul
memoriei episodice i chiar semantice, totui foarte puini oameni i amintesc fapte,
evenimente, persoane, evenimente, persoane din aceast perioad a vieii, manifestndu-se
fenomenul cunoscut sub form de amnezie " Memoria de lung durat, locul unde ajung o parte
din informaii, prezint o mare capacitate de a reine o cantitate destul de mare de date, aceasta
este deci continuarea prelucrrii informaiei. Excepie la aceste informaii ce pot fi depozitate n
memoria de lung durat sunt cele precum: deciziile sau anumite strategii care sunt ignorate
dup ce au fost efectuate sau cele pentru care avem nevoie de anumite strategii, cum ar fi cititul
unei cri de mai multe ori i care ne introduc n memoria permanent.

6
Se spune mereu ca inceputul e mai greu, iar in cazul de fata
inceputui ar fi primul an din viata bebeluului, cand grijile fata de
noul nscut sunt foarte mari, prinii (mai ales cei care se afla la
primul copil) sunt si ei incepatori in acest domeniu si sunt sa
trebuie sa invete pe parcurs si mai ales sa se adapteze in mers. In
ajutorul lor si nu numai, continuam sa prezentam date despre
aceasta etapa de varsta. Stim ca informaiile sunt vitale si ne pot
ajuta foarte mult, de aceea va oferim informaii.
In perioada anteprescolara copilul triete foarte multe
experiene noi si trece prin multe transformri. Se triete o noua
experiena de viata prin integrarea copilului in interrrelatiile
grupului familial, si incepe sa sesizeze regulile, interdiciile, orarul,
si stilul de viata al familiei, modul de organizare si funcionalitatea
ei. In acelai timp se consolideaz autonomia, se perfecioneaz
deplasarea si se nuanteaza comunicarea verbala ceea ce
stimuleaza dezvoltarea intregii activitati psihice.

CARACTERISTICI BIO-PSIHICE GENERALE

In mod normal in perioada de la 1 la 3 ani copilul este relativ
adaptat la mediul sau imediat, dar are dificultati cand este vorba
de mediul social. Totui se realizeaza unele progrese prin
umanizarea trebuinelor, a intentiilor, a atitudinilor si a conduitelor
de baza. Din aceasta perspectiva unii autori considera ca pana la
3 ani omul achizitioneaza 60% din experiena fundamentala de
viata.Avnd in vedere intreaga dezvoltare a primei copilrii se pot
desprinde trei subperioade. Prima subprioada (de la 12 la 18 luni)
se refera la consolidarea mersului si concomitent o mai buna
percepere a mediului inconjurator. Copilul este acum deosebit de
nestatornic si instabil, atras de tot ceea ce se vede si este stimulat
de cerine exterioare, de fapt ii determina sa investigheze toate
colturile casei.A doua subperioada (intre 18 si 28 luni) se
caracterizeaza, mai ales printr-o accentuata dezvoltare a
comunicrii verbale si o adaptare mai complexa la diferite situatii
de viata. Acum
 Prin intermediul acestui model este realizat i o legtur importanta intre atenie i
particularitarile memorie. i astfel caracteristicile ateniei la anteprecolarilor fac referire la
procesul prin care este controlat transferul de informaie de la senzantii la memoria de scurt
durat, iar cele ale memoriei sunt n contrast, realiznd reinerea informaiilor n memoria de
scurt durat i tranziia de la aceasta la memoria de lung durat.

Atenia este i ea la acest stadiu involuntar, este puternic stimulat de spectacolul

general al lumii, fiind astfel superficial, i al spaiului sau de via pe care l studiaz
ncontinuu. Anteprecolarul este uor de distras, atenia lui captat la fiecare micare. n aceast
situaie, Elaine Vurpillot a realizat un studiu prin care unor copii le-au fost artate patru perechi
de case i li s-a cerut s descopere dac cele dou case sunt identice. Dou perechi aveau casele
identice, n timp ce dou difereau prin felul n care artau ferestrele. Ochii copiilor au fost
filmai n timp ce studiau casele i s-a constatat c acetia au privit mai puine ferestre dect
copii mai mari dect ei nainte de a se decide i totodat c pentru ei nu era suficient s vad o
singur diferen pentru a se decide dac casele sunt diferite. Astfel s-a demonstrat c dei de
cele mai multe ori anteprecolarii au un raionament bun, acetia nu au o strategie organizat n
momentul n care studiaz diferite lucruri i de aceea comit mai multe erori dect copii mai
mari.

