Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Data……………….
Coordonarile statice, dinamice si perceptiv-motricese manifesta la nivelul tuturor efectorilor sistemului osteomus-
cular.
Schema corporala, sistemul central de comanda si control amotricitatii, structura automatizata, dobandita prin
activitatea motrica (experienta motrica), avand localizarea corticala in homunculus motor.
Ideomotricitatea este reflectarea constienta sau inconstienta a potentialului motric fixat in schema corporala si
care semanifesta concret in sistemul coordonarilor;
inteligenta motrica superioara
Lateralitatea reflecta pe planul motricitatii asimetria functionala a emisferelor cerebrale. Astfel, din punct de
vedere allateralitatii, subiectii se impart in stangaci si dreptaci, ambidecstri.
Rapiditatea miscarilor (inclusiv viteza de reactie) este influentata de particularitatile temperamentale, care
suntconditionate genetic (viteze diferite de propagare a influxului nervos si de traversare a sinapselor).
Componentele psihomotricitatii vizate de catre educatia psihomotrica sunt: schema corporala, lateralitatea, structurarea
spatiala, orientarea temporala.
Schema corporala presupune cunoasterea segmentelor corpului, precum si a anumitor pozitii ale corpului si a posibilelor
miscari ale corpului. De nivelul de dezvoltare al schemei corporale depind celelalte componente ale psihomotricitatii, respectiv
structurarea spatio-temporala si coordonarea oculo-segmentara.
Etapa I
Constientizarea corporala
Cunoasterea posibilitatilor de miscare ale corpului ( motricitatea globala) incepand cu varsta de 2 ½ ani
Dezvoltarea echilibrului static si dinamic
Dezvoltarea motricitatii fine , incepand cu varsta de 3 ani
Cunoasterea segmentelor corpului incepand cu varsta de 2 ½ ani in mediul familial, de la 4 ani in cadrul activitatilor
psihomotrice.
Dupa ce copilul isi cunoaste propriul corp si segmentele acestuia se trece la o etapa superioara in dezvoltarea schemei
corporale.Aceasta etapa presupune valorificarea modalitatilor senzoriale in procesul de cunoastere a mediului.
Etapa a II - a
Orientarea spatio-corporala solicita :
Dezvoltarea modalitatilor senzoriale – pentru sensibilitate auditiva, pentru sensibilitate tactila, pentru sensibilitatea
proprioceptiva.
Invatarea pozitiilor corpului si a segmentelor corpului
Etapa a III-a
Organizarea spatio-corporala, incepand cu varsta de 5 ani, in cadrul activitatilor care vizeaza acest aspect al schemei
corporale, se va urmari realizarea unor obiective cum ar fi: perceperea corecta si reproducerea miscarilor, dezvoltarea
coordonarii segmentare, dezvoltarea echilibrului.
Influentarea lateralitatii, are ca principal obiectiv dezvoltarea ambidextriei, respectiv a capacitatii de a utiliza cu aceiasi
eficienta toate segmentele corpului. Aceasta componenta a psihomotricitatii se va aborda incepand cu varsta de 4 ani, prin
intermediul unor actiuni motrice pentru membrele inferioare, pentru membrele superioare. In acelasi timp se va urmari si
intarirea partii dominante prin exercitii care sa solicite precizie, acuratete, prin solicitarea segmentului indemanatic, in timp
ce segmentul neandemanatic va contribui la eficienta actiunii motrice a celui indemanatic.
Structurarea spatiala implica miscarea copilului in spatiul general, si in spatiul personal. Spatiul general este acel spatiu in
care copilul se misca tinand cont de cei din jurul sau, iar spatiul personal presupune propriile miscari ale copilului asupra
carora copilul isi concentreaza atentia. Incepand cu varsta de 2 ani si jumatate copilul isi va cunoaste spatiul familial,
camera lui,jucariile, dormitorul, bucataria etc.
Includerea copilului in activitatile organizate din cadrul gradinitei il vor solicita in cunoasterea notiunilor spatiale .In cadrul
activitatilor psihomotrice prin utilizarea diferitelor mijloace specifice cum ar fi parcursurile aplicative, sau alte exercitii fizice
ca genuflexiunile sau unele deplasari, copilul va cunoaste notiunile spatiale de sus, jos, sub, peste, pe, printre. De
asemenea structurarea spatiala se va dezvolta pe baza cunosterii orientarii spatiale. Accentul in formarea acestora se va
realiza prin insusirea notiunilor de rand,coloana, cerc, prin jocuri de miscare “Mingea pe pod”, „Mingea pe sub pod,” etc.
