Particularități ale dezvoltării psihologice și ale problemelor specifice în plan

ontogenetic
I. Particularități ale dezvoltării psihologice și ale problemelor specifice în perioada
preadolescenței
- Tutela familiară și școlară se modifica treptat deoarece copilul dezvoltă autonomia și
responsabilitatea
- Activitatea fundamentală rămâne învățarea și instruirea teoretică și practică
- Se remarcă interese, aptitudini tot mai conturate ce se bazează pe învățare specială diferențiată și
autoînvățare, care au rol în dezvoltarea psihică în ansamblu, suplimentarea instruirii școlare,
programe de orientare școlară și profesională
- Tipurile de relații se complică progresiv ceea ce facilitează integrarea copilului în generația sa
- Identitatea proprie capătă tot mai pregnant note personale
- Structurarea personalității se dimensionează relației seismic și dramatic datorită contradicțiilor
dintre comportamentele impregnate de atitudini copilărești, cerințe de protecție, anxietate
specifică vârstelor mici în fața situațiilor mai deosebite și atitudini și conduite achiziționate sub
impulsul cerințelor interne de autonomie sau impuse de societate
- Particularitate a maturizării este încercarea tânărului de a-și da seama de resursele personale și de
realizarea identității proprii și a independeței
(E. Verza, F. Verza – Psihologia Vârstelor, Editura Pro Humanitate, București, 2000)
- Datorită desincronizării ”între creșterea oaselor și creșterea mușchilor, care determină pentru o
scurtă perioadă de timp un fel de neîndemânare caracteristică”, atunci când alte persoane
ironizează acest aspect, copilul dezvoltă complexe de inferioritate
Subetapele preadolescenței
1. Subperioada prepuberală(10-12 ani)
- Alternanța momentelor de voiciune, de conduite infantile exuberante cu momente de oboseală,
apatie, lene, indispoziție
- Antrenarea în activități responsabile și competiționale
- Încărcarea conștiinței de sine cu statut de elev bun, slab, mediocru
- Manifestarea de cerințe contradictorii ale familiei din care rezultă nesiguranța în acțiuni, dorințe,
aspirații
- Apariția sentimentului de securitate în cadrul grupului
- Apariția sentimentelor de neliniște, nesiguranță de sine, agitație
- Apariția comportamentelor diferențiate și subtile față de sexul opus
- Comportare opozantă față de părinți
2. Subperioada pubertății propriu-zise(12-14 ani)
- Trăiri tensionate și disconfort fizic
3. Subperioada postpuberală
- Trecerea către adolescență
- Impertinență și agresivitate în limbajul băieților
- Accentuarea fenomenului de erotism ce implică emoții puternice, trăiri interne, atitudini sincere
față de sexul opus
- Instinctul sexual poate deveni activ datorită maturizării organelor sexuale
MODIFICĂRILE HORMONALE INFLUENȚEAZĂ PSIHICUL
- Forbes și Dahl susțin că hormonii implicați în maturizarea pubertală sunt asociați cu tendințele
sociale și motivaționale, care, la rândul influențează comportamentul și emoțiile
preadolescentului, în funcție de interacțiunile acestuia în contextului social
- Schimbările motivaționale sunt: creșterea tendinței de a experimenta riscul și adrenalina, și
interesul natural puternic de a urmări contactele unei reorientări sociale majore în adolescență,
precum și stabilirea identității
- Schoeters, Den Hond, Dhoge, Van Larebeke și Leijs susțin că apare un comportament antisocial,
tulburări alimentare și stres emoțional
- Adams și Berzonsky spun că factorii hormonali influențează creșterea emoțiilor negative și
modificările aleatorii de dispoziție
- Nivelurile mai mari de gonadotropine sunt asociate cu dificultățile de adaptare în adolescență
- La băieți sunt identificate mai multe asocieri hormoni-afecte decât la fete
- La fete apare un nivel mai mare de FSH(hormoni foliculostimulanți) care duce la tristețe și stări
psihopatologice
- Debutul pubertății este însoțit de agitație, neliniște, nesiguranță de sine
- Apar diferențe în plan afectiv, irascibilitate și explozivitate în manifestarea oricăror emoții,
instabilitate afectivă
- Debutul timpuriu al pubertății la fete stârnește nesiguranță, neliniște, agitație, tendință de izolare
și însingurare
- Debutul timpuriu al pubertății la băieți stârnește atitudini favorabile față de propria persoană și
comportamente sexuale încă imature
- Creșterea și maturizarea sunt legate de diferite stări de disconfort, dureri osoase, musculare,
acnee, transpirații abundente și mirositoare, sensibilitate ”emoțională” ce fac preadolescenții să se
simtă inconfortabil în propria piele
- Se constată o dezvoltare insuficientă a procesului de inhibiție, ceea ce se traduce prin izbucnirile
necontrolate ale puberului
- Dezechilibrul dintre dezvoltarea fizică și maturizarea psihică pot determina apariția unor
”complexe de inferioritate” neîntemeiate de cele mai multe ori
- Anna Freud spunea despre preadolescent:”În cadrul familiei, preadolescentul provoacă
neînțelegeri prin egoismul și lipsa sa de politețe; la școală, are frecvent necazuri din lipsa de
interes față de materiile școlare, a inabilității de a se concentra, a iresponsabilitățiii și
insubordonării sale. Pe scurt, întreg procesul promițător al adaptării la mediu pare a se fi oprit
brusc.”