Dei la nivelul acestei perioade atenia poate fi distras de orice modificare, chiar i n
timpul jocului, c de exemplu pe durata unui joc de 10 minute se pot produce 3-4 abateri de la
desfurarea lui, tot aici are loc o modificare importanta. Aceasta const n faptul c atentia
copilului ncepe s fie stimulat de comenziile verbale ale adultului, acest lucru fiind o
necesitate pentru progresele stadiului urmtor.

2. Dezvoltarea limbajului

Pentru a putea nelege limbajul avem nevoie de dou elemente eseniale: definiia i
componena acestuia.

7
Limbajul - sistem i activitate de comunicare cu ajutorul limbii.
COMPONENTELE LIMBAJULUI
FONETIC MORFOLOGIE SEMANTIC SINTAX

8
deplasarea devine mai puin nervoasa si mai subordonata finalizarii unor intentii. Pe
linia vorbirii se realizeaza o pronunie corecta a sunetelor si se produc diferenieri
intre ele. Spre sfarsitul etapei copilul redevine deseori nervos.A treia subperioada
(dupa 2 ani jumatate) se dezvolta intelegerea fara de cuvintele adulilor si devine
sensibil fata de cei din jur, inclusiv fata de partenerul de joaca.
Nu trebuie uitat de precizat faptul ca, in aceasta perioada inca se menine
intens ritmul creterii, dar este loc de o oarecare incetinire spre finalul perioadei.
Caracteristic este faptul ca unele segmente ale corpului au ritmuri de cretere
inegale ceea ce modifica infatisarea corpului, dar toate acestea sunt fireti tinand
cont de toate transformrile prin care trece copilul. Sub aspectul general fizic,
copilul capata o infatisare generala tot mai proporionala si plcut.
Dezvoltarea sistemului nervos continua de asemenea intens. Astfel creierul
devine asemanator cu cel al adultului in ceea ce privete circumvolutiunile si
sciziunile respective. Greutatea creierului la 1 an este de aproximativ 980gr.si
ajunge la 3 ani la circa l.lOOgr.
O dezvoltarea accentuata o cunosc micrile incepand cu cele legate de mers si
terminnd cu cele ale motricitatii fine. Copilul poate face mici constructii din cuburi si
trage linii verticale, face mici constructii verticale. La 2 ani si 6 luni poate insira mrgele
mari, rasfoieste paginile unei crti colorate, coloreaza suprafaa unei foi de hrtie, stie
a utiliza mnerul uii, butoanele aparatului de radio, etc. La 3 ani poate turna apa dintr-
o cana in alta, poate taia hrtie cu foarfecele, poate da cu piciorul intr-o mingie, poate
merge pe tricicleta. Copilul descoper potentialitatea mare a minii si importanta
micrii pentru cunoaterea celor din jur.
Imitatia are u n rol de seama in invatare (imita citirea ziarului, a fumatului,
etc). Totui membrele inferioare sunt scurte ceea ce nu asigura un echilibru
prea bun in mers si din acestea motive dependenta de adult ramane inca
mare.
Prin incurajarea copilului de a efectua cat mai multe micri si deplasari se
formeaza increderea in sine, capata curaj si se dezvolta autonomia personala.
COMPONENTELE LIMBAJULUI
sunetul forma nelesul ordonarea
 cuvintelor
Buna dezvoltare a copilului implic antrenarea limbajului de la o vrst mic. Acesta
ncepe s rosteasc primele cuvinte n jurul vrstei de 1 an. Vocabularul lui fiind limitat la cteva
cuvinte simple, formate din unu, dou silabe. De obicei primul cuvnt rostit de copil este acela
care-l aude cel mai frecvent n preajma sa, iar acesta poate fi de cele mai multe ori "mama" sau
"tata".
La nceput, calitatea cuvintelor este slab din punctul de vedere al foneticii, copilul nu
poate pronuna clar totalitatea cuvintelor cunoscute. Acest obstacol al foneticii poate fi nlturat
prin exerciii repetate. Adulii, sau mai bine spus totalitatea persoanelor ce intr n contact cu
"cel mic" trebuie s vorbeasc clar, rar i corect (din toate punctele de vedere) pentru a obinui
copilul cu pronunia corect a cuvintelor.

La aceast vrst, copilul poate rosti doar cuvinte simple, odat cu trecerea timpului
acesta asimileaz cuvinte noi n vocabularul su, ajungnd astfel la vrsta de 3 ani s cunoasc
n jur de 1000-1100 cuvinte. Ca i excepie a acestei asimilri de cuvinte ntre 1 i 3 ani este o
perioad de cteva luni (intre 1 an - 1 an i jumtate) n care copilul nva foarte puine cuvinte,
practic el ncepe s acumuleze cuvinte noi ntr-un ritm mai rapid dup 1 an jumtate,
mbogindu-i astfel vocabularul.