Incepand cu varsta de 4 ani, se vor crea conditii de dezvoltare a memoriei spatiale. Prin regasirea locului intr-un spatiu
delimitat, memorare a reperelor intr-un spatiu precizat, exercitii de plasare a obiectelor fata de un partener sau alt reper,
inainte, inapoi, la dreapta, la stanga,sus,jos. De mare importanta va fi si formarea aprecierii vitezei de deplasare a corpului
sau a obiectelor in spatiu. Se vor utiliza exercitii de mers, alergare, cu orpriri, porniri, cu diferite viteze de deplasare, mai
incet, mai repede, si mai repede, ne oprim, pornim, in diferite formatii in coloana, pe perechi,etc.
Organizarea spatiala, va solicita copiilor, capacitatea de a combina diferitele notiuni spatiale si de a le utiliza intr-o anumita
situatie. De asemenea organizarea spatiala presupune si formarea capacitatii de a actiona in grup.
Orientarea temporala Aceasta componenta psihomotrica urmareste realizarea urmatoarelor obiective: dezvoltarea
capacitatii de reproducere a unor ritmuri sau actiuni motrice, dezvoltarea capacitatii de executare a actiunilor motrice
acompaniate de diverse linii melodice.Vor fi recomandate exercitii care sa presupuna asocierea informatiilor auditive cu cele
de natura kinestezica, mai ales in cadrul sarcinilor motrice in care executantii trebuie sa marcheze accentele liniei melodice
prin anumite actiuni motrice: sarituri, variante de pasi, opriri, intoarceri.
Exercitiile destinate dezvoltarii orientarii temporale trebuie desfasurate pe fond muzical, acesta va sustine emotional
activitatea, si va accentua expresivitatea miscarilor. Vor fi recomandate teme muzicale precum „Ploaia,” „Ursul”, „Indienii”
Se poate concluziona ca, desi activitatea psihomotrica, este tot o activitate de educatie-fizica, totusi prin faptul ca ea
vizeaza in mod special dezvoltarea componentelor psihomotricitatii ca obiectiv principal al sau, se poate delimita din acest
punct de vedere, prin aceasta particularitate de activitatea de educatie-fizica la care distingem clar obiectivele temelor
respective.
O caracteristică a mişcărilor constă în faptul că, din fondul deprinderilor, care se dezvoltă intens în perioada preşcolară, se
constituie primele priceperi şi abilităţi motorii manuale. Mâna devine organ de activitate complexă. A doua copilărie sau perioada
preşcolară poate fi împărţită în trei subperioade: aceea a preşcolarului mic (3- 4 ani), a preşcolarului mijlociu (4-5 ani)şi
a preşcolarului mare (5-6 ani).
Important este însă faptul că are loc o foarte intensă dezvoltare a activităţii nervoase superioare, care constituie suportul
funcţional al activităţii conduitei. Se dezvoltă zonele motorii şi cele verbale ale creierului. Muşchii sunt insuficient dezvoltaţi,
îndeosebi cei care pun în mişcare cutia toracică şi coloana vertebrală. Mai întâi se dezvoltă muşchii membrelor, cei lungi mai
rapid decât cei scurţi. Din această cauză, este nevoie de multe exerciţii, mai ales pentru activităţile ce necesită precizie: scris,
desenat, tăiat. În mod concret, după 3 ani copilul urcă şi coboară scările, se urcă şi coboară de pe scaune lăsându-şi greutatea
în picioare, pe care le întinde spre podea, fapt ce presupune, pe lângă o creştere a coordonării mişcărilor şi utilizarea de strategii
motorii mai sigure şi mai eficiente. Viteza în mers creşte, echilibrul este mai sigur la 3-4 ani, atunci când copilul fuge, viteza
creşte chiar dacă situaţiile de cădere sunt încă numeroase.
