Platforma - SC - Antr.anul II

CAPITOLUL IV
PROCESUL DE PERFECŢIONARE ÎN FOTBAL

(VÂRSTA 14-18 ANI)
4.1. PARTICULARITĂŢILE ADOLESCENŢEI
A. Motricitatea in perioada adolescenţei
Această perioadă, pe care unii autori (U. Şchiopu) o împart în 3

subetape-preadolescenţa (14-16 ani), adolescenţa propriu-zisă (16-18 ani),
adolescenţa prelungită (18-25 ani), este legată de dobândirea statutului de
adult şi este caracterizată de intensa dezvoltare a personalităţii, toate acestea
în contextul ieşirii treptate de sub tutela familiei şi a şcolii.
Instruirea rămâne importantă pentru majoritatea tinerilor, dar ea se
nuanţează în funcţie de interesele personale, de curiozitatea individuală.
Procesul de intelectualizare se adânceşte pe fondul aspiraţiei spre
independenţa spirituală şi culturală.
Adolescentul îşi modifică percepţia de sine, inclusiv schema
corporală, ca expresie a propriei identităţi. Maturizarea biologică, intelectuală
şi morală se resimt progresiv în conduita afişată, căutarea de sine fiind
substituiă prin afirmarea de sine (U. Şchiopu). Imaginea corporală, situată
periferic în copilărie, capătă consistenţă, polarizând atenţia tânărului, care
caută constant să-şi îmbunătăţească (ajusteze) această imagine.
În plan somatic, rapidelor transformări, din etapa pubertară, le iau
locul procese mai lente, caracterizate de reducerea creşterii în înălţime (în
special la fete) şi de creşteri ale perimetrelor şi diametrelor segmentare.
Din punct de vedere funcţional, structurile de coordonare ale
sistemului neuro-endocrin se maturizează, fapt semnificativ în echilibrarea
efectuării actelor şi acţiunilor motrice şi în reglarea superioară a acestora.
Reacţiile mimice, gestuale, se controlează voluntar din ce în ce mai bine,
capacitatea de stăpânire a acestora devenind activă.
Răspunsurile motrice devin complexe şi nuanţate pe fondul
dezvoltării abilităţilor de a sesiza elementele semnificative pentru o conduită
motrică eficientă.
Adolescentul îşi evaluează şansele de reuşită şi face predicţii
plauzibile în ceea ce priveşte performanţele motrice proprii.
1
În ceea ce priveşte calităţile motrice, acestea progresează (în special
la băieţi), deşi în şcoli se lucrează destul de puţin pentru acest obiectiv.
Premisele favorabile dezvoltării vitezei, forţei, rezistenţei sunt insuficient
exploatate.
Deprinderile şi priceperile motrice consolidate în perioadele
anterioare trebuie perfecţionate, căutându-se să acopere cât mai bine aria
activităţilor motrice existente (educaţionale, competiţionale, de timp liber,
de expresie corporală, etc.).
Motricitatea, cu toate componentele sale, îmbogăţeşte patrimoniul
biologic şi psihologic al adolescentului printr-o acţiune sistematică.
Exerciţiul fizic, ca instrument principal, este stimul biologic care prin
cumulare asigură dezvoltarea morfologico-funcţională armonioasă, educarea
echilibrată a calităţilor motrice, precum şi însuşirea deprinderilor şi
priceperilor motrice (de bază, utilitar-aplicative, specifice ramurilor de
sport, de expresie, etc.). La acest nivel, motricitatea nu se rezumă doar la
programa şcolară pentru ciclul liceal, ci reprezintă o modalitate complexă de
adaptare la situaţii diverse, de stăpânire a propriului corp, procesare a
informaţiilor, construire a anumitor raţionamente şi utilizare a diferitelor
forme de exprimare; învăţarea fiecărei mişcări este în fond un „demers
experimental”, resimţit corporal.
După Funke, 1983, experienţa corporală are cel puţin trei
dimensiuni: percepţia propriului corp şi a ceea ce se întâmplă în organism
(1); acumularea de experienţă prin acţiune motrică, corporală (2); utilizarea
corpului pentru propria examinare, pentru a crea o imagine sau o stare (3).
Astfel, putem sublinia încă o dată necesitatea armoniei sistemului în care,
printr-un „efect de oglindă”, sfera somatică o influenţează pe cea spirituală,
conferind „întregului” premise favorabile de adaptare la rigorile viitorului.
În finalul acestei perioade (18 ani) se incheie (pentru majoritatea
tinerilor) acţiunea formativ-educaţională, exercitată de şcoală în sistem, cu
dimensiunile sale motrică, cognitivă şi afectivă.
2
B. Particularitati fiziologice caracteristice
adolescentei
Denumită şi a doua fază a pubertăţii, adolescenţa începe la fete la

14-15 ani şi durează până la 17-18 ani, iar la băieţi este cuprinsă între 14-15
ani şi 18-19 ani. Ea reprezintă finalul procesului de creştere.
Musculatura bine reprezentată, acompaniată de o bună coordonare
neuromotorie şi o capacitate crescută de învăţare, asimilare şi fixare,
constituie baze ale ameliorării capacităţii de performanţă la această vârstă.
Această fază este o a doua etapă (după cel de-al doilea stadiu şcolar) de
ameliorare a performanţei motrice, când accentul se poate pune pe volum şi
intensitate. Acest lucru este dictat şi de stabilizarea secreţiilor hormonale şi,
în principal, a axului hipotalamo-hipofizar implicat în eficienţa reglărilor
corespunzătoare.
Adolescenţa este perioada de perfecţionare a tehnicii şi de dobândire
a tuturor calităţilor fizice, specifice unei discipline sportive. Echilibrul
proporţiilor corpului, atingerea nivelului de la adult a parametrilor biologici
şi funcţionali, stabilitatea psihică şi nivelul intelectual, fac ca această etapă
să fie considerată „a doua vârstă de aur a învăţării”.
C. Paricularitati psihice ale adolescentei
În adolescenţă, erotizarea senzorială continuă şi apare în plus o

intelectualizare a acestei dimensiuni. Se stabilizează câmpul vizual şi
cromatic, individul dobândind o capacitae suplimentară în a denumi culorile.
La fete apare şi o acuitate odorifică specifică. Interesul pentru activitatea
şcolară este fluctuant, nu de puţine ori apărând perioade când aceasta i se pare
anostă, devitalizantă şi, în compensaţie, se activează deschiderea sa culturală.
Pe plan intelectual, în adolescenţă, specific este stadiul operaţiilor
formale care, în opinia lui Piaget, semnifică punctul terminus în evoluţia
gândirii şi inteligenţei. Apare un nou tip de gândire: logic, dialectic, cauzal.
Altfel spus, gândirea individului evadează din perimetrul lui „aici şi acum”,
dominând cu pertinenţă şi dezinvoltură probleme complexe, ipotetice şi, în
general, lumea abstracţiunilor. De asemenea, în această perioadă se
dobândesc câteva abilităţi noi:
3
a) distincţia dintre real şi posibil;
b) utilizarea de simboluri secundare (adică acelea care pot
desemna alte simboluri);
c) coordonarea unor variabile multiple.
Tipul de memorie caracteristic acestei perioade este cel de lungă

durată, iar în adolescenţa prelungită, atât memoria de lungă durată, cât şi cea
de scurtă durată.
Limbajul prezintă următoarele caracteristici:
debitul verbal continuă să crească, atât cel oral (200

cuvinte/minut), cât şi cel scris (14-20 cuvinte/minut);
apare limbajul literar, dar, în acelaşi timp, se cristalizează şi un
anumit stil personal de exprimare;
vocabularul continuă să se nuanţeze, fiind prezente şi
numeroase expresii tehnice;
se consolidează corectitudinea gramaticală a limbii materne;
se stabilizează caracteristicile scrisului şi ale semnăturii;
apare plăcerea discuţiilor în contradictoriu;
apare o deschidere spre limbile străine, fenomen îmbucurător
dacă avem în vedere că, la această vârstă, există şi o abilitate
deosebită în această direcţie.
Viaţa afectivă se nuanţează şi ea în perioada adolescenţei.

Emotivitatea devine mai echilibrată. Pe fondul acestei deschideri faţă de bine
şi frumos, apar sentimente superioare (intelectuale, estetice, morale). Cât
priveşte raporturile cu familia, asperităţile se estompează şi armonia se
restabileşte. Faţă de sexul opus apare o deschidere particulară, adolescenţa
fiind cotată drept vârsta celor mai frenetice iubiri. În alegerea partenerului,
modul cum individul se raportează la imaginile parentale nu trebuie deloc
minimalizat, deoarece, în caz de respingere al acestora, mecanismul alegerii
va funcţiona după criterii antinomice sau aleatoare.
Referitor la motivaţie, în această perioadă, este prezent întregul set
de trebuinţe, critice fiind trebuinţele sinelui (de cunoaştere şi estetice).
Luând în considerare raportul dintre motivaţie şi parghia recompensă-
pedeapsă, s-a constatât că succesul şi recompensa sunt mai stimulative decât
insuccesul şi pedeapsa. Aceasta din urmă e mai fertilă ca indiferenţa. Nu se
pedepseşte un esec pentru că accentuează sentimentul de insecuritate. În
4
pubertate (şi în adolescenţă), dacă pedeapsa este supradimensionată apare
revolta, dacă e subdimensionată, apare culpabilitatea. Pentru elevii slabi se
recomandă (este mai stimulativă) încurajarea, iar pentru cei buni reprosul
discret.
4.2. MODELUL DE JOC
Astăzi, fotbalul se perfecţionează continuu, echipele devenind

maşinării bine puse la punct, în care vedetă este echipa bine pregătită,
caracterizându-se prin:
 pendulări pe ambele laturi ale terenului, participarea la construcţie

şi finalizarea întregii echipe;
 specificul efortului care-i atrage pe toţi jucătorii, atât în atac cât şi
în apărare;
 mentalitatea deosebită în pregătire pentru a face faţă cerinţelor
competiţionale.
Caracteristicile principale ale modelului de joc (14-18 ani)
 Conştientizarea jocului prin informare permanentă în teren –

acţionare eficientă în funcţie de: poziţia mingii, coechipierilor,
zona de teren;
 Activizarea tuturor zonelor din teren, în atac şi apărare –
lărgime, adâncime, prin realizarea eforturilor susţinute pe traseele
impuse de organizarea jocului, inclusiv prin preluări temporare de
sarcini şi supliniri, în cadrul grupurilor funcţionale (combinaţii);
 Folosirea tempoului ca armă tactică:
tempou susţinut pe perioadele prestabilite – recuperare, construcţie,

finalizare;
tempou susţinut la recuperarea mingii şi la apariţia unui culoar în
apărarea adversă.
 Păstrarea mingii prin grupurile de jucători din apropierea ei cât şi

prin cele de la distanţă ( 20-25 m), circulaţia mingii bazându-se pe
frecvente schimbări de direcţie, inclusiv înapoi, prin folosirea
5
zonelor libere şi a culoarelor pentru a ajunge cât mai repede în
faţa porţii adverse şi de a înscrie goluri;
 Creşterea timpului efectiv de joc prin:
evitarea trimiterii mingii în mod intenţionat în aut;

scurtarea timpului de repunere a mingii în joc;
consolidarea tehnicii de lovire a mingii, în condiţiile presiunii
adversarului în spaţiile aglomerate proprii, şi a stăpânirii de sine, în
acţiunile de apărare;
reducerea numărului de faulturi;
precizie în trasul la poartă;
creşterea numărului acţiunilor de joc prin – evitarea preluărilor,
evitarea conducerii mingii nejustificată tactic, scăderea numărului de
acţiuni individuale în detrimentul celor colective;
trecerea rapidă de mijlocul terenului printr-o circulaţie rapidă de
minge şi de jucători, direcţia paselor în adâncime, angajament total al
jucătorilor din linia de atac, prin demarcarea eficientă şi continuă;
consolidarea acţiunilor şi execuţiilor în condiţii de adversitate,
dezechilibru, criză de spaţiu şi timp, executate în viteză – surprinderea
adversarului nepregătit - trasul la poartă la apariţia culoarului, trasul la
poartă fără preluare;
transmiterea pasei pe poziţii viitoare;
adaptarea execuţiilor şi acţiunilor de joc la diferitele condiţii:
apărare aglomerată, starea terenului ud sau îngheţat, cu zăpadă
(tactică specială, tehnică adaptată, crampoane corespunzătoare),
adaptarea la condiţiile atmosferice: căldură, frig, ploaie, ceaţă
(antrenament în astfel de condiţii).
În atac:
 anticiparea fazei de apărare;