- Sunt puternic implicate trebuințele de autorealizare și autoafirmare
- Câteva ”nevoi” sunt specifice acestei vârste:
 Nevoia de relații și de integrare într-un grup
 Nevoia de a-și cheltui energia rămâne constantă și se menține jocul organizat ca o
modalitate de tonifiere și echilibrare psihică
 Nevoia de independență, atunci când copilul începe să refuze să-și însoțească părinții în
vizite sau la alte activități comune
 Nevoia de împlinire(de realizare) se manifestă în nerăbdarea cu care puberul așteaptă să
fie mare și să devină ”cineva”
 Nevoia de ocrotire și afecțiune din parte părinților
(Claudia Sălceanu – Psihologia dezvoltării umane, Editura SITECH, Craiova)
II. Particularități ale dezvoltării psihologice și ale problemelor specifice în perioada
adolescenței

- foarte multe schimbări și transformări și de aceea a fost considerată o a doua naștere(J.J.

Rousseau) sau un moment esențial în dezvoltarea psihică umană(Lehalle)
- se remarcă avans cognitiv, atingându-se vârfurile cele mai înalte în manifestarea capacităților de
cunoaștere
- se depășește identificarea cu părinții, ieșirea de sub tutela familiei și a școlii și integrarea în viața
socială și culturală
- se intensifică conștiința de sine și căutarea identității de sine(E. Erikson) și a originalității proprii
- se parcurge o fază decisivă în cucerirea independenței
- apariția conștiinței apartenenței la generație
- se construiesc componente ale personalității și se dezvoltă într-o structură unitară care mediază
adaptările eficiente la orice situație
(Tinca Crețu – Psihologia vârstelor, Editura Polirom, 2009)
- Karl C. Garrison consideră că sarcinile principale ale dezvoltării în adolescență sunt:
 Dezvoltarea independenței emoționale față de părinți
 Înțelegerea și acceptarea sinelui
 Înțelegerea sex-rolurilor
 Îndeplinirea satisfăcătoare a tuturor noilor roluri
 Dezvoltarea conștiinței sociale
- Adolescența este cu siguranță o etapă a schimbărilor, iar parcurgerea multitudinii de lucrări care
abordează această problematică arată că nici o altă vârstă nu a fost caracterizată prin atâtea
atribute, epitete și metafore
- J.J.Rousseau numește această etapă ”vârsta rațiunii” , dar și ”revoluție furtunoasă” ; iar pentru
Mihai Ralea este ”timpul în care luăm Universul prea în serios”
- În alte texte vom găsi metafore precum ”vârsta de aur”, ”vârsta ingrată”, ”vârsta marilor elanuri”,
”vârsta dramei”, ”vârsta crizelor”, ”a anxietății”, ”a nesiguranței”.
- În plan social, adolescenții petrec mai mult timp cu alte persoane de aceeași vârstă și mult mai
puțin timp cu părinții și familia , decât atunci când erau copii.