La 5 ani, încep să devină evidente elementele legate de complicarea şi coordonarea mişcărilor. Totuşi, dezvoltarea mişcărilor
este relativ lentă, precizia lor se tulbură uşor. De exemplu, dacă pe stradă vine o maşină în faţa unui preşcolar de 4- 5 ani, el
este în primejdie de a fi călcat din cauza frământărilor şi nehotărării, care-l fac să o ia când înainte, când înapoi. Sistemul nervos
al copilului nu este destul de dezvoltat. Astfel preşcolarul mijlociu nu este încă pe deplin stăpân pe mişcările sale, nu are
suficient de bogată experienţa mişcărilor. Reflexul de orientare devine mai fin şi mai încărcat experimental. Orizontul de
cunoaştere creşte pe măsură ce se interiorizează, fapt ce face ca un copil de 5 ani să recunoască numeroase amănunte privind
mobilele din casă, poziţia lor şi a uşilor, conţinutul sertarelor. Cunoaşte de asemenea modul de folosire a robinetelor şi chiar
unele reguli legate de economisirea apei şi precauţiile legate de utilizarea lor, cunoaşte drumul spre grădiniţă şi alte amănunte.
La 4-5 ani poate modela din plastilină figuri, poate aranja un scenariu din figurine mici, poate face din hârtie mici jucării, poate
desena sau colora desene simple.
După 5 ani, copilul începe să simtă gustul performanţelor. Este atras de balustrade, căţărări pe garduri, se angajează în jocuri
mai dificile, cum ar fi lovirea mingii spre o anumită direcţie, intră în jocuri în care există strategii de mişcare şi orientare. Progrese
mari au loc şi în direcţia mişcărilor mâinii.Schimbările în dimensiunile corpului şi dezvoltarea sistemului osteo-muscular permit
efectuarea cu mai mare siguranţă a mişcărilor care reclamă coordonarea concomitentă a mai multor muşchi ( mers, fugă, sărituri
). În mediul nostru actual sociocultural, spre sfârşitul preşcolarităţii, cam în jurul vârstei de 5-6 ani, “desenarea” devine o
activitate preferată a preşcolarului. Cum desenul este un produs al activităţii copilului, studiul desenelor infantile ne dezvăluie o
seamă de particularităţi de vârstă ale preşcolarului. Primul lucru care ne izbeşte în studiul acestor desene este impreciziunea
contururilor. În desen, mai ales la începuturile acestei activităţii, preşcolarul are o linie “tremurată”, contururile obiectelor sunt
încă foarte neprecise. La acest fapt contribuie în primul rând slaba dezvoltare a muşchilor mici, care trebuie să asigure
conducerea creionului.De asemenea, preşcolarul întâmpină dificultăţi serioase şi în coordonarea oculomotorie, atât de necesară
efectuării unor mişcări fine şi nuanţate reclamate de executarea unui desen. În privinţa tehnicii de executare, evident,
necunoaşterea perspective dă un aspect specific, primitive obiectelor reprezentate. Preşcolarul desenează mai mult ideea şi nu
caută o reprezentare adecvată a ei. Din acest motiv apar desenele “transparente” unde figurează şi elemente ale realităţii care în
mod normal nu se văd, cum ar fi mâncarea în abdomenul omului sau scările interioare ale casei etc. Echilibrul static începe să
fie mai bun după vârsta de 5 ani şi jumătate. Mecanismele motrice sunt perfectibile şi adesea inedite, deoarece au la bază un
control multilateral, o dinamică a intenţiilor controlată de anumite cerinţe interne şi externe.
În faza micii şcolarităţi se produc noi schimbări în creşterea fizică. Dezvoltarea fizică este evidentă şi prezintă caracteristici
proprii. Deşi toate organele copilului sunt aproape pe deplin formate, totuşi ele se află în creştere continuă. În condiţii educative
corespunzătoare, se dezvoltă mult precizia şi armonia mişcărilor. Copilul devine vioi si sprinten. Forţa musculară şi implicit
puterea lui cresc în mod deosebit. Treptat, copilul simte plăcerea antrenamentului şi a exerciţiului fizic. Dezvoltarea psihomotorie
cuprinde:
Structurileperceptiv-motricespatiale:
• cunoastereaspatiuluiapropiat
• triereasiordonarea
• utilizareanotiunilor rand, coloana, in fata, in spate
• memorareapozitieispatiale
• urmarireaunuitraseu
• orientareacand se schimbareperele
Schema corporala:
• discriminareavizuala a partilorcorpului
• utilizareadiferitelornotiunicorporale
• reproducereaunorpersonaje
Structurileperceptiv-motrice de timp:
• utilizareatermenilor “inainte”, “dupa”, “ieri”, “azi”
• relatareaordinii in care au fostvazuteuneleobiecte
• relatareaordiniicronlogice a gesturilor din viatacotidiana
• percepereanotiunilor de timp: “ora”, “minut”, “azi”, “devreme”, “tarziu”
• asociereaunorfapte cu dimineata, seara, ziua, noaptea
• asociereaunorfapte cu anotimpurile
• utilizareanotiunii “cand” in raspunsurile la intrebari
Schema corporala:
• recunoastereasinumireadiferitelorpozitii ale corpului
• discriminareavizuala a diferitelorpozitiiprezentate in imagini
• asociereadiferitelorobiecte cu diferiteparti ale corpului (manusi-mana, ghete-picioare, etc.)