 activizarea fundaşilor centrali, în crearea superiorităţii numerice la
construcţie, chiar din jumătatea proprie;
 sincronizarea mişcării jucătorilor: schimb de locuri, interferenţe
între jucătorii din diferite linii, pătrunderi pe culoare, rămâneri pe
zone libere pentru acoperirea raţională a terenului, atât în zona de
circulaţie a mingii cât şi pe zonele depărtate;
6
 folosirea schimbului de tempou, în toate zonele, în funcţie de fază
(zonă liberă), şi accelerarea în cea de finalizare;
 folosirea combinaţiilor, 2-3 variante la fazele fixe.
În apărare
 anticiparea fazei de atac;
 marcajul permanent în zona de circulaţie a mingii, efort colectiv
(pressing) astfel ca adversarul să nu poată schimba direcţia de atac
şi să recupereze mingea;
 asigurarea în permanenţă a superiorităţii numerice în jumătatea
proprie, în zona de circulaţie a mingii, fie prin folosirea unui
fundaş, fie prin aducerea unui atacant în zona de mijloc;
 jocul fără minge, schimbarea rapidă şi simultană a plasamentului
din atac în apărare, închiderea pătrunderilor adversarilor spre
poarta proprie, marcaj, urmărirea până la recuperarea mingii, sau
terminarea fazei, suplinire temporară.
Chiar dacă unele dintre componentele amintite aici, nu-şi vor găsi
aplicarea în condiţii optime şi cu eficienţă spre folosul echipei de juniori A,
preocuparea antrenorilor, mai nou, a educatorilor de la acest nivel, trebuie
să fie mai responsabilă şi permanentă, în cunoaşterea şi dobândirea lor, strict
necesară în acest „laborator” al performanţei 14-18 ani. Juniorii, la
terminarea acestui ultim stadiu, trebuie să-şi fi dobândit majoritatea
cunoştinţelor asupra unor secvenţe tactice din jocul modern al seniorilor.
Numai în acest fel, se va produce integrarea juniorilor selecţionaţi în
echipele de seniori fără respingeri, într-o perioadă scurtă şi cu eficienţă, spre
satisfacerea celor patru entităţi: jucătorul, antrenorul, clubul, echipa care l-a
adoptat.
Mâine, fotbalul va deveni asemănător handbalului, baschetului,
hocheiului, în care efortul se va ridica la cote deosebite, iar orice jucător în
posesia mingii va deveni conducător de joc prin universalizarea sarcinilor pe
posturi şi se va pune accent pe dinamismul sistemului clasic „4 – 4 – 2”.
4.3. MODELUL FINAL AL JUNIORULUI (18-19ANI)
Pregătire fizică:
- stare de sănătate: foarte bună, cu vizita medicală la zi;
7
- dezvoltare fizică: armonioasă şi proporţională, cu talie peste medie
şi robusteţe apropiată sau identică cu cea a jucătorului adult;
- calităţi motrice de bază şi combinate: dezvoltate la cel mai înalt
nivel.
Pregătire tehnico-tactică:
să aibă însuşite mecanismele de bază ale tuturor procedeelor tehnice

şi a acţiunilor tactice individuale şi colective pentru atac şi apărare în
condiţii de adversitate.
Pregătire teoretică:
cunoaşterea perfectă a regulamentului:

informaţii referitoare la evenimentele şi noutăţile fotbalistice interne
şi internaţionale.
Pregătire psihică:
demonstrarea cu ocazia selecţiei a nivelului pregătirii psihologice,

din punct de vedere intelectual, al sferelor afective şi volitive şi a
conturului personalităţii ca viitor fotbalist şi cetăţean.
Fundaşii laterali
În apărare:
întâmpinarea, tatonarea şi deposedarea de minge a adversarului

direct sau intercepţie;
marcajul adversarului ce acţionează în zona sa, strict sau la
supraveghere, deblocarea coechipierilor;
revenirea în caz de depăşire;
blocarea adversarului ce trage la poartă;
schimbarea sarcinii cu coechipierii alăturaţi în cazul depăşirilor;
bun joc aerian.
În atac:
8
întâmpinarea, preluarea în viteză pe direcţia de atac sau pe zona
liberă şi transmiterea mingii;
scurtarea timpului dintre preluare şi execuţie;
conducerea mingii în viteză, terminată cu tras la poartă, centrare
şutată peste apărare sau înapoi;
revenire pe zona de bază;
aruncarea mingii de la margine, lung, rapid şi precis;
intrarea oblică la construcţie şi chiar finalizare;
capacitatea de a executa lovituri de colţ.
Acţiunile fundaşilor laterali au loc pe culoarele de pe margine dar nu

numai, pe fondul unui joc colectiv bun, pot apărea la construcţie şi pe oblic
în terenul advers.
Dezvoltarea relaţiei de colaborare cu portarul, mijlocaşul central,
mijlocaşul lateral şi adversitate în principal 1x1, 1x2 pe zonele laterale.
Funcţiile secundare în apărare:
funcţia centrală în apărare;

jucător de margine în atac.
Fundaşii centrali
În apărare:
 se va urmări perfecţionarea aceloraşi elemente ca la fundaşii

laterali dar cu acţionare pe zona centrală;
 calitatea marcajului, jocului cu capul şi deposedarea au o
importanţă deosebită;
 sunt capabili să joace în zonă, să execute marcaj strict şi
intercepţie în zonele laterale.
În atac:
 să aibă siguranţă în posesie şi transmitere simplă;

 să aibă siguranţă în lansări, deschideri, pentru a declanşa
contraatacuri directe;
 apariţii pe fondul unui joc colectiv direct la finalizare.
9
Dezvoltă relaţii de colaborare cu fundaşii laterali, mijlocaşii şi
jucătorii avansaţi pe zonele laterale, şi de adversitate 1x1, 1x2, şi colectivă
în inferioritate, egalitate sau superioritate numerică.
Sarcini secundare:
 dublaj pe zonele laterale sau chiar centrale;
 mijlocaş prin desprindere de lângă adversarul direct cu
participare la construcţie şi mai ales la finalizare (în sistemul cu
doi fundaşi centrali apare ca strictă necesitate polivalenţa celui
de al doilea fundaş central).
Mijlocaşul (fundaşul) de acoperire
Este un jucător foarte greu de format, deoarece necesită calităţi

fizice, tehnico-tactice şi psihice deosebite. Acest post este de mare
responsabilitate şi de decizie, iar în ceea ce priveşte sarcinile, viitorului
fotbalist, tinde către apropierea lui de blocul funcţional cu tendinţa de joc
„strâns” în care valoarea lui înseamnă decizia întregii echipe.
Mijlocaşii
În apărare:
 tatonare activă pentru a câştiga timp necesar organizării echipei

în apărare;
 dublajul jucătorilor din linia I când aceştia fac pressing;
 recuperarea mingii prin marcaj la intercepţie.
Dacă acţionează pe zona centrală:
 închiderea spaţiilor şi culoarelor, blocarea acţiunilor frontale;

 schimbarea de sarcini cu ceilalţi mijlocaşi sau chiar cu jucătorii
din alte compartimente;
 calităţi deosebite (jocul cu capul mai ales la mijocaşul central
defensiv, deposedare, plasament şi anticiparea jocului);
 capacitate de efort deosebită.
În atac în zona de construcţie:
10
asigurarea circulaţiei rapide a mingii prin:
 demarcări pe zone libere;

 crearea de superioritate numerică;
 un-doi-uri;
 un-doi pentru al treilea;
 schimbarea direcţiei de joc;
 desface jocul pe margini;
 preluări în viteză pe direcţia de atac;
 schimbarea tempoului de joc.
Valoarea lor este apreciată şi de eficienţa unor acţiuni individuale în
zona careului de 16 m terminate cu finalizări.
Circulaţia mingii şi deplasările jucătorilor la mijlocul terenului au
drept scop:
 dezechilibrarea echipei adverse;
 eliminarea superiorităţii numerice;
 crearea superiorităţii numerice;
 crearea de situaţii clare de finalizare.
Valoarea mijlocaşilor este determinată de:
 calitatea demarcărilor jucătorilor din linia I (în special cele
simultane în viteză) pentru:
crearea de spaţii libere;
crearea de breşe în efectuarea marcajului;
 în situaţia blocării acţiunii reclamate de viteza scăzută de joc,
se recomandă:
schimbarea direcţiei de joc;
aducerea unui jucător din linia a III-a pentru a crea superioritate.
În atac în zona de finalizare:
1. Acţiuni fără minge:
demarcări rapide pe zone libere pentru susţinerea jucătorului cu

minge inclusiv la aruncarea de la margine;
11
intercalarea în linia I, prin pătrunderi în viteză, revenire pe zona de
bază;
schimb de locuri cu alţi jucători;
rămânerea pe zone mai restrânse pentru schimbarea direcţiei de
atac.
2. Acţiuni cu mingea:
un-doi;
un-doi pentru al 3-lea;
finalizări din linia a II-a;
preluări în viteză la finalizare;
executarea loviturilor libere, 11m, 16m, 20m.
Mijlocaşii dezvoltă relaţii de joc de colaborare cu toţi coechipierii şi
de adversitate 1x1, 1x2, 2x3.
Sarcini secundare:
orice sarcină din prima linie, în atac;
fundaş în apărare.
Atacanţii
Fotbaliştii cei mai greu de format, care se „nasc” pentru a marca şi
care prin statutul de „om de gol” aduc spectacolul şi spectatorii în delir.
În apărare:
exercitarea presingului asupra apărătorilor:
 pe unghiuri închise, oferind soluţii limitate de continuare a fazei
de joc;
 din spate, obligând adversarii la criza de spaţiu, orice recuperare
aproape de poarta adversă reprezintând o finalizare mai rapidă;
 pot contribui la recuperarea mingii prin constrângerea
jucătorului în posesie până la îngustarea spaţiilor;
 se retrag la faze fixe, chiar în propriul careu cu adversari direcţi.
În atac:
Acţiuni de pregătire a finalizărilor:
12
 schimbarea plasamentului, demarcarea pe toată lăţimea
terenului;
 demarcări individuale sau simultane cu scopul de a facilita
circulaţia mingii fără a bloca acţiunea;
 pătrunderi pe culoare, precedate de schimbări de direcţii pentru
primirea mingii;
Acţiuni de finalizare:
 acţiuni pe zona centrală:
 tras la poartă din prima situaţie;
 pase prin deviere;
 ieşire în intâmpinare, preluare.
 pe direcţia de atac cu depăşire şi:
 tras la poartă + urmărire;
 un-doi + tras la poartă + urmărire;
 dribling + tras la poartă + urmărire;
 lansarea unui coechipier + susţinere + tras la poartă +
urmărire;
Pe zonele laterale:
 conducerea mingii în viteză, cu variaţii de tempou, intercalate cu
un-doi, dribling sau urmată de :
 tras la poartă + urmărire;
 centrare + urmărire;
 pas înapoi;
Atenţie !!!
Foarte important de perfecţionat în cadrul antrenamentului
individual preluarea şi protejarea în situaţia 1x1 pe spaţii diferite în zone
diferite.
Specifice sunt acţiunile explozive pe spaţiu aglomerat în criză de
timp, în condiţii de dezechilibru;
 acţiunile se vor perfecţiona prin folosirea în principal a:
 paselor prin deviere;

 jocului direct;
 trasului la poartă.
O atenţie deosebită se va acorda aşezării jucătorilor, pentru a avea în

permanenţă două linii de finalizare sau de pregătire;
Pe lângă aceste calităţi pur fotbalistice, jucătorii de finalizare,
atacanţii şi mijlocaşii trebuie să-i obişnuim cu:
13
responsabilitatea acţiunilor;
curaj lafinalizare;
pregătirea psihică pentru gol, dar şi pentru ratare;
tehnica adaptată la situaţiile ivite.
În acest sens, dinamica va urmări în permanenţă intercalările dintre

jucătorii din linia I şi a II-a şi eşalonarea în adâncime a atacului. Se va
urmări şi creearea de deprinderi de acţiune pe mai multe zone.
Portarul
Trebuie să aibă calităţi tehnico-tactice de atac-apărare, coordonare
specifică foarte bună constând din:
 priză la balon;
 de pe loc;
 din săritură;
 din deplasare.
 plonjon + priză;
 boxarea mingii;
 ieşire:
 din poartă (centrări);
 blocaj.
 repunerea mingii în joc, rapid şi precis atât cu mâna cât şi cu
piciorul;
 să închidă cât mai corect unghiurile de şut ale adversarilor printr-o
bună poziţie în spaţiul din poartă şi în afara porţii;
 să se plaseze corect la loviturile libere directe şi indirecte, să-şi facă
corect zidul, dintr-un număr corespunzător de jucători;
 să ştie să iasă pe centrările înalte prin aprecierea distanţelor (fără a
intra sub centrări);
 să dea indicaţii precise, oportune şi rapide, coechipierilor;
 să joace rolul liberoului dacă faza i-o cere.
4.4. OBIECTIVE
14
Obiective de pregătire
Continuarea pregătirii fizice generale şi multilaterale, atingerea

unor indici superiori de manifestare a calităţilor motrice;
Atingerea unor indici superiori de manifestare a calităţilor
motrice combinate VxF, FxR, VxCxTh, RxV;
Consolidarea execuţiilor tehnice şi a acţiunilor tactice specifice
posturilor şi zonelor de acţiune, capacitatea de realizare cu
eficienţă sporită a lor în atac şi apărare;
Consolidarea în şi prin joc a structurilor tehnico-tactice proprii
fiecărei echipe, atât în atac cât şi în apărare;
Individualizarea pregătirii;
Definitivarea selecţiei.
Obiective de performanţă
Formarea de jucători cu indici superiori de manifestare a
calităţilor motrice, corespunzător modelului de joc
internaţional;
Promovarea a 1-2 jucători la echipa naţională de juniori şi mai
departe la echipele divizionare;
Clasarea pe primul loc în grupa în care activează, participarea şi
ocuparea locului 1-3 la turneele finale.
4.5. SELECŢIA FINALĂ (STADIUL III)