- Graham și Rutter adoptă perspectiva conform căreia „cei mai mulți dintre adolescenți nu
manifestă tulburare emoțională„
- În timpul adolescenței, tinerii își vor finaliza maturizarea fizică, vor dezvolta noi abilități
cognitive, vor elabora o imagine mai clară a identității lor sexuale și a identității de sine, vor
dezvolta un grad mai mare de independență emoțională, personală și uneori financiară față de
părinții lor (Christie și Viner)
- Adolescentul trebuie să realizeze o sarcină majoră: aceea de a-și crea o identitate stabilă și de a
deveni un adult matur, complet și productiv
- Pentru adolescență este vorba despre:
 Dezvoltarea de noi relații sociale
 Dezvoltarea rolului social de bărbat, respectiv femeie
 Conformarea la rolurile de sex masculin sau feminin impus de contextul cultural
 Acceptarea imaginii de sine
 Câștigarea independenței în relația cu părinții și a unui nou statut în cadrul familiei
 Pregătirea pentru căsătorie și viața de familie
  Pregătirea pentru cariera profesională
 Dezvoltarea simțului etic și a unui sistem de valori propriu
 Dezvoltarea unui comportament social responsabil
- Monitorizarea parentală presupune ca părintele să adreseze copilului său adolescent, următoarele
întrebări: Unde te duci ?, Cu cine te duci?, Ce vei face?, Când te întorci acasă?
- Perkins susține că acest pe fundal al monitorizării parentale și al dezvoltării naturale a individului,
adolescentul începe să își puna patru întrebări fundamentale:
 Cine sunt eu ? – cu referire în primul rând la asumarea noilor roluri sociale și sexuale
 Sunt o persoană normală? – în ce măsură se încadrează într-un anumit grup pe care alții îl
consideră ”normal„? Pentru a se simti „normali„, adolescenții au nevoie să semene mai
mult cu covârstnicii decât cu părinții lor
 Sunt o persoană competentă? – este capabil să realizeze ceva care este valorizat de către
părinți, de către cei de aceeași vârstă sau de societate în general?
 Iubesc și sunt demn de a fi iubit? – altfel spus, ar putea cineva să îl iubească (în afară de
părinți)?
- Se înțelege relația dintre probabil, posibil și imposibil, spațiul și timpul infinite, relația dintre
viața subiectivă și lumea exterioară, mișcarea astrelor și destinul omenirii
- Gândirea este logică în ansamblu, organizată, sistematică, riguroasă și reflexivă, deschisă la nou
- Apare o nouă formă de egocentrism manifestată ca o credință specifică referitoare la unicitatea
modului lor de a gândi(Larner și Hultsch)
- Un alt aspect demn de luat în considerare este capacitatea de luare a deciziilor
- Adolescența este perioada în care se iau decizii privitoare la viitor, la alegerea prietenilor, la ce
facultate să se înscrie, la partenerul de cuplu, la începerea vieții sexuale(Byrnes)
- Se pune întrebarea „Cât de competenți sunt adolescenții în a lua o decizie?”
- Un alt aspect important, corelat capacității de luare a deciziilor, este gândirea critică a
adolescentului
- Adolescenții ce au un stil impulsiv de lucru pot comite mai multe greșeli decât cu cel reflexiv,
întrucât lucrează foarte repede
- Adolescenții își pot analiza personalitatea, dar și pe a celorlalți, pot trăi reacții emoționale legate
de trăsăturile comune ale personalității și se pot angaja în relații care se bazează pe acestea
- Instabilitatea emoțiilor la începutul adolescenței este legată de fluctuația nivelelor hormonale
- Adolescenții acuză un stres emoțional legat de presiunea de „a fi îndrăgostit”
- Presiunea socială de a începe viața sexuală, atenția sexuală nedorită sau hărțuirea, precum și
experiențele sexuale nedorite sau regrete contribuie semnificativ la experiența emoțională
generală a adolescentului
- Vasile Pavelcu consideră că adolescența este caracterizată prin: afirmare de sine, autonomie,
independență, aspirații și năzuințe, realizarea personalității pe plan social prin integrarea în
profesie și societate în conformitate cu un „plan de viață”
- Sarcina majoră a adolescenței este stabilirea unui sentiment clar al identității
- Sentimentul identității se construiește în jurul a două dimensiuni majore:
 Imaginea de sine
 Stima de sine
(Claudia Sălceanu – Psihologia dezvoltării umane, Editura SITECH, Craiova)
- Satisfacerea nevoilor de autodeterminare si autoeducare se datorează maturizării sociale,
constientizării responsabilităților ce-i revin, precum si datorită implicării în alegeri vocaționale.
Jean Rousselet(1969) identifică mai multe tipuri de conduite dezvoltate în adolescență:
 conduita revoltei;
 conduita închiderii în sine;
 conduita exaltării si afirmării.