ÎNTREBĂRI / RÂSPUNSURI - EXAMEN LA DISCIPLINA

BAZELE STATULUI ŞI DREPTULUI

Definiți conceptul statului și enumerați trăsăturile lui.

Statul - reprezintă o entitate politică și socială organizată într-un anumit teritoriu, având autoritatea de a
institui și aplica legi, de a menține ordinea și de a asigura funcțiile esențiale ale unei comunități. Statul este un
concept complex și implică o serie de trăsături definitorii, printre care se numără:
Teritoriu: Statul are o delimitare geografică precisă, care stabilește granițele în interiorul cărora își exercită
suveranitatea.
Populație: Statul este constituit dintr-un grup de persoane care trăiesc în acel teritoriu și care sunt supuse
autorității sale.
Guvernare sau putere politică: Statul exercită autoritatea asupra populației prin intermediul unui sistem de
guvernare sau al unei structuri politice. Această guvernare poate fi exercitată de o entitate centrală (guvern) sau
poate implica și niveluri subnaționale de autoritate (state federale, regionale etc.).
Suveranitate: Statul are capacitatea de a lua decizii independente și de a-și stabili propria politică internă și
externă, fără intervenția altor entități statale străine.
Legi și instituții: Statul creează și impune un sistem de legi care reglementează comportamentul cetățenilor și
stabilește normele de funcționare a societății. Acesta dispune de instituții care administrează și aplică aceste
legi.
Monopol al forței: Statul are dreptul și responsabilitatea de a menține ordinea și securitatea în interiorul
teritoriului său, inclusiv prin utilizarea forței atunci când este necesar.Scopuri comune: Statul are ca scop
principal asigurarea bunăstării și securității cetățenilor săi, precum și promovarea intereselor generale ale
societății.

Definiți noțiunea de drept și enumerați ramurile dreptului.

Dreptul reprezintă un sistem de norme și reguli care guvernează comportamentul indivizilor și instituțiilor
într-o societate . Ramurile dreptului -
Dreptul Constituțional: Se ocupă cu studiul constituțiilor, structurii și funcțiilor guvernului, drepturilor
fundamentale și relațiilor dintre cetățeni și stat.
Dreptul Civil: Reglementează relațiile private dintre persoane, inclusiv drepturile și obligațiile civile, precum
contractele, dreptul familiei, dreptul succesoral și răspunderea civilă.
Dreptul Penal: Stabilește norme și sancțiuni pentru infracțiuni, precum și procedurile judiciare și drepturile
acuzatului.

Definiți noțiunea de suveranitatea, conţinutul suveranităţii şi limitele ei.

Suveranitatea este un concept politic care se referă la autoritatea supremă și independentă a unui stat asupra
propriului său teritoriu, populație și afaceri interne și externe.

Conținutul suveranității include următoarele elemente:

Teritorialitate: Suveranitatea se referă la autoritatea unui stat asupra teritoriului său, cu granițe clare și
recunoscute.

Populație: Statul exercită suveranitatea asupra cetățenilor săi și a altor persoane aflate pe teritoriul său.

Guvernare internă: Suveranitatea include capacitatea statului de a-și guverna intern afacerile, de a stabili și
aplica legi, de a colecta impozite și de a menține ordinea internă.

Relații externe: Statul are suveranitate în relațiile sale externe, inclusiv dreptul de a stabili alianțe, de a încheia
tratate și de a participa la organizații internaționale.

Limitările suveranității includ:

Dreptul internațional: Statele sunt adesea supuse unor norme și reguli stabilite de dreptul internațional, care
pot limita anumite acțiuni în interesul comunității internaționale.

Tratate și acorduri internaționale: Atunci când un stat semnează tratate sau acorduri internaționale, se
angajează să respecte anumite obligații și limite stabilite în acele documente.

Drepturile omului: Există norme internaționale privind drepturile omului care pot servi drept limite ale
acțiunilor statelor, în special în ceea ce privește tratamentul cetățenilor și al altor persoane aflate pe teritoriul
lor.

Intervenție umanitară: În cazuri de abuzuri grave asupra drepturilor omului sau crize umanitare, comunitatea
internațională poate justifica intervenția pentru a proteja persoanele afectate, chiar dacă acest lucru implică
încălcarea suveranității statului respectiv.

Definiți elementele constitutive și funcțiile statului.

Elementele Constitutive ale Statului:
Teritoriu: Statul are un teritoriu delimitat, cu granițe clare, în care își exercită autoritatea și guvernează
populația.
Populație: Statul este constituit dintr-un grup de persoane care trăiesc în acel teritoriu și care sunt supuse
autorității sale.
Suveranitate: Statul are autoritatea supremă și independentă asupra propriilor afaceri interne și externe.
Suveranitatea implică autonomie și capacitatea de a lua decizii fără intervenția altor entități statale străine.
Guvernare: Statul are un sistem de guvernare sau de organizare politică prin care se exercită puterea și se iau
deciziile. Acest sistem poate fi monarhic, democratic, autoritar sau de altă natură.
Funcțiile Statului:
Funcția Legislativă: Statul are rolul de a elabora și adopta legi care reglementează comportamentul cetățenilor
și stabilesc normele de funcționare a societății. Aceasta implică adesea existența unui parlament sau a unei
legislativ, care adoptă legi.
Funcția Executivă: Statul trebuie să pună în aplicare legile adoptate. Executivul, de obicei sub conducerea
guvernului, are responsabilitatea de a aplica și de a pune în practică deciziile legislative.
Funcția Judiciară: Statul are responsabilitatea de a asigura justiția și de a rezolva disputele legale. Aceasta
implică existența unui sistem judiciar care interpretează legile și aplică justiția în diferite situații.

Enumerați izvoarele formale ale dreptului: cutuma, jurisprudența, actul normativ.

Izvoarele formale ale dreptului - reprezintă sursele oficiale din care derivă normele juridice și care sunt
recunoscute ca având autoritate într-un sistem legal. În general, izvoarele formale ale dreptului includ:
Actul Normativ (Legea): Este cel mai important izvor formal al dreptului. Legile sunt norme adoptate de către
autoritățile competente, cum ar fi parlamentul sau organul legislativ, și sunt menite să reglementeze diferite
aspecte ale vieții sociale.
Cutuma (Obiceiul Juridic): Cutuma este o practică repetată și acceptată de către o comunitate, care este
considerată obligatorie din punct de vedere juridic. Este un izvor important în dreptul internațional și poate
juca un rol semnificativ și în anumite sisteme de drept naționale.
Jurisprudența (Precedentul): Jurisprudența reprezintă deciziile anterioare ale instanțelor judecătorești într-un
sistem legal. Aceste decizii devin sursă de drept și pot influența interpretarea și aplicarea legii în cazuri similare
viitoare.

Enumerați și caracterizați principiile dreptului.

Principiile dreptului - reprezintă concepte fundamentale și norme generale care stau la baza întregului sistem
juridic.
Principiul Legalității: Acest principiu afirmă că nimeni nu poate fi supus pedepsei sau restricțiilor asupra
drepturilor sale decât în baza unei legi scrise și aplicabile în momentul săvârșirii faptei. Este strâns legat de
ideea că puterea statului este limitată de lege.
Principiul Echității și Justiției: Dreptul urmărește să ofere oamenilor tratament echitabil și dreptate. Acest
principiu stabilește că deciziile și legile trebuie să fie aplicate în mod corect și imparțial, fără discriminare.
Principiul Securității Juridice: Individul are dreptul de a cunoaște și de a înțelege legea și de a se baza pe ea în
activitățile sale. Acest principiu subliniază importanța predictibilității și stabilității legale.
Principiul Drepturilor și Libertăților Fundamentale: Stabilește că orice sistem juridic trebuie să protejeze și să
respecte drepturile și libertățile fundamentale ale indivizilor, cum ar fi dreptul la viață, libertate și proprietate.
Principiul Responsabilității Civile și Penale: Cei care încalcă legile trebuie să fie trași la răspundere.
Principiul impune că există consecințe legale pentru acțiunile ilegale.

