Etape în dezvoltarea personalității

Personalitatea are o evoluție continuă și stadială. Etapele de dezvoltare se succedă într-o anumită ordine,
fiecare stadiu presupunând existența unei organizări specifice, continuare a stadiilor precedente, pe care le include.
Factorii principali ai dezvoltării personalității sunt: ereditatea, mediul și educația.
Ereditatea=însușirea materiei vii de a transmite de la o generație la alta niște însușiri sub forma unui cod genetic. Ea
reprezintă latura biologică a factorilor împlicați în dezvoltarea personalității.

Mediul=totalitatea elementelor cu care individul interacționează, direct sau indirect, în procesul dezvotării sale. Mediul
poate fi un factor stimulator sau o frână în dezvoltarea personalității.

Educația=activitatea specializată, desfășurată cu intenție și sistematic în vederea dezvoltării personalității.

Stadiile de dezvoltare, clasificate după criteriul activității dominante, al relațiilor socio-culturale și a dezvoltarii psihice
specifice, pot fi următoarele:
1-perioada infantilă (0-1 an)
2-mica copilărie (1-3 ani)
3-perioada preșcolarității (3-6/7 ani)
4-mica școlaritate (6/7 -10/11 ani)
5-preadolescența/pubertatea (10/11 -14/15 ani)
6-adolescența (14/15 -18/20 de ani)
7-tinerețea (18/20-30 de ani)
8-perioada adultă/maturitatea (30-60 de ani)
9-vârsta a treia/ bătrânețea (peste 60 de ani)

Manifestări specifice:
Perioada infantilă (0-1 an): -funcționalitate senzorială.
-creștere rapidă și dezvoltare accelerată a abilităților motorii.
-capacitate de învățare și memorare precoce, încă din primele săptămâni.
-dezvoltarea atașamentului față de persoanele semnificative din anturaj (ex.părinți,bunici etc).

Mica copilărie (1-3 ani): -debutul conștiinței propriei persoane.

-dezvoltarea alertă a limbajului comprehensiv și al celui expresiv. (înțelegere/exprimare)
-crește interesul față de ceilalți copii.

Perioada preșcolarității (3-6/7 ani): -familia se menține ca prim factor social.

- apare intrarea într-un nou grup stabil și constant (grădinița)
-se adaugă treptat și tovarășii de joacã.
-sporește forța fizică și se îmbunătățesc abilitățile motorii generale și fine.
-se amplifică independența și autocontrolul.
-jocul, creativitatea și imaginația devin tot mai elaborate.
-imaturitate cognitivã, prelogică (ideile pot fi ilogice).
-egocentrismul face loc treptat înțelegerii perspectivei celorlalți.

Mica școlaritate (6/7 -10/11 ani): - prietenii devin tot mai importanți în relaționarea socială.
-gândire de tip logic concret.
-diminuarea egocentrismului.
-perfecționarea abilităților lingvistice.
-stima de sine este influențată de noile dimensiuni ale conceptului de sine.
-încetinirea creșterii fizice.
Preadolescența/pubertatea: -modificări de ordin fizic ample, rapide și profunde.
(10/11 -14/15 ani) -organismul atinge capacitatea reproductivă, fapt cu repercusiuni în viața psihică.
-stabilirea unor noi relații cu cei de o vârstă, băieți sau fete.

Adolescența : -căutarea propriei identități devine nucleul preocupărilor persoanei.

(14/15 -18/20 de ani) -persistența unui anumit tip de egocentrism (metafizic) în paralel cu dezvoltarea capacității de a
gândi abstract și de a face raționamente de tip științific.
-grupul de prieteni devine un element foarte important pentru adolescent.
-relațiile cu adulții pot lua o turnură specială (ex. opoziționism, conflicte, apropiere, cooperare
etc.).
-însușirea unei identități masculine sau feminine.
-câștigarea independenței emoționale față de părinți și alți adulți.
-pregătirea rutei profesionale și elaborarea unui sistem de valori.
-punerea în act a unui comportament responsabil.

Tinerețea (18/20-30 de ani): -formarea unui cuplu și învățarea conviețuirii în această formulă.
-finalizarea studiilor.
-intrarea în câmpul muncii.
-întemeierea unei familii.
-educarea copiilor.
-grupul de prieteni scade cantitativ, dar crește calitativ.
-împlicare în viața comunității.
-conștiința propriei identități continuă să se dezvolte cu accentuarea afirmării de sine.

Perioada adultă/maturitatea: -se atinge apogeul profesional și financiar.

(30-60 de ani) -esențială devine căutarea sensului propriei vieți.
-sănătatea fizică începe să se deterioreze la unele persoane (spre finalul perioadei).
-instalarea menopauzei/andropauzei (spre finalul perioadei)
-înțelepciunea și abilitățile de rezolvare a problemelor practice sunt optime.
-poate fi afectată flexibilitatea adaptării la problemele noi.
-responsabilități duble: față de copii și părinți ( generație ,,sandvici”).
-adaptarea la fenomenul ,,cuibul gol” determinat de părăsirea casei părintești de către
copii.
-accentuarea diferențelor între natura schimbărilor trăite de femei (mai asertive) și de
bărbați (mai anxioși și expresivi în registrul emoțional).
-se schimbă paradigma referitoare la timp (de la cel deschis la cel limitat- ,,cât mai am de
trăit?”)

Bătrânețea: -ieșirea din câmpul muncii și adaptarea la statutul de pensionar.

(peste 60 de ani) -majoritatea persoanelor sunt încă sănătoase și active, deși apare un declin al abilităților fizice.
-preponderent activism intelectual.
-dezvoltarea de strategii compensatorii în raport cu deteriorarea memoriei și a inteligenței fluide.
-scăderea timpului de reacție, cu repercusiuni comportamentale.
-încercarea de adaptare la pierderile din planul relațional și social (cunoștințe, rude, statute).
-reactualizarea problematicii sensului vieții față în față cu finalul ei.