• reproducereaprindesen a diferitelorpozitii
• orientarea in spatiu cu punct de repersi cu alternareareperelor
• recunoastereadreaptasistangapecorpulpropriu (mana, piciorul, ochiul, urechea)
Structurileperceptiv-motricespatiale:
• realizareauneiorientari date in spatiu
• achizitiasensuluigrafic
• pozitiaordinala (primul, al doilea)
• plasareasiorientareaobiectelor
• reproducereaunormodele
Structurileperceptiv-motrice de timp:
• memorareaordinii
• sesizareaordiniicronologice
• ordonareadupa o ordine data
• folosireatermenilor “maicurand”, “maitarziu”
• ordineazilelor
• ordineaanotimpurilor
• recunoastereaunorgesturispecificediminetiisauserii
• reproducereaunuiritmgrafic
Apare o maturizareintensasistructurareacomplexa a personalitati. Se dezvoltaparteafaciala a craniului, danturapermanenta,
oaselemici ale mainiisimaturizareasexuala.
Structurileperceptiv-motricespatiale:
• executarea de miscari la comandaverbala ex: manadreapta la ochiulstang
Structurileperceptiv-motrice de timp:
• citireaceasului
Sarcina de lucru: Oferiți 3 exemple de activități didactice cu preșcolarii potrivite pentru formarea unor
abilități fizice
OBIECTIVE GENERALE:
1. JOCURI SIMBOLICE
a) Jocuri de manipulare şi jocuri imitative
-„Vino, păpuşico (ursuleţule ,căluţule, pisicuţo etc.) la mine”
-„Încărcăm camionul”
-„Conducem maşina”
-„Suntem şoferi”
-„Facem plăcinţele ( cornuleţe, grisine, gogoşi etc.) pentru păpuşi şi le coacem la cuptor”
-„De-a doctorul”
-„De-a constructorii”
2. JOCURI ONOMATOPEICE
-„Gâştele şi vulpea”
-„Bate vântul”
3. JOCURI DE MIŞCARE
-„Puişorii zboară”
-„Loveşte popicul”
-„Prindem fluturi”
-„Balerini şi balerine”
-„Jocuri cu mingea”
4. JOCURI SENZORIALE
-„Ghiceşte ce ai gustat!”
5. JOCURI INTELECTUALE
a) Jocuri de stimulare a comunicării orale
-„Spune păpuşii cum te cheamă”
-„Cântecul greieraşului”
-„Cocoşul şi găina”
-„Ursul în pădure”
-„Cucul”
-„Bate vântul”
-„Alergaţi la ursuleţ”
-„Multe – puţine”
-„Mergem la cumpărături”
-„De-a musafirii”
-„Aşează imaginea la locul potrivit”
-„Săculeţul cu surprize”
-„Când se întâmplă?”
-„La plimbare”
-„Ursul doarme”
-„Batistuţa”
-„Iepuraşul Ţup”
-„Piticii şi aricii”
-„Trenuleţul”
-„La pădure”
-„Albiniţa mea”
-„Fluturaşul”
6. OCUPAŢII LUDICE
-„Să facem ordine la jucării”
Obiectivele pedagogice sunt centrate pe practicarea de către preşcolarii mici a jocurilor simbolice
primare, respsctiv a jocului de manipulare şi a jocului imitativ, pe dezvoltarea sensibilităţii tactil-
kinestezice, vizuale, auditive şi gustativ-olfactive, pe cunoaşterea materialelor-jucării, pe îmbogăţirea şi
activizarea vocabularului şi pe socializarea lor treptată în atmosfera de joc.
BIBLIOGRAFIE
- Jocul logico-matematic în grădiniță- Lucrare de licență- Găvozdea ( Goga) Luminița- Sibiu, 2012