Un factor foarte important n dezvoltarea procesului de vorbire l reprezint relaia

afectiv cu mama, fiind cea mai puternic din existena fiecruia. Acest lucru explic ntrzierile
n cazul copiilor abandonai sau a celor care sunt depiivai de prezena mamei.

Copilul trece prin mai multe faze de dezvoltare a limbajului. Prima dintre aceste faze se
refer la acea perioad n care copilul asimileaz puine cuvinte: de la un an pn la un an i
jumatate, numit i faza "cuvntului fraz", datorit faptului c print-un singur cuvnt poate
spune multe. Acel cuvnt poate avea mai multe nelesuri, asta depinde de momentul, timpul i
locul n care este folosit. De exemplu cuvntul "mama" rostit cnd copilul se afl n faa ei cu
minile ntinse n sus, ctre ea, poate semnifica faptul c "cel mic" vrea n brae, sau c vrea ceva
ce are n mn.

Cea de-a dou faz, numit limbajul "telegrafic" sau limbajul mic este caracteristic
copiilor mai mici de un an i jumtate, un an i opt luni. Aceasta se difereniaz de prima faz
prin apariia i celui de-al doilea, al treilea, uneori chiar i cel de-al patrulea cuvnt n propoziie.
Copilul formeaz propoziii simple fr prepoziii i conjuncii. Aceasta se numete faza
8
 Cunoaterea se realizeaza mai ales prin activitatea senzoriala.
Sunt deosebit de active canalele de informaie de distanta
(impresiile vizuale si auditive) care incep sa le controleze pe cele
de contact si prin aceasta se perfecioneaz percepia spaiului,
distantelor de camp vizual. Dar experiena perceptiva este
profund influentata de progresele privind experiena verbala.
Comunicarea creeaza cerina de a se expune pe rand ceea ce
este dat "simultan" in percepie si impresie, fapt ce dimensioneaz
sesizarea si contientizarea succesiunii din realitate si a succesiunii
logice. Copilul recunoate cu greu o persoana din anturajul sau
daca se imbraca mai diferit, insa isi da seama repede de
identitatea ei atunci cand comunica cu aceasta.

COMUNICAREA SI INVATAREA SPONTANA.

Inca de la un an copilul sesizeaza intelesul la multe cuvinte.
In acelai timp, el poate rosti relativ corect si inteligibil cuvintele
uzuale. O asemenea situatieeste stimulata de dorina copilului de
a se face inteles si de descoperirea unui fapt important si anume
acela ca toate obiectele, femomenele, aciunile, insusirile etc. au
nume. ncepe tot mai fracvent sa foloseasca vorbirea in propoziii
si se organizeaza sintaxa (regulile gramaticale) ceea ce duce la
ordonarea vorbirii.
In psihologie sunt descrise trei feluri de limbaj:
a) limbajul 'mic*, primitiv, de circulaie restransa (intre copil si
cei din mediul apropiat). Acest limbaj dispune de cuvinte
onomatopee, de holofraze de cuvinte circumstaniale de circulaie
restransa;
b) limbajul situativ incarcat cu cuvinte concrete, cu
structura gramaticala, dar saturat de exclamaii, forme
verbale eliptice si gestica;
c) limbajul contextual cu vorbire desfasurata ce are un text si
cu context discret.
Cu timpul se verbalizeaza o mare parte a experienei
senzoriale afective (acru, dulce, amar, sarat) cu integratorii
"telegrafic datorit modului de exprimare al copilului, acesta are exprimri simpliste ce
seamn cu limbajul folosit ntr-o telegram. In aceast faz a dezvoltrii copiii vorbesc stlcit,
neavnd o pronunie bine format. Sunt momente n care prinii sau cei apropiai copilului au
tendina de a vorbi n stilul celui mic, dar astfel influeneaz copilului s evolueze din punct de
vedere lingvistic ntr-o direcie greit. Copilul este precum o band magnetic, nregistreaz tot
ce aude mprejurul lui, astfel dac cei care-1 nconjoar pe copil vorbesc incorect, i vor induce
involuntar acest limbaj, nvndu-1 s vorbeasc dup modelul lor, acela ajustat dup cel al
copilului. Practic prinii i vor confirma "celui mic" c limbajul su este cel corect i poate
merge mai departe. A putea conpara acest lucru cu o lucrare de control n care elevul n loc s
primeasc un feed-back sincer i realist din partea profesorului, evideniindu-i greelile i
corectndu-i-le, primete un feed-back fals.

Dup vrsta de 2 ani apare faza gramatical, copilul ncearc s se adapteze situaiilor
verbale, ncercnd s comunice ct mai corect cu ceilali.