În comparaţie cu selecţia primară şi chiar cu cea secundară, în care
principalele criterii se refereau la starea de sănătate, dezvoltarea morfo-
funcţională cu mare pondere ereditară (viteză, explozie, detentă,
coordonare), selecţia finală reclamă o altă orientare a acestor criterii.
Acum, eşantionul din care se face alegerea este format din jucători
consacraţi, cei mai buni la vârsta lor, cu experienţă competiţională, de data
aceasta primând calităţile neuro-psihice, cele care pot asigura unui jucător
valoarea din punct de vedere fizic, tehnic, tactic şi aspiraţia către marea
performanţă.
Acest stadiu de selecţie se caracterizează prin:
creşterea numărului de antrenamente individualizate pe
săptămână;
15
creşterea numărului de jocuri oficiale (juniori A,B, tineret
speranţe) pe an competiţional;
solicitarea crescută la efort psihic şi fizic;
consolidarea tuturor cunoştinţelor şi deprinderilor pe
componentele antrenamentului, cu accent pe latura psihologică
a acestora.
Vom fi cu toţii de acord, că stadiul III de pregătire şi ultimul al

eşantionului de juniori trebuie să reprezinte „laboratorul” care să furnizeze
cât mai multe elemente talentate şi de excepţie pentrul Lotul naţional de
juniori dar şi pentru echipele de divizie.
Abordând această vârstă 14-18 ani, mai ales din punct de vedere
psiho-social, respectiv adolescenţa, ea reprezintă perioada cea mai
complexă, precedând tinereţea, etapă a dezvoltării personalităţii umane.
Adolescenţa juvenilă se caracterizează prin:
dezvoltarea conştiinţei de sine;

afirmarea propriei personalităţi;
integrarea treptată în valorile vieţii.
În această perioadă, atât dezvoltarea intelectuală, cât şi cea afectivă,

motivaţia şi interesele se întrepătrund în originalitatea personalităţii
adolescentului. Pe plan intelectual, adolescentul a atins un bun nivel al
cunoaşterii realităţii, funcţiile de percepţie şi prelucrare a informaţiei fiind
bine dezvoltate şi sprijinindu-se atât pe o bună capacitate de mobilizare a
atenţiei, pe o bună rezistenţă la eforturile intelectuale, cât şi prin prezenţa unor
interese cognitive. Gândirea care a dobândit nivelul abstractizării este critică,
înclinată spre problematizare. Formarea conştiinţei de sine este un proces
îndelungat, care începe cu schiţarea schemei corporale, din prima copilărie şi
se încheie, în adolescenţă, când cuprinde atât raportarea individului la sine,
cât şi a acestuia la ceilalţi, nu nunai într-un anumit moment, într-o ipostază
izolată, ci în dinamica vieţii şcolare, sportive şi sociale.
Comparaţia cu alţii, aprecierile, analizele critice, mai ales, ale
acţiunilor şi rezultatul lor, conduc la formarea unei imagini despre sine, pe
care însuşi adolescentul urmăreşte să o transforme după un model ales de el.
Adolescentului îi place să fie lăudat, apreciat, remarcat, el acordă atenţie
înfăţişării exterioare şi de cele mai multe ori conştiinţa de sine, amorul
propriu, îl fac să se autocontemple şi să se supraevalueze. Sentimentele
adolescentului sunt puternice, în mare măsură interiorizate şi exclusive.
16
Ele sunt mai mult conştientizate, deşi stau sub influenţa imaginaţiei.
Setea de cunoaştere, curiozitatea pentru ce este nou, şi înclinaţia pentru ceea
ce este deosebit şi spectaculos ca şi dinamismul afectiv şi comportamentul
fac din adolescent un receptor foarte reactiv şi versatil.
Iată cum ar trebui să arate o psihogramă a jucătorului de fotbal în
devenire.
Aptitudini psihomotrice:
coordonarea generală;
coordonarea vizual-motorie;
reactivitate (timp de reacţie la stimuli în situaţii simple sau
complexe);
sensibilitatea kinestezică;
precizie şi eficienţă în actul psiho motor, echilibrul dinamic.
Aptitudini psihointelectuale:
calităţi ale atenţiei (concentrare, stabilitate, volum);

memorie;
procese perceptive şi reprezentare spaţială;
spirit de observaţie;
capacitate de înţelegere;
gândire logică, tehnico-tactică, capacitate imaginativă.
Cerinţe pentru sfera emoţională şi voliţională:
rezistenţă la stresul generat de factorii de ambianţă;

rezistenţă la tensiune emoţională, stabilitate psihică;
capacitate de autocontrol;
receptivitate faţă de sarcini, echilibru comportamental;
perseverenţă în acţiuni, combativitate.
Nivel de cunoştinţe:
de cultură generală;
de specialitate;
specifice activităţii de soluţionare a sarcinilor în echipă.
De aceea, o activitate şi, poate chiar cea mai importantă în domeniul

sportului de performanţă pe care trebuie să o îndeplinească antrenorul de
17
fotbal, mai nou educatorul, este cea de psiholog. Cunoştinţele de
specialitate, experienţa ca jucător, vor fi lipsite de valoare dacă antrenorul
nu reuşeşte să-şi motiveze astfel jucătorii, încât aceştia să-şi poată etala
optim capacitatea de performanţă pe parcusul competiţiei. Aşadar, dacă le
cerem lor seriozitate, noi trebuie să dăm dovadă de mult profesionalism în
pregătirea lor, pentru că aşa cum am văzut ei înţeleg foarte bine fenomenul
fotbalistic, nu ne rămâne decât să ştim bine să-i motivăm. Puţinele
cunoştinţe teoretice, lipsa informaţiilor face ca pregătirea jocurilor precum şi
analiza lor să lase mult de dorit la vârsta lor.
Perioada cea mai importantă pentru dobândirea unei bune pregătiri,
nu numai atletice, la vârsta de 14-18 ani, un antrenament bine dozat şi bine
coordonat la aceste vârste, conduce la amelorarea lentă a perfomanţei.
Această nouă etapă, adolescenţa fotbalistică, poate fi caracterizată ca o
etapă de schimbare a proprietăţilor corporale de perfecţionare funcţională.
Avem toate premisele fizice şi psihice pentru ca prin pregătire să ne apropiem
de modelul jucătorului senior. Este acum important să întărim articulaţiile şi
muşchii, să dezvoltăm elasticitatea precum şi forţa membrelor inferioare.
Agresivitate Autocontrol Perseverenţă

Pregătire Combativitate Maturitate Ambiţie
fizică emoţională
Pregătire
tehnică
JUCĂTORUL Pregătire
14-18 ani mentală
Pregătire
tactică
Spirit de
dominaţie
Pregătire
teoretică Introversie Încredere
către vârsta în sine
adultă
Particularităţile selecţiei stadiului III:
18
 spre deosebire de selecţia de la nivelul celorlalte stadii, aici, la
echipa de seniori a clubului pot promova nu numai jucătorii din propria
pepinieră, dar şi jucătorii din alte centre de pregătire confruntându-i între ei,
întrecerea este acerbă, de care depinde soarta fiecăruia, solicitarea
psihomotrică fiind maximă;
 abia aici se vor vedea antrenorii care au urmărit rezultatul, şi cei
care au crescut valori autentice, polivalente, dar tot adevărat este că una sau
mai multe valori nu pot creşte decât într-o echipă bună de juniori;
 de asemenea, tot ca o particularitate a acestui stadiu îl reprezintă
şi intenţia celor care i-au selecţionat, de a le da curajul acestor jucători prin
plasarea lor la divizia C sau chiar D, fără urmărirea îndeaproape a lor la
antrenamente şi jocuri, nu face decât să blameze jucătorii şi să umbrească
activitatea celor care au participat (antrenori) la ridicarea lor de până atunci.
Orientativ
CRITERII BIOLOGICE (14-16 ANI)
Indice de nutriţie: 15 ani = 336 16 ani = 337
Vârsta Talie Greutatea

Criterii
15 ani 169,3 cm 55,6 kg
antropometrice
16 ani 170 cm 63 kg
Criterii fiziologice 15ANI 16 ANI

Repaus 77 cm 85 cm
Inspiraţie 86 cm 91 cm
Expiraţie 76 cm 84 cm
Capacitate vitală 3300-3800 ml 3800-4000 ml
Criterii motrice 15 ANI 16 ANI

Viteză pe 50 m 7,8 sec 7,6 sec
Lungime de pe loc 210 cm 220 cm
Rezistenţă pe 1500 m < 7 min < 6,3 min
Tracţiuni 8-10x 10-12x
Abdomen 35x 40x
19
CRITERII BIOLOGICE (16-18 ANI)
Indice de nutriţie: 17 ani = 355 18 ani = 355

Vârsta Talie Greutatea
Criterii
17 ani 175cm 64,8 kg
antropometrice
18 ani 175-180cm 65-75kg
Criterii motrice 17 ani 18 ani

Viteza pe 50m 7 sec 6-6,5 sec
Rezistenţă:
3100m 3300m
testul Cooper 12min
Detentă 45-50cm 50-55cm
Forţă:
Flotări 20x 25
Tracţiuni 11x 13x
Genuflexiuni (dr., stg.) 15/10 18/12
Menţinerea mingii în aer
cu piciorul (30sec):
Cu piciorul îndemânatic 20x 25x
Cu piciorul neîndemânatic 15x 20x
Menţinerea mingii în aer
20x 25x
cu capul (30sec)
4.6. PRIORITĂŢI ÎN PREGĂTIRE
Volumul pregătirii
Priorităţi pe factorii antrenamentului sportiv:
40% pregătire fizică;

30% pregătire tehnică;
30% pregătire tactică (în raportul: 50% apărare, 50% atac).
Pregătire fizică
Priorităţi în pregătire – formarea de jucători puternici, abili şi
agresivi, conform modelului de jucător pentru această vârstă.
Obiective:
20
individualizarea pregătirii pentru valorificarea la maximum a
disponibilităţilor fiecărui jucător, a calităţilor motrice de bază şi ridicarea
capacităţii de efort aerob (între 61-65ml/kg corp pentru vârste de 14-16 ani,
66-70ml/kg corp pentru vârsta de 16-18 ani);
atingerea unor indici corespunzători ai capacităţii de efort
anaerob prin solicitarea progresivă şi intensivă a principalelor grupe
musculare şi a marilor funcţiuni;
dezvoltarea mobilităţii, supleţii, coordonării;
dezvoltarea calităţilor motrice izolat şi integrate în cadrul
execuţiilor tehnico- tactice, a calităţilor motrice combinate RxV, VxC, VxF,
RxC;
dezvoltarea forţei de lovire cu piciorul şi capul, pentru portari,
prinderea şi repunerea mingii în joc (cu mâna şi piciorul), a forţei în lupta cu
adversarul direct şi în condiţii de solicitare la maximum a calităţilor motrice.
Pregătirea tehnică
Priorităţi în pregătire – consolidarea structurilor tehnice şi tactice în
condiţii de solicitare la maximum a calităţilor motrice pentru sporirea
eficacităţii la recuperare, construcţie şi finalizare.
Obiective
Pentru atac :
consolidarea preluărilor, pasării şi conducerii mingii în condiţii
de joc (viteză de acţiune);
consolidarea trasului la poartă în forţă, direct sau prin
întoarcere, în colţul scurt sau lung, cu piciorul sau capul,
precum şi prin deviere sau peste portarul ieşit în întâmpinare;
consolidarea execuţiilor specifice sarcinilor pe posturi:
 apărătorii: închiderea culoarelor, intrarea în posesia
mingii;
 mijlocaşii: lansări, deschideri, tras la poartă,
 atacanţii: centrări în viteză, pase redublate, devieri,
obţinerea de 11m, finalizare cu tras la poartă;
Pentru apărare:
consolidarea deposedărilor din faţă, din lateral, din spate şi prin

alunecare;
21
consolidarea jocului aerian;
Pentru portari:
 consolidarea lovirii mingii cu piciorul, a aruncării

mingii din mână şi pe jos prin rostogolire, din lateral şi
peste umăr, consolidarea blocajului.
Pregătirea tactică
Priorităţi în pregătire – adaptarea superioară a pregătirii tactice
individuale de atac şi de apărare la cerinţele modelului de joc:
creşterea capacităţii de gândire tactică;

consolidarea acţiunilor tehnico-tactice, în condiţii de adversitate,
în diferite variante de organizare a jocului;
sprijinul permanent al purtătorului de minge, pentru păstrarea
posesie mingii, organizarea atacului până la realizarea scopului
jocului, înscrierea de goluri.
Obiective
Pentru atac:
 consolidarea acţiunilor tehnico-tactice, legate de jocul fără

minge, deplasarea după pasă, obţinerea superiorităţii numerice;
 consolidarea jocului în 2, 3 jucători;
 automatizarea unor combinaţii tactice proprii particularităţilor
echipei;
 automatisme la fazele fixe.
o Pentru apărare:
 închiderea pătrunderilor spre poarta proprie prin folosirea atentă
a marcajului şi dublajului apărătorului care marchează posesorul
de minge;
 consolidarea pressingului colectiv, retragerea din zona de atac la
distanţe optime pentru a se putea realiza acesta;
 consolidarea acţiunilor de apărare la momentele fixe, schimbul
de adversari;
 pentru portari:
22
 consolidarea jocului în suprafaţa de pedeapsă în regim de
tehnică şi motricitate specifică;
 paşi laterali sau adăugaţi+plonjon+priză la minge;
 întâmpinarea mingii+retragere+boxare sau deviere;
 închiderea unghiului+blocarea mingii+întâmpinarea
mingii+degajare;
 lupta în spaţiul aglomerat cu prinderea sau respingerea
mingii.
Pregătirea teoretică
Priorităţi în pregătire – asigurarea unei pregătiri teoretice cu scopul
lărgirii cunoştinţelor şi stimularea participării active în joc, concretizată prin
folosirea raţională a mijloacelor tehnico-tactice şi psihofizice.
Obiective:
însuşirea regulilor de bază privind jocul fără minge şi cu minge,

circulaţia mingii în atac, precum şi a jocului în apărare cu libero
dar şi în linie;
analiză periodică a randamentului individual şi colectiv în cadrul
jocului organizat.
Pregătirea psihologică
Priorităţi în pregătire – pregătirea la un nivel superior şi în condiţii
de solicitare psihică a celorlalţi factori ai antrenamentului pentru a spori
încrederea în forţele proprii şi determinarea abordării jocului într-un spirit
de mare competitivitate.
Obiective:
cultivarea spiritului de combativitate în atac şi în apărare prin

folosirea cu precădere în pregătire a formelor de luptă în limitele
regulamentului de joc;
dezvoltarea personalităţii sportivului pe fondul trăsăturilor de
voinţă şi de caracter specifice jucătorului de fotbal.
Principii de bază ale antrenamentului

