Igiena – I B

Juverdeanu Luiza Elena

Dezvoltarea fizica si psihica a copilului – varsta 6 - 8 ani

Cunoaşterea copilului este un proces continuu, ce trebuie realizat sistematic şi permanent pe

toată durata şcolarizării, deoarece schimbările ce au loc în psihologia lui trebuie cunoscute şi dirijate.
Ritmurile de dezvoltare şi schimbare sunt variate de la un copil la altul, ceea ce impune o cunoaştere
diferenţială a acestuia pentru a evita dezvoltarea lor sporadică, întâmplătoare.

Etapa cuprinsă între 6-7 ani, vârsta „micului faun” este cea mai caracteristică din viaţă –
copilăria, cea în care viaţa mintală este mult mai bogată şi mai variată decât la vârsta precedentă, este
o „copilărie prin excelenţă”

De la 7 ani copiii se afla in stadiul de scolari. Acesta este momentul in care sunt la scoala
primara. Din aceasta etapa, copiii incep sa-si afirme independenta atat acasa, cat si la scoala. In acest
stadiu, dezvoltarea emotionala a copilului este foarte importanta.

Una din trăsăturile psihice dominante la această vârstă o constituie curiozitatea, nevoia de a
şti, de a afla, de a cunoaşte. Este perioada de „formare intelectuală” sau perioada întrebărilor „de
ce?”, este vârsta de aur a copilăriei, vârsta de exprimare, fără griji şi reticenţe (3).

La vârsta de 6-7 ani procesele de cunoaştere cunosc o nouă etapă de dezvoltare, copiii în
marea lor majoritate, îndeplinind la această vârsta condiţiile care-i fac apţi de şcolarizare.

Activitatea perceptivă este adecvată, analizatorii vizuali, auditivi, kinestezici înregistrează o

dezvoltare mulţumitoare. Dirijaţi de învăţător, copiii vor distinge şi vor recunoaşte lucrurile prezentate,
culorile, diferite obiecte din mediul înconjurător, unele relaţii dintre elemente.

La intrarea copilului în şcoală, nivelul orientării în spaţiu şi în timp este relativ scăzut.
„Raporturile spaţiale deja intuite-legate de ceea ce se înţelegere prin: aproape, lângă, sub, etc. devin
raporturi ce includ şi forme de distanţe. Evaluarea mărimii este la copiii de 6-7 ani încă deficitară
deoarece ei supraestimează mărimile”

La vârsta de 6-7 ani reprezentările păstrează un caracter intuitiv-concret. De exemplu

conţinutul unui fragment ce ilustrează caracteristici ale primăverii va fi înţeles prin prisma experienţei
personale şi a tipului de reprezentări formate în contact nemijlocit cu mediul în care a trăit.

Jocul la vârsta de 6-7 ani este un teren de antrenare a atenţiei, de distribuire şi lărgire
angajării psihice. Concentrarea creşte de la 20 – 25 minute în situaţii obişnuite şi chiar 45-50 minute în
joc.

Distribuirea atenţiei este dificilă, încât micul şcolar nu poate sa cuprindă şi să rezolve în
acelaşi timp mai multe activităţi. Flexibilitatea atenţiei, ca proprietate de a trece rapid de la o activitate
la alta este de asemenea slabă. Atenţia involuntară are o pondere mai mare faţă de atenţia voluntară.

Preşcolarul de 6-7 ani manifestă aptitudini. Domeniul muzicii, picturii, colajului sunt abordate
cu succes de copii.

În general la începutul şcolarităţii, imaginaţia reprezintă un conţinut redus. Copilul nu posedă

capacitatea de a face distincţia netă între planul realităţii şi cel al ficţiunii.

La 6-7 ani se accentuează rolul conducător al scoarţei cerebrale în manifestarea afectivităţii

care devine mai bogată şi mai variată. La această vârstă copiii dau dovadă în unele situaţii de
capacitate de stăpânire a expresiilor emoţionale şi de frânare a manifestărilor care nu sunt acceptate
social. Ei sunt optimişti, veseli adesea chiar exuberanţi.

Copiii de varsta scolara au cel mai adesea abilitati motorii foarte dezvoltate. Cu toate acestea,
coordonarea lor (in special ochi-mana), rezistenta, echilibrul si abilitatile fizice variaza. Aceste abilitati
pot afecta capacitatea unui copil de a scrie frumos, de a se imbraca singur corespunzator si de a
efectua anumite treburi, cum ar fi sa faca patul sau sa isi prepare singur ceva de mancare Vor exista
diferente mari in inaltime, greutate si constructia corpului in randul copiilor din aceasta gama de
varsta. Este important sa ne amintim ca ereditatea, precum si alimentatia si exercitiile fizice pot
influenta cresterea copilului.

Sentimentul de stima de sine si imagine corporala incepe sa se dezvolte in jurul varstei de 6

ani. Obiceiurile sedentare la copiii de varsta scolara sunt legate de un risc de obezitate si boli de inima
la varsta adulta.

Odata cu introducerea in mediul scolar, copilul devine tot mai interesat de dezvoltarea sa
fizica, in comparatie cu cea a colegilor. In perioada scolaritatii mici copilul creste cu aproximativ 5 cm
in inaltime si 3 kg in greutate, in fiecare an; aceste cresteri au loc de obicei in mici "reprize" de cateva
luni. In aceasta etapa de dezvoltare copiii castiga in total 10 kg si 20 cm.

Dezvoltarea fizica este in general uniforma, cu mici accelerari, la varstele de 6 1/2, 8

1/2 si 10 ani la fete si la 7, 9 si 10 1/2 ani la baieti. Desi inainte de 6 - 8 ani fetele sunt mai mici si mai
subtiri decat baietii, la 9 ani situatia se inverseaza, fetele incepand sa acumuleze tesut adipos,
incepand cu varsta de 8 ani. Fetele sunt mai dezvoltate fizic decat baietii pana la aproximativ 13 ani -
debutul pubertatii la baieti.

Oasele se alungesc si se latesc, insa ligamentele nu sunt inca atasate ferm de os, ceea ce
confera o flexibilitate neobisnuita scolarului mic.

Timpul de reactie se imbunatateste considerabil: un scolar de 11 ani are un raspuns de

aproape 2 ori mai rapid decat un copil de 5 ani.

Scolaritatea mica reprezinta o perioada de crestere inegala a oaselor, muschilor si organelor.

Partea de jos a corpului creste mai repede decat cea de sus.

Se imbunatatesc capacitatile motorii de baza: flexibilitatea, echilibrul, agilitatea, forta.

Dezvoltarea musculaturii mainii duce la imbunatatirea dexteritatii - se dezvolta aptitudinile

motorii fine: scris, desenat. La inceput, scrisul este mare, lizibilitatea crescand treptat.

Dezvoltarea creierului: mielinizarea mareste cantitatea de materie alba in lobii frontali si

Corpus callosum; neurotransmitatorii si hormonii pot afecta procesul cognitiv si
comportamentul; lateralizarea - izolarea functiilor intr-o emisfera sau alta - se accelereaza.
Conexiunile intre sinapse traverseaza distante tot mai lungi pe suprafata creierului, fapt ce se traduce
intr-o flexibilitate crescuta a gandirii.

Trebuie supravegheata pozitia copilului la pupitru, deoarece o pozitie incorecta, precum si

un ghiozdan foarte greu, poate duce la deformarea coloanei vertebrale. La sfarsitul acestei perioade
cresterea inregistreaza o accelerare brusca.