Caracteristici ale dezvoltarii psihice in perioada prescolara

La varsta cuprinsa intre 3-7 ani, cunoscuta si sub numele de vârsta grației, copilul
întâmpină un număr important de transformări în ceea ce privește dezvoltarea somatică,
psihică și relațională. Viața petrecută la grădiniță are capacitatea de a multiplica și diversifica
relațiile preșcolarului cu ceilalți copii din jurul său, contribuind, astfel, la oferirea unui
orizont mai larg, mai deschis, la solicitarea acestuia și, cel mai important, la dezcoltarea
psihică a acestuia.

Fără dar și poate, cea mai importantă și utilizată activitate la vârsta aceea este jocul și
tocmai datorită acestor două caracteristici, a început să fie corelat cu sarcini de natură
instructiv-educativă, cu elemente ale muncii și creației. Toate acestea favorizeaza
complicarea si diferentierea treptata a proceselor cognitiv-oerationale ale prescolarului,
schimbarea atitudinii fata de mediul înconjurator, extinderea relatiilor cu cei din jur, facându-
l apt ca la vârsta de 6/7 ani sa paseasca într-o noua etapa, cea a scolaritatii. P. A. Osterrieth
afirma faptul că dacă trasatura esențială a copilului este aceea de a exista ca ființă în
devenire, preșcolaritatea marchează descoperirea realității externe.1

Vom prezenta în continuare anumite caracteristici ale proceselor senzoriale, cât și ale
proceselor intelectuale.

1. Caracteristici ale proceselor senzoriale:

Trebuie precizat faptul că procesele sensorial-perceptive există în strânsă conexiune

cu procesul de creștere și maturizare, cât și cu orice schimbare survenită în ceea ce privește
activitatea copilului și al relaționării acestuia cu lumea din exterior.

Sensibilitatea tuturor analizatorilor se adânceste si se restructureaza,

dar cea auditiva si vizuala au cea mai mare pondere. În general, în jurul
vârstei de 5 ani, prescolarii diferentiaza si denumesc culorile fundamentale
ale spectrului, precum si pe cele intermediare. Sensibilitatea tactila, se
dezvolta în strânsa legatura cu cea chinestezica prin contactul cu obiectele,
fiind totusi subordonata vazului si auzului. Se dezvolta, de asemenea, si
1
P. A. Osterrieth, Introducere în psihologia copilului, București, 1976, p. 31
celelalte forme de sensibilitate: olfactiva, gustativa, chinestezica,
proprioceptiva etc.

Prin intermediul jocului didactic, se poate realiza trecerea catre o percepție organizată,
care are ca scop observația. Totodată îi sunt oferite copilului de vârstă preșcolară deschideri
către dezvoltarea anumitor forme ale percepției, precum percepția spațiului, timpului,
mișcării, acest lucru contribuind la capacitatea copilului de a percepe alternarea în timp a
evenimentelor și timpul lor de desfășurare.