VARIANTA 2

Partidul politic reprezintă o grupare de oameni constituită pe baza liberului consimțământ,

ce acționează programatic, conștient și organizat pentru a servi intereselor unor clase,
grupuri sociale, comunități umane, pentru dobândirea și menținerea puterii politice, în
vederea organizării și conducerii societății, conform cu idealurile proclamate în platforma
program.
Un partid politic este o organizație care încearcă sa obțină putere politică în cadrul unui
guvern, de obicei prin participare în campanii electorale. Unele partide nu încearcă să
câștige putere prin alegeri deoarece nu au dreptul sau nu doresc să participe în sistemul
electoral, și uneori utilizează alte metode, chiar și terorismul. Multe partide sunt centrate în
jurul unei ideologii, însă pot și să facă parte dintr-o coaliție cu interese mixte.
Partidul are două niveluri:
Nivelul organizaţional care include instituţiile, organizaţiile partidului. Acestea sunt
următoarele:

• Liderul partidului: la comunişti – Secretar General, la fascişti – Fuhrer, Duce, la soci-

al-democraţi, liberali și conservatori – Preşedinte;
• Congresul este organ legislativ suprem, care stabileşte strategia generală a partidului,
adoptă programul partidului, alege preşedintele partidului;
• Consiliul Național (numit și Consiliu politic sau Comitet Central) este organul poli-
tic care activează între Congrese, și care adoptă deciziile vitale pentru partid);
• Biroul politic sau comitetul executiv este organul decizional permanent, un fel de gu-
vern al partidului, care activează între Congrese şi care execută deciziile Congresului
și Consiliului Național;
• Comisia de revizie și control veghează cheltuielile partidului, utilizarea resurselor
partidului şi măsura în care acestea au fost gestionate corect etc.;
• Organizaţiile locale la liberali şi conservatori se numesc comitete, la socialişti – secţii,
la fascişti – miliţii, detaşamente militarizate, la comunişti
Nivelul social se constituie din:
• Militanţi sau activiştii – sunt membrii partidului şi participă activ în toate activităţile
acestuia: mitinguri, pichetări, campanii electorale, şedinţe, congrese etc.;
• Aderenţi – sunt membri pasivi ai partidului, doar plătesc cotizaţiile (în cazul în care
acestea există) şi votează partidul la alegeri;
• Simpatizanţi – nu sunt membri de partid, dar votează cu acest partid la alegeri.

2.Republica este o formă de organizare statală (sau formă de stat) în care suveranitatea
aparține poporului, iar puterea executivă este exercitată de cetățeni aleși pentru o perioadă
determinată de timp.Unii politologi atribuie dictaturile militare statelor politienesti.
Republica este clasificata astfel:
-rep. parlamentara
-rep. prezidentiala.\
-rep. mixta
MONARHII :
-absulute-puterea absoluta e a unei persoane’
-constitutionale-prerogativele monarhului sunt limitate
-dualite-puterea executiva o are monarhul;puterea legislativa-parlamentul

3.Statul poliţienesc reprezintă statul în care organele represive (KGB, Gestapoul, se-
curitatea) au prerogative lărgite, utilizînd violenţa în proporţii mari (URSS, Germania,
Italia fascistă). Unii politologi atribuie dictaturile militare statelor poliţienești.
După relaţiile între stat – societatea civilă: Stat paternalist, corporativ, cosocial.

-Stat paternalist este cel ce utilizează practici politice care restrîng libertatea persoa-
nelor, cu scopul de a le proteja mai bine interesele.
-Statul corporatist reprezintă o formă tripartită de organizare a sistemelor politice
naţionale, în care guvernul, sindicatele şi patronatele (ultimele două reprezentate prin
asociaţii cuprinzătoare) sunt implicate în realizarea şi implementarea politicii, instituţia
parlamentară jucînd un rol minor, comparativ cu guvernul.
-Statul cosocial este specific societăţi polietnice şi s-a realizat în ţări ca Elveţia, Belgia,
Finlanda, Austria, Olanda, India.

4.Un stat federativ (căruia i se mai poate spune doar stat sau provincie sau canton sau
Land, etc.) este o comunitate teritorială și constituțională care face parte dintr-o federație.[1]
Statele federative se deosebesc de statele pe deplin suverane, în sensul în care statele
federative și-au transferat o parte din suveranitatea lor guvernului federal.[2] Când statele
aleg să formeze o federație, își pierd statutul de persoane juridice din punctul de vedere al
dreptului internațional. În schimb, uniunea federală (care este formată din state federative)
ca entitate unică devine stat suveran în sensul dreptului internațional.[3] Un stat federativ
deține jurisdicție administrativă asupra unui teritoriu geografic dat și este o formă de
guvernământ regional.
În unele cazuri, o federație este creată dintr-o uniune de entități politice, care sunt fie
teritorii independente, fie dependente ale unei alte entități suverane (cel mai frecvent o
putere colonială). În alte cazuri, statele federate au fost create din regiuni ale statelor
anterioare unitare. Odată constituită o constituție federală, regulile care reglementează
relația dintre puterile federale și regionale devin parte a dreptului constituțional al țării și nu a
dreptului internațional.
State federale : Germania,Austria,Australia,India,Rusia,Belia,Argentina,Braziliz.

5.Doctrina politică de dreapta. Liberalismul. Conservatismul.

