61. Caracterizarea generală a preadolescentului: transformările de ordin anatomo-fiziologic, social, psihologic.

Preadolescența este vârsta cuprinsă între 10-11 – 14-15 ani.

Preadolescența timpurie: 10-12 ani.
Preadolescența propriu-zisă: 12-14 ani. În psihologie această etapă mai este numită ,,criza preadolescenței”.
Odată cu înaintarea în vârstă, cu trecerea de la nivelul primar la ciclul gimnazial, în viața copilului apar o mulțime
de schimbări, care au un rol esențial în dezvoltare. Locul său în familie, la școală, în societate devine altul.
Datorită forței sale fizice avansate, copilului i se încredințează noi îndatoriri. El ajută în gospodărie,
efectuează lucrări, pe care ceilalți membri ai familiei nu le pot îndeplini din lipsă de timp ori a altor preocupări.
Pubertatea nu trebuie să fie considerată ca o simplă verigă de legătură între două stadii, ci ca un nivel de sine
stătător al dezvoltării ontogenetice, cu caracteristici proprii, specifice. În acest stadiu se vor activiza multe din
trebuințele școlarului mic. Manifestându-se în alte contexte sociopsihologice, acestea vor căpăta alte forme de
exteriorizare și vor avea alte efecte asupra planului psihocomportamental.
Preadolescența este perioada de început a maturizării, perioada pubertară. Termenul ,,pubertate” marchează
apariția maturității sexuale.
La fete – apariția ciclului menstrual.
La băieți – a primelor oculații.
Maturitatea preadolescentului este marcată prin următoarele semne:
• Mărirea evidentă a ritmului de creștere a organismului.
• Dezvoltarea intensă a organelor de reproducere.
• Maturizarea organelor sexuale.
Maturizarea se definitivează la următoarea etapă de vârstă, în adolescență, când toate organele capătă
aspectul definitiv, pe care-l păstrează până la bătrânețe. Maturizarea este o perioadă relativ lungă din viața omului,
când au loc transformări ale caracterelor sexuale primare (organele genitale) și secundare (morfologie, piept,
sistem pilos etc.), care la naștere sunt abia perceptibile. La sexul femenin, pubertatea apare în medie cu doi ani mai
devreme decât la cel masculin.
În preadolescență:
- se simte o insuficiență de calciu în oase;
- dezvoltarea sistemului muscular creează mari probleme, în special băieților;
- schimbări evidente se produc și în sistemele respirator, cardiovascular.
Între interes și activitatea de învățare există o strânsă legătură. Curiozitatea îl impune pe elev să activeze, iar
aceasta îi provoacă apariția altor interese. Preocupările fetelor și ale băieților sunt dintre cele mainvariate, cu
nuanțe specifice sexului.nInteresul cognitiv al elevilor influențează considerabil conținutulnși formele de
organizare a timpului liber. Preadolescentele preferă ca timpul liber să-l consacre ocupațiilor muzicale, sportive,
dansurilor, lecturii, vizionării filmelor, spectacolelor, comunicării cu prietenii.
Băieții, pe lângă ascultarea muzicii, vizionarea filmelor, spectacolelor, comunicarea cu prietenii, practică
marșurile turistice, diferite genuri de sport, frecventează diverse cercuri, secții tehnice.
Susținerea elanului cognitiv este necesară și pentru orientarea profesională adecvată a tinerilor. Interesul cognitiv
al elevilor față de o anumită profesie duce treptat la alegerea conștientă a profesiei.

62. Particularităţile personalităţii şi a relaţiilor interpersonale la preadolescenţi

Principalele neoformațiuni sunt:
• dezvoltarea conștiinței de sine;
• identificarea personală a preadolescentului.
Dezvoltarea conștiinței de sine are loc și la vârsta școlară mică și se evidențiază prin aprecierea rezultatelor
propriei activități și compensații, în raport cu ceilalți și cerințele lor. Datorită schimbărilor din sistemul de cerințe
față de copil, în conștiința de sine a preadolescentului apar noi modificări. Începe să se manifeste poziția omului
matur, încurajată de simțul
propriei maturități și recunoașterea acesteia de către părinți, pedagogi, alți oameni. Apare simțul independenței,
datorită căruia preadolescentul stabilește relații noi cu lumea maturilor și a valorilor lor. Pe de o parte, părinții îi
asigură copilului protecție și susținere, iar pe de altă parte, părinții contribuie la aceea ca și copiii lor să devină
independenți, maturi, apți de muncă.
Identificarea personală este un proces destul de complicat. Preadolescentul are deja o anumită impresie
despre sine, din experiența personală și din aprecierile altor persoane, din comparațiile cu semenii. Calitățile
personale ale preadolescentului încep să determine conduita, activitatea lui, caracterul interacțiunii lui cu alte
persoane.
Apare necesitatea de a-și cunoaște mai bine calitățile personale, pentru a-și organiza, dirija corect conduita.
O schimbare esențială, care se implică activ în dezvoltarea tuturor calităților personale, este maturizarea,
considerată de mai mulți autori principala neoformațiune în dezvoltarea preadolescentului.
La începutul vârstei preadolescenței, copiii nu se aseamănă cu maturii nici la exterior, nici prin conduită: ei
încă se joacă mult, sunt sinceri și neastâmpărați, instabili în interese și pasiuni, se lasă ușor influențați. Această
instabilitate în comportare ascunde transformările care duc la o maturizare pe neobservate.
Se deosebesc câteva tipuri de maturitate a preadolescentului:
1. Maturitatea social-morală se manifestă în contactele cu maturii – în participarea serioasă a
preadolescentului la preocupările privind bunăstarea familiei și a membrilor săi, în ajutorul sistematic acordat
maturilor și chiar în susținerea lor, în participarea la viața familiei de acum cu drepturi de matur.
2. Maturitatea în activitatea intelectuală și în interese se caracterizează prin prezența la preadolescenți a
elementelor autoinstruirii. Astfel de elevi se deosebesc printr-o independență absolută la însușirea cunoștințelor nu
numai conform programei școlare, ci și peste prevederile ei.
3. Maturitatea preadolescenților în relațiile romantice cu semenii de sex opus se manifestă nu atât în
existența simpatiilor reciproce, cât în forma, pe care o au aceste relații. Forma de relaționare o însușesc de la
maturi. Ei își dau întâlnire și se distrează ca maturii.
4. Maturitatea în ceea ce privește exteriorul și manierele de comportare constituie un rezultat al imitării
directe de către preadolescenți a maturilor și se manifestă în grija pentru asemănarea exteriorului lor cu cel al
maturilor. Preadolescenții urmează moda în ceea ce privește vestimentația și coafura, însușesc „manierele
adulților” de a merge și a discuta, folosesc expresii vulgare și cuvinte la modă, încep să fumeze.
Aceste comportamente influențează dezvoltarea preadolescentului, formarea lui ca personalitate, om cu
drepturi și valoare deplină.