Definiți conceptul și trăsăturile raportului juridic.

Raportul juridic- este relația socială reglementată de drept(pozitiv) .
Raportul juridic -este relația socială,intersubiectivă,volitivă și valorică întemeiată pe normele juridice în
vigoare stabilită între subiecții de drept în vederea realizării drepturilor subiective și îndatoririlor juridic
Trăsăturile raportului juridic includ:
Caracterul social -raporturile juridice se realizează (apar, se modifică, încetează) în cadrul social şi între
membrii societăţii.
Caracterul intersubiectiv – în relațiile juridice se întilnesc între subiecții de drept .
Caracterul volitiv – exteriorizează voința subiecților de drept.
Caracterul valoric– valorile sociale sânt valorificate, protejate şi promovate prin raporturi juridice.
Caracterul istoric (evolutiv) – raporturile juridice au evoluat în timp concomitent cu tipurile şi formele
dreptului.
Caracterul normativ- juridic-raporturile juridice sânt prevăzute de legiuitor în normele juridice, care
reglementează relaţiile sociale, transformându-le ulterior în raporturi juridice.

Enumerați etapele elaborării actelor normative.

Procesul de elaborare a actelor normative, cum ar fi legile sau ordonanțele, implică mai multe etape care au
rolul de a asigura o pregătire corespunzătoare, consultarea și adoptarea unor norme juridice clare și eficiente.
Inițierea Actului Normativ
Elaborarea Proiectului de Lege
Avizarea și Consultarea
Dezbaterea și Adoptarea
Promulgarea și Publicarea
Implementarea și Monitorizarea

Enumerați părțile constitutive ale actelor normative.

Titlul:
Titlul actului normativ oferă o indicare succintă a subiectului sau domeniului reglementat de acesta.
Preambul (Opțiuneal):
În unele acte normative, poate fi inclus un preambul care oferă contextul, motivele și scopurile pentru
care actul a fost adoptat.
Partea Introductivă (Considerentă sau Expositivă):
Această secțiune poate include introducerea și considerentele generale care susțin necesitatea adoptării
actului normativ.
Dispoziții Generale:
Această parte stabilește principiile, termenii și condițiile generale care guvernează aplicarea actului
normativ.
Corpul Principal:
Acesta este nucleul actului normativ și conține dispozițiile specifice care reglementează drepturile,
obligațiile sau procedurile în cauză.
Partea Finală sau Concluzivă:
 Această secțiune poate include dispoziții finale, precum data intrării în vigoare a actului normativ și
detalii privind promulgarea sau publicarea acestuia.
Anexe sau Allegate (Opțional):
În cazul în care actul normativ necesită detalii suplimentare, pot fi incluse anexe sau allegate care să
completeze sau să specifice aspecte ale normelor.

Care este structura logică a normei juridice.

O normă juridică este de obicei compusă din două părți principale: ipoteza (sau condiția) și dispoziția (sau
consecința)

Ipoteza reprezintă partea normei juridice care stabilește situațiile sau condițiile în care norma este
aplicabilă. Este o descriere a faptelor sau a circumstanțelor care trebuie să existe pentru ca norma să
intre în vigoare.
Dispoziția este partea normei juridice care stabilește consecințele sau regulile care se aplică în situația
descrisă de ipoteză. Este acea parte care indică drepturile sau obligațiile care decurg din îndeplinirea
condițiilor specificate în ipoteză.

Definiția, condițiile și formele răspunderii juridice.

Răspunderea juridică - este conceptul prin care o persoană sau o entitate este ținută să răspundă pentru
acțiunile sau inacțiunile sale în fața legii. Aceasta implică faptul că persoana sau entitatea în cauză poate fi
supusă la consecințe juridice, precum plata unei amenzi, despăgubiri sau chiar pedepsirea penală.

Condițiile Răspunderii Juridice:

Pentru a exista răspundere juridică, de obicei, trebuie să fie îndeplinite anumite condiții. Aceste condiții pot
varia în funcție de tipul de răspundere (civilă, penală, etc.), dar în general, pot include:

Comportamentul Illicit: Există un comportament sau o acțiune care este interzisă sau considerată ilegală de
către lege.

Imputabilitate: Persoana sau entitatea trebuie să fie imputabilă, adică capabilă să înțeleagă și să-și controleze
acțiunile.

Vinovăție (în anumite cazuri): În cazul răspunderii penale, este necesară o dovadă a vinovăției sau a intenției de
a comite infracțiunea.

Legătura de Cauzalitate: Trebuie să existe o legătură de cauzalitate între comportamentul ilicit și prejudiciul
sau dauna produsă.

Formele Răspunderii Juridice:

Răspunderea Civilă (sau Delictuală): Se referă la obligația de a repara un prejudiciu cauzat altei persoane.
Scopul principal este acela de a compensa victima.

Răspunderea Penală: Se aplică în cazul încălcării normelor penale și poate implica pedepse precum
închisoarea, amenzile sau alte sancțiuni penale.

Enunțați mecanismele de realizare directă a suveranităţii poporului.

Suveranitatea poporului - este un concept fundamental într-un sistem democratic și implică ideea că
autoritatea politică emana direct de la cetățeni. Există mai multe mecanisme prin care suveranitatea poporului
poate fi realizată direct:
Alegeri:
Alegerile legislative: Cetățenii participă la alegeri pentru a alege reprezentanți în organele legislative,
cum ar fi parlamentul. Acești reprezentanți au responsabilitatea de a lua decizii în numele poporului.
Alegerile executive: Cetățenii aleg șefii executivului, precum președintele sau prim-ministrul, în
anumite sisteme politice. Acești lideri guvernează în numele poporului și sunt responsabili de
implementarea politicilor și luarea deciziilor executive.
 Referendumuri:
Cetățenii pot fi implicați direct în procesul de luare a deciziilor prin intermediul referendumurilor.
Prin aceste consultări populare, ei pot vota asupra anumitor chestiuni importante, cum ar fi modificări
ale constituției sau decizii majore de politică publică.
Inițiative populare:
În unele sisteme politice, cetățenii au dreptul să propună direct legi sau amendamente la constituție
prin intermediul unor inițiative populare. Dacă se strâng un număr suficient de semnături, aceste
propuneri pot fi supuse votului cetățenilor.
Petiții și Platforme de Consultare:
Cetățenii pot exprima opinii și sugestii prin intermediul petițiilor și platformelor de consultare online.
Acestea pot servi drept mijloc de comunicare între cetățeni și autorități, influențând deciziile politice.
Adunări Publice:
Adunările publice oferă cetățenilor ocazia de a-și exprima opinia directă în fața autorităților. Aceste
evenimente pot varia de la întâlniri locale până la proteste de amploare națională.
Organizații și Grupuri Civice:
Participarea la organizații și grupuri civice oferă cetățenilor posibilitatea de a-și organiza și vocaliza
preocupările și de a acționa pentru schimbări politice

Conceptul, reglementarea normativă şi principiile aplicabile cetăţeniei.

