Personalitatea

I. Definiție și caracterizare.
Personalitatea reprezintă un set de trăsături stabile și specifice unei ființe umane (fie moștenite genetic, fie
dezvoltate în urma intervenției educaționale sau a interacțiunii cu mediul), care determină în mod decisiv
manifestările psihocomportamentale ale acesteia, deprinderile, atitudinile, interesele sau ,,orice semn important
al individualității”(G. Allport) .
Printre elementele specifice personalității se numără:
a.-unicitatea (personalitatea este specifică numai unei singure persoane, neexistând două identice).
b.-caracterul sistemic și integrator (elementele componente ale personalității acționează unitar, având legătură
unele cu altele, și nu separat).
c.-caracterul stabil, durabil, persistent în timp (personalitatea este relativ stabilă, relativ identică cu sine însăși,
se manifestă în conduită relativ constant, neputând fi radical modificată de situații tranzitorii sau
întâmplătoare).
d.-caracterul definitoriu, esențial (însușirile care compun personalitatea sunt reprezentative pentru omul
respectiv,
permițând evaluarea sa globală și specifică).
e.-caracterul adaptativ (factorii personalității nu sunt imuabili, rigizi, de nemodificat, ci, în funcție de context,
se
pot restructura, modifica dacă situația o impune, astfel încât individul să facă față provocărilor curente).

Personalitatea nu este înnăscută, ci se formează pe parcursul vieții, omul fiind ,,un candidat” la dobândirea acestui
statut. Chiar dacă ne naștem cu unele însușiri biologic-ereditare, personalitatea ne-o desăvârșim de-a lungul vieții,
sub influența mediului și a educației, aceasta fiind produsul împrejurărilor de viață. De aici rezută faptul că natura și
calitatea situațiilor cu care ne confruntăm determină calitatea personalității. Asta nu înseamnă că personalitatea este
inactivă, că primește în mod pasiv aceste influențe. Individul poate să influențeze propria evoluție prin acțiuni
concrete care țin de așa-numita dezvoltare personală.

II. Laturile/dimensiunile personalității.

a. Temperamentul (latura dinamico-energetică), furnizează informații despre felul în care reacționează

un om (iute-lent, domol-accelerat, uniform-neuniform etc.) .
b. Aptitudinile ( latura instrumental-operațională), spun despre om ce poate să facă sau cât de dotat este.
c. Caracterul (latura relațional-valorică), arată cum se comportă cineva, ce valori morale are etc. .
d. Inteligența (latura rezolutiv-productivă), se referă la capacitatea omului de adaptare a conduitei
intelectuale, sociale și practice la situații noi.
e. Creativitatea (latura transformațional-constructivă), vizează capacitatea omului de a crea, de a
transforma, de a inova și inventa elemente ale realității obiective, acțiuni ce conduc la progresul
omenirii.

III. Tipuri de personalitate- după criteriul raportului dintre structura internă a personalității, nivelul
calitativ, gradul de maturizare și factorii externi care determină modul de manifestare distingem:

a. Personalități imature, caracterizate prin simplitatea structurilor psihice, nedezvoltarea corelațiilor logice
dintre ele, funcționalitate ineficientă, situațională, imprevizibilă, inegală, cu dificultăți de adaptare.
b. Personalități mature, caracterizate prin complexitate structural-funcțională, cu componente intim
corelate între ele, organizare, adaptare, flexibilitate și eficiență mare.
c. Personalități accentuate, cu caracteristici ce ies din comun, mai acute, cu tendința de a părea apropiate
de patologic, fără a fi însă patologice, sunt cele care încearcă să se impună lumii și să o stăpânească.
d. Personalități anormale/destructurate, patologice cu incapacitate de adaptare.
IV. Modele de personalitate.

a. Modelul psihanalitic (S. Freud)- Psihicul uman are o organizare nivelară: conștient, preconștient,
inconștient. Ulterior, Freud suprapune acestei structuri trei instanțe psihice: Sine, Eu, Supraeu.
b. Modelul trăsăturilor de personalitate (G. Allport)-Personalitatea este constituită din : 1, 2 trăsături cardinale
(vizibile și dominante); 10,15 trăsături principale(vizibile și acestea) și câteva sute secundare (apar sporadic,
conjunctural, sunt nespecifice individului).
c. Modelul factorial -ex. R. Cattel, care identifică 16 factori de personalitate; Big five (5 factori de
personalitate urmăriți: extraversia, creativitatea, conștiinciozitatea, echilibrul emoțional, agrabilitatea),
C.P.I. care identifică 22 de factori precum : dominanța, sociabilitatea, capacitatea pentru statut,
flexibilitatea în gândire, sociabilitatea, responsabilitatea, sentimentul de bine personal etc.
d. Modelul constituțional (biotipologic)- legătura dintre constituția fizică și manifestarea psihică (ex.
Kretschmer: picnic-mic, gras, membre scurte-coleric, astenic- longilin, slab, sistem osteo-muscular firav-
flegmatic; atletic – bine proporționat fizic, cu dezvoltare musculară mare-sangvinic; sau W.Sheldon:
visceroton- gurmand, plinuț, cu forme rotunjite, cu nevoie de odihnă și relaxare, de confort, nevoie de
aprobare și consolare din partea celorlalți; somatoton- masiv, puternic, activ, energic, direct în manifestări,
tipul aventurierului și al soldatului; cerebroton- osos, longilin, slab, musculatură nedezvoltată, interiorizat,
rezervat și izolat, preferă singurătatea, este inhibat și reținut în manifestări).

V. Individ- Persoană -Personalitate

Delimitări conceptuale.

Individ-totalitatea însușirilor biologice( înnăscute sau dobândite) care asigură adaptarea la mediul natural.
Individ este orice entitate vie, indivizibilă, reprezentant al speciei, în general (fie vegetal, animal sau uman).
Individualitate-modul unic de evoluție și manifestare a individului.
Persoană (echivalentul strict uman al termenului de individ) -ansamblul însușirilor psihice care asigură
adaptarea la mediul social-istoric. Implică constituirea unei vieți psihice, precum și o manifestare a acesteia la
un nivel superior și conștient. Astfel, fac excepție de la această accepțiune copiii la naștere sau bolnavii psihic.
Personalitatea-este persoana plus o notă de valoare, o specializare superioară a persoanei.
Personaj-manifestările exterioare ale personalității. Rolul social pe care persoana îl joacă.(fiu, elev, prieten,
iubit, coechipier etc.)Personajul este ,,veșmântul social” al personalității. El ascunde, protejează sau dezvăluie
personalitatea. Echilibrul dintre multiplele fațete reprezintă nota de normalitate. Discrepanța dintre aceste fațete
determină depersonalizarea, dedublarea și perturbă funcționalitatea normală a vieții psihice.

VI. Centralitatea personalității în psihologie.

Personalitatea înmănunchiază toate procesele și mecanismele psihice, fiind un integrator al acestora. Astfel,
putem spune că personalitatea raportat la acestea: controlează, integrează și subordonează scopurilor personale;
orientează și direcționează, le pune în interacțiune, influențează pozitiv sau negativ funcționarea particulară a
mecanismelor psihice.Numai cunoscând structura și laturile putem utiliza cele mai potrivite mijloace, metode,
procedee de influențare educațivă.