Amariţi (căs.

Masdrag) Cristina – Anul I

EVOLUŢIA MOTRICITĂŢII ÎN ONTOGENEZĂ

Caracteristicile motricităţii pe diferite etape de vârstă

1. Motricitatea Copiilor Sugari - dezvoltarea morfologică şi funcţională a

noului născut influenţează nemijlocit activitatea motrică. Sistemul nervos slab
dezvoltat, capacitatea senzorială redusă influenţează mişcările copilului, care au
un caracter reflex, sunt grosiere, reacţiile au un caracter primar. Consumul
energetic la această vârstă este mare, determinând apariţia timpurie a oboselii. 

Formele de deplasare sunt diverse: rularea din decubit dorsal în decubit

ventral, târârea prin mişcări coordonate instinctiv, patrupedia, ridicare în stând
susţinut. Se întăreşte treptat musculatura, acest lucru permiţând menţinerea
poziţiei bipede, poziţie care determină lărgirea câmpului vizual şi implicit
dezvoltarea intelectuală. Dintre aptitudinile care se dezvoltă la această vârstă
este echilibrul, corelat cu activitatea posturală, fiind un factor al reglării
tonusului muscular şi al structurii spaţiale. Evaluarea acestuia, atât forma statică
cât şi cea dinamică este greu de realizat, neexistând teste specifice. Mişcările
încep să se perfecţioneze în momentul în care copilul începe să stea aşezat în
mod confortabil, începe să se ţină de pătuţ, se ridică şi începe să facă paşi.

2. Motricitatea Copiilor De Vârstă Ante Prşscolară(1-3 Ani)

Relaţiile copilului cu mediul se complică, el ajungând în relaţie atât cu

diferite obiecte, cât şi cu diferite persoane. Dezvoltarea locomoţiei îi dă
posibilitatea de a acţiona cu obiectele. Dezvoltarea limbajului îi permite
comunicarea cu cei din jurul său şi automat să asimileze noi cunoştinţe. Se
dezvoltă activ emisferele cerebrale, fapt ce influenţează pozitiv procesele de
învăţare şi adaptare la mediu.

Bloom consideră că până la trei ani omul achiziţionează 60% din

experienţa fundamentală de viaţă. Deprinderea motrică care marchează debutul
acestei perioade este mersul, care la un an este nesigur, sincronizarea temporală
a grupelor musculare nu este corectă. Alergarea, deprindere motrică cu pondere
mare la această vârstă. Între 15-18 luni apar primele încercări de alergare, viteza
crescând treptat, creşte şi amplitudinea fuleului, mişcarea braţelor, dispar
oscilaţiile laterale ale corpului. Aruncarea, deprindere ce solicită coordonare la
nivelul diferitelor segmente. Săritura, la vârsta de un an şi jumătate apar
primele faze de săltare, succesiuni de impulsii pe două picioare. La trei ani
copilul poate să sară, desprinderea fiind încă nesigură. Lovirea mingii cu
piciorul, acţiune motrică realizată la început din stând şi apoi din deplasare.
Căţărarea este o deprindere aplicativă, specifică vârstei, contribuie la
Amariţi (căs. Masdrag) Cristina – Anul I

dezvoltarea capacităţii coordonative, a supleţei. Variante de căţărare: pe scaunel,

pe ladă, pe scară.

Trebuie remarcat rolul jocului în întreaga activitate a copilului. Jocul de

manipulare, jocul cu adultul sau cu persoane imaginare ocupă circa 90% din
timp (U.Schiopu).

3. Motricitatea în Perioda Preşcolară (3-6/7 Ani)

În învăţământul pre primar sunt cuprinşi copiii cu vârste între 3-6/7 ani,
perioada denumită şi " vârsta de aur " a copilariei. Reperele psihologice
fundamentale care conturează această perioada sunt: activitatea de bază,
reprezentată de joc; tipul relaţiilor ce se stabilesc între indivizi;

Etapa celei de a doua copilării se subdivizează în: etapa preşcolarului mic

(3-4 ani); etapa preşcolarului mijlociu (4 ani); etapa preşcolarului mare (5-6 ani).