Cetățenia - este legătura juridică și politică dintre un individ și un stat, conferind acestuia drepturi și obligații
specifice. Fiind un concept complex, cetățenia poate implica drepturi civile, politice și sociale, precum și
obligații față de statul în care o persoană este cetățeană.

Reglementarea Normativă a Cetățeniei:

Reglementarea normativă a cetățeniei variază între diferitele țări și sisteme juridice. Aceasta include legi
privind dobândirea și pierderea cetățeniei

Principiile Aplicabile Cetățeniei:

Ius Sanguinis (Dreptul Sângelui):

Acest principiu determină cetățenia pe baza originilor familiale. Dacă unul sau ambii părinți sunt
cetățeni ai unui anumit stat, copilul lor poate obține automat cetățenia acelui stat.

Ius Soli (Dreptul Solului):

Acest principiu stabilește că cetățenia este acordată pe baza locului nașterii. Astfel, un individ poate
deveni automat cetățean al țării în care s-a născut, indiferent de cetățenia părinților săi.

Naturalizare:

Procesul prin care un individ care nu s-a născut într-un anumit stat poate obține cetățenia acestuia.
Acest proces implică de obicei îndeplinirea anumitor condiții și formalități, precum perioade de ședere
legală, cunoașterea limbii și/sau testarea asupra cunoștințelor despre țara respectivă.

Pierderea sau Retragerea Cetățeniei:

Legile privind cetățenia pot stabili circumstanțe în care cetățenia poate fi pierdută sau retrasă, cum ar
fi renunțarea voluntară la cetățenie, implicarea în activități teroriste sau trădarea statului.

Non-Discriminare:

Principiul de non-discriminare prevede că acordarea cetățeniei ar trebui să fie făcută fără discriminare
pe baza rasială, etnică, religioasă sau de gen.

Caracterizați modalitățile de dobândire a cetăţeniei.

Modalitățile de dobândire a cetățeniei variază în funcție de legislația fiecărui stat și pot include următoarele
modalități comune:
Dobândirea Cetățeniei Prin Naștere (Ius Sanguinis și Ius Soli):

Ius Sanguinis (Dreptul Sângelui): Persoanele dobândesc cetățenia prin faptul că unul sau ambii
părinți sunt cetățeni ai statului respectiv.
Ius Soli (Dreptul Solului): Persoanele dobândesc cetățenia prin naștere pe teritoriul statului respectiv,
indiferent de cetățenia părinților.

Naturalizare:

Prin acest proces, străinii sau apatrizii pot deveni cetățeni ai unui stat pe baza îndeplinirii anumitor
condiții. Aceste condiții pot include perioade de ședere legală, cunoașterea limbii, participarea la viața
comunității și respectarea legilor.

Cetățenie Prin Căsătorie:

Unele state permit dobândirea automată a cetățeniei prin căsătoria cu un cetățean al statului respectiv.
Această modalitate poate implica, în unele cazuri, îndeplinirea unor cerințe suplimentare.

Dobândirea Cetățeniei Prin Adopție:

Persoanele adopțate de cetățeni ai unui stat pot, în unele cazuri, să dobândească automat cetățenia
acelui stat.

Cetățenia Prin Descendență:

Unele state permit descendentei unei persoane care a fost anterior cetățean a statului să dobândească
cetățenia respectivă, chiar dacă acestea nu au trăit niciodată acolo.

Dobândirea Cetățeniei Prin Investiții:

Anumite state oferă posibilitatea obținerii cetățeniei prin investiții semnificative în economia țării
respective. Aceste investiții pot include achiziția de proprietăți, investiții în afaceri sau contribuții la
fonduri de dezvoltare.

Acordarea Cetățeniei de Către Autorități:

În anumite circumstanțe excepționale, autoritățile statului pot acorda cetățenia prin decizie specială
sau act legislativ, fără a fi necesare îndeplinirea altor condiții specifice.

Caracterizați modalitățile de pierdere a cetăţeniei.

Modalitățile de pierdere a cetățeniei variază în funcție de legislația fiecărui stat. Aceste modalități pot include
următoarele:

Renunțarea Voluntară:

Persoanele pot pierde cetățenia prin renunțarea voluntară. Acest act poate implica o cerere formală în
acest sens și, în unele cazuri, poate implica și o perioadă de renunțare.

Renunțarea la Cetățenie Prin Căsătorie:

În unele jurisdicții, o persoană poate pierde automat cetățenia în urma căsătoriei cu un cetățean al
unui alt stat, mai ales dacă acesta are o lege care nu recunoaște dubla cetățenie.

Cetățenia Multiplă Interzisă:

În unele țări, cetățenii pot pierde cetățenia dacă dobândesc cetățenia altui stat și legea națională
interzice dubla cetățenie.

Cetățenia Pierdută Prin Acte Criminale sau Activități Teroriste:

Participarea la anumite activități criminale sau teroriste poate duce la pierderea cetățeniei în unele
țări.
Pierderea Cetățeniei Prin Acte de Teroare sau Sabotaj:

În anumite circumstanțe, cetățenii pot pierde cetățenia dacă sunt implicați în acte de terorism sau
sabotaj împotriva statului lor.

Pierderea Cetățeniei Prin Serviciu Militar sau Cetățenie Duală în Timp de Război:

În timpul războiului, anumite state pot impune pierderea cetățeniei pentru persoanele care servesc în
armatele altor țări sau care posedă cetățenie dublă.

Renunțarea la Cetățenie Prin Proceduri Legale Specifice:

Unele țări pot avea proceduri legale specifice pentru pierderea cetățeniei în anumite circumstanțe, cum
ar fi încălcarea legilor de imigrație sau alt tip de fraudă.

Pierderea Cetățeniei prin Exil sau Renunțarea la Domiciliu:

În unele cazuri, cetățenii pot pierde cetățenia prin exil sau renunțarea la domiciliu, în special dacă se
stabilesc permanent în altă țară.

Enumerați drepturile social-economice stipulate în Constituția RM.

Sociale-economice - sunt o categorie de drepturi umane care se referă la condițiile de viață și la participarea la
viața economică și socială a unei comunități.
Dreptul la Muncă și la Ocuparea Forței de Muncă:
Dreptul la Asigurare Socială și Protecție Socială:.
Dreptul la Educație:
Dreptul la Sănătate:
Dreptul la Locuință și la un Standard de Viață Corespunzător:
Dreptul la Protecție în Caz de Șomaj:
Dreptul la Cultură și Timp Liber:

Descrieți locul Parlamentului în regimul reprezentativ al ţării.

În Republica Moldova, Parlamentul are un rol central în regimul reprezentativ, reflectând principiile
democrației și ale statului de drept. Parlamentul este principalul organ legislativ al țării

Reprezentare a Poporului:

Parlamentul este ales prin vot popular și reprezintă cetățenii Republicii Moldova. Deputații sunt aleși
pentru un mandat de patru ani, iar componența Parlamentului reflectă distribuția voturilor la nivel
național.

Elaborarea Legilor:

Una dintre cele mai importante funcții ale Parlamentului este elaborarea, adoptarea și modificarea
legislației. Deputații propun, dezbat și votează legi care reglementează diferite aspecte ale vieții
publice, economiei și societății.