Liberalismul a apărut datorită unei nevoi de a arăta egalitatea între oameni, de a
împuternici societatea civilă care la rândul său să determine politicul și nu invers. S-a
desfășurat în jurul unor idei de încurajare a economiei de piață și a concurenței, ei susțineau
inter naționalismul și toleranța religioasă. Întreaga idee în jurul liberalismului, era de libertate
în gândire, în acțiune și în împuternicirea oamenilor.
Conservatorismul (s. XVIII) Cauza: reacţie la doctrina liberalistă şi programul lib. Critică
revoluţiile, schimbările radicale, panaceele politice, Adaptarea reformelor la condiţiile locale,
Apologet al trecutului, sistemului politic existent care este o proprietate care trebuie păstrată
şi transmisă. Necesitatea de a respecta ierarhiile, instituţiile politice, Atitudine pragmatică,
soluţii în baza condiţiilor istorice, prognozarea consecinţelor, Înlocuiesc retorica libertăţii,
voinţei populare cu judecată calmă (Individul poate fi nesăbuit, mulţimea nechibzuită, iată de
ce – pragmatism politic).
Doctrine politice de stânga. Social-democraţia. Feminismul.
Social-democraţia (Karl Kautsky, Eduard Bernstein) O economie de piața mixtă, cu
prevederi legale pentru protejarea muncitorilor, consumatorilor și întreprinzătorilor mici; Un
sistem complex de protecție socială, pentru a contracara efectele sărăciei și pentru a proteja
pe cei care nu pot să lucreze într-un sistem de piață liberă (șomerii și pensionarii);
impozitare progresivă, pentru a redistribui venitul într-o societate; Un sistem de învăţământ
și sănătate oferit de guvern (public), finanțat din taxe; Condiții minime garantate prin lege
pentru muncitori (salariu minim, protecție împotriva concedierii necinstite) Protecția mediului
(deși multe partide social-democrate nu pun accent pe politici ecologiste) Multiculturism,
drepturile minorităților și o politică relativ deschisă față de migrație, O politică socială
progresivă. Majoritatea partidelor social-democrate susțin căsătoriile între persoane de
acelaşi gen, avortul și politicile liberale privind drogurile.
Feminismul – doctrina care recunoaşte statutul problematic al femeii în societate şi
încearcă să restabilească un echilibru gender, să schimbe lumea. Scopul – combaterea
dominaţiei bărbaţilor REPREZENTANTE: Wolfstonecraft Mary (filosof, scriitoare britanică)
Justificarea drepturilor femeilor (1792)

6.Guvernul Republicii Moldova asigură, conform Constituției, realizarea politicii interne și

externe a statului și exercită conducerea generală a administrației publice. Guvernul se
organizează și funcționează în conformitate cu prevederile constituționale, având la bază un
program de guvernare acceptat de Parlamentul Republicii Moldova. Acesta este alcătuit
dintr-un lider numit prim-ministru, viceprim-miniștri, miniștri și alți membri stabiliți prin lege
organică
Guvernul asigură realizarea politicii interne și externe a statului, exercită conducerea
generală a administrației publice și este responsabil în fața Parlamentului.
Republica Moldova este organizată, sub aspect administrativ, în unități administrativ-
teritoriale: raioane, orașe și sate.
Organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova se efectuează pe două
niveluri: satele (comunele) și orașele (municipiile) constituie nivelul întîi, raioanele constituie
nivelul al doilea.
Astăzi, statul este împărțit de jure în 32 de raioane, 13 municipii (Chișinău, Tiraspol,
Bălți, Bender, Comrat, Cahul, Ungheni, Soroca, Orhei, Ceadîr-Lunga, Edineț, Hîncești și
Strășeni) și două Unități teritoriale autonome recunoscute: UTA Găgăuzia (U.T.A.G.) și
Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului (U.T.A.N.). De facto, în locul acesteia
din urmă se găsește o entitate teritorială auto-proclamată: Republica Moldovenească
Nistreană.

Sistemul de partide al Republicii Moldova

În interiorul legislativului s-a declanşat procesul de formare a grupurilor parlamen-
tare. Au apărut 3 fracţiuni aproximativ egale ca număr, dar nu şi ca pondere:

• Frontul Popular Creştin Democrat – 136 deputaţi;

• Fracţiunea „Moldova Sovietică”, formată din reprezentanţii Transnistriei, Găgăuziei
şi Interfrontului – 120 deputaţi393;
• Fracţiunea „Viaţa Satului” – 108 deputaţi, printre care erau şi reprezentanţi din PCM.
Ulterior, aceste fracţiuni au stat la baza apariţiei unor partide. De fapt, o bună parte
din partidele moldoveneşti au apărut din PCM, FPM şi din Interfront.
Fracţiunea „Viaţa Satului” a stat la baza apariţiei Partidului Democrat Agrar din
Moldova395 (ultimul apare la 19 octombrie 1991). PDAM, la rândul său, a dat naştere la
două forţe politice: Partidul Renaşterii şi Concilierii (PRCM) al lui Mircea Snegur (la 15
iulie 1995) şi Mişcarea pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă (1998), devenită în
2000 Partidul Democrat din Moldova396.
Fracţiunea „Moldova Sovietică” a stat la baza apariţiei Blocului „Partidul Socialist şi
Mişcarea Unitate-Единство” care în 1994 a cumulat 22%, iar în 1998 se destramă. Din
2001 Partidul Socialist este extraparlamentar.
PCM – interzis la 23 august 1991, se disipează în interiorul fracţiunii „Moldova Sovie-
tică”. Totuşi, în 1993, o parte din secretarii de nivelul II şi III ai acestuia vor reface PCRM.