3.1. Dezvoltare morfo-funcţională

Are loc o creştere a dimensiunilor lor antropometrice: greutatea creşte de

la 14 kg la 22 kg. Înălţimea creşte de la 0,92 cm la 116/117 cm. Continuă
procesul de osificare. La sfârşitul perioadei apare dentiţia definitivă. Dezvoltarea
musculară este alertă, se modifică consistenţa muşchilor. Mucoasele
rinofaringiene sunt sensibile, ceea ce determină un teren fertil pentru afecţiuni
bronho-pulmonare; respiraţia are un caracter superficial determinând o rezistenţă
scăzută la efort. FR. la 3 ani este de 30 respir/ min., la 5 ani - 26-28 respir/min,
la 6 ani- 27 respir/min. Efortul are un mare rol în dezvoltarea capacităţii
respiratorii prin dezvoltarea musculaturii toracice, a celei intercostale, creşterea
actului respirator. FC. la copiii de 3-6 ani este între 100-110 pul/min. Se
continuă dezvoltarea sistemului nervos central, atât din punct de vedere
funcţional, cât şi structural; asimetria cerebrală se accentuează. După 5 ani, se
consolidează inhibiţia din care cauza preşcolarul îşi controlează mai bine
reacţiile impulsive. Este perioada în care predomină acţiunea unor glande ca:
timusul şi tiroida; epifiza şi hipofiza.

3.2. Dezvoltare psihică

Vârsta preşcolară reprezintă perioada structurării personalităţii. Se

schiţează viaţa interioara a copilului şi acesta devine mai comunicativ şi mai
sociabil.

Pe plan senzorial: simţul tactil pierde teren în favoarea celui auditiv şi vizual. Se
realizează o colaborare între tactil şi vizual. Sub aspect auditiv, se
Amariţi (căs. Masdrag) Cristina – Anul I

perfecţionează auzul fonematic, muzical şi abilitatea de a recunoaşte şi a repera

obiecte dupa sunetul pe care îl emit. Se fac progrese şi pe plan gustativ şi
olfactiv. Solicitările intense realizate pe baza jocului generează achiziţii sub
raport perceptiv. Percepţia are câteva note distincte: are încărcătură afectivă,
reflectă mai uşor culoarea şi  forma decât volumul, apar greutăţi în recepţionarea
relaţiei dintre parte şi întreg, apar achiziţii noi în percepţia spaţiului şi timpului;
în domeniul reprezentărilor se produc modificări calitative.

Pe plan intelectual:

Memoria, mult solicitată în activitatea de joc, sub formele sale predominante la

această vârstă: cea mecanică şi cea involuntară. La 4-5 ani intervine şi memoria
voluntară. Copilul memorează uşor, dar uită repede. Memoria are un caracter
afectiv, dar şi intuitiv-concret.

Limbajul, la începutul perioadei se utilizează un limbaj situativ care treptat se

transformă în cel contextual; vocabularul sporeşte de la 1000 de cuvinte la 3 ani,
iar la 6 ani cel mult 2 500 de cuvinte. Se structurează şi limbajul interior. O
problemă deosebită o reprezintă bilingvismul.

Gândirea, la 5 ani, se formează aprox. 50 % din potenţialul intelectual al

individului. Până la 4 ani gândirea este preconceptual - simbolică, între 4-7/8 ani
este intuitivă.

Imaginaţia, este influenţată de joc, acesta fiind un teren fertil pentru

manifestarea imaginaţiei creatoare.

Atenţia, se consolidează volumul, concentrarea şi mobilitatea atenţie. Se

îmbunătăţeşte concentrarea, la şcolarul mic fiind de 5-7 min, la şcolarul mijlociu
de 20-25 min, iar la şcolarul mare de 45-50 de min.

Afectivitatea, este influenţată de plasarea copilului în grădiniţă, are un caracter

instabil.

Voinţa, se manifestă cu precadere în activitatea dominantă: jocul, unde se

disting o serie de trăsături pozitive.

Personalitatea - Este perioada când se pun bazele personalităţii, se schiţează

primele trăsături de caracter, apar şi primele aptitudini speciale, se
perfecţionează componenta senzorială a aptitudinilor.
Amariţi (căs. Masdrag) Cristina – Anul I

3.3. Activitatea motrică

La această vârstă copilul desfăşoară o activitate motrică susţinută.

