Psihologia educației

Lector univ. dr. Mirela-Cristina NEGREANU,

Universitatea POLITEHNICA București
 1. Stadialitatea dezvoltării
umane

Curs 3
2. Caracterizarea psihologică
a etapelor şcolarităţii
Dezvoltare stadială (stadialitate)
Pentru a studia mai uşor dezvoltarea copilului trebuie să avem
în vedere patru domenii principale:

 Dezvoltarea fizică include tot ce ţine de dezvoltarea corporală

(înălţime, greutate, muşchi, glande, creier, organe de simţ),
abilităţile motorii (de la învăţarea mersului până la învăţarea
scrisului). Tot aici sunt incluse aspecte privind nutriţia şi
sănătatea.
 Dezvoltarea cognitivă include toate procesele mintale care
intervin în actul cunoaşterii sau a adaptării la mediul
înconjurător. În acest domeniu includem percepţia,
imaginaţia, gândirea, memoria, învăţarea şi limbajul.
 Dezvoltarea psiho-socială include componentele
personalităţii şi dezvoltării sociale ca părţi ale unui întreg.
 Dezvoltarea emoţională este şi ea analizată, exprimând
impactul familiei şi societăţii asupra individului
 Dezvoltarea psiho-socială

DEZVOLTAREA COGNITIVĂ
INDIVIDUALĂ

ÎNSUŞIREA UNOR NORME,

VALORI, MODELE

INTERACŢIUNEA
SOCIALĂ ASUMAREA
RESPONSABILITĂŢII

IMAGINEA DE SINE
Dezvoltarea psihică a copilului

• proces extrem de complex, la sfârşitul căruia trebuie să găsim

omul matur, "înarmat" cu tot ceea ce-i permite adaptarea la
societatea din care face parte.

• proces activ, dinamic care se realizează ca o consecinţă a

influenţei factorilor externi (mediul social, educaţie etc) asupra
particularităţilor individuale ale copilului.

Toţi aceşti factori interrelaţionează, importanţa fiecăruia dintre ei

devenind decisivă.

Ereditatea, mediul social şi educaţia sunt consideraţi factori

importanţi în devenirea umană.
Stadialitatea

Stadialitatea este prezentă:

 atât în abordarea genetică (longitudinală) a vieţii
psihice, deci la nivelul procesualităţilor psihice
(cognitive, afective, moral-sociale,etc) – stadii genetice,

 cât şi în perspectivele transversale ce urmăresc

unitatea diverselor aspecte ale vieţii psihice într-o
etapă anume - stadii de vârstă sau psihodinamice
 Stadiul de vârstă

 nu este identic și nici nu se suprapune cu stadiile

genetice ale diverselor procese psihice;

 poate cuprinde aspecte ce ţin de două stadii genetice

diferite ale aceloraşi procesualităţi psihice. (ex.
gândirea şcolarului operează atât cu elemente
concrete, situative cât şi cu cele logice).
Conceptul de vârstă

Vârsta cronologică nu corespunde cu vârsta

biologică şi nici cu cea psihică, iar aceasta din
urmă poate fi diferită pentru aspecte psihice
diferite, chiar dacă momentul cronologic este
acelaşi.
 Stadialitatea – modalități de operare a
criteriilor în definirea stadiilor

Perioadele de vârstã în care tabloul

psihocomportamental este relativ asemănător la
tuturor persoanelor au fost denumite stadii ale
dezvoltării umane, ce se succed unele după
altele.

 caracteristica majoră a dezvoltării psihice

umane este stadialitatea ei!!!!
 Stadialitatea – modalități de operare a
criteriilor în definirea stadiilor
În precizarea reperelor psihogenetice ca posibilitãti de explicare
a dezvoltãrii psihice, U. Şchiopu propune 3 criterii.
Aceste trei criterii se raporteazã la vârsta cronologică:

C1. Tipul fundamental de activitate: joc, învățare, muncă

-exprimă direcționarea și structurarea forței energetice psihice
pentru asimilarea de cunoștințe, functțonalitatea deprinderilor/
abilităților cu tendința de a fi integrate în trăsături, însușiri de
personalitate.
 Stadialitatea – modalități de operare a criteriilor în
definirea stadiilor

C2. Tipul de relații pe care le stabilește individul, care pot fi:

- obiectuale și
- sociale,
Ele exprimă structura evolutivă a persoanei, sub raportul
adaptării și integrării sociale a acesteia;
 Stadialitatea - modalităţi de operare a criteriilor în
definirea stadiilor
C3. Caracteristicile generate de contradicţiile dintre:
- cerinţele externe şi cerinţe subiective (dorinţe, idealuri, aspiraţii)
- fiecare categorie şi posibilităţile societăţii de a le satisface.