La aceast vrst ncepe s se formeze i limbajul situativ. Cuvintele din vocabular au

semnificaii restrnse n conformitate cu propia experien. De exemplu cuvntul "cel"
semnific singurul animal pe care copilul l cunoate din curtea sa. Denumirea anumitor obiecte
i se pare dificil i din cauza aceasta prefer s le arate sau s le numeasc "sta". Acelai lucru
fiind valabil i n cazul aciunilor, el prefer s le realizeze n loc s le numeasc. Cnd trebuie
s indice locul unui obiect prefer s-l arate cu degetul sau s mearg ctre acel punct, evitnd
s-l localizeze verbal.

In jurul vrstei de 3 ani limbajul este folosit pentru: a-i verbaliza aciunile, a comunica
cu ceilali i a se juca, transformnd i repetnd cuvintele.

Asimilarea limbajului ajut copilul s interacioneze mult mai uor cu mediul, s poat
gndi, s se mite n planul intern i s-i desfsoare totalitatea celorlalte procese psihice.

3. Gndirea simbolic i preconceptual

In aceast perioada se trece de la inteligena senzoriomotorie. Desfurat n planul

perceptiv i n cel al aciunilor afective, la inteligena care dobndete insrumente mentale de
desfurare, adic incepe s dispun de nlocuitori ai obiectivelor reale.Aceast trecere se
petrece n al aselea stadiu al inteligenei senzorimotorie.

Pn la un an i jumatate se consolideaz achiziiile inteligenei senzorimotorii i se

stapmesc mai bine conduitele complexe: a suportului, a bului.

9
evaluativi:bun si rau etc. In aceeai direcie se realizeaza si
experiena odorifica (miros de floare, de parfum, de benzina), iar
ca integratori evaluativi: miros frumos, urat, inecacios. Este
remarcabila evoluia verbalizrii impresiilor de culoare. Sunt
percepute si denumite mai intai curlorile vii. La fel se verbalizeaza
si senzaiile auditive si celelalte modal itati senzoriale.
Progresele privind exprimarea si intelegerea vorbirii sunt
evidente si in alte direcii. Copilul incepe sa caute satisfacerea
curiozitatii senzoriale in planul interogaiei verbale. Apare tot mai
frecvent intreabarea: "ce este asta?" si concomitent copilul incepe
sa isi exprime verbal dorinele, voina, dificultile, sentimentele.
Capacitatea de intelegere se lrgete foarte mult, inclusiv pe
planulmotivelor, aciunilor si a experienelor. Copilul intelege ce
inseamna in mod diferentiat determinrile ca: pe, in spate, sub, in
fata, jos, deasupra, langa, etc. Capacitatea de intelegere se
manifesta si atunci cand asculta mici povestiri pe care le prefera
sa alba un final bun. Prin aceste povestiri experiena devine mai
bogata si depete sfera perceptiv-senzoriala. Se dezvolta si
insusirea de repovestire a celor auzite..
La +/- 3 ani copilul intra intr-o faza complicata de dezvoltare
a limbajului (ca instrument al gndirii). Se instituie o etapa
interogativa - in care ntrebrile perseverente sunt DE CE? CUM?
Aceasta faza atrage atentia si interesul aspura planului gndirii in
plina dezvoltare spre numeroasele interrelatii si dependente dintre
fenomenele din jurul copilului.
J.Piaget considera ca intre 2-4 ani are loc trecerea la un
stadiu mai avansat a pianului mental, stadiul numit preoperator.
In acest stadiu, in planul mental persista caracterul autist si
animist al gndirii copiilor mici si o dificulatate structurala de a
sesiza diferentele dintre interdependenta, cauzalitatea,
determinismul fenomenelor, etc. La 3ani atentia este deplasata
uor spre relaiile dintre fenomenene si obiecte, ea activeaza
curiozitatea copilului si incarca mijloacele de investitie cu stategii
noi, iar adulii
 Apare uurina generalizrii schemelor de aciune i incep s se aplice In situaii variate.
Se perfecioneaz schema obiectului permanent, iar copilul este capabil s-l gseasc n orice
condiii. Toate aceste reuite de pn la un an i jumtate au loc datorit tatonrilor practice.

De acum ncolo activitatea mental se ve extinde din ce n ce mai mult i va uura

considerabil adaptarea copilului la situaiile cu care se confrunt i va fi gndire propriu-zis.

De cnd aare limbajul i pn la vrsta de patru ani se distinge o prim perioad de

dezvoltare a gndirii care se poate numi perioada inteligenei preconceptuale i care se
caracterizeaz prin preconcepte sau participri. Aceast dezvoltare opereaz cu entiti mentale
specifice.