Supravegherea Executivului:

Parlamentul exercită controlul asupra executivului, monitorizând activitatea Guvernului și a altor

instituții ale statului. Aprobarea sau respingerea guvernului și controlul bugetar sunt aspecte
importante ale acestei funcții de supraveghere.

Aprobarea Guvernului:

Guvernul, condus de prim-ministru, este responsabil în fața Parlamentului. Executivul trebuie să

obțină încrederea Parlamentului prin aprobarea programului de guvernare și prin supunerea la vot a
 unor chestiuni cheie.

Relația cu Președintele:

În regimul semi-prezidențial al Republicii Moldova, Parlamentul are un rol important în relația cu

Președintele. Acesta din urmă este ales prin vot popular și are atribuții în domeniul politicii externe și
al apărării. Parlamentul poate aproba sau respinge anumite decizii ale Președintelui și poate declanșa
procedura de suspendare a acestuia din funcție.

Dezbateri Publice și Reprezentare a Diversității:

Parlamentul este un loc al dezbaterii publice și al reprezentării diversității de opinii. Partidele politice
reprezintă diferite viziuni politice și interese ale cetățenilor, iar acestea se reflectă în dezbaterile
parlamentare.

Enumerați funcţiile şi atribuţiile Parlamentului RM.

Funcții principale ale Parlamentului RM:

Funcția Legislativă:

Adoptă, modifică și abrogă legile naționale.

Elaborează și aprobă bugetul de stat.
Exercită controlul asupra procesului legislativ și a deciziilor guvernamentale.

Funcția de Reprezentare a Cetățenilor:

Parlamentul reprezintă cetățenii și exprimă voința populară prin intermediul deputaților aleși în mod
democratic.

Funcția de Control și Supraveghere a Executivului:

Monitorizează și evaluează activitatea Guvernului și a altor organe executive.

Aprobă sau respinge componența și programul de guvernare al Guvernului.
Examinează și decide asupra rapoartelor de activitate ale instituțiilor publice și ale funcționarilor
publici.

Funcția de Adoptare a Deciziilor:

Adoptă decizii cu privire la politica internă și externă a țării.

Aprobă sau respinge tratate internaționale.
Acordă sau retrage încrederea Guvernului.

Analizați statutul juridic, mandatul şi procedura de alegere a Preşedintelui

Republicii Moldova.

Statutul Juridic al Președintelui Republicii Moldova:

Președintele Republicii Moldova este șeful statului și reprezintă țara pe plan intern și extern. Statutul juridic
este definit de Constituția Republicii Moldova și alte acte normative relevante. Președintele are atribuții în
domeniile politicii externe, apărării naționale și altele, dar are și roluri simbolice și de reprezentare.

Mandatul Președintelui:

La momentul ultimei actualizări, mandatul Președintelui Republicii Moldova este de 4 ani. O persoană poate
deține funcția de președinte pentru cel mult două mandate consecutive. Acest lucru asigură o limitare a puterii
prezidențiale și promovează alternanța la vârful statului.

Procedura de Alegere a Președintelui:

Procedura de alegere a președintelui în Republica Moldova implică mai multe etape:

Alegerile:
 Președintele este ales prin vot popular. Alegerile prezidențiale sunt organizate la fiecare patru ani.

Primul Tur:

Dacă niciun candidat nu obține o majoritate absolută (50% + 1) în primul tur, are loc un al doilea tur
de scrutin.

Al Doilea Tur:

În al doilea tur, se confruntă cei doi candidați cu cel mai mare număr de voturi în primul tur.
Candidatul care obține majoritatea absolută în al doilea tur devine președinte.

Eligibilitatea Candidaților:

Pentru a candida la președinție, un cetățean trebuie să îndeplinească anumite condiții de eligibilitate,

inclusiv să fie cetățean al Republicii Moldova și să aibă o anumită vârstă.

Cerințele de Vot:

Alegerile se desfășoară conform regulilor stabilite de Comisia Electorală Centrală. Cetățenii care
îndeplinesc condițiile legale de vot participă la scrutin.

Anunțarea Rezultatelor:

După încheierea alegerilor, Comisia Electorală Centrală anunță rezultatele oficiale, declarând
candidatul cu cel mai mare număr de voturi drept președinte ales.

Enumerați funcţiile şi atribuţiile Preşedintelui Republicii.

Funcții Principale:

Reprezentarea Țării:
Președintele reprezintă Republica Moldova pe plan intern și extern.
Participă la evenimente și întâlniri oficiale, atât în țară, cât și în străinătate.
Politica Externă:
Contribuie la formularea și implementarea politicii externe a țării.
Inițiază și susține relații diplomatice cu alte state și organizații internaționale.
Securitatea Națională:
Are un rol în domeniul securității naționale și al apărării.
Contribuie la luarea deciziilor importante în privința apărării țării.
Decizii Legislative:
Are dreptul să promulge sau să retrimită spre reexaminare legi adoptate de Parlament.
Poate solicita opinia Curții Constituționale privind constituționalitatea unor acte legislative.
Atribuții în Domeniul Justiției și Legalității:
Numirea și Eliberarea din Funcție a Judecătorilor:
Președintele are un rol în procesul de numire și eliberare din funcție a unor judecători importanți,
inclusiv a Președintelui Curții Constituționale.
Grațiere și Înlocuirea Pedepselor:
Are dreptul de a acorda grațiere sau a înlocui pedepsele în conformitate cu legea.
Rol în Funcționarea Organelor Executive:
Nominalizarea Prim-Ministrului:
După alegerile parlamentare, Președintele nominalizează un candidat pentru funcția de prim-
ministru.
Candidatul trebuie să obțină încrederea Parlamentului pentru a forma un Guvern.
Relația cu Guvernul:
Președintele are un rol în relația cu Guvernul, participând la ședințele Cabinetului de Miniștri și
contribuind la luarea deciziilor majore.
 Alte Atribuții:
Decizii de Urgență:
În cazuri de urgență și în absența Parlamentului, Președintele poate lua decizii speciale.
Consultări Politice:
Poate organiza consultări cu partidele parlamentare și alte forțe politice pentru a promova dialogul și
soluționarea problemelor politice.
Enumerați funcţiile şi atribuţiile Guvernului.

Indentificați ierarhizarea instanțelor în sistemul judecătoresc din Republica

Moldova.

Instanță Supremă(Este cea mai înaltă instanță de judecată din Republica Moldova. )
Instanțe de Apel: (Curtea de Apel)
Instanțe de Judecată din Unitățile Administrativ-Teritoriale Autonome

Dreptul civil ca ramură de drept: definirea, obiectul şi metode de reglementarea,

scopul şi sarcinile, corelaţia cu alte ramuri de drept.
Definiție:

Dreptul civil este o ramură importantă a dreptului care reglementează relațiile juridice dintre persoanele fizice
și persoanele juridice, stabilind drepturile și obligațiile acestora

Obiectul și Metodele de Reglementare:

Obiectul: Obiectul dreptului civil îl constituie relațiile civile, adică acele relații juridice care se formează
între persoanele fizice și/sau juridice în contextul activității lor civile.
Metode de Reglementare: Reglementarea în dreptul civil se realizează prin intermediul normelor juridice,
precum și a principiilor generale ale dreptului civil. Contractul, care este un element central în dreptul
civil, este adesea utilizat pentru a reglementa relațiile dintre părți.

Scopul:

Scopul principal al dreptului civil este să asigure echilibrul și justiția în relațiile civile.