(14 – 16 ani)
Jocul – competiţii supravegheate cu grijă; 11 contra 11.
23
Jucătorul – autocritic; angajament puternic, ţinând seama de echipă,
recunoaşterea normelor şi a regulilor aplicabile la adulţi, dorinţa de a ajunge
la maturitate deplină, creşterea (dezvoltarea) rapidă, mentală şi fizică.
Echipa – nevoia de un obiectiv şi o conduită comună, camaraderie
în mijlocul grupului.
Antrenorul – personalitate puternică, cunoştinţe de fotbal,
entuziasm, calităţi de organizator.
Antrenamentul – cunoştinţele fundamentale exersate sub presiune;
strategie şi tactică în contextul jocului de 11; jocuri tactic structurate;
creşterea exigenţelor mentale şi fizice; fixarea unor obiective în cadrul
antrenamentului; intensificarea atitudinii pozitive; explicarea scopurilor
exerciţiilor; stimularea imaginaţiei.
Mediul – prezenţa spectatorilor, a prietenilor, a părinţilor, a
antrenorilor; condiţii bune pentru antrenament şi joc; echipamentul,
fanioanele etc. trebuie să iasă în evidenţă (să aibă impact).
După 16 ani (abandonul)
Perioada între 16-18 ani poate fi critică pentru jucători.

Abandonul se poate datora mai multor cauze:
aşteptări imposibil de satisfăcut;

atracţia altor domenii;
lipsa succesului;
accidentări;
lipsa posibilităţilor de a juca;
comportamentul urât faţă de grup;
presiuni externe.
Antrenorul se foloseşte adesea de teama jucătorilor pentru a-l stimula.

Acest lucru nu este recomandabil în cazul antrenamentului cu tineri.
Principii de bază ale antrenamentului

(16 – 18 ani)
Jocul – meciuri exigente; jocuri regulamentare; recompensele şi alţi

stimulenţi trebuie să existe ca la adulţi.
24
Jucătorul – încredere în sine; stăpânirea sentmentelor fără teama de
influenţe exterioare; mândrie personală; mândria de a aparţine unui club,
unei echipe naţionale; capacitatea de a construi relaţii cu ceilalţi; nevoia de
atenţie, de securitate, de înţelegere.
Echipa – aspiraţie la o cauză comună; nevoia de spirit de echipă;
direcţie; jucători cheie; înţelegere colectivă; manifestări de încredere, de
concentrare şi de dorinţa de a învinge; asumare de responsabilităţi.
Antrenorul – charismatic, bine informat, experimentat, cunoscător
al tuturor aspectelor; capabil de a vorbi clar; insistent cu disciplina; să nu se
îndoiască de puterea sa; calităţi de conducător (şef); convingător.
Antrenamentul – simularea unor condiţii reale; joc tactic şi
organizare a echipei; repetiţii mentale; exersări în situaţii de mare presiune;
programe variate; nevoia de a satisface dorinţa de competiţie a jucătorului;
momente scurte de intensitate maximă; automotivaţie; incitarea jucătorilor
de a face propuneri.
Mediul – bune condiţii de antrenament şi de joc; public
impresionant, întreţinerea entuziasmului publicului, a oficialilor, a presei, a
televiziunii etc.
4.7. PLANIFICAREA ŞI EVIDENŢA PROCESULUI

DE PREGĂTIRE
Vârsta 14-18 ani este perioada decisivă în care sportivii nu reuşesc

să depăşească dificultăţile pubertăţii şi se îndepărtează de modelul juniorului
de performanţă care tinde spre seniorul capabil să facă faţă cerinţelor jocului
la eşaloanele superioare.
Astfel este necesar urmărirea prin teste a:
 creşterii indicilor calităţilor motrice;

 consolidarea unei tehnici de joc raportată la cerinţele jocului şi
progresului realizat;
 perfecţionarea relaţiilor de joc şi o bună ştiinţă a jocului
(înregistrări);
 urmărirea evoluţiei personalităţii jucătorului;
 rezolvarea sarcinilor postului în raport cu cerinţele modelului pe
plan internaţional.
25
O cerinţă de bază o reprezintă îndeplinirea ritmică a obiectivelor
propuse care vizează elementul de progres.
Aceste obiective de performanţă şi de pregătire reprezintă o barieră
care trebuie trecută atât de antrenori cât şi de sportivi:
 adoptarea metodelor şi mijloacelor la particularităţile

sportivului care să se finalizeze prin transferul lor la joc;
 modelarea pregătirii prin înregistrări la joc faţă de efortul
depus în raport cu cerinţele internaţionale cât şi a eficienţei în joc, ne duc la
obţinerea unor date care pot perfecţiona antrenamentul cât şi conştientizarea
pregătirii la nivelul mentalităţii sportivului;
 urmărirea evoluţiei sportivului în plan motivaţional cât şi al
stabilităţii emoţionale la jocurile oficiale care solicită momente de
concentrare pe întreaga durată a partidei;
 îndeplinirea obiectivelor faţă de testele fizice reprezintă un
indiciu al disponibilităţilor viitorului senior, la cerinţele marii performanţe
cât şi la adaptarea din punct de vedere mental la efort;
 planificarea trebuie să ţină cont că realizarea ritmică a
cerinţelor fiecărui document, curba formei sportive, va corespunde
prognozelor, cunoscând că elementele fiecărui interval de pregătire
condiţionează îndeplinirea obiectivelor celui următor;
 activitatea creatoare a pregătirii jucătorilor prin dialogul
purtat poate duce la un randament superior şi la găsirea acelor antrenamente,
metode şi mijloace care să ne ofere date concrete ale creşterii în valoare a
sportivilor.
Periodizarea vizează calendarul competiţional care ne oferă date
privind raportul joc-antrenament în care trebuie să cuantificăm:
 câte jocuri amicale, de pregătire, verificare, şcoală (să nu

încărcăm inutil);
 câte jocuri oficiale de campionat naţional de juniori (joacă la
vârsta respectivă sau la o grupă mai mare) sau cupe, în
selecţionate judeţene;
 este în lotul echipei de seniori ( se pregăteşte sau nu cu seniorii)
şi câte meciuri a jucat la seniori;
 este sau nu internaţional de juniori;
26
În funcţie de numărul de jocuri oficiale organizăm şi procesul de
pregătire care să dea posibilitatea ridicării indicilor care contribuie la
obţinerea unei forme sportive corespunzătoare.
Înregistrările trebuie să se bazeze pe raportul dintre calitatea
jocurilor oficiale (câte meciuri tari şi câte meciuri slabe) şi numărul lor în
raport cu procesul de antrenament.
Programarea antrenamentelor
Ponderea componentelor antrenamentului:
 se raportează la perioada de pregătire, vârsta şi echilibrul

calităţi-defecte;
 în acelaşi timp calitatea, dozarea (volum, intensitate,
dificultate, densitate) să facă apel la:
1. modelul viitorului senior;

2. învingerea propriei performanţe;
3. refacerea în funcţie de metodele şi mijloacele folosite.
Periodizarea pregătirii şi programării este determinată de următorii

factori:
Condiţiile climaterice specifice ţării noastre:
 în perioada de vară (vacanţele sportivilor) valorificarea la maxim a

terenurilor mai libere, a timpului liber al sportivilor (trei luni);
 schimbarea calendarului competiţional (se joacă vara);
 tot condiţiile climaterice ne dau posibilitatea vara la un număr mare
de antrenamente în care individualizarea pune accent pe:
-lucru individual;
-pe grupe de jucători;
-pe compartimente (dominantă în antrenamente).
 tot condiţiile verii ne permit folosirea unor sporturi complementare

(înotul în mod special) cu efect de refacere dar şi pregătire;
 iarna prin asprimea vremii cât şi prin starea terenurilor factorul
fizic este determinant iar jocurile cu temă rămân principala formă
de lucru;
27
 ca metodologie folosirea calităţilor combinate în procesul de
pregătire este determinantă pentru a forma aceşti sportivi pentru
performanţă;
 alternarea în perioada de iarnă a antrenamentelor în sală cu cele în
aer liber şi stimularea sportivilor care trebuie să aibă continuitate în
zilele când afară este foarte greu de efectuat antrenamente în aer
liber (ger, terenuri cu gheaţă).
Ţinând cont de condiţiile climaterice ale ţării noastre trebuie să

adoptăm bine metodele şi mijloacele dar să nu uităm de un principiu al
continuităţii, antrenorul trebuind să caute soluţii în periodele în care se
gândeşte „acum ce fac?”.
Baza tehnico-materială:
Calităţile suprafeţei de joc legată de tema şi cerinţele

antrenamentului mai ales la 16-18 ani când viteza de joc, viteza de execuţie
este în descreştere.
Nu putem juca cu o singură atingere pe un teren denivelat, să
folosim deposedările cu alunecare pe bitum sau dribling + cădere pe zgură
în viteză maximă.
efectuarea unor antrenamente pe terenuri cu gheaţă presupune
adaptarea încălţămintei care devine determinantă în realizarea temei
antrenamentului cît şi a calităţii îndeplinirii temelor.
Structura calendarului intern:
încărcătura unui antrenament + competiţie în perioada

primăvară-toamnă şi mai ales la această vârstă când se încearcă formarea
mentalităţii de învingător bine motivat pentru pregătire la indicii
senioratului;
credem că perioda de tranziţie trebuie să fie cât mai scurtă în
special vara când condiţiile permit accelerarea pregătirii, sportivii fiind
determinaţi la autocontrol.
Pregătirea teoretică-pregătirea mentală:
valorificarea şi respectarea prevederilor regulamentului de joc

cât şi a noilor reglementări;
28
autocontrol prin caiete individuale;
disciplină şi dezvoltarea calităţilor moral-volitive:
studiu individual prin casete metodice.
Pregătirea teoretică reprezintă un factor care îmbracă la acest nivel

două forme:
ceea ce pleacă din interiorul sportivului;

dialogul (relaţia antrenor – jucător – conducător prin
conştientizare, relaţie de grup).
Ceea ce este de semnalat este importanţa care trebuie acordată
acestui factor din partea conducerii tehnice, deoarece la această vârstă unii
jucători se lasă de fotbal şi alţii se îndreaptă spre înalta performanţă.
Pregătirea psihologică – problema pe care vrem să o dezbatem este
reprezentată de rolul major al acestui factor şi considerăm că vizează trei
aspecte:
pregătirea psihologică generală a sportivilor;

pregătirea psihologică specifică şi individualizată;
pregătirea psihologică plecând de la psihologic spre mijloace.
Rolul antrenorului este decisiv dacă mijloacele folosite în pregătire dau

transfer la joc.
Eforturile antrenorului se regăsesc în găsirea soluţiilor pentru a determina
sportivul:
să depăşească momentele grele ale efortului fizic şi ale

cerinţelor modelelor internaţionale;
să formeze la sportivi mentalitatea de învingători şi stabilitatea
emoţională în momentele dificile ale antrenamentelor dar mai
ales în jocurile oficiale;
formarea unui profil psihologic.
29
CAIETUL ANTRENORULUI
Este documentul de evidenţă al antrenorului şi în acelaşi timp de