Preconceptele sunt un fel de noiuni legate de primele semne verbale, astfel, ca atunci
cnd anteprecolarul spune ceva despre un cine, se raporteaza la cinele din curtea lui nu la toi
cinii. Copilul nc nu face distincie ntre toi i civa atunci cnd stabilete o relaie. Un
astfel de concept nc nu este unul logic, cu ine i de asimilrile acionale i perceptive. Piaget
susine c preconceptul este o schem mental situat la jumtatea drumului dintre cea
senzoriomotorie i conceptul propriu-zis. Un exemplu poate fi acesta: un copil n jurul vrstei de
trei ani urmeaz s plece la mare cu prinii, iar cnd este ntrebat ce este marea el rspunde :
O cad mare, mare de tot i cu un robinet mare din care curge mult ap.

Tipul de raionament ntlnit cel mai des n acest stadiu este cel transductiv, adic o
trecere de la particular la particular fr niciun control logic, ci pe baz de analogii foarte simple.

Acum, n aceast perioad, copilul nu are nevoie de verificri ale celor gndite de el i
nu este preocupat de ct de mult reflect realitatea. Mai important este ceea ce dorete sau ce
simte el. Acestea sunt punctele de pornire pentru legturile pe care le stabilete m plan mental.
Ele generez cteva caracteristici ale gndirii copilului aflat n acest stadiu i care se vor
prelungi i n stadiul urmtor: egocentrismul-tot ce este legat de dorinele i plcerile copilului,
astfel luna i soarele exist doar pentru ca s se poat el plimba ; animismul-tot ceea ce l
caracterizeaza pe el ca fiin este propriu - daca se lovete de scaun, l bate ca s-l doar i pe el ;
magismul-el poate face ca lucrurile s se comporte aa cum i dorete el.

Modul de gndire a anteprecolarului l uimete, dar n acelai timp l i amuz i arat

astfel marea distan care l separ de acesta i de care trebuie s in seama cnd interacioneaz
cu
el.
4. Dezvoltarea afectivitii i a contiinei de sine i asupra lumii

10
 Cnd vorbim despre viaa afectiv trebuie amintit c ea tinde s condiioneze celelalte
laturi ale psihicului, adic dorinele, satisfaciile, bucuriile, dirijeaz micrile, percepiile,
cutrile, comunicrile copilului.

Osterrieth spune c: "dezvoltarea afectiv reflect materialul motor^nstaurarea

reprezentrilor, a simbolismului i limbajului,ca i tema prizei de contiin a eului i a afirmrii
lui (1976,p. 73).

O caracteristic a afectivitii este pozitivarea ei pe perioade mai lungi de timp,adic

tririle afective pozitive cresc capacitatea de echilibrare cu mediul.

In aceast perioad cel mic trece foarte uor de la o stare la alta (plnge-rde). Emoiile
sale pot fi caracterizate ca fiind situative (adic se raporteaz la o situaie precis,de exemplu: i
se ia o jucrie) i capricioase (i se ia jucria i plnge).

Relaiile afective sunt de multe ori superficiale, pentru c la aceast vrst capacitile
practice i relaiile cu ambiana sunt puin profunde. Comportamentele organice sunt ns foarte
intense (se poate speria de ceva, astfel nct i pierde controlul sfincterian, poate vomita).

Chiar dac tririle afective sunt situative, ele ncep s fie influenate de amintiri sau de o
anticipare (dac dintr-un loc a primit, la un moment dat, dulciuri, el va atepta ca acest lucru s
se repete).

Stpnirea emoiilor se produce prin descrcarea tensiunilor n joc sau prin gesturi (bate
obiectele). Se mbogesc mijloacele de a-i exprima emoiile prin imitarea adulilor. Emoii
puternice vin i din partea ambianei.

In acest stadiu al dezvoltrii copilul realizeaz ataamente foarte puternice. Ataamentul

este diferit de dragostea pentru prini, el referindu-se la dorina de conservare a unei apropieri
emoionale. La baza lui st fenomenul de "imprinting (se manifest fa de persoana care acord
protecie la natere).

Ataamentul cel mai puternic n aceast perioad, l constituie ataamentul fa de

mam. Mama este cea care l protejeaz, l aprri bucur, l iubete. La 2 ani copilul i d
seama dac mama pleac, devine foarte gelos dac aceasta acord atenie unei alte persoane.
Dragostea pentru mama este surs de bucurie, dar i izvor de interdicii i cerine. Ii este team
c i pierde afeciunea dac nu face ce spune ea - anxietate moral.
Dup 2 ani se poate manifesta i ataamentul fa de o persoan strin, prin "garanii
verbale" din partea mamei c acea persoan este bun. Exist,deasemenea i ataamentul fa de

11
o jucrie sau fa de tat-care dup 2 ani devine favorit. Copilul empatizeaz cu personajele din
basme, triete ntocmai povetile lor. Cel mic are nevoie permanent de dragostea celor din jur
ntinde capul pentru a fi mngiat, i lipete capul de cel al adultului^mbete.