Sarcinile:

Protejarea Drepturilor Individuale: Dreptul civil protejează drepturile individuale ale persoanelor, cum
ar fi dreptul la proprietate, la integritate personală, la libera asociație etc.
Reglementarea Relațiilor Contractuale: O mare parte a dreptului civil este dedicată reglementării
relațiilor contractuale. Aceasta include formarea, executarea și încetarea contractelor.
Asigurarea Justiției în Drepturile de Familile: Dreptul civil reglementează și protejează drepturile de
familie, precum căsătoria, divorțul, drepturile părintești, adopția etc.
Gestionarea Proprietății: Dreptul civil stabilește norme privind dobândirea, exercitarea și transferul
drepturilor de proprietate.

Corelația cu Alte Ramuri de Drept:

Dreptul Penal: Se corelează în situații în care acțiuni ilegale pot avea consecințe atât în sfera dreptului
civil, cât și în cea penală (de exemplu, delictul de furt).
Dreptul Comercial: Există o suprapunere, mai ales în domeniul contractelor comerciale și al drepturilor
de proprietate asupra bunurilor comerciale.
Dreptul Muncii: În reglementarea relațiilor dintre angajatori și angajați, dreptul civil și dreptul muncii se
intersectează.

Descrieți principiile şi izvoarele dreptului civil.

 Principiile Dreptului Civil în Republica Moldova:

Principiul Echității și Justiției: Dreptul civil urmărește asigurarea echității și justiției în soluționarea
disputelor. Instanțele de judecată au responsabilitatea de a lua decizii care să țină cont de echitate și
corectitudine.

Izvoarele Dreptului Civil în Republica Moldova:

Constituția Republicii Moldova: Constituția stabilește principii și norme fundamentale care afectează
domeniul dreptului civil.
Legile Civile și Comerciale: Actele normative specifice, cum ar fi Codul Civil și Codul Comercial,
reprezintă izvoare directe ale dreptului civil, reglementând diverse aspecte ale relațiilor civile și comerciale.
Acte Normative Subsidiare: Reglementările guvernamentale și actele normative ale altor autorități
competente completează și detaliază normele generale ale legislației civile.
Jurisprudența: Deciziile instanțelor de judecată constituie o sursă importantă de interpretare și aplicare a
dreptului civil. Ele contribuie la dezvoltarea și adaptarea normelor juridice la contextul social și
economic.
Cutuma: Practicile acceptate și respectate în mod tradițional în comunitate pot influența interpretarea și
aplicarea dreptului civil.
Doctrina Juridică: Opiniile și analizele experților în domeniul juridic, cuprinse în lucrări științifice și
articole, pot oferi ghidare interpretativă.

Noțiunea și elementele constitutive ale persoanei juridice.

Noțiunea de Persoană Juridică:

Persoana juridică este o entitate recunoscută de lege, distinctă de membrii săi individuali, care are
personalitate juridică și poate avea drepturi și obligații în conformitate cu normele legale. Aceasta poate fi o
organizație, o instituție sau o altă entitate legală capabilă să dețină proprietate, să încheie contracte și să fie
implicată în diverse activități juridice, în funcție de tipul său și scopul pentru care a fost înființată.

În Republica Moldova, persoanele juridice sunt reglementate în principal de Codul Civil și alte acte normative
specifice. Elementele constitutive ale persoanei juridice în Republica Moldova includ:
Asociații de Persoane sau Persoane Fizice:
Persoanele juridice pot fi create de un grup de persoane fizice care își unesc eforturile pentru a atinge
un anumit scop. Aceste asociații pot lua forma unor organizații nonprofit, cooperative, asociații civice
etc.
Actul Constitutiv (Statutul sau Actul de Înființare):
Persoana juridică este constituită prin actul constitutiv, care poate lua forma unui statut, contract, sau
act de înființare, în care sunt stabilite scopul, obiectivele, structura, drepturile și obligațiile persoanei
juridice.
Scopul și Obiectul de Activitate:
Actul constitutiv trebuie să specifice clar scopul și obiectul de activitate al persoanei juridice. Aceste
elemente indică domeniul în care entitatea intenționează să desfășoare activități.
Patrimoniul Propriu:
Persoanele juridice au un patrimoniu separat de cel al membrilor sau fondatorilor săi. Acest
patrimoniu include bunuri și drepturi, precum și datorii și obligații.
Adunarea Generală sau Adunarea Fondatorilor:
În multe cazuri, persoanele juridice sunt supuse controlului și luării deciziilor adunărilor generale ale
membrilor sau ale fondatorilor. Aceste adunări au puterea de a lua decizii importante referitoare la
activitatea și administrarea persoanei juridice.
Structura Organizatorică:
Persoanele juridice pot avea o structură organizatorică clară, care poate include organe de conducere,
cum ar fi consilii de administrație, directorate, comitete etc.
Durata de Existență:
Actul constitutiv trebuie să precizeze dacă persoana juridică are o durată de existență determinată sau
nedeterminată.
SAU (Societăți comerciale (SRL) ,Patrimoniul Propriu(Mijloace banesti ,acte cu valori materiale ) ,
Locatie (Adresa) , Cont fiscal , Data/luna/anul formarii , Stampile )

Elementele de identificare ale persoanei fizice.

Elementele de identificare ale unei persoane fizice sunt informații unice care permit identificarea și diferențierea
acelei persoane de celelalte. În diferite contexte, aceste elemente pot varia, dar în general includ următoarele:

Nume și Prenume:

Numele și prenumele sunt componente esențiale ale identității unei persoane. Acestea sunt utilizate
pentru identificare în majoritatea contextelor.

Data și Locul Nașterii:

Data și locul nașterii sunt informații importante pentru identificarea unei persoane și pentru a stabili
vârsta sa.

Cetățenie:

Cetățenia indică țara în care o persoană este considerată cetățean și poate influența drepturile și
obligațiile sale.

Sex:

Indicarea sexului este adesea necesară pentru identificarea precisă în documentele oficiale.

Număr de Identificare Personală (CNP, SSN, etc.):

Un număr unic de identificare personală emis de către autoritățile guvernamentale, cum ar fi CNP-ul
în România, SSN-ul în SUA, care este folosit pentru identificare în diverse contexte.

Adresă de Domiciliu sau Reședință:

Adresa de domiciliu sau reședință este utilizată pentru a stabili locul în care o persoană locuiește și
pentru a facilita contactul.

Stare Civilă:

Informații despre stare civilă, cum ar fi dacă o persoană este căsătorită, divorțată, necăsătorită etc.

Semnătură:

Semnătura este un element de identificare personală utilizat adesea în contexte legale și financiare.

Fotografie:

O fotografie poate fi inclusă în documentele de identificare, cum ar fi pașaportul, pentru a facilita

recunoașterea vizuală.

Amprentele Digitale (în anumite cazuri):

În contexte specifice, cum ar fi pașapoartele biometrice, amprentele digitale pot fi utilizate pentru
identificare.

Capacitatea juridică civilă a persoanei.