verificare a muncii, care trebuie să cuprindă cele prezentate la vârsta 10-14
ani (subcapitolul 3.7.).
Nr.
Crt FIŞĂ INDIVIDUALĂ - MODEL
.
1 NUMELE ŞI PRENUMELE:
2 DATA ŞI LOCUL NAŞTERII:
3 ADRESA:
4 TELEFON:
5 ŞCOALA:
6 POSTUL:
7 TALIA:
8 GREUTATEA:
9 ANVERGURA:
10 DIAMETRUL BIACROMIAL:
11 DIAMETRUL BITROHANTERIAN:
12 CAPACITATEA VITALĂ:
13 CAPACITATEA ANAEROBĂ ALACTACIDĂ:
14 VITEZA DE REACŢIE:
15 VITEZA DE EXECUŢIE:
16 VITEZA DE DEPLASARE (30 m):
17 LUNGIME DE PE LOC :
18 ARUNCAREA MINGII CU MÂNA:
19 DEGAJĂRI CU PICIORUL:
20 FLOTĂRI:
21 TRACŢIUNI ÎN BRAŢE:
22 GENUFLEXIUNI PE UN PICIOR STÂNG DREPT
23 TESTUL YO-YO
LOVIREA MINGII CU PICIORUL
CU STÂNGUL CU DREPTUL
CU LATUL
CU ŞIRETUL PLIN
CU ŞIRETUL EXTERIOR
24
CU ŞIRETUL INTERIOR
DIN VOLE
DIN DEMI-VOLE
CU CĂLCÂIUL
DIN DEVIERE
30
PRELUAREA MINGII ROSTOGOLITE
CU STÂNGUL CU DREPTUL
25 CU LATUL
CU EXTERIORUL
CU INTERIORUL
PRELUAREA MINGII VENITE CU BOLTĂ PRIN AMORTIZARE
CU CAPUL
26 CU PIEPTUL
CU COAPSA ST. DR.
CU ŞIRETUL PLIN ST. DR.
DEPOSEDAREA ADVERSARULUI DE MINGE
DIN FAŢĂ ST. DR.
27
DIN LATERAL ST. DR.
DIN SPATE ST. DR.
CONDUCEREA MINGII CU STÂNGUL CU DREPTUL
28 CU ŞIRETUL PLIN
CU ŞIRETUL EXTERIOR
CU ŞIRETUL INTERIOR
PROTEJAREA MINGII
29 DE PE LOC
DIN MIŞCARE
MIŞCAREA ÎNŞELĂTOARE PE PARTEA ST. PE PARTEA DR.
30 SIMPLĂ
DUBLĂ
LOVIREA MINGII CU CAPUL
DE PE LOC CU PICIOARELE PE ACEAŞI LINIE
DE PE LOC CU UN PICIOR ÎN FAŢĂ
31 DIN SĂRITURĂ CU BĂTAIE PE UN PICIOR
DIN SĂRITURĂ PE AMBELE PICIOARE
DIN ALERGARE
DIN PLONJON
ARUNCAREA MINGII DE LA MARGINE
DE PE LOC
32 CU ELAN
CU PICIOARELE PE ACEEAŞI LINIE
CU UN PICIOR ÎNAINTE
33 MARCAJUL
STRICT
LA INTERCEPŢIE
34 DEMARCAJUL
31
Se vor regăsi în caietul antrenorului şi următoarele planuri de
pregătire:
 Planul de perspectivă;
 Planul anual;
 Planul de etapă;
 Ciclul săptămânal;
 Planul de antrenament.
32
PLAN DE ANTRENAMENT – 1
Grupa: 16-18 ani Antrenamentul:
Antrenor: Data:
Nr. jucători: 18 Caracterul: Fizic-Tehnic
Teren: Durata: 100’
Materiale: 10 mingi, 10 pieptăraşe, 10 conuri Intensitatea: 75%
Obiective: Dezvoltarea vitezei specifice şi îmbunătăţirea jocului în

criză de spaţiu şi timp.
Repetări
Durată
Pauză
Nr. Structură
Mijloace Observaţii
ctr. antrenament
Pregătirea Alergare uşoară . 5’ Se execută

organismului Varietate în forme de 5’ cu intensite
1
pentru efort alergare. medie
(20’) Stretching 10’
Folosim intervalele specifice:
10+20+30+40+50+60
30’
60+50+40+30+20+10
10+60+20+50+30+40
3x
Partea execuţie în 4/4 la dus-înapoi
Se joacă la
2 fundamentală în joc de gleznă.
porţi
(60’) Joc 10x10 pe ½ de teren, 2
normale
atingeri sau în viteză maximă
cu mingea la picior, gol
dublu din un-doi, un-doi
2x 30’
pentru al treilea.
Revenire Mers cu respiraţie.
3 2x 10’
(20’) streching
Atenţie la ieşirea din zonele
aglomerate, un-doi,
dribling sau schimbarea
direcţiei de joc.
4 Indicaţii Exerciţii de streching de la
finalul antrenamentului sunt
de relaxare-întindere, mai
ales pe grupe musculare
solicitate.
33
Antrenor: Data:
Nr. jucători: 18 Caracterul: Fizic
Materiale: 2 mingi, 10 pieptăraşe Intensitatea: 70%
Obiective: Dezvoltarea RxV şi a FxV
Repetări
Durată
Pauză
Nr. Structură
ctr. antrenament
Încălzirea Alergare uşoară. 5’

Pregătirea Complex de gimnastică.
1 organismului Exerciţii de elongaţie. 5’
pentru efort Exerciţii dinamice
(15’) Joc de mişcare. 5’
3x6’, pauză 5’
I 40’’2/4+20’’3/4
II40’’2/4+10’’3/4+ 20’
10’’4/4
III30’’2/4+15’’3/4+
15’’ 4/4. 3x
Partea
Circuit forţă: Se lucrează
2 fundamentală
6 ateliere: coardă, ridicări 30’’ lucru
(40’)
din culcat în şezând, 30’’ pauză
extensii folosind extensorul,
semigenoflexiuni 20’
(h-20 kg) ridicări din culcat 3x
anterior, sărituri cu
genunchii sus.
Joc cu temă 9x9: din 2 atingeri
3 10’
(10’) finalizarea liberă.
10 exerciţii
Revenire Mers cu respiraţie. contracţie-
4
(5’) Streching. 1x relaxare-
întindere
Control în permanenţă la
pulsul jucătorilor pentru a
începe pe un organism
5 Indicaţii
refăcut (120b/m).
Exerciţii de forţă se execută
cu viteză maximă.
34
Antrenor: Data:
Nr. jucători: 18 Caracterul: Tehnico-Tactic
Materiale: 10 mingi, 10 pieptăraşe, 10 beţe, 10 conuri. Intensitatea: 70%
Obiective: Consolidarea pasei lungi şi a driblingului.
Repetări
Durată
Pauză
Nr. Structură
ctr. antrenament
Alergare uşoară.
5’
Încălzirea Complex de gimnastică.
Pregătirea Exerciţii de supleţe şi
Accent pe
1 organismului elongaţie musculară.
7’ amplitudine.
pentru efort Joc 4x2 în careuri, 10/10
(15’) – 2 atingeri.
3’
Joc de mişcare.
Doi jucători la minge, 5’
pase de pe loc.
Acelaşi exerciţiu din 5’
deplasare. 10x
Pase din deplasare cu 10’
Partea accelerare la finalizare 10x
2 fundamentală (diagonală). Se lucrează
(50’) Suveici de 4 jucători şi 3 10x 10’ alternativ şi în
conuri. viteză
Dribling cu tras la poartă 10’
de la 16m, centru, stânga,
dreapta.
1x1 semiactiv la 16m. 10’
8x8 între careurile de Se joacă la porţi
Joc cu temă
3 16m, 2 atingeri, a 3-a pasă normale apărate
(20’)
este lungă. de portari.
4
(5’) Ex. de mobilitate, supleţe.
Orice exerciţiu să aibă
finalizare.
De la această vârstă
5 Indicaţii
prezenţa adversarului
semiactiv este absolut
necesară.
35
Antrenor: Data:
Nr. jucători: 20 Caracterul: Tehnico-Tactic
Materiale:10 mingi, 10 pieptăraşe, 2 panouri, 5 beţe, 5conuri. Intensitatea: 60%
Obiective: Consolidarea centrărilor şi a lovirii mingii cu capul.
Repetări
Durată
Pauză
Nr. Structură
ctr. antrenament
Alergare uşoară. 5’
Jonglerii individuale cu 5’
Încălzirea
mingea.
Pregătirea
Lucru în 2 la minge: 5’ Se lucrează
1 organismului
preluare, lovire cu piciorul, cu
pentru efort
cap, de pe loc şi din deplasare. intensitate
(15’)
3x1 în careuri 10/10 dintr-o medie.
atingere.
Centrare din conducere. 10x
Centrare din un-doi cu panoul. 10x 20’
Centrare din pas lung. 10x
Finalizare cu capul din minge 10x
Partea venită din lateral, de pe părţi, Execută
2 fundamentală
se finalizează la scurt. fiecare
(40’) Finalizare cu capul din minge 10x jucător.
venită din faţă.
Finalizare la 2 porţi alternative 10x 20’
din stg.-dr.
Pe culoarele
7x7 pe ½ de teren din 2 laterale
Joc cu temă
3 atingeri, şi liber în viteză pe jucătorii nu
(20’)
culoarele laterale. sunt atacaţi.
Centrări.
Mers cu respiraţie.
Revenire
4 Mişcări de relaxare braţe-
(5’)
picioare.
5 Indicaţii Atenţie la calitatea mingilor la
acest antrenament.
Se corectează în permanenţă
poziţia corpului în timpul
centrării cu accent pe piciorul
de sprijin şi pe cel de lovire.
Extensia trunchiului şi poziţia
36
corpului la finalizare cu capul.
Antrenor: Data:
Nr. jucători: 20 Caracterul: Fizic
Materiale: 1 minge baschet, 1 minge volei Intensitate: 60%
Obiective: Dezvoltarea rezistenţei generale (aerobă)

şi a forţei generale
Repetări
Durată
Pauză
Nr. Structură
ctr. antrenament
Încălzirea Alergare uşoară. 10’

Pregătirea Complex de gimnastică.
1 organismului Joc în careuri 4x2, din 2
pentru efort atingeri. 10’
(20’) Stretching
Alergare pe 1500m, pauză
activă, jonglerii cu mingea. 2x
Joc de baschet în sală,
30’
Partea regulament simplu.
2 fundamentală Joc cu capul peste plasa de Lucru 30’’
(60’) volei. Pauză 30’’
Circuit de forţă 6 ateliere
30’
axate pe principalele grupe 4x
musculare.
Revenire Mers cu respiraţie. 5’ Complex de
3
(20’) Exerciţii de streching. 2x 15’ 10 exerciţii
Jocurile complementare
aduc o stare proprie mai
4 Indicaţii
ales în periodele de lucru
(pregătitoare).
37
Antrenor: Data:
Nr. jucători: 8+2 portari Caracterul: Tactic
Materiale: 5 mingi, 5 conuri,5 pieptăraşe. Intensitate: 80%
Obiective: Consolidarea acţiunilor de contraatac.
Repetări
Durată
Pauză
Nr. Structură
ctr. antrenament
Alergare uşoară.
5’
Complex de gimnastică.
Încălzirea
Complex de dezv. fizică
Pregătirea
generală. 1x Intensitate
1 organismului
3x30 m alergare medie-
pentru efort
accelerată. maximă.
(15’)
3x60 m alergare
10’
accelerată.
Execuţie fără adversari, Maxim 4
din 1/3 proprie spre pase până la
poartă. 10x finalizare.
10’
Aceaşi execuţie dar în Replierea se
tempou ¾-4/4, jucătorii execută în
Partea joacă direct, maxim din 2 tempou ¾.
2 fundamentală atingeri.
10’
(30’) Joc 4x4 (2 echipe pe ½ 10x Cei din
terenului) 10+10 acţiuni apărare vor
(F,M,At,At) fiecare ieşi cu
echipă cu revenire pe mingea la
10’
contraatac, se pleacă din centru (4
1/3 proprie. pase).
Revenire
3 Jonglerii cu mingea,
(5’)
individual.
4 Indicaţii La antrenament iau parte
F, M şi At dar puteţi pleca
şi de la F.C.
Încercaţi să aveţi 2-3
variante de ieşire rapidă
38
pe contraatac.
Antrenor: Data:
Nr. jucători: 18 jucători Caracterul: Tactic
Materiale: 10 mingi, 10 jaloane,10 pieptăraşe. Intensitate: 60%
Obiective: Consolidarea un-doi-ului la finalizare şi a contraatacului.
Repetări
Durată
Pauză
Nr. Structură
ctr. antrenament
Complex de gimnastică: 10’

exerciţii dinamice,
Accent pe
exerciţii de supleţe,
Încălzirea amplitudine.
exerciţii de elongaţie,
Pregătirea
exerciţii în 2 jucătoi. 5’
1 organismului Intensitate
Exerciţii din şcoala alergării
pentru efort medie.
combinate cu exerciţii din
(20’) În careuri
şcoala săriturii.
10/10m
Joc 4x2 liber al 3 pas este 5’
un-doi.
Suveici în 5 jucători la mijloc 10’ Pentru fiecare
se execută un-doi-uri. jucător 2
Exerciţii de finalizare din un- 10’ repetiţii.
doi pe unghiuri diferite fără
Partea adversar. 10’ Jucătorul fix
2 fundamentală Exerciţii de finalizare cu 10x pe 16m.
(50’) jucător mobil la 16m.
Exerciţii de un-doi dar cu 10’ Spaţiu mare
adversar semiactiv la 16m. pentru
Aceleaşi exerciţii pe zone apărători.
diferite de teren. 10’
8x8/9x9 pe tot terenul cu Porţi normale
Joc cu temă
3 accent pe un-doi-uri apărate de
(15’)
finalizate cu gol. portari.
Revenire
4 Jonglerii cu mingea
(5’)
individual.
5 Indicaţii Obişnuiţi să accelereze
după pasă, să mărească
viteza de deplasare a lui şi a
mingii prin un-doi aproape
39
de careul advers.
Antrenor: Data:
Nr. jucători: 10 jucători Caracterul: Tehnico-Tactic
Obiective: Dezvoltarea simţului porţii şi a distanţei la atacanţi/mijlocaşi.
Repetări
Durată
Pauză
Nr. Structură
ctr. antrenament
Alergare uşoară. 5’
Încălzirea Lucru cu mingea
individual şi în 2 jucători. Intensitate medie.
Pregătirea
Exerciţii din şcoala Pe spaţii înguste
1 organismului
alergării şi săriturii. 5’ viteză maximă de
ptentru efort
Joc de mişcare. deplasare.
(15’)
5’
Din menţinere, tras la

poartă din vole, drop, de 10’
la 16 m, unghi.diferite.
Din menţinere, preluare-
fentă, stânga-dreapta şi 10’ Jucătorii sunt cu
tras la poartă de la 16m, spatele la poartă,
Partea
unghiuri diferite. în lateral şi cu faţa
2 fundamentală
Exerciţii de 1x1 cu la poartă.
(50’)
portarul din minge
preluată la careu. 15’
Exerciţii de tras la poartă
din minge preluată pe
16m. 15’
4x4/5x5 în cercul de O poartă se aşează

