Analiza comparativă

Ciclurile și stadiile dezvoltării psihice

Perioada școlară mijlocie 10-14 ani

Preadolescența timpurie 10-12 ani
Preadolescența propriu-zisă 12-14 ani
(criza preadolescenței)
1 Dezvoltarea fizică Preadolescența este perioada de început a maturizării, .
perioada pubertară. Termenul ,,pubertate” marchează
apariția maturității sexuale.
Maturitatea preadolescentului este marcată prin
următoarele semne:
-mărirea evidentă a ritmului de creștere a organismului;
-dezvoltarea organelor de reproducere
-la sexul femenin, pubertatea apare în medie cu doi ani
mai devreme decât la cel masculin.
-vârsta de apariție a ciclului menstrual la fete poate
varia între 9,5-16,5 ani.
Preadolescența timpurie (10-12 ani):
-creşterea în înălţime este aproape impetuoasă, în
special la fetiţe în această perioadă, ele putând câştiga
până la 22-30 cm în înălţime
Băieţii suportă această creştere în înălţime într-un
interval de timp mai lung şi începând cu 1-2 ani mai
târziu decât fetele
Preadolescența propriu-zisă (12-14 ani):
băieţii cresc cu ≈4-5 cm/an, fetele cu ≈2-3 cm/an. Vârful
 de creştere la fete este mai precoce decât la băieţi.
Puseul de creştere durează, în medie, între 3-5 ani
-procesul de creștere nu este proporțional în toate
segmentele corpului
- mai întâi se alungesc membrele inferioare şi
superioare, cresc apoi articulaţiile, creşte apoi trunchiul
mai mult în lungime şi abia apoi au loc creşterea
umerilor şi prelungirea taliei
- la băieţi este mai intensă şi creşterea masei musculare,
de asemenea uşor disproporţionată
- se dezvoltă în continuare partea facială a craniului,
dantura permanentă, şi oasele mici ale mâinii

Dezvoltarea psihică

-din punct de vedere a cunoașterii se dezvoltă

reprezentările și gândirea
-senzorialitatea continuă să se dezvolte prin creşterea
Percepțiile
acuităţii simţurilor, prin relaţionarea tot mai strânsă a
diverselor modalităţi senzoriale dar mai ales prin luarea
sub control a acestora de către gândire şi limbaj
Reprezentările - percepţia tinde să devină tot mai mult observaţie
având drept suport creşterea eficienţei atenţiei atât sub
aspectele ei de concentrare şi focalizare cât şi sub
aspectele ei de flexibilitate şi distributivitate.
-percepţia intenţională şi orientată devine observaţie
- reprezentările capătă tot mai multă stabilitate,
multitudinea de informaţii pe care acestea o vehiculează
şi o fixează contribuind substanţial la îmbogăţirea
conţinutului conceptelor, la creşterea operativităţii
 acestora
- reprezentările constituie în tot mai mare măsură
suport pentru desfăşurarea şi realizarea imaginaţiei
-reprezentările anticipative, cele dinamice, ce reprezintă
în plan mintal procese obiective în desfăşurare, în
evoluţie stau nu numai la baza eficientizării gândirii ci şi
Gândirea
la baza creşterii nivelului de creativitate al personalităţii
-reprezentarea dă posibilitatea transformării procesului
învăţării din formă predominant perceptivă în învăţare
predominant logică

-este concretă încă, la vârsta de 12 ani

Gândirea ajunge spre sfârșitul perioadei . oarecum,
acum în stadiul ei final de dezvoltare servind ordonării şi
ierarhizării informaţiilor achiziţionate de către copil şi
stocării acestora în memorie sub forme tot mai bine
structurate şi organizate, sub formă de concepte
- crește eficienţa mecanismelor de control şi reglaj
raţionale, motivaţionale, voliţionale şi de conştiinţă
Memoria
- interesul constant pentru noi experienţe de viaţă
determină perfecţionarea aptitudinilor, abilităţilor,
creşterea volumului şi funcţionalităţii informaţiei prin
perfecţionarea operaţiilor gândirii ajunsă, acum, la
stadiul formal-ipotetic-deductiv

-are un ritm de creștere important după vârsta de 10 ani

și se modifică mult calitativ;
Dezvoltarea -după 12 ani se constituie treptat memoria
limbajului logică(operează cu scheme logice)
-la 12-14 ani se dezvoltă memoria de evocare
 -pe lângă memoria vizuală (situativă)și memoria verbală

-debitul verbal începe să se modifice variind între 60 și

120 de cuvinte pe minut față de vârsta școlară mică
unde vorbim de 60-90 de cuvinte pe minut
Afectivitatea -crește volumul vocabularului activ
-se mențin și aspecte necontrolate ale exprimării,
cuvinte parazit, exclamații, clișee verbale…în semn de
teribilism

-afectivitatea se dezvoltă şi se nuanţează atât ca trăire

cât şi sub forma modalităţilor de exteriorizare, poate fi
inhibată, puberul putând ascunde astfel o serie de stări şi
trăiri emoţionale.
-simte intens nevoia de a fi iubit, de a-şi manifesta
disponibilităţile sentimentale, exersându-le
-nevoia de afectivitate, de înţelegere, de empatie, de
comunicare, dar şi de manifestare liberă a
comportamentului, atitudinile critice şi restrictive ale
adultului , determină puberul, deseori, să adere la
grupuri sociale
Apare Astfel,
- trairea sentimentului de comuniune, de empatie;
- trairea sentimentului de solidaritate, trecând peste
diferentele interindividuale și crescând totodata
capacitatea de toleranța socială;
 - identificarea de sine la un nivel superior perioadei
anterioare prin comparatie cu ceilalti
- răspunde trebuinței de desprindere, de independență
oferind în același timp o modalitate firească, naturală de
iesire de sub tutela familiei
- sentimentul solidarității suplinește în mare măsură
sentimentul de siguranță oferit de familie
- în ceea ce priveste identificarea de sine amintim
Dezvoltarea acceptarea rolului social, formarea identitatii de sine
personalității aspecte care contribuie tot mai mult la câstigarea unei
relative independențe, la poziționarea puberului într-o
postură tot mai detașată de cea a adultului
-apar stări afective tensionate în relația cu părinții, ca
urmare a opoziției și culpabilității

- conditiile educationale din familie creeaza stiluri de

comportament si atitudine, stiluri de activitate,caractere
si, în final, de personalitate
- ia începutul vârstei preadolescenței, copiii nu se
aseamănă cu maturii nici la exterior, nici prin conduită:
ei încă se joacă mult, sunt sinceri și neastâmpărați,
instabili în interese și pasiuni, se lasă ușor influențați;
Această instabilitate în comportare ascunde
transformările care duc la o maturizare pe neobservate.
- Preadolescența este o etapă de restructurare afectivă
şi intelectuală a personalităţii, descrisă ca o perioadă
ingrată, dificilă atât pentru preadolescenţi, cât şi pentru
cei care se află în contact cu ei