Persoanele Fizice: În mod general, toate persoanele fizice au capacitatea de folosință de la naștere până la
deces. Cu toate acestea, există excepții pentru anumite categorii de persoane care pot fi restricționate în
anumite privințe, cum ar fi minorii, persoanele cu dizabilități mintale etc.
Persoanele Juridice: Persoanele juridice au capacitate de folosință în scopul atingerii scopurilor pentru
care au fost create, conform actului constitutiv și a legislației aplicabile.
2. Capacitatea de Exercițiu (Capacitatea de a Exercita Drepturi și de a Asuma Obligații):

Persoanele Fizice:
Majorii: Persoanele fizice care au atins vârsta majoratului (de obicei 18 ani) au capacitate de exercițiu
deplină și pot să-și exercite drepturile și să-și asume obligații în mod independent.
Minorii: Minorii au o capacitate de exercițiu limitată și au nevoie de reprezentare legală, de regulă, de
către părinți sau tutore legal.
Persoanele Juridice: Persoanele juridice pot acționa prin organele lor de conducere, cum ar fi consiliul de
administrație sau directoratul, care au capacitatea de a reprezenta și angaja persoana juridică în
conformitate cu statutul sau actul constitutiv.

Restrângeri ale Capacității de Exercițiu:

Interdicții sau Incapacități Limitate: Unele persoane, din cauza anumitor condiții sau circumstanțe, pot
avea capacitate de exercițiu restrânsă sau pot fi supuse interdicțiilor judiciare, în care un tribunal decide că
persoana nu poate să-și exercite anumite drepturi.
Alienarea Mentală sau Fizică: Dacă o persoană devine alienată mental sau fizic și nu mai poate să-și
exercite drepturile, aceasta poate fi supusă unor restricții sau protecții legale speciale.

Enumerați modalitățile de dobândire a moștenirii.

Moștenirea poate fi dobândită în mai multe moduri, iar modalitățile de dobândire pot varia în funcție de
sistemul juridic al unei țări. În general, există câteva modalități comune de dobândire a moștenirii:

Moștenirea Legală sau Intestate:

Atunci când o persoană decedează fără a lăsa un testament valabil sau atunci când toate prevederile
testamentului sunt nule, legea determină succesiunea și moștenitorii legali. Aceștia pot fi soțul, copiii,
părinții sau alți membri ai familiei, în funcție de legile succesorale ale respectivei jurisdictii.

Moștenirea Testamentară:

O persoană poate să-și lase bunurile prin intermediul unui testament sau a unei succesiuni
testamentare. Aceasta implică exprimarea voinței persoanei cu privire la modul în care dorește ca
averea să fie distribuită după deces.

Moștenirea prin Contract de Moștenire:

Unele jurisdicții permit încheierea unui contract de moștenire între persoanele implicate. Aceasta
poate fi o modalitate de a reglementa succesiunea în mod convenabil și conform voinței părților
implicate.

Moștenirea prin Donație Mortis Causa:

Acest tip de donație este făcută în perspectiva morții și devine valabilă doar în cazul decesului
donatorului. Donatorul își exprimă intenția de a face o donație în eventualitatea decesului său.

Moștenirea prin Descendență:

Copiii și alți descendenți legali ai defunctului sunt, de obicei, moștenitorii direcți și au drepturi la
moștenire conform legilor succesorale.

Moștenirea prin Adopție:

Persoanele adoptate pot avea drepturi la moștenire în conformitate cu legile privind adopția.

Moștenirea prin Căsătorie:

În anumite jurisdicții, soțul supraviețuitor poate avea drepturi la moștenire, chiar dacă nu există un
testament sau alte dispoziții.

Moștenirea prin Testament Olograf:

 Un testament olograf este un testament scris de mână de către defunct și nu necesită martori. În unele
jurisdicții, acesta poate fi recunoscut drept valid, cu condiția să îndeplinească anumite cerințe legale

Definiți noțiunea și izvoarele dreptului procesual civil.

Dreptul procesual civil este o ramură a dreptului care reglementează modul în care sunt soluționate litigiile
civile în fața instanțelor de judecată. Acesta stabilește regulile și procedurile care guvernează desfășurarea
proceselor civile, de la introducerea acțiunii în justiție până la pronunțarea hotărârilor judecătorești și
executarea acestora.

Izvoarele dreptului procesual civil sunt sursele de unde provin normele și regulile acestui domeniu. Acestea
includ:

Legea: Legislația este cea mai importantă sursă a dreptului procesual civil. Codul de procedură civilă, adoptat
de către parlamentul fiecărei țări, reprezintă baza legislativă a acestui domeniu. Legile pot stabili procedurile,
competențele instanțelor, drepturile și obligațiile părților implicate într-un proces civil.

Regulamentele: În unele țări sau sisteme juridice, există regulamente specifice adoptate de organele de
reglementare sau guvern care completează și detaliază normele cuprinse în codurile de procedură civilă.

Jurisprudența: Deciziile anterioare ale instanțelor de judecată, în special ale instanțelor supreme, pot deveni
izvoare ale dreptului procesual civil. Acestea pot crea precedent și influența interpretarea și aplicarea normelor
juridice în viitor.

Doctrinele juridice: Opiniile și analizele juridice ale specialiștilor în drept, precum și lucrările științifice în
domeniul dreptului procesual civil, pot influența evoluția și interpretarea normelor juridice.

Constituția: În unele jurisprudențe, constituția poate conține dispoziții care afectează direct sau indirect
dreptul procesual civil. De exemplu, dispoziții referitoare la accesul la justiție sau drepturile fundamentale ale
cetățenilor pot avea impact asupra procedurilor judiciare.

Enumerați subiecții dreptului procesual civil.

Subiecții dreptului procesual civil sunt entitățile sau persoanele care participă la procesul civil sau care au un
interes juridic în desfășurarea acestuia. Aceștia pot fi împărțiți în mai multe categorii:

Părțile procesului:

Actorul (Reclamantul): Persoana care introduce acțiunea în justiție, solicitând soluționarea unui
litigiu civil.
Pârâtul (Pârâta): Persoana împotriva căreia este îndreptată acțiunea, contestând revendicările
reclamantului.

Intervenientul:

Intervenientul principal: O persoană care intervine în proces pentru a-și proteja propriile interese în
legătură cu subiectul litigiului.
Intervenientul accesoriu: O persoană care intervine în proces pentru a susține una dintre părți
principale.

Instanțele judecătorești:

Judecătorii: Magistrații care compun instanța de judecată și care au rolul de a analiza probele și
argumentele prezentate de părți pentru a emite o hotărâre.
Partea de justiție: În unele sisteme juridice, există instanțe specializate, precum curțile de apel sau
Înalta Curte de Casație și Justiție, care pot analiza apelurile sau contestațiile împotriva hotărârilor
instanțelor inferioare.

Avocații și reprezentanții legali:

 Avocații: Profesioniști în domeniul dreptului care reprezintă părțile în fața instanțelor și oferă
asistență juridică.
Reprezentanții legali: În anumite cazuri, părțile pot fi reprezentate și de alte persoane decât avocații,
cum ar fi un tutore legal în cazul unui minor sau un curator pentru o persoană cu capacitatea de
exercițiu restrânsă.

Martorii: Persoane care aduc în fața instanței informații relevante pentru litigiu și care depun mărturie sub
jurământ.

Executorii judecătorești: Persoanele însărcinate cu punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești, precum

executarea silită a unei hotărâri de evacuare sau a unei hotărâri privind plata unor sume de bani.

Definiți acțiunea civilă.

Acțiunea civilă - reprezintă mijlocul prin care o persoană, denumită reclamant sau actor, solicită intervenția
autorităților judiciare pentru a obține soluționarea unui litigiu de natură civilă. Litigiul civil poate viza diverse
aspecte, cum ar fi drepturile de proprietate, obligațiile contractuale, despăgubirile pentru prejudicii suferite,
etc. Prin intermediul acțiunii civile, reclamantul își exprimă revendicările și solicită instanței să pronunțe o
hotărâre care să protejeze sau să restabilească drepturile sale.