Joc cu temă
3 16 m, 2 atingeri şi a 3-a pe 16m, apărată de
(15’)
pasă tras la poartă. portari.
3
(5’) Exerciţii de relaxare.
Metodic: fără adversar,
cu adversar şi apoi cu
4 Indicaţii
adversari activi şi
semiactivi la finalizare.
40
Antrenor: Data:
Obiective: Consolidarea marcajului şi demarcajului (Atacanţi-Mijlocaşi)
Repetări
Durată
Pauză
Nr. Structură
ctr. antrenament
Pregătirea Se execută
organismului Alergare uşoară. 5’ pentru fiecare
1
pentru efort Streching 15’ grupă
(20’) musculară.
Execuţii în 2 la finalizare, 10’ Accent pe
coordonare între demarcare şi calitatea pasei
pasă, unghiuri diferite la 16m. şi a
Execuţii între atacanţi şi demarcării.
mijlocaşi în viteză pe zona 10’
Partea centrală şi zonele laterale.
2 fundamentală Execuţii pe demarcări
(40’) simultane cu adversar Se lucrează
semiactiv. 10’ 3x2 pe 16m.
Exerciţii de 1x2 pe 16m şi
unghiuri diferite.
10’
Liber număr
Joc cu temă 5x5/4x4, 40/20 temă marcaj de atingeri,
3
(15’) strict. porţi mari.
3
Exerciţii de finalizare, atenţie
la jucătorul demarcat.
Demarcarea să coincidă cu
pasa, de aceea, lucraţi la
4 Indicaţii început fără adversar.
Atenţie la pauze, la jocurile
cu marcaj strict.
Folosiţi pauzele pentru
explicaţii şi corectare.
41
Antrenor: Data:
Materiale: 8 mingi, 4 conuri,4 pieptăraşe. Intensitate: 60%
Obiective: Consolidarea pasei lungi şi a marcajului.
Repetări
Durată
Pauză
Nr. Structură
ctr. antrenament
Încălzirea Alergare uşoară. 5’ Accent pe

Pregătirea Lucru cu mingea individual. 5’ frecvenţa
1 organismului Lucrul în 2-pasă, preluare, 5’ paselor şi
pentru efort menţinere-jonglerii. intensitatea
(20’) Joc 4x2 din 2 atingeri 5’ lucrului.
Transmiteri ale mingii la 5’
20-35m de pe loc, dar de pe
zonele lor.
Pase în lung de linie şi 5’ Se va
diagonală. executa pe
Partea Exerciţii 2x1 şi 1x2 pentru 10’ zona
2 fundamentală calitatea dublajului şi specifică
(40’) marcajului la 16m. fiecărui
Exerciţii 2x2 cu schimb de 10’ jucător.
adversar.
Pasă lungă şi accelerare din 10’
zonă.
Joc cu temă 4x4 jocul liber dar cu Se joacă la

3
(25’) marcaj strict. porţi mari.
4
Accent pe precizia pasei
lungi şi ieşirea din zona
5 Indicaţii
proprie în atac.
Inteligenţă în deposedare.
42
43
44
45
46
47
PLAN DE ETAPĂ
PERIODA COMPETIŢIONALĂ
10. 03. – 23.03.2003
OBIECTIVE:
1. Individualizarea pregătirii pentru valorificarea la maxim a

disponibilităţilor fiecărui jucător;
2. Dezvoltarea calităţilor motrice combinate VxF, RxV, VxÎxR;
3. Automatizarea onor combinaţii tactice proprii particularităţilor
echipei atât în ATAC cât şi în APĂRARE;
4. Creşterea capacităţii de gândire tactică în diferitele faze ale
jocului.
TESTE:
1. Alergare de viteză: 3x15m;

2. Proba de sărituri peste gărduleţe
3. Tras la poartă cu adversitate.
Clubul Antrenorul
FACTORII
L M M J V S D
ANTRENAMENTULUI
Pregătire orgamismului pentru efort 20’ 20’ 20’ 20’ 20’ 20’
Individualizare 70’ 70’
JOC OFICIAL
Pregătirea fizică specifică 15’ 10’

Pregătire fizică generală 35’
Pregătire tactică 30’ 30’ 30’
Pregătire tehnică 30’ 50’ 15’
Jocuri de verificare 90’
Jocuri oficiale
Şedinţe de pregătire şi analiză 15’ 15’ 15’ 15’ 30’
PLAN DE ETAPĂ/COMPETIŢIONAL
DE LA.................LA...................
OBIECTIVELE ETAPEI
48
I. ECHIPA
1. Posibilitatea încadrării celor doi fundaşi centrali atât în jocul

“de zonă” cât şi “om la om”, funcţie de fază să devină
alternativ “libero”.
2. Capacitatea mijlocaşilor şi atacanţilor să scoată cât mai multe
mingi de la adversar.
3. Îmbunătăţirea cât mai rapidă la organizarea, la fazele fixe, ale
jocului (atac – apărare).
II.GRUPE DE JUCĂTORI/JUCĂTORI
FIZIC TEHNIC
1. Dezvoltarea vitezei de reacţie şi 1. Respingerea mingii cu capul din
APĂRĂTORI
execuţie; centrare;
2. Dezvoltarea forţei; 2. Precizia pasei lungi;
3. Dezvoltarea mobilităţii, supleţii; 3. Deposedările din faţă.
MIJLOACE MIJLOACE
1. Ex. de 1x1 pe zone diferite la 16 m; 1. Ex. th.-tc pe ½ de teren;
2. Ex. de forţă circuit, jocuri în careuri; 2. Ex. de pasare în 2, 3jucători;
3. Ex de elongaţie, stretching. 3. Ex. sub formă de joc 2x2, 2x3.
FIZIC TEHNIC
1. Dezvoltarea R. apărare; 1. Recuperarea mingii în 2, 3 jucători;
MIJLOCAŞI
2. Dezvoltarea RxV; 2. Lovirea mingii cu capul;

MIJLOACE MJLOACE
1. Aergare pe teren variat, nisip; 1. Jocuri 3x3, 4x4 cu temă;
2. Jocuri 8x8 pe ½ de teren; 2. Ex. cu adversari semiactivi pe zone
3. Jocuri 4x4, 3x3 pe1/4 de teren. specifice.
FIZIC FIZIC
1. Dezvoltarea vitezei explozive; 1. Precizia pasei şi lovirii la finalizare;
ATACANŢI
2. Îmbunătăţirea capacităţii de efort 2. Calitatea centrării;

anaerob;
MJLOACE MIJLOACE
1. Ex. cu mingea pe distanţe scurte la 1. Ex. de pasare şi tras la poartă;
finalizare; 2. Structuri th-tc proprii echipei.
2. Ex. de finalizare „sub presiune”;
3. Jocuri 2x2, 3x3 în careu.
49
Club PLAN DE PREGĂTIRE ANNUAL Obiective: 1. Promovarea a 1-2 jucători în lotul de juniori.
Antrenor Anul competiţional 2002/2003 de performanţă: 2. Ocuparea locului 1 în serie de campionat.
Grupa: ’83-‘84 3. Ocuparea locului 1-3 în faza de finale.
4. Îndeplinirea testelor fizice şi tehnice de control FRF.
Fizic Tehnic Tactic Psihologic Teoretico-metodic
Dezv. indicilor PEG şi Consolidarea tehnicii Consolidarea relaţiilor de joc în atac şi Echilibru emoţional în joc. Lărgirea sferei de cunoaştere şi stimulare a
PES la nivelul de joc prin apărare. Cultivarea spiritului de combativitate şi participării, active în joc şi antrenamente.
cerinţelor marii antrenamente şi Consolidarea structurilor tehnico- autodepăşire. Însuşirea regulilor de bază vizând jocul fără
performanţe (model). jocuri. tactice şi creşterea capacităţii de Dezvoltarea personalităţii sportive cu accent minge.
Dezv. calităţilor Individualizarea acţionare în condiţii de adversitate. pe disciplina din «viaţa invizibilă» dar şi Analiza periodică a randamentului individual
motrice combinate pregătirii specifică Cultivarea inteligenţei de joc, pe antrenament, joc. şi colectiv.
FxV, RxV, ÎxV, RxF. postului. compartimente şi în dinamica Motivaţia spre muncă (şi individuală). Tehnici audio-video.
Dezv., în continuare, a Accent pe tehnica în sistemului de joc.
mobilităţii, supleţii. criză de spaţiu şi
Individualizarea timp.
pregătirii fiecărui Consolidarea jocului
jucător. cu capul.
Lunile Ian. Febr. Martie Apri. Mai Iunie Iul Aug. Sept. Oct Noi. Dec.
Săptămânile 123412341234 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
Verificare 1 1 11111 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
Jocuri
Oficiale 11 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 3 2
Perioada Pregătire Preg. Competiţie Preg.+Preg. Competiţie T.F. Tranzit.
Etapa 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 1 2 13 14
1
Nr. antrenamente 7 7 7 7 7 6 6 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 2 2 10 18 18 10 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 7 5 1 1 4 4 4 4 4
6
Antrenamente
2 1122222 1 2 2 1 2 2 1 2 2 1 1 3 3 3 3 2 2 1 2 2 1 2 2 1 2 2 1 2 2 2 2 2 2 1 1
individuale
Control medical x x
Teste x x x x x
Perioadă centralizată x x x
Forma sportivă
50
CLUB PLAN DE PREGĂTIRE Intensitate maximă - roşu
ANTRENOR ETAPA PREGĂTITOARE Intensitate medie – verde
20.01.2003 – 15.02.2003 Intensitate minimă - albastru
Obiectivele: Dezvoltarea capacităţii de efort.
Dezvoltarea mobilităţii, supleţii. Cicluri de antrenament Număr antrenamente
Folosirea jocurilor complementare pentru dezvoltarea RxVxÎxV. 4 30+3 joc oficial
Dezvoltarea mentalităţii profesioniste în pregătire şi jocurile amicable.
1 – perioadă centralizată
Săptămâna 2 3 4
(munte)
Zilele L M M J V S D L M M J V S D L M M J V S D L M M J V S D
60’/60’
60’/60’
60’/60’
60’/60’
60’/60’
60’/60’
60’/60’
120’
120’
120’
Durata antrenamentului
90’
90’
90’
90’
90’
90’
90’
90’
90’
90’
90’
90’
90’
90’
Intensitatea antrenamentului
F Th F Th F F Th F F Th
Caracterul antrenamentului F F F F Th J Tc J Th J Th J Th
Tc Tc Tc Tc Th Th Tc Th Th Tc
Pregătire fizică:
Dezvoltarea capacităţii de efort aerob şi anaerob.
Folosirea jocurilor complementare RxVxÎxF.
Dezvoltarea forţei generale, mobilitate, supleţe.
Joc oficial
Individualizare
Individualizare
Individualizare
Pregătire tehnică:
Consolidarea structurilor tehnice în condiţii de
solicitare maxime a c.m. pentru sporirea eficienţei Individualizare
la recuperare, construcţie, finalizare.
Consolidarea deposedărilor prin alunecare.
Pregătire tactică şi de joc.Formarea şi dezvoltarea