Deprinderile motrice încep să se contureze, atât cele de bază cât şi cele aplicativ-
utilitare. Mersul este legănat, cu paşi inegali, se păstrează greu direcţia. La
alergare, faza de zbor este neclară, alergarea este tropotită. Săritura prezintă
dificultăţi în însuşire: se desprind greu de pe un picior, nu pot sări peste
obstacole sau în adâncime. Aruncarea şi prinderea sunt slab formate.

La 4-5 ani se îmbunătăţeşte coordonarea; precizia la nivelul mâinii este

încă slabă datorită muşchilor mici ai mâinii slabi dezvoltaţi. La 5-6 ani creşte
tonusul muscular; creşte capacitatea de rezistenţă la eforturi mai mari şi
prelungite; se corectează mersul, iar la alergare se conturează faza de zbor.

4. Motricitatea În Perioda Şcolară Mică(6/7-10/11 Ani)

Intrarea în şcoală îl aduce pe copil sub influenţa culturii, iar dobândirea

scrisului,  cititului şi calculul aritmetic, determină restructurarea sferei de
cunoaştere a individului şi implicit redimensionarea întregii personalităţi. Jocul,
care era prioritar pana la aceasta varsta cedeaza locul activitatii de invatare.

4.1. Particularităţi morfologice:

Până la pubertate copilul creşte în greutate aproximativ 10 kg., iar în

înălţime aproximativ 20 cm. Această etapă se încheie mai repede la fete: 10 ani,
decât la băieţi: 12 ani. La această vârstă are loc o creştere accentuată a corpului
şi segmentelor sale ce determină modificări ale proporţiilor dintre cap şi trup.
Sistemul muscular se dezvoltă în special sub aspectul masei sale. Creşte forţa
musculară, viteza şi precizia mişcărilor. Pe fondul intensificării procesului de
osificare se trece treptat şi la dentiţia permanentă. Sistemul nervos: în această
etapă asistăm la creşterea creierului (aprox. 1200 g) şi la organizarea unor căi
functionale noi.

4.2. Particularităţi psihice

Scrisul şi cititul  aduc modificări în planul senzaţiilor, percepţiilor,

reprezentărilor. Se dezvoltă sensibilitatea tactilă a mâinii, auditivă, vizuală.
Creşte vederea la distanţă şi determinarea mai corectă a mărimii. La 8 ani, micul
şcolar poate realiza imaginea vizuală a mişcărilor. Se ameliorează auzul
muzical, copilul recepţionând mai bine structurile melodice. Poate să identifice
şi să clasifice gusturile şi mirosurile. Evoluţie deosebită a chinesteziei mâinii,
dobândeşte o mai bună coordonare motrică generală, dar şi fineţe în mişcările
Amariţi (căs. Masdrag) Cristina – Anul I

degetelor. Spiritul de observaţie devine deliberat, sistematic şi analitic.

Înregistrează o bună percepţie a mărimii şi greutăţii; a spaţiului şi timpului, dar
şi a direcţiei de desfăşurare a mişcării. Reprezentările sporesc în volum.

Pe plan intelectual:

Predomină memoria mecanică, cea involuntară şi cea de scurtă durată. Limbajul

este influenţat de intrarea copilului în şcoală, vocabularul se dublează, progrese
se realizează şi în ceea ce priveşte debitul verbal oral şi cel scris.

Gândirea: la această vârstă se instalează gândirea operatorie concretă.

La 7-8 ani , este capabil numai de conservarea cantităţii, la 9-10 ani apare
capacitatea de conservare a greutăţii, iar pe la 11-12 ani apare capacitatea de
conservare a volumului. Şcolarul mic prezintă o vie curiozitate intelectuală.
Această vârstă este un teren fertil pentru dezvoltarea imaginaţiei. Imginaţia
reproductivă şi cea creatoare. Creşte capacitatea de mobilizare voluntară a
atenţiei, fluctuaţiile ei sunt frecvente. Intrarea în şcoală modifică şi universul
afectiv al copilului. Viaţa emoţională devine mai echilibrată. Se pun bazele
convingerilor morale fundamentale.