Ataamentul din aceast perioad, orict de activ ar fi, nu prefigureaz o dependen

afectiv ulterioar.

Chiar dac n aceast perioad planul afectiv este caracterizat ca fiind instabil i arztor,
supunndu-sc legii celei mai mari tentaii, viaa afectiv a celui mic exprim emoii puternice,cu
caracter exploziv, cu slabe semne de autoreglare,dar cu ataamente puternice, importante pentru
celelalte planuri ale psihismului infantil.

Putem vorbi de cteva emoii fundamentale pe care le ntlnim frecvent la copiii ntre 1
i
3 ani. Una dintre ele este timiditatea, care apare n prezena unei persoane strine. Wallon spune
c timiditatea este legat de reaciile de prestan care evalueaz sursele de risc la prezena
altora; simpatia, antipatia sunt nuanate. La vrsta de 2 ani copilului i place "pcleala", i plac
complimentele, glumele,comicul, are chiar accese de generozitate.

Dup 2 ani devine foarte impulsiv, nenelegtor. Dorete jucriile altora, iar dup le
abandoneaz. Este suprat c nu este lsat s fac ce vrea, dei acest lucru nu este posibil.

Gesell vorbete despre nesigurana alegerii. Experiena alternativelor devine relativ

evident la 3 ani (intervine dorina de independen i de cooperare).

O alt problem care apare acum este cea legat de anxietate, anxietate care poate fi de
dou feluri:

1. fa de persoane i situaii strine (ntre 12-14 luni) - teama de persoane strine se

diminueaz spre vrsta de 3 ani;poate persista ns teama de "necunoscut",aa c cel mic se
poate speria de "bau-bau",de "baba cloana.

2. de separaie (21-24 luni) - la 2 ani actul deliberativ este foarte ncrcat i

nesigur.La 3 ani conduitele se organizeaz sistematic din teama de pedeaps.

Formarea contiinei de sine. Procesul de identificare

La baza dezvoltrii contiinei asupra lumii stau: gndirea preconceptual i simbolic,

limbajul i construirea mecanismelor memoriei verbale. Apare acum posibilitatea integrrii
informaiilor i schemelor de aciune ntr-o experien, pe scurt,copilul este capabil s se
perceap pe sine n raport cu ceilali.

12
 Micuul percepe clar obiectele i nsuirile lor, le denumete, descoper utilitatea
acestora, ine cont de cadrul spaio-temporal.

Formarea contiinei asupra lumii se produce n dou etape: mai nti^e produce
separarea aciunii proprii de obiect,apoi se separ aciunea de propria persoan, copilul
idendficndu-se ca cel care realizeaz diverse aciuni.

Achiziiile care se acumuleaz la acest nivel al dezvoltrii:

Copilul reuete s-i nlocuiasc numele propriu cu pronumele

eu i identific diferite pri ale corpului
Se recunoate n oglind: Darwin aprecia dobndirea acestei capaciti la vrsta de 1 an
i 5 luni; Prayer la 1 an i 7 luni;Gesell la 2 ani,iar Rene Zazzo la 3 ani (a realizat o serie de
cercetri pe aceast tem, concretizate cu o carte i trei filme. El a observat o mare perplexitate a
copilului n faa oglinzii ntre 18 i 24 luni,manifestate prin bucurie intens ,anxietate i uneori
evitare). Datele difer de la individ la individ, nu putem face o generalizare n aceast privin.

n aceste faze ale dezvoltrii umane sunt nc coezive cele trei faete ale sinelui: inele
corporal material (contientizarea caracteristicilor proprii corporale); inele social (care se refer
la apartenen, statut) i inele spiritual (care se refer la aptitudini, abiliti, activiti). W. Jamer
spune despre inele spiritual c ar fi "sanctuarul dorinelor i emoiilor.

ntre 2 ani i 6 luni i 3 am apare o criz, criza cuceririi autonomiei i a independenei.

Prin aceste confhmtri,copilul i descoper propriile limite i posibiliti. Aceste comportamente
sunt indispensabile pentru a se putea descurca singur n raport cu ambiana.