gândirii tactice, de analiză şi decizie rapidă,
Etaj I
participare mentală permanentă la joc.
Formarea unui stil propriu de joc, cultivarea
personalităţii jucătorului.
JOCURI DE VERIFICARE x x x x x
JOCURI OFICIALE x
PROBE DE CONTROL
51
CLUB PLAN DE PREGĂTIRE Intensitate maximă - roşu
ANTRENOR ETAPA PRECOMPETIŢIONALĂ Intensitate medie – verde
17.02.2003 – 09.03.2003 Intensitate minimă - albastru
Obiectivele:Consolidarea tehnicii de joc şi colectivă.
Dezvoltarea vitezei sub toate aspectele ei dar în strânsă corelaţie cu Cicluri de antrenament Număr antrenamente
tehnica. Dezvoltarea rezistenţei specifice RxV dar şi a VxF, VxI. 3 20+1 joc oficial
Dezvoltarea în continuare a forţei.
Săptămâna 1 2 3 4
Zilele L M M J V S D L M M J V S D L M M J V S D
Durata antrenamentului 90’ 60’ 60’ 90’ 90’ 60’ 90’ 90’ 60’ 90’ 90’ 90’ 60’ 90’ 90’ 60’ 90’ 90’ 90’ 60’ 90’
Intensitatea antrenamentului
Th Th Th Th F Th F
Caracterul antrenamentului F Tc J Tc J F Th Tc J Th F Th Tc
Tc Tc Tc Tc Th Tc Th
Pregătire fizică: Dezvoltarea calităţii
motrice combinate VxF, RxV,
VxÎxR.Dezvoltarea coordonării echipei
pe spaţii înguste toate legate de tehnica
de joc. Dezvoltarea forţei specifice dar
Joc oficial
şi generale.
Pregătire tehnică. Consolidarea
Individualizare
Individualizar
Individualizar
execuţiilor tehnice de bază şi specifice
postului în atac şi în apărare.
e
Consolidarea preluării, pasării şi
Individualizare
conducerii mingii. Formarea

deprinderilor pentru jocul cursiv.
Pregătire tactică şi de joc. Consolidarea
acţiunilor tactice individuale şi colective în
Etaj I
atac şi în apărare. Stimularea iniţiativei în
cadrul disciplinei de joc. Dezvoltarea
combinaţiilor în trei jucători.
JOCURI DE VERIFICARE x x x
JOCURI OFICIALE x
PROBE DE CONTROL
52
4.8. METODE, MIJLOACE ŞI TESTE
UTILIZATE ÎN PROCESUL DE
PERFECŢIONARE (14 – 18 ANI)
I. Metode şi mijloace
Perfecţionarea jocului, în toată complexitatea, adică în toţi factorii săi, se realizează în
perioada 14 – 18 ani, astfel încât, la finalul acesteia, jucătorul să se apropie de modelul propus, el
reuşind să se exprime, din punct de vedere tehnico-tactic, ca un jucător senior, iar acumulările
psihice şi psihomotrice să-i permită o evoluţie constantă şi eficientă pe parcursul unui meci
oficial la cel mai înalt nivel.
Dacă în perioada de dezvoltare (10 – 14 ani) s-au pus bazele tehnico-tactice şi
psihomotrice ale jocului de fotbal, în perioada finală (14 – 18 ani) ele trebuie perfecţionate prin
metode şi mijloace care le vor continua pe cele anterioare, dar şi specifice acestei vârste.
Un rol important în procesul de perfecţionare îl acordăm principiului individualizării în
antrenamentul juniorilor la acest nivel; în consecinţă, mijloacele specifice acestuia va constitui
baza pregătirii. Criteriile de alegere a grupelor de individualizare se va face în funcţie de gradul
de omogenitate al echipei, precum şi de calităţile motrice şi abilităţile tehnice ale jucătorilor
componenţi. Dezvoltarea acestor calităţi şi perfecţionarea elementelor tehnice se vor realiza în
mod individual şi în funcţie de particularităţile morfo-funcţionale, psihomotrice şi intelectuale
ale jucătorilor.
În această perioadă, factorul tactic are o pondere crescută, iar pregătirea fizică are un
conţinut specific reprezentat de dezvoltarea sistemului muscular, tendinos şi a ligamentului
articular şi de acumulări coordinative neuro-motorii.
Din punct de vedere al mijloacelor tehnico-tactice, vor predomina combinaţiile în 2, 3, 4 şi mai
mulţi jucători, punându-se accent pe stabilirea unor relaţii de joc eficiente în atac şi a unor structuri de
apărare cât mai solide.
A. Mijloacele fizice
Mijloacele fizice sunt reprezentate de exerciţii atletice; de musculaţie pentru trenul
superior şi mai ales inferior, mobilitate ligamentară şi elasticitate articulară.
În afara exerciţiilor specifice jocului de fotbal, folosirea exerciţiilor din sporturile
complementare (atletism, gimnastică, judo, înot, alte jocuri sportive) este imperios necesară.
a) Complex de dezvoltare a forţei trenului superior şi inferior şi a detentei picioarelor şi
braţelor, prin metoda eforturilor concentrice (încărcare – descărcare pentru
picioare):
 3 genuflexiuni cu desprindere cu 70% din puterea maximă - 6 sărituri din
aşezat pe bancă – 3 genuflexiuni cu desprindere – 6 sărituri cu împingere pe
bancă.
b) Alternanţă de încărcare – descărcare pentru braţe
 6 repetări efectuate din împins de la piept – pauză 3 minute – 6 flotări – 3
minute pauză – 6 repetări din împins de la piept – 3 minute pauză – 6 flotări.
c) Complex pentru perfecţionarea aruncării de la margine
 6 repetări din împins de la piept – 6 aruncări de minge medicinală – 6 repetări
din împins de la piept – 6 aruncări de minge medicinală.
53
d) Complex de efort concentric pentru picioare
 6 genuflexiuni cu îngreuieri la helcometru – 6 sărituri din aşezat pe bancă – 6
sărituri din depărtat în depărtat în cercuri.
e) Complex de pliometrie
 6 genuflexiuni cu ridicări pe vârfuri – 6 sărituri peste conuri cu bătaie pe două
picioare – 4 genuflexiuni cu ridicări pe vârfuri – 8 lovituri de cap în minge
suspendată.
Precizări metodice:
 exerciţiile de forţă, în jocul de fotbal, se realizează prin combinarea eforturilor
repetate cu eforturile dinamice (metoda Zatsiorsky în fotbal);
 regimurile de acţiune musculară sunt: izometric, anizometric, concentric,
excentric şi pliometric (anumite teorii includ în aceste regimuri şi
electrostimularea neuromusculară).
Exerciţii atletice din şcoala alergării şi a săriturii
1. Succesiune de: alergare cu genunchii sus (10m), peste 10 conuri – alergare cu spatele
(10m) – alergare cu pas adăugat lateral (10m) – întoarcere în alergare cu pas săltat
(30m).
Variante: astfel, se pot combina toate tipurile de alergări cunoscute.
2. Circuite de musculaţie, sprinturi şi sărituri.
Exemplu: sărituri peste 10 gărduţuri de 20cm – alergare cu spatele 10m – 4 flotări –
alergare cu ocolirea a 6 conuri aşezate în zigzag – sărituri pe un picior (10m).
Stretching şi exerciţii de mobilitate
 În timpul lecţiilor de antrenament, se vor efectua exerciţii de mobilitate (pe

teren sau în sala de gimnastică);
 Stretchingul este prezent în antrenamentul juniorilor sub formă de exerciţii de
încălzire, exerciţii de întindere în timpul antrenamentelor cu încărcături
maximale sau exerciţii de revenire.
B. Mijloace tehnico-tactice
 Combinaţii în 3 jucători (triunghi) aflaţi pe posturi învecinate: se realizează

construcţia fazei de atac prin pase şi deplasări succesive, în viteză mare, finalizându-
se cu şut la poartă din afara careului. Construcţia se realizează din două atingeri de
minge, la început fără apărător, apoi cu apărători semiactivi şi activi aflaţi în
inferioritate numerică (unul sau doi apărători).
Variante: combinaţia se poate executa şi în 4, 5 sau 6 jucători contra 3, 4 şi 5 apărători.
 Jocuri cu temă: pe teren redus – 3x3, 4x4, 5x5, 6x6, 7x7, 8x8, 9x9 sau pe teren
normal. Temele pot diferi în funcţie de sarcinile tactice pe care ni le-am propus:
 marcaj „om la om” fără goluri (la 6 pase consecutive realizate de o echipă, se
va acorda un punct);
 lovirea din una, două sau trei atingeri;
54
 obligativitatea pasării mingii spre înainte;
 pasarea mingii doar la distanţe mici („jocul la mic”);
 joc cu schimbare de parte la fiecare 4 pase.
II. Teste
A. Teste fizice
Alergare de viteză – 60m
Navetă:
a) alergare liniară dus-întors pe 5,5m urmată de alergare dus-întors pe 16,5m;
b) alergarea de 5,5m se execută înainte-înapoi, iar cea de 16,5m se efectuează în lateral.
Executarea a 5 paşi săriţi, precedaţi de 2m de elan (probă de detentă pentru picioare).
Efectuarea a 3 aruncări de la margine cu o minge medicinală de 2kg (probă de detentă
pentru braţe).
Testul Cooper (parcurgerea în alergare a unei distanţe în 12 minute).
Indicatori valorici
Nr. crt. Probe 15 – 16 ani 16 – 17 ani 17 – 18 ani
1 Viteză 60m 7,2 s 7,0 s 6,9 s
2 Navetă 9,0 s 8,9 s 8,8 s
3 Detentă picioare 16 m 18 m 20 m
4 Detentă braţe 17 m 21 m 25 m
5 Testul Cooper 3200 m 3300 m 3400 m
B. Teste tehnico-tactice
Jonglări: 150 de repetări pe piciorul stâng, 150 de repetări pe piciorul drept; 300 de repetări
alternativ cu ambele picioare.
Parcurgerea unei distanţe de 30m contracronometru cu menţinerea mingii în aer, finalizată
cu şut la poartă (cu portar).
15 – 16 ani 16 – 17 ani 17 – 18 ani
6,0 s 5,5 s 5,2 s
Notă:
 din timpul final se scad 3 secunde dacă s-a marcat gol;
 timpul rămâne neschimbat dacă s-a şutat pe spaţiul porţii, dar nu s-a marcat
gol;
 se adaugă 1 secundă în cazul în care se şutează în afara spaţiului porţii.
Lovirea consecutivă a 5 mingi, aşezate pe linia careului de 16m, spre poarta apărată de
portar; 3 mingi se vor lovi cu piciorul de bază şi 2 mingi cu celălalt picior.
Se vor acorda câte 2 puncte pentru fiecare gol marcat şi nota finală (1 – 10) va rezulta din
suma punctelor obţinute.
Lovirea cu capul spre poartă a 4 mingi aruncate de lângă barele porţii de către antrenor (2
mingi din partea stângă şi 2 mingi din cea dreaptă). Lovirea se va face din dreptul punctului de la
11m spre poarta apărată de portar.
55
Se vor acorda câte 2,5 puncte pentru fiecare gol marcat şi nota finală va rezulta din suma
punctelor obţinute.
Complex tehnico-tactic contracronometru
Traseul se desfăşoară pe un teren cu lungimea de 50m, la două porţi.
Se pleacă din punctul de start S aflat în faţa porţii A, în alergare oblic-dreapta către
mingea M1, care se pasează la punctul fix cu piciorul drept; apoi, se aleargă la mingea M2 aflată
diametral opus, care se pasează la punct fix cu piciorul. Se efectuează o întoarcere şi alergare la
mingea M3, care se conduce printre cele 5 jaloane, aşezate la distanţă de 1m între ele; după
trecerea de jaloane, când se ajunge în cercul de la centrul terenului, se execută tras la poartă la
înălţime, mingea trebuind să atingă solul după linia porţii; după lob, se aleargă oblic-dreapta la
mingea M4, care se loveşte cu piciorul drept spre poarta B, după care se aleargă spre mingea M5,
care se loveşte cu piciorul stâng spre aceeaşi poartă. Când s-a lovit mingea M5, se consideră
sfârşitul traseului.
Cronometrul se porneşte la prima mişcare în punctul de start S şi se opreşte în momentul
lovirii mingii M5.
Depunctări:
 1sec – dacă la pasarea la punct fix mingea nu trece prin cele două jaloane;
 1 sec – dacă nu se execută pasarea cu piciorul precizat;
 1 sec – dacă mingea M3 atinge solul înainte de a intra în poartă;
 1 sec – dacă nu se marchează gol cu mingile M4 şi M5.
În funcţie de timpii parcurşi, se pot acorda următoarele calificative:

