Tulburarile de comportament în

contextul deficiențelor multiple

Modul 6.
T b. De comportament
• Tulburarea de comportament se refera la un grup de
probleme comportamentale si emotionale la tineri.
Copiii si adolescentii cu aceasta tulburare au
dificultati in a urma regulile si in a se comporta in
societate in mod acceptabil. Adesea sunt priviti de
catre alti copii si adulti ca fiind rai sau delincventi,
fara ca acesti sa isi dea seama ca este vorba despre o
afectiune mentala.

• Scopul problemelor comportamentale, il reprezinta,

de obicei, atragerea atentiei.
T b. De comportament
Cauzele tulburarii de comportament la
copil si adolescent
• Cauzele tulburarilor de comportament la copii si
adolescenti sunt multiple, incluzand leziunile
cerebrale, abuzul in copilarie, vulnerabilitatea
genetica, esecul scolar si experientele de viata
traumatice.
T b. De comportament
Simptomele tulburarii de comportament la copil si adolescent
Copiii si adolescentii cu tulburari de comportament pot prezenta unele din
urmatoarele simptome:
• agresivitate fata de oameni si animale
• intimidarea sau amenintarea altora
• initierea batailor
• cruzime fata de oameni si animale
• Furt
• viol
• distrugerea deliberata de bunuri
• pornirea de incendii
• spargeri in casa altor persoane
• fuga de acasa
• chiulul de la scoala
• minciuni
CLASIFICAREA TULBURĂRILOR DE
COMPORTAMENT
• După DSM – IV (1994), tulburările de conduită se încadrează în patru
grupe principale:
Conduită agresivă, care cauzează sau ameninţă cu vătămarea fizică alţi
oameni sau animale:
- adesea tiranizează, ameninţă sau intimidează pe alţii,
- iniţiază adesea bătăi,
- a făcut uz de armă care poate cauza o vătămare corporală serioasă altora
(ex: băţ, cărămidă, cuţit, armă de foc),
- a fost crud fizic cu alţi oameni,
- a fost crud fizic cu animalele,
- a furat cu confruntare cu victima (ex: banditism, furt din poşete),
- a forţat pe cineva la activitate sexuală.
Conduită nonagresivă, care cauzează pierderea sau prejudicierea
proprietăţii:
- s-a angajat deliberat în incendieri cu intenţia de a cauza un prejudiciu
serios,
- a distrus deliberat proprietatea altuia (ex: altfel decât prin incendiere).
CLASIFICAREA TULBURĂRILOR DE
COMPORTAMENT
• Fraudă sau furt:
- a intrat prin efracţie în casa, dependinţele sau autoturismul cuiva,
- minte adesea pentru a obţine bunuri sau favoruri ori pentru a evita
anumite obligaţii (adică “escrochează” pe alţii),
- a furat lucruri de valoare mare fără confruntare cu victima (ex. furt
din magazine, dar fără efracţie).
• Violări serioase ale regulilor:
- adesea lipseşte de acasă noaptea în dispreţul interdicţiei părinţilor,
începând înainte de vârsta de 13 ani,
- a fugit de acasă (noaptea) de cel puţin două ori în timp ce locuieşte
în casa părintească sau a substitutului parental (sau odată, fără a
reveni acasă o lungă perioadă de timp),
- chiuleşte adesea de la şcoală, începând înainte de a împlini 13 ani.
CLASIFICAREA TULBURĂRILOR DE
COMPORTAMENT
Clasificarea tulburărilor de conduită în funcţie de vârsta de
debut:
• Cu debut în copilărie: debutul a cel puţin un criteriu
caracteristic tulburării de conduită înainte de vârsta de 10 ani;
• Cu debut în adolescenţă: absenţa oricărui criteriu caracteristic
tulburărilor de conduită înainte de vârsta de 10 ani.
Clasificarea tulburărilor de conduită privind severitatea acestora:
• Uşoară: fără probleme de conduită în exces, iar cele existente
cauzează numai un prejudiciu minor altora;
• Moderată: numărul problemelor de conduită şi efectul asupra
altora, intermediar între “uşoară” şi “severă”;
• Severă: multe probleme de conduită în exces ori probleme de
conduită care cauzează un prejudiciu considerabil altora.
CLASIFICAREA TULBURĂRILOR DE
COMPORTAMENT
Există patru ipostaze care duc la tulburări de comportament – de aici patru
categorii de tulburări de comportament (Ghiran, 1991):
• Tulburări de comportament de tip criză bio-psiho-socială. Această
categorie de tulburări comportamentale sunt numai expresia trecerii prin
starea de criză. Ele sunt raportate la anumite etape critice de vârstă.
• Tulburări de comportament de tip carenţial care sunt determinate de
carenţe afective sau materiale. Carenţele, indiferent de natura lor, duc la
insuficienţe care nu le satisfac copiilor în cauză nici măcar trebuinţele
elementare. Aceste insuficienţe determină tulburări de comportament.
• Tulburări de comportament de tip sociopatic. În acest caz
comportamentul deviant îşi are originea într-un eveniment extrafamilial cu
influenţe asupra individului.
• Tulburările de comportament pot apărea ca simple simptome în cadrul unor
tulburări psihice mult mai complexe.
CLASIFICAREA TULBURĂRILOR DE
COMPORTAMENT
Fenomenologia clinică în tulburările de comportament se împart în două categorii:
• Tulburări de comportament neepisodice. Acestea se înlănţuiesc, trec una din alta şi
aproape că nu le poţi sesiza începutul. Ele nu au caracter de boală, ci pur şi simplu
un rău duce la alt rău.
• Tulburări de comportament episodice. Acestea se caracterizează printr-o evoluţie
sinusoidală. Astfel, după o perioadă de echilibru, apar perioade de dezechilibru,
comportamentul modificându-se.
Clasificarea tulburărilor de comportament în funcţie de fenomenologia clinică de
manifestare (Ghiran, 1991)
Tulburări de comportament
• Neepisodice - Neascultarea, agresiunea, minciuna, furtul, fuga, vagabondajul
• Episodice
▫ inhibiţie - mutismul, narcolepsia, catalepsia, cataplexia
▫ dezinhibiţie disconfort - primar - epileptic
- instinctiv -secundar – impulsiv- acting-out
INCADRAREA MEDICALA A TULBURARILOR DE
CONDUITA (ICD-10, 1994)
Tulburari hiperkinetice: (sindromul atentional deficitar)
Acest grup de tulburari este caracterizat prin: debut precoce; o
combinatie intre un comportament hiperactiv slab modulat cu
neatentie marcata si lipsa implicarii in activitati persistente cu scop
si persistenta in timp a acestor caracteristici comportamentale.
Tulburarile hiperkinetice apar precoce in dezvoltare (de obicei in
primii 5 ani de viata). Caracteristicile lor principale sunt lipsa de
persistenta in activitati ce cer o implicare cognitiva si tendinta de a
se muta de la o activitate la alta fara sa duca la bun sfarsit nici una
din ele, impreuna cu o activitate dezorganizata, neregulata si
excesiva. Aceste probleme persista de obicei, dar multi indivizi
afectati prezinta o ameliorare progresiva. Copiii hiperkinetici sunt
frecvent necugetati si impulsivi, riscand accidente si avand
probleme disciplinare din cauza incalcarii regulilor.
Tulburarile hiperkinetice sunt mai frecvente la baieti. Dificultatile
de citire si/sau ale altor abilitati scolare sunt comune.
INCADRAREA MEDICALA A TULBURARILOR DE
CONDUITA (ICD-10, 1994)