Definiți conceptul infracțiunii și trăsăturile ei.

Infracțiunea- reprezintă o acțiune sau inacțiune care încalcă normele legale și este sancționată de către stat prin
intermediul sistemului de justiție penală. Este important să subliniem că noțiunea de infracțiune poate varia în
funcție de sistemul juridic al unei țări, iar trăsăturile specifice pot diferi.

Trăsăturile generale ale infracțiunii includ:

Caracter ilegal: Infracțiunea presupune comiterea unei acțiuni sau inacțiuni care este interzisă de către legea
penală. Legea definește comportamentul care constituie infracțiune și stabilește sancțiunile pentru încălcarea
acestor norme.

Vinovăția: În general, pentru a fi considerat infractor, individul trebuie să aibă o vinovăție, adică să fie
conștient de caracterul ilegal al acțiunilor sale și să le comită cu intenție sau din neglijență.

Pericol social: Infracțiunile sunt adesea considerate periculoase pentru societate, aducând prejudicii intereselor
colective sau individuale. Legislația penală urmărește să protejeze societatea prin descurajarea și sancționarea
comportamentelor dăunătoare.

Sancțiuni legale: Infracțiunile sunt sancționate prin intermediul sistemului de justiție penală. Aceste sancțiuni
pot varia de la amenzi și pedepse cu închisoarea la alte măsuri, cum ar fi muncă în folosul comunității sau
eliberarea condiționată.

Proceduri legale: Procedurile legale prevăzute în sistemul de justiție penală sunt adesea aplicate pentru a
stabili vinovăția și pentru a asigura că persoanele acuzate de infracțiuni beneficiază de drepturile fundamentale,
precum prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil.

Enumerați categoriile de infracțiuni.

Republica Moldova are un sistem legal propiu, iar infracțiunile sunt clasificate conform Codului Penal al
Republicii Moldova. Enumerarea exactă a categoriilor de infracțiuni este detaliată în cadrul codului respectiv.
În conformitate cu legislația penală a Republicii Moldova, categoriile de infracțiuni pot include:

Infracțiuni contra vieții și integrității corporale:

Omor
Tentativă de omor
Vătămare corporală gravă sau ușoară

Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale:

 Viol
Agresiune sexuală
Exploatarea sexuală a minorilor

Infracțiuni contra libertății și integrității persoanei:

Lipsire ilegală de libertate

Răpire

Infracțiuni contra proprietății:

Furt
Tâlhărie
Prădare
Distrugere sau vandalizare

Infracțiuni economice și financiare:

Frauda
Delapidarea
Spălarea de bani
Infracțiuni fiscale

Infracțiuni împotriva ordinii publice:

Tulburarea ordinii publice

Vandalism
Huliganism

Infracțiuni informatice și cibernetice:

Acces neautorizat la sisteme informatice

Fraude informatice
Atacuri cibernetice

Infracțiuni împotriva siguranței publice:

Terorism
Infracțiuni legate de arme și explozibili

Infracțiuni contra bunelor moravuri:

Proxenetism
Pornografie infantilă

Infracțiuni împotriva autorității publice:

Rezistență sau ultraj la adresa autorităților

Infracțiuni legate de corupție

Specificați cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.

Există anumite cauze care pot înlătura caracterul penal al unei fapte, adică pot determina absența răspunderii
penale sau pot determina reducerea sau eliminarea pedepsei pentru o infracțiune comisă. Aceste cauze sunt
adesea recunoscute în sistemul juridic ca mijloace de apărare sau circumstanțe atenuante

Lipsa voinței:

Dacă persoana care a comis fapta nu a acționat cu voință sau nu a avut capacitatea de a înțelege
caracterul ilicit al acțiunii (lipsă de discernământ), aceasta poate fi considerată nepedepsită penal. De
exemplu, în cazul unor tulburări mentale severe, unde capacitatea de înțelegere a realității este grav
afectată.
Lipsa vinovăției:

Dacă acțiunile unei persoane nu constituie o încălcare a legii penale, adică nu există elementul
subiectiv al vinovăției, atunci răspunderea penală poate fi exclusă. De exemplu, dacă o persoană
acționează în legitima apărare sau în situații de necesitate.

Forța majoră:

Situațiile de forță majoră, cum ar fi dezastre naturale sau evenimente imprevizibile care nu puteau fi
prevenite sau evitate, pot să constituie cauze pentru înlăturarea caracterului penal al unei fapte.

Consentimentul victimei:

În anumite circumstanțe, dacă victima consimte în mod liber și informat la anumite acțiuni, aceasta
poate exclude caracterul penal al faptei. Este important să se menționeze că această excludere nu se
aplică în cazul unor infracțiuni grave, cum ar fi omorul sau violul.

Prescripția:

Legea prevede termene de prescripție pentru exercitarea acțiunii penale. Dacă o anumită perioadă de
timp a trecut de la comiterea infracțiunii, aceasta poate să nu mai poată fi urmărită penal.

Recunoașterea vinovăției și colaborarea cu autoritățile:

Unele jurisdicții pot avea proceduri care prevăd reduceri ale pedepsei pentru infractori care recunosc
vinovăția și colaborează cu autoritățile în investigarea altor infracțiuni.

Enumerați pedepsele ce pot fi aplicate persoanelor fizice sau juridice.

În Republica Moldova, pedepsele aplicabile persoanelor fizice și juridice sunt reglementate de Codul Penal și
alte acte normative relevante. Iată câteva dintre pedepsele care pot fi aplicate în Moldova:

Pedepse pentru persoane fizice:

Amenda: O sumă de bani pe care persoana condamnată este obligată să o plătească statului.

Închisoarea: Privarea de libertate pentru o perioadă determinată de timp, într-o unitate de detenție.

Lucrul în folosul comunității: Prestarea de servicii în folosul comunității sau munca în beneficiul societății, în
locul unei pedepse cu închisoarea.

Supravegherea: Subiectul condamnat este supus supravegherii de către autoritățile de probațiune sau de alte
agenții, în locul sau alături de alte pedepse.

Suspendarea condiționată a pedepsei: Persoana condamnată poate evita executarea efectivă a pedepsei dacă
respectă anumite condiții stabilite de instanță.

Interdicții sau restricții: Instanța poate impune diverse interdicții sau restricții, cum ar fi interdicția de a ocupa
anumite funcții, interdicția de a se apropia de anumite persoane, sau altele.

Condamnată la despăgubire: Persoana condamnată poate fi obligată să plătească despăgubiri victimelor sau să
acopere daunele produse de infracțiune.

Pedepse pentru persoane juridice:

Amenda: Persoanele juridice pot fi sancționate cu amenzi financiare, care pot varia în funcție de natura și
gravitatea infracțiunii.

Desființarea sau suspendarea activității: În anumite cazuri, instanța poate dispune desființarea sau
suspendarea temporară a activității persoanei juridice.
Confiscarea bunurilor: Persoanei juridice îi pot fi confiscate bunurile obținute în urma infracțiunii sau
utilizate pentru comiterea acesteia.

Excluderea de la anumite activități sau drepturi: Persoanei juridice i se poate interzice participarea la anumite
activități sau i se pot restricționa anumite drepturi.

Răspundere penală a reprezentanților legali: În unele cazuri, reprezentanții legali ai unei persoane juridice
pot fi trași la răspundere penală pentru acțiunile infracționale ale entității pe care o reprezintă.