Foarte bine Bine Suficient Nesatisfăcător
20 – 22 sec 22 – 24 sec 24 – 26 sec 26 – 28 sec
Joc bilateral: 7x7 (9x9 sau 11x11) cu demonstrarea abilităţilor tehnico-tactice dobândite.
Se va urmări acurateţea elementelor şi procedeelor tehnice, cu şi fără adversar, şi
acţiunile tactice individuale şi colective în cele două faze ale jocului (atac - apărare): marcaj –
demarcaj, sprijinirea jucătorului cu mingea, schimbarea părţii de joc.
Se va da câte o notă de la 1 la 10 pentru fiecare jucător: o notă pentru jocul în atac şi o
notă pentru jocul în apărare.
C. Teste psihologice
Sfera proceselor psihice influenţează nu numai calitatea prestaţiei fizico-fiziologice, ci şi

eficienţa proceselor de învăţare, de rezolvare a problemelor de adaptare la situaţii şi la ambianţă,
de comunicare şi relaţii umane, de adaptare la stres, de echilibrare a balanţei motivaţionale etc.
În această perioadă, este recomandabil să punem accentul mai mult pe testele psihologice
şi mai puţin pe cele care testează indicii capacităţii psihomotrice ( teste pe care le-am abordat în
etapele de iniţiere şi de dezvoltare). Cu ajutorul acestor teste psihologice, urmărim să surprindem
o serie de elemente de dinamică a personalităţii (motivaţie, interese, atitudini, temperament,
inventare de personalitate), aspecte ale percepţiei, atenţiei, memoriei, nivelul imaginii de sine
etc.
56
 Scala de atitudini multidimensionale pentru stima de sine E.T.E.S. (elaborată în 1991 de N.
Oubrayrie, C. Safont şi M. Leonardis şi publicată în 1994 în Revista de Psihologie aplicată
„Revue de Psychologie appliquée”), concepută astfel încât să permită reflectarea percepţiei
pe care subiectul o are în raport cu sine, la nivelul a cinci subdiviziuni ale stimei de sine:
 sinele emoţional (E);
 sinele social (So);
 sinele fizic (F);
 sinele şcolar (Sc);
 sinele prospectiv (P).
Nr.
ITEMI DA NU
crt.
1. Mă înfurii cu uşurinţă.
2. În general părinţii mă înţeleg atunci când vorbesc cu ei.
3. Mă descurajez cu uşurinţă la şcoală.
4. Înfăţişarea mea este apreciată ca plăcut/ă, atrăgător/atrăgătoare.
5. A deveni tu însuţi înseamnă a-ţi împlini dorinţele.
6. Mă simt bine în propria-mi piele.
7. Ceilalţi nu-mi fac confidenţe.
Nu voi fi mulţumit/ă de mine decât dacă voi realiza lucruri mari
8.
în viaţă.
9. Mă simt neîndemânatic/ă, inabil/ă, nu ştiu ce să fac cu mâinile.
10. Profesorii sunt mulţumiţi de mine.
11. Mă simt tensionat/ă şi agitat/ă.
12. Sunt fidel/ă prietenilor mei.
Nu ştiu
13.să-mi organizez activitatea.
14. Sunt încântat/ă de corpul meu (de aspectul meu fizic).
15. Singurul lucru care contează în viaţă este să câştigi mulţi bani.
16. Mă simt rareori intimidat/ă.
17. Nu-mi fac niciodată proiecte de viitor.
18. Sunt adesea anxios/anxioasă.
19. Corpul meu este bine proporţionat.
20. Am rezultate slabe la şcoală pentru că nu învăţ suficient.
21. În general am încredere în mine.
22. Ţin cont de complimentele şi criticile pe care mi le fac ceilalţi.
Mă simt mai bine atunci când folosesc stimulente cum ar fi:
23.
cafeaua, tutunul, alcoolul.
24. Asimilez cu uşurinţă cunoştinţele predate la ore.
25. Mi-ar plăcea să devin o persoană importantă şi apreciată.
26. Îmi place să răspund la lecţii.
27. Cred că sunt prea gras/ă (slab/ă).
28. Îmi plac activităţile în grup.
29. Rezultatele şcolare slabe mă descurajează repede.
Acord importanţă felului în care mă îmbrac şi, în general, ţinutei
30.
mele.
31. Am o bună părere despre mine însumi.
32. Cred că este plictisitoare compania mea.
33. Capacităţile fizice îmi permit să mă adaptez la orice tip de sport.
34. Aş vrea să-mi asum responsabilităţi cât mai târziu cu putinţă.
57
35. Cel mai adesea reflectez înainte de a acţiona.
36. Mă cert adesea cu ceilalţi.
37. Consider că fiecare om trebuie să fie util societăţii.
La ore nu îndrăznesc să cer lămuriri atunci când nu înţeleg
38.
explicaţiile.
39. Aş dori să particip la acţiuni de solidaritate.
40. Trec cu uşurinţă de la râs la lacrimi.
Mă simt stingherit/ă atunci când sunt privit/ă în timp ce dansez
41.
sau fac sport.
42. Reţin bine când învăţ.
43. Nu mai cred în nimic.
44. Sunt o persoană optimistă.
45. Nu mă simt bine atunci când sunt singur/ă.
46. Am încredere în viitor.
47. Deseori mă îngrijorează starea sănătăţii mele.
48. La şcoală, colegii îmi caută compania.
Am impresia că, în ceea ce fac, reuşesc mai puţin bine decât
49.
ceilalţi.
50. Când sunt într-un grup nu-mi place să iau iniţiative.
51. Nu fac nici un efort pentru a învăţa mai bine.
Nu mă consider frumos/frumoasă şi nici suficient de
52.
atrăgător/atrăgătoare.
53. Am influenţă asupra celorlalţi.
54. Îmi pierd cu uşurinţă calmul când mi se fac reproşuri.
55. Scopul meu principal este de a avea o meserie care să-mi placă.
56. Când sunt într-un grup nu-mi place să iau iniţiative.
57. Sunt mulţumit/ă de dezvoltarea mea fizică.
58. Când mă aflu într-un grup încerc un sentiment de izolare.
59. Unul din obiectivele mele de viitor este să-mi întemeiez o familie.
60. Sunt mândru/mândră de rezultatele mele şcolare.
 Chestionar autobiografic → se obţin date utile despre fiecare sportiv referitoare la aspectele
mai importante din mediul echipei, al şcolii, al familiei şi al grupului de prieteni (condiţiile
de învăţare şi de antrenament, fraţi şi surori, profesiile părinţilor, relaţia cu părinţii şi cu
fraţii, relaţia cu coechipierii, ce responsabilităţi are în cadrul echipei sau al clasei, activităţi şi
evenimente importante din viaţa lui etc.). Numărul întrebărilor şi complexitatea lor este
diferită în funcţie de specificul vârstei şi de gradul de cunoaştere anterioară a juniorilor.
58
CHESTIONAR (FOTBAL) PENTRU IDENTIFICAREA
JUNIORILOR CU ÎNALTE APTITUDINI
(PSIHICE, PSIHOMOTRICE ŞI ABILITĂŢI TEHNICO-TACTICE)
(elaborat de I. Popovici, 1999)
Numele şi prenumele jucătorului:

Vârsta:
Clubul:
Numele şi prenumele antrenorului:
Vă rugăm să încercuiţi un număr din dreptul fiecărei afirmaţii, care caracterizează cel mai
bine jucătorul avut în vedere, comparativ cu majoritatea juniorilor pe care îi antrenaţi (5=foarte
bine; 4=bine; 3=satisfăcător; 2=mai puţin satisfăcător; 1=nesatisfăcător).
Nr.
ITEMI 5 4 3 2 1
crt.
1. Alege procedeul de lovire a mingii cel mai eficient.
Foloseşte piciorul de lovire de pe partea unde se află mingea
2.
(lateralitate podală).
3. Se deplasează imediat după lovirea mingii.
4. Alternează eficient jocul colectiv cu cel individual.
5. Utilizează o gamă largă de elemente şi procedee tehnice.
6. Are predispoziţie pentru jocul în atac.
7. Are predispoziţie pentru jocul în apărare.
8. Colaborează echidistant cu celelalte linii de joc.
Suplineşte prin intervenţie proprie acţiunile nereuşite ale
9.
colegilor.
Îşi dozează efortul în mod eficient, pentru a avea o evoluţie
10.
constantă pe toată durata desfăşurării partidei.
11. Se concentrează bine în momentele cheie ale jocului.
Dispune de calităţi motrice dezvoltate la un nivel ridicat
12.
(viteză, detentă, forţă, rezistenţă, îndemânare).
Are un bagaj de cunoştinţe tehnico-tactice şi teoretice peste
13.
media vârstei.
14. Manifestă spirit creativ în timpul jocului.
Echilibrul, acuitatea vizuală şi orientarea spaţială sunt
15.
dezvoltate la un nivel ridicat.
Capacitatea de analiză-sinteză şi intuiţia sunt dezvoltate
16. suficient pentru a rezolva cu succes situaţiile inedite,
imprevizibile.
Dispune de o bună capacitate de a-şi focaliza atenţia timp
17.
îndelungat asupra unei sarcini.
18. Demonstrează o bună coordonare motrică.
Dispune de posibilităţi de menţinere a eficienţei psihice

19.
optime şi de reechilibrare psihică după sarcini emoţionale.
Dovedeşte consecvenţă şi perseverenţă în atingerea scopurilor
20.
sportive (individuale, ale echipei).
Nivelul afectivităţii şi al sociabilităţii sunt adecvate vârstei şi
21.
sportului de echipă.
Colaborează eficient cu antrenorul (atât în cadrul
22.
antrenamentelor, cât şi în cadrul competiţiilor).
Îi place întrecerea şi este permanent în competiţie cu sine şi cu
23.
ceilalţi.
59
24. Nu renunţă cu uşurinţă, indiferent de dificultatea sarcinii.
Se remarcă printr-un interes deosebit, manifestat în
25.
practicarea jocului de fotbal.
Chestionarul FO cuprinde 25 de itemi, scorul minim care poate fi obţinut fiind 25, iar
cel maxim 125 (scala Lickert cu cinci trepte: 5 = foarte bine, 4 = bine, 3 = satisfăcător, 2 = mai
puţin satisfăcător, 1 = nesatisfăcător).
 Inventar de trăsături psihocomportamentale - realizat de antrenor (ar fi indicat, în

colaborare cu psihologul) – se vor preciza (în fişa individuală a jucătorului sau în alt
document separat) trăsăturile psihocomportamentale dominante ale jucătorului, vizând atât
activitatea sportivă, cât şi cea extrasportivă.
Observaţie: Întreaga activitate de psihodiagnoză va fi realizată de psihologul sportiv, în

colaborare cu antrenorul.
NOTĂ :
Materialul este din GHIDUL ANTRENORULUI DE FOTBAL – COPII ȘI JUNIORI (2003),
Rădulescu, Mircea; Cojocaru, Viorel și colaboratorii, Editura Axis Mundi, București.
60

Platforma - SC - Antr.anul II

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Platforma - SC - Antr.anul II

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL IV

PROCESUL DE PERFECŢIONARE ÎN FOTBAL

A. Motricitatea in perioada adolescenţei

Această perioadă, pe care unii autori (U. Şchiopu) o împart în 3

Denumită şi a doua fază a pubertăţii, adolescenţa începe la fete la

C. Paricularitati psihice ale adolescentei

În adolescenţă, erotizarea senzorială continuă şi apare în plus o

Tipul de memorie caracteristic acestei perioade este cel de lungă

debitul verbal continuă să crească, atât cel oral (200

Viaţa afectivă se nuanţează şi ea în perioada adolescenţei.

4.2. MODELUL DE JOC

Astăzi, fotbalul se perfecţionează continuu, echipele devenind

 pendulări pe ambele laturi ale terenului, participarea la construcţie

Caracteristicile principale ale modelului de joc (14-18 ani)

 Conştientizarea jocului prin informare permanentă în teren –

tempou susţinut pe perioadele prestabilite – recuperare, construcţie,

 Păstrarea mingii prin grupurile de jucători din apropierea ei cât şi

evitarea trimiterii mingii în mod intenţionat în aut;

 anticiparea fazei de apărare;

4.3. MODELUL FINAL AL JUNIORULUI (18-19ANI)

- stare de sănătate: foarte bună, cu vizita medicală la zi;

să aibă însuşite mecanismele de bază ale tuturor procedeelor tehnice

cunoaşterea perfectă a regulamentului:

demonstrarea cu ocazia selecţiei a nivelului pregătirii psihologice,

întâmpinarea, tatonarea şi deposedarea de minge a adversarului

Acţiunile fundaşilor laterali au loc pe culoarele de pe margine dar nu

Funcţiile secundare în apărare:

funcţia centrală în apărare;

 se va urmări perfecţionarea aceloraşi elemente ca la fundaşii

 să aibă siguranţă în posesie şi transmitere simplă;

Mijlocaşul (fundaşul) de acoperire

Este un jucător foarte greu de format, deoarece necesită calităţi

 tatonare activă pentru a câştiga timp necesar organizării echipei

Dacă acţionează pe zona centrală:

 închiderea spaţiilor şi culoarelor, blocarea acţiunilor frontale;

În atac în zona de construcţie:

 demarcări pe zone libere;

demarcări rapide pe zone libere pentru susţinerea jucătorului cu

 paselor prin deviere;

O atenţie deosebită se va acorda aşezării jucătorilor, pentru a avea în

În acest sens, dinamica va urmări în permanenţă intercalările dintre

Continuarea pregătirii fizice generale şi multilaterale, atingerea

4.5. SELECŢIA FINALĂ (STADIUL III)

Vom fi cu toţii de acord, că stadiul III de pregătire şi ultimul al

dezvoltarea conştiinţei de sine;

În această perioadă, atât dezvoltarea intelectuală, cât şi cea afectivă,

calităţi ale atenţiei (concentrare, stabilitate, volum);

Cerinţe pentru sfera emoţională şi voliţională:

rezistenţă la stresul generat de factorii de ambianţă;

De aceea, o activitate şi, poate chiar cea mai importantă în domeniul

Agresivitate Autocontrol Perseverenţă

Particularităţile selecţiei stadiului III:

Indice de nutriţie: 15 ani = 336 16 ani = 337

Vârsta Talie Greutatea

Criterii fiziologice 15ANI 16 ANI

Criterii motrice 15 ANI 16 ANI

Indice de nutriţie: 17 ani = 355 18 ani = 355

Criterii motrice 17 ani 18 ani

4.6. PRIORITĂŢI ÎN PREGĂTIRE

40% pregătire fizică;

consolidarea deposedărilor din faţă, din lateral, din spate şi prin

 consolidarea lovirii mingii cu piciorul, a aruncării

creşterea capacităţii de gândire tactică;