Criza se manifest prin plns puternic , ipete, agresivitate. n aceste situaii, adultul
trebuie:

S-i abat atenia spre ceva nou

S nu bage n seam
manifestrile
S elimine,dac este posibil,apariia lor prin ntreruperea activitii i obligarea lui s se
supun regulilor.Toate acesta trebuiesc fcute cu rbdare i perseveren.
Prin depirea crizei, copilul dobndete capacitatea de a se adapta la cerinele
adultului de a respecta regulile. In ceea ce privete propria persoan: i nva numele, spune c
este al mamei i al tatlui (le tie prenumele), tie unde locuiete, unde e camera sa, unde se afl
hainele, jucriile.

13
 H. Wallon: "apariia contiinei este un nceput pentru evoluia personalitii.

5. Dezvoltarea motricitii i caracteristicile jocului

In perioda 1-3 ani dezvoltarea motricitii grosiere i celei fine are un rol foarte
important i este spectaculos.

nvatul mersului trece prin nite etape importante. n prima faz n care copilul va sta
n picioare, el va avea att trunchiul ct i capul propulsat mai nainte, iar piciare vor fi
ndepartate. Acest lucru l va ajuta s-i pstreze echilibrul. Mnuele joac si ele un rol esenial
n susinerea corporal, majoritatea copiilor inndu-si mnuele puin ridicate. Cercettorii au
numit perioda pn n doi ani a copilului "stadiul opielii", deoarece copilul ncepe s se
deplaseze din ce n ce mai mult.Va umbla mult i va explora tot ce l nconjoar. Prin urmare
adultul va trebui s-l supravegheze aproape n permanen. Deorece copilul este plin de energie,
pe care o va folosi n deplin, el va obosi repede, astfel nct va cere des s fie luat n brae. O
mare parte din prini consider acest lucru un moft, ns este necesar ca copilul sa se odihnesc
de cte ori are nevoie. De la 3 ani n sus copilul va fi interesat de mersul pe biciclet, de alergat
etc.

Micarea minilor se invrte n jurul a dou verbe: apucarea i manipularea. La un an i

trei luni copilul va ncepe s in linguria n mn i va ncerca s mnnce singur, chiar dac nu
va reui n totalitate.La 2 ani micrile angajate in hrnire i igien sunt mult mai ample. Spre
exemplu copilul va cere s mearg la baie atunci cnd va avea nevoie. Totodat copilul va ncepe
s se mbrace singur. Deasemenea urmeaz i explorarea mediului Curios, copilul va deschide
sertare, dulapuri. La 3 ani se stabilesc anumite legturi ntre analizatorii principali i cel verbo-
motor.Prin urmare ve rezulta un nou nivel al controlului micrilor sub urmtoarele forme:
controlul perceptive n condiiile contactului direct cu obiectele,prin comand verbal de ctre
adult, prin confruntarea cu scopul urmrit, prin confruntarea cu modelul n contextul nvrii
prin imitaie.

n aceast perioad se dezvolt specializarea gusturilor. Acestea sunt ori automate ori
copiate.n ceea ce privete cele copiate , acestea au o parte pozitiv dar i una negativ.Spre
exemplu o feti va ncerca s imite gesturile vzute la mama ei, printre care i cele de a gti.
Prin urmare exist un risc ridicat de accident Din aceast cauz copilului ar trebui s i se dea
sarcini uoare care seamn cu cele realizate de prini, astfel nct el s se simt implicat.Totui
prin copiatul gesturilor copilul se va acomoda cu anumite ele. Atunci cnd va merge la grdini

14
i i va vedea pe ali copii cum sar, va ncerca i el. Ins pentru c muchi nu sunt nc suficient
de dezvoltai pentru a da puterea necesar, sritul nu va putea fi executat n totalitate.

Un alt element important n aceast period de via este jocul.Jean Piaget identific trei
grupe de simboluri ludice : cea legat de interese i forme de exprimare corporal proprii, cea
legat de sentimente si relaii de familie i cea legat de curiozitatea priviind
provenienele.Deasemenea Piaget recunote cteva scheme.Prima dintre ele, cea de proiectare
poate fi fie simpl, fie complicat.n primul caz, copilul nsufleete obiectele iar cnd se
vorbete de o scheme de proiectare mai complicat , copilul va aduga jocului elemente luat de
la alte personae prin imitare.O alt schem este cea de asimilare.Cea ilustrat este atunci cnd de
exemplu i plimb degeelele pe mas, iar la un moment dat evoc mersul unui clu. Schema
de asimilare ludic implic elemente trecute i simboluri de completare.Schemele combinatorii
se realizeaz atunci cand de exemplu copilul se joac cu ceva inexistent, care ns i-a fost
interzis ( ex. apa ).Schema de combinare lichidatorii implic copilul care are un frior sau o
surioar mai mic i n jocul lui cu dou jucrii, o face pe una din ele s plece. Ultima schem
menionat de Piaget este cea anticipai v, unde de exemplu copilul nu vrea s mearg la
plimbare, iar ca argument povestete o ntmplare n care un copil a plecat la plimbare i a
ntlnit un urs care aproape c l-a mncat. La un
1 an domin jocul cu obiecte.Deasemena jocul are trei direcii : jocul de hruil i de trnt, cel
verbal i cel didactic.La vrsta de doi ani, copilul se joac cca 90 % din timp.Jocul este mai nti
simplu, singular i spontan, iat apoi devine din ce n ce mai amplu. Spre exemplu acesta se mut
pe subiecte a aciunilor umane.Deasemenea relaiile din joc pot fi pozitive sau negative.La 3 ani
are loc debutul jocurilor colective cu roluri. Unul din jocurile ntlnite des la aceast vrst, este
cel cu mingea.Pn la 2 ani copilul ine braele ntinse atunci cnd cineva i arunc mingea.La
trei ani ns, copilul i ndoaie coatele pentru a prinde mingea la piept.