Specificați care sunt semnele componenței de infracțiune.

Semnele componenței de infracțiune - sunt elemente esențiale care sunt prezentate pentru ca o acțiune să fie
considerată o infracțiune.
Comportamentul sau fapta
Condițiile și circumstanțele specifice:
Vinovăția sau intenția
Neglijența sau culpabilitatea

Vinovăția și formele acesteia.

Vinovăția juridică -este un concept fundamental în sistemul juridic și se referă la responsabilitatea legală
pentru comiterea unei infracțiuni sau a unei fapte ilicite.

Vinovăție cu intenție (dol): Se referă la situații în care persoana a acționat cu intenția de a comite o infracțiune
sau de a încălca legea.

Vinovăție fără intenție (culpa): Se referă la cazurile în care persoana a comis o infracțiune fără intenție

Vinovăție colectivă: Unele infracțiuni pot implica mai mulți participanți, iar vinovăția poate fi împărțită între
aceștia.

Vinovăție strictă: În unele cazuri, o persoană poate fi considerată vinovată fără a fi necesar să se dovedească
intenția sau neglijența.

Vinovăție obiectivă: Se referă la situațiile în care o persoană este considerată vinovată dacă a săvârșit o
anumită acțiune, indiferent de intenție sau neglijență.

Vinovăție corporativă: Este atribuită unei entități corporative, cum ar fi o companie sau o organizație, pentru
acțiunile ilegale comise de angajații săi sau în cadrul activităților sale

Enumerați cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecințele condamnării.

Există mai multe circumstanțe sau cauze care pot înlătura răspunderea penală sau pot atenua consecințele
condamnării în sistemul legal al multor jurisdicții.

Legitima apărare: persoană a acționat pentru a se proteja împotriva unei amenințări iminente la adresa
vieții sale sau a altora.

Starea de necesitate: persoană a comis o infracțiune pentru a preveni un pericol iminent și semnificativ, c

Imputabilitate redusă sau abolită: persoană este considerată imputabilă din cauza unor tulburări
mintale sau a altor deficiențe mentale,

Confuzie sau eroare de fapt: persoană a comis o infracțiune din cauza confuziei sau erorii de fapt

Consimțământul victimei: În anumite circumstanțe, consimțământul victimei poate diminua gravitatea

infracțiunii sau poate avea un impact asupra răspunderii penale.

Prescripția: Dacă o infracțiune nu este adusă în fața instanței într-un anumit interval de timp stabilit de
lege (perioada de prescripție), aceasta poate duce la înlăturarea răspunderii penale.
 Definiți pedeapsa penală.

Pedeapsa penală -reprezintă consecința legală aplicată unei persoane găsite vinovate de săvârșirea unei
infracțiuni sau a unei fapte ilicite în cadrul sistemului de justiție penală

Definiți noțiunea și izvoarele dreptului procesual penal.

Dreptul procesual penal este o ramură a dreptului care reglementează modul în care sunt investigate și judecate
infracțiunile.

Izvoarele dreptului procesual penal sunt sursele de unde provin normele și regulile care guvernează procesul
penal.

Constituția:
Legile și codurile:
Regulamentele judiciare:
Deciziile judiciare:
Tratate și convenții internaționale:
Obiceiul juridic

Enumerați principiile dreptului procesual penal.

Principiile dreptului procesual penal -reprezintă norme fundamentale care guvernează

desfășurarea procesului penal și asigură respectarea drepturilor individuale și a principiilor
de justiție.

Principiul prezumției de nevinovăție: Persoana acuzată este considerată nevinovată până când vinovăția sa este
dovedită în mod legal în cadrul unui proces corect și echitabil.

Principiul dreptului la apărare: Accesul la un avocat și dreptul de a-și exprima punctul de vedere și de a se
apăra sunt fundamentale pentru asigurarea unui proces echitabil.

Principiul contradictorialității: Părțile implicate în proces au dreptul să-și prezinte cazurile și să aducă dovezi
în fața instanței. Deciziile trebuie să se bazeze pe confruntarea liberă a argumentelor și a probelor.

Principiul oralității și publicității: Procesul penal trebuie să se desfășoare în mod oral și să fie deschis
publicului, cu excepții limitate pentru protejarea intereselor legale.

Principiul legalității: Infracțiunile și pedepsele trebuie să fie definite în mod clar de lege, iar procesul penal
trebuie să se desfășoare în conformitate cu prevederile legale.

Principiul proporționalității și individualizării pedepsei: Pedepsele trebuie să fie proporționale cu gravitatea

infracțiunii și să țină seama de circumstanțele individuale ale infractorului.

Principiul imparțialității și neutralității instanței: Instanța trebuie să fie imparțială și să nu fie influențată de
părți sau de alte influențe externe.

Principiul rapidității procesului: Procesul penal trebuie să se desfășoare într-un timp rezonabil pentru a
preveni întârzieri nejustificate și a asigura o justiție eficientă.

Principiul legalității dovezilor: Probele trebuie să fie aduse în conformitate cu legea și să fie obținute în mod
legal și etic.

Principiul continuării cercetării: Autoritățile trebuie să continue cercetările în mod riguros și imparțial până
la aflarea adevărului într-un caz penal.

Enumerați raporturile juridice familiale.

Căsătoria
Paternitatea
Divorțul și separarea legală
 Drepturile și obligațiile părinților în timpul căsătorie
Adoptarea
Protecția minorilor și custodia
Stabilirea pensiei alimentare
Planificarea moștenirii și drepturile succesorale

Definiți instituția căsătoriei.

Căsătoria, din punct de vedere juridic, este o instituție reglementată de norme și legi specifice în fiecare
jurisdicție. Aceasta implică o uniune legală și recunoscută între două persoane, adesea cu scopul de a întemeia o
familie și de a împărți anumite drepturi și obligații.

Enumerați actele de stare civilă.

Actele de stare civilă - sunt documente oficiale care atestă evenimente de stare civilă, cum ar fi nașterea,
căsătoria și decesul unei persoane. Aceste acte sunt importante pentru stabilirea identității unei persoane și
pentru asigurarea unor drepturi și beneficii legale.

Certificatul de naștere: Atestă faptul că o persoană s-a născut și furnizează informații precum numele
părinților, data și locul nașterii. Certificatul de naștere este adesea necesar pentru obținerea altor documente
oficiale, precum pașaportul.

Certificatul de căsătorie: Atestă legal că doi oameni s-au căsătorit. Acest act furnizează informații despre cei
doi soți, data și locul căsătoriei și poate fi necesar în diferite situații legale, cum ar fi obținerea unor beneficii
fiscale sau a unor drepturi de moștenire.

Certificatul de divorț: Atestă faptul că o căsătorie s-a încheiat prin divorț. Conține informații despre soții
divorțați și poate fi necesar în diverse situații, cum ar fi schimbarea numelui după divorț sau stabilirea
drepturilor de custodie.

Certificatul de deces: Atunci când o persoană decedează, certificatul de deces atestă oficial acest eveniment.
Acest document furnizează informații despre persoana decedată, precum și despre data, locul și cauza decesului.

Certificatul de adopție: Atestă legal adopția unui copil și modificarea oficială a statutului său de membru al
familiei.

Certificatul de schimbare a numelui: Atunci când o persoană își schimbă numele legal, acest certificat atestă
acest proces și poate fi necesar în diferite situații legale.