Alte categorii de contradicţii sunt:

- opoziţia dintre structurile psihice vechi şi cele noi (deprinderi, sentimente,
interese),
- opoziţia dintre diferitele laturi şi caracteristici ale personalităţii (aspiraţii-
posibilităţi, afectivitate-inteligenţă)
- opoziţia dintre conştient şi inconştient.
 CICLUL VIEȚII – STADII & SUBSTADII
1. PRENATAL - perioada embrionarã
- perioada fetalã precoce
- perioada fetalã tardivã

2. COPILÃRIA – PUBERTATEA – ADOLESCENŢA (0-20 ani)

- naşterea
- primul an de viaţă
- prima copilãrie-perioada antepreşcolară (1-3 ani)
- a doua copilãrie-perioada preşcolarã (3-6,7 ani)
- a treia copilărie-perioada şcolarã micã (6-10 ani)
- pubertatea (10-14 ani)
- adolescenţa (14-20 ani)
- adolescenţa prelungită (20-24 ani)

3. Vârstele adulte active (20-65 ani)

- tinereţea (25-35 ani)
- vârsta adultã precoce (35-44 ani)
- vîrsta adultã mijlocie (45-55 ani)
- vârsta adultã tardivã (55-65 ani)

4. Vârstele de involuţie (65-90,….ani) – cuprind: perioada de trecere (66 -70 ani), perioada
primei bãtrâneti (70-80 ani), perioada celei de a doua bãtrâneţi (80-90 ani), perioada marii
bãtrâneţi (peste 90 ani).
Stadiul preşcolar: 3 – 6/7 ani

Criterii/ caracteristici

 Activitate fundamentală: jocul-activitate specific umană pentru că este

conştientă; se desfăşoară pe bază de reguli unanim acceptate, în joc
copilul interpretează anumite roluri în conformitate cu care îşi alege
comportamentul adecvat;
 Tipul de relaţii: stabileşte relaţii sociale, devine o persoană cu statut
social, are obligaţii şi drepturi: să se trezească la anumite ore, să se
îmbrace, are dreptul să meargă la grădiniţă;
 Tipul de contradicţii: gradul de dependenţă scade datorită constituirii
conştiintei de sine.
Stadiul şcolarului mic: 6/7-10/11 ani

Criterii/ caracteristici:

 Activitatea fundamentală: învăţarea impusă, dirijată din

exterior;
 Tipul de relaţii: se extind relaţiile sociale precum şi obligaţiile
şi drepturile;
 Tipul de contradicţii: gradul de dependenţă este influenţat de
apariţia punctului de vedere propriu.
Stadiul preadolescentului: 10/11 – 14/15 de ani

Criterii/ caracteristici:

• Activitate fundamentală: învăţarea este impusă, dar şi

independentă (uneori, îşi permite să nu-şi facă toate temele, să
absenteze de la ore fără motive speciale);
• Tipul de relaţii se diversifică depășind pragul şcolii (în grupul
sportiv, artistic,etc.)
• Tipul de contradicţii: este vârsta marilor contradicţii, se dezvoltă
conştiinta de sine, doreste să-şi impună opiniile dar nu reuşeşte
întotdeauna pentru că nu sunt bine conturate; contradicţia între
generaţii este necesară, dar nu trebuie transformată în conflict.
Stadiul adolescentului 14/15 – 18/20 - 25 de ani

Criterii/ caracteristici:

• Tipul de activitate: învăţare şi muncă, uneori creatoare, are

posibilitatea de a-şi impune originalitatea;
• Tipul de relaţii: se integrează ca o persoană activă, cucerind o
anumită poziţie în ierarhia socială;
• Tipul de contradicţii: relațiile sunt mai calme, moderate,
întrucât adolescentul şi, apoi, adultul operează în aprecierea
celuilalt cu criterii valorice.
 

Temă de reflecție
Stadialitatea dezvoltării umane

Imaginați un scenariu în care sunteți puși în ipostaza de a primi în casa

voastră, spre îngrijire și susținere educațională, un copil (de orice vârstă),
pentru o perioadă de două săptămâni.

- Cum veți organiza activitatea zilnică a acelui copil, ținând cont de

particularitățile lui de vârstă?
- Ce obiective (minim trei obiective) veți avea în vedere?
- Ce acțiuni concrete veți realiza, împreună și pentru acel copil?

Oferiți , la finalul acestei descrieri (maxim o pagina!!) un sfat, un mesaj cu

care acel copil va pleca de la voi!!
VĂ MULȚUMESC!