In ceea ce privete dezvoltarea motricitii fine, copilul deseneaz la aceast vrst

lini,cercuri etc, crora le desemnez apoi semnificaia.Deasemena n aceast period copilul este
interesat s nvee s-i scrie propriul nume.Mai nti ntreab de prima liter, iar apoi pe parcurs
nva s-i scrie propriu nume.

In concluzie dezvoltarea motricitii n perioda 1-3 ani este foarte important i

interesant att pentru copil ct i pentru printe.Consecinele sunt ample n cea ce privete
psihicul copilului: lrgete cmpul de explorare a lumii, permite satisfacerea independent a
unor trebuine, dezvoltarea manualitii care duce la cunoaterea funcionalitii lucrurilor,
experien motorie ampl n explorarea lumii i a jocului i valorizeaz posibilitile proprii

15
senzoriale i motorice. Deasemenea n aceast perioad joac are funcii formative.
DEZVOLTAREA INTELIGENEI

In primul rnd ar trebui sa stabilim daca inteligenta este ereditata sau este produsul
mediului si al educaiei. Pe parcursul trecerii timpului cercettorii din domeniu au demonstrat ca
inteligenta este produsul ambilor factori. Mai mult,acesti factori "coopereaza" in procesul
dezvoltrii

In al doilea rand ar fi indicat sa definim dezvoltarea. Aceasta este o schimbare calitativa

permanenta ,realizandu-se astfel noi structuri funcionale care duc la o schimbare
comportamentala si la o mai buna adaptare la mediu.

Una dintre cele mai importante schimbri la copii este trecerea de la stadiul senzorio-
motor la stadiul in care copilul nu mai actioneaza din reflex ci incepe sa realizeze funcii ce
includ inteligenta. Acesta schimbare se produce in jurul vrstei de 18 luni.

In procesul de dezvoltare al copilului Jean Piaget a stabilit patru stadii care sunt bine
cunoscute:stadiul senzorio-motor,stadiul pre-operational,stadiul opreatiilor concrete si stadiul
operaiilor formale.

Dupa primul an de viata apare inteligenta senzorio-motorie sau "practica". Funcionarea

acestei inteligente de tip primar o continua pe aceea a reaciilor circulare.In acest context copilul
incepe sa dezvolte scheme noi si de a face anumite legaturi,inteligenta insasi fiind caracterizata
prin capabilitatea de a face legaturi.

16
BIBLIOGRAFIE

CHIOPU, U., VERZA, E. (1981). Psihologia vrstelor (ciclurile vieii). Bucureti: Ed. Didactic i
Pedagogic

PIAGET, J., INHELDER, B. (1976). Psihologia copilului. Bucureti: Ed. Didactic i Pedagogic

CREUT. (2009)Psihologia vrstelor. Iai: Ed. Polirom

PIAGET,).(1973) Naterea inteligenei la copil.Bucureti: Ed. Didactic i Pedagogic

SATTLER, M.J.(1982 )Assessement of children's intelSgence and special abilities. Boston: Allyn and
Bacon

MORAND DE JOUFFREY,P.(1998).Dezvoltarea psihologic de la un an la trei ani. Psihologia

copilului (pp31-37).Bucureti:Ed.Teora.

SROUFErA.L.,CCXDPER,R.G.,DeHART,B.G.(1992).C/riW development it's nature and course.

New York: McGraw-HillJNC.

SANTROCK,W.J.(1988).C/r/W.Dubuque,Iowa: WM.C.Brown Publishers MOURAND DE

JOUFFREY,P.(2007). Psihologia copilubii.Bucureti: Ed. Trei BERKJL.E.(1993). Infants, Children

and Adolescentes .Boston: Allyn and Bacon

17