Fertilitatea in vitro

FIV este una din tehnicile cele mai frecvente utilizate în reproducerea asistată. Acesta
constă în aducerea ovulului și a spermei împreună pentru a se asigura combinaţia genelor.
În cazul în care proba de spermă este normală, înseminarea se poate efectua. Aceasta
constă în plasarea ovulelor în contact cu o concentrație specifică a spermei procesate (o
sută de mii de spermatozoizi cu mobilitate bună) într-un mediu de cultură și incubare la 37 °
C până când se observă fertilizarea.
Calitatea ovulelor este o proprietate specifică pentru fiecare femeie și la fiecare ciclu.
Ca urmare, nu toate ovulele obținute din colectare sunt de aceeași calitate. De obicei, 80%
dintre ovule sunt mature iar restul de 20% sunt imature. De regulă ovulele imature nu sunt
potrivite pentru fertilizarea in vitro.
După recoltarea ovulelor se colectează proba de spermă, pentru a obţine o
spermogramă ( analiză de spermă), analiză care v-a evidenţia calitatea și cantitatea
spermatozoizilor din spermă. Proba de spermă este colectată prin masturbare într-un
recipient steril etichetat cu numele pacientului, după care este transferată în laborator
unde va fi procesată pentru procedura FIV.
Sperma selectată de la donator precum și ovulele feminine vor fi prelucrate în aceeași
zi pentru a se putea efectua procedura FIV.
Probele de material seminal obținute de la partenerul de sex masculin prin
masturbare sau de la rezerva de spermă, trebuie să fie prelucrate prin măsurători de
densitate şi centrifugare înainte de a fi utilizate pentru FIV.
Ovulele viabile vor fi amestecate cu spermatozoizii partenerului sau ai unui donator.
Aceste ovule vor fi apoi cultivate o perioadă pană cînd se vor fertiliza. Dacă fertilizarea a
avut loc, se poate trece la pasul următor și anume: transferul de embrioni.
În cazul în care proba de spermă este de o calitate scăzută sau nu există antecedente
de fertilizare, tehnica de înseminare folosită este cea intracitoplasmatica (introducerea prin
injecție a spermei) (ICSI). ICSI este o tehnica extrem de sofisticată, care necesită un grad
mare de precizie, expertiză și experiență a embriologistului. Procesul constă în introducerea
prin injectarea unui spermatozoid "viu" în citoplasma ovulului. În scopul asigurării
fertilizării, în cazul în care se utilizează programul cu donator de ovul, injectarea
intracitoplasmatică a spermei este absolut necesară indiferent de calitatea materialului
seminal.
Între şaptesprezece şi douăzeci de ore de la înseminare, cu ajutorul unui microscop
care mărește de 400 ori, se poate observa dacă ferilizarea s-a efectuat sau nu. Un ovul
fecundat are două pronuclee: pronucleul feminin și pronucleul masculin. Se pot vedea
ovulele care au fost fertilizate în mod corect, care nu au fost fetilizate și ovulele care s-au
fertilizat într-un mod anormal.
In condiții normale, folosind sperma ejaculată, rata de fertilizare prin FIV sau FIV cu
ICSI, este de aproximativ 70%. Primul ciclu de FIV poate fi considerat ca diagnostic și
permite personalului medical determinarea nivelul de fertilitate a cuplului. În unele cazuri,
se constată un nivel scăzut de fertilizare (5-20%) sau imposibilitatea fertilizarii.
Deși vârsta medie a pacienților care au primul lor tratament FIV este mai mare decât
vîrsta medie și ca urmare riscul de anomalii genetice este mai mare, rata anomaliilor la
copiii născuti cu tratament FIV este similară cu cea obţinută prin concepția naturală .
De obicei, la douzeci si cinci de ore de la fertilizare apare prima divizie embrionară (un
embrion cu două celule sau blastomeri). La patruzeci și opt de ore după fertilizare, are loc a
doua divizie (embrion cu patru blastomeri). Cu toate acestea, nu toţi embrionii cresc în
același ritm. Unii embrioni pot avea 2, 3, 4 sau 5 celule, cu diferite grade de fragmentare.
Embrionii ar trebui să aibă numărul dublat de celule pe care le aveau în a doua zi. În
treia zi embrionii pot avea între 7 și 9 blastomeri cu diferite grade de fragmentare. De
asemenea, între a doua și a treia zi, unii embrioni se pot bloca și opri din dezvoltare.
La fel ca şi oamenii, doi embrioni nu sunt exact la fel. Fiecare are propriile sale
caracteristici genetice și morfologice. Nu toți embrionii de la același ciclu au aceeași calitate.
Embrionii sînt atent analizați cu un microscop ce mărește de 400 ori și sînt clasificați în
funcție de caracteristicile lor morfologice (rata de diviziune celulară, celule egale sau inegale
și procentul de fragmentare celulară). Embrionii sunt notați de la 1 la 10, unde 10 este un
embrion cu patru celule de dimensiuni egale, nefragmentate în a doua zi de cultură și între
7 și 9 celule de dimensiuni egale, nefragmentate în ziua a treia.
"Surplusul" de embrioni, care nu sunt transferați în uter, sunt conservaţi în azot lichid
la -196 ° C, cu condiția ca aceştia să fie buni din punct de vedere morfologic. În caz contrar,
aceştia vor fi eliminaţi.
În cazul în care condițiile de depozitare a embrionilor în containere cu azot lichid sunt
adecvate, teoretic, embrionii pot fi conservați pe termen nelimitat. În prezent, avem
embrioni care au fost congelaţi de 13 ani și care au dus la nașterea unui copil sănătos.
Timpul de depozitare a embrionilor depinde de legislația specifică fiecărei țări.