4.3.Particularităţi motrice

Se urmăreşte permanent formarea unei ţinute corecte, evitarea instalării

unor deformări ale coloanei vertebrale. Se urmăreşte realizarea unei ţinute
estetice în deplasare (mers, alergare). Se urmăreşte realizarea unei respiraţii
eficiente, coordonate cu acţiunea diferitelor segmente ale corpului; creşterea
capacităţii pulmonare. Se observă progrese în  formarea deprinderilor motrice de
bază, pe fondul acestora însuşindu-se şi celelalte tipuri de deprinderi.

Este perioada când se poate deja acţiona prin mijloace specifice în

dezvoltarea aptitudinilor motrice coordinative în mod special, dar şi asupra celor
condiţionale; indicii de îndemânare, viteza şi rezistenţa aerobă cresc rapid,
asupra mobilităţii trebuie acţionat permanent; exerciţiile de forţă trebuie
executate cu intensitate medie şi submaximală pentru a nu afecta aparatul
locomotor, încă neconsolidat.

5. Motricitatea La Vârsta Tinereţii-Vârsta Mijlocie 25-35 Ani

Această etapă a comportamentului motric al individului a fost mai puţin

studiată, ea face parte din vârstele adulte active. Perioada este influenţată de
debutul individului în activitatea profesională, care pune bazele statutului social
al tânărului. Se pot identifica o serie de abilităţi, capacităţi, al căror progres se
realizează în paralel cu creşterea experienţei profesionale.
Amariţi (căs. Masdrag) Cristina – Anul I

Reuşita în plan profesional  este condiţionată de resursele biologice, motrice ale

individului - capacitate motrică (physical fitness). Aceasta creează o stare de
bine fizică şi psihică, determinând şi creşterea randamentului în muncă.
Continuarea educaţiei fizice la această vârstă duce la următoarele finalităţi:
capacităţi senzorii-perceptive superioare; scheme motorii de bază perfecţionate;
un număr mare de deprinderi şi priceperi motrice; capacitatea mare de
comunicare gestuală, expresivă, estetică; capacitate de practicare independentă a
exerciţiilor fizice; socializare superioară.

6. Motricitatea La Vârsta Adultă 40-65 De Ani

Această perioadă se subdivizează în:

- perioada adultului I: 35-45 ani;

- perioada adultului II : 45-55 ani;

- perioada adultului tardiv: 55-65 ani.

Adulţii cunosc realizarea maximă profesională, armonizarea intereselor,

echilibrarea personalităţii. Educaţia adultului, parte a educaţiei permanente,
contribuie la îmbunătăţirea condiţiei acestuia, inclusiv prin aspectele de
solicitare motrică. Pentru a putea practica eficient exerciţiile fizice la această
vârstă este necesar un control medical realizat în prealabil şi existenţa unui
coordonator al activităţii ce urmează a fi desfăşurate.

Vârsta a treia sau vârsta de peste 65 de ani aduce o serie de schimbări în
viaţa unui individ, fără ca bătrâneţea să fie considerată boală sau disfuncţie, ca
atare. Se vorbeşte, mai corect, despre un sindrom de decondiţionare sau de
declin al performanţelor noastre cu o pondere de 1% anual, începând cu vârsta
de 30-35 de ani. Deficitele funcţionale care constatăm că apar la părinţii şi
bunicii noştri se află în legatură cu o serie de boli cu evoluţie cronică pentru care
consultă medicul mai des, urmează o medicaţie în mod constant, îşi limitează
activitatea şi se internează mai frecvent în spital. Fenomenul de decondiţionare
sau de neutilizare la parametrii fiziologici ai unui organ sau a unei funcţii nu
apare cu ponderea aşteptată la persoanele care beneficiază de antrenament zilnic
la efort fizic şi care au preocupări intelectuale în mod constant.

Pe de altă parte, pierderea performanţelor poate avea la bază, după cum

spuneam, procesele patologice care se acumulează la vârsta a treia din domeniul
cardiovascular, respirator, aparat locomotor, sistemul metabolic, sistemul nervos
şi endocrin.
Amariţi (căs. Masdrag) Cristina – Anul I

Bibliografie:

https://www.rasfoiesc.com/hobby/sport/Caracteristicile-motricitatii-89.php