Pentru stabilirea diagnosticului problemele

comportamentale caracteristice trebuie sa aiba un
debut precoce (inainte de varsta de 6 ani) si o durata
lunga. Totusi, inainte de varsta intrarii in scoala,
hiperactivitatea este greu de recunoscut din cauza
limitelor largi ale normalitatii; numai manifestarile
extreme trebuie sa fie diagnosticate la copiii
prescolari.
- Tulburari ale activitatii si atentiei.
- Tulburare hiperkinetica de conduita.
- Alte tulburari hiperkinetice.
- Tulburare hiperkinetica nespecificata.
INCADRAREA MEDICALA A TULBURARILOR DE
CONDUITA (ICD-10, 1994)
2. Tulburari de conduita
Se caracterizeaza printr-un pattern repetitiv si
persistent de conduita disociata, agresiva sau
sfidatoare. Astfel de comportament, cand are un
caracter extern pentru individ, duce la incalcarea
asteptarilor sociale corespunzatoare varstei, fiind
astfel mai sever decat obraznicia copilului sau
"razvratirea" adolescentului. Actele disociale sau
infractiunile nu sunt prin ele insele baza de
diagnostic, acesta implicand un pattern persistent
(stabil) de comportament.
INCADRAREA MEDICALA A TULBURARILOR DE
CONDUITA (ICD-10, 1994)
• Tulburarea de conduita limitata la contextul familial include
tulburari de conduita ce implica un comportament agresiv si
disocial (si nu numai opozant, sfidator sau dezorganizat),
limitat in intregime sau aproape in intregime la domiciliu
si/sau la interactiunea cu membrii familiei de origine
(nucleare) sau din cadrul imediat al locuintei. Tulburarea
necesita ca toate criteriile de la F91 sa fie intrunite; chiar
relatiile sever perturbate nu sunt prin ele insele suficiente
pentru diagnostic. Pot exista furturi din casa, frecvent de bani
sau bunuri apartinand unuia sau maximum a doi indivizi.
Aceasta se poate insoti de un comportament destructiv
deliberat, adeseori centrat pe un anumit membru al familiei,
ca de exemplu distrugerea jucariilor si podoabelor, taierea
hainelor, distrugerea mobilei sau distrugerea obiectelor pe
care persoana respectiva le pretuieste.
T b. de comportament
1. Absenteism - este un comportament evitativ, defensiv
- apare in situatii concrete: lucrari de control, conflicte (cu profesorii sau
colegii), etc.
Cauze:
- se schimba in functie de varsta
- la cei mici apare „fobia de scoala" (fobia: frica cu o anumita cauza). Poate
fi legat de anumite situatii scolare sau de drumul intre casa si scoala
- la puberi si adultescenti poate fi cauzata de atitudinea profesorului, de
conflictele cu colegii si profesorii, existenta unei gasti din afara scolii, care
are un impact negativ asupra copilului,
- familie, care considera ca a invata este extrem de important, si
sentimentul de iubire este conditionat de notele bune
Caracteristici
- copilul este adus la scoala de parinti, si plange la despartire, nu vrea sub
nici o forma sa intra in scoala (in cazul scolarului mic)
anxietate in timpul rezolvarii exercitiilor de scoala
- simptome corporale: durere de cap, durere de stomac, disturbatii de
alimentatie sau de somn
- pasivitate,
- simptome de frica cand se apropie de scoala (palpitatii, respiratie grea,
transpiratie)
T b. de comportament
2. Furturi mai mici
Cauzele:
- lipsa de atentie sau de iubire din partea parintilor,
lipsa acceptarii individualitatii copilului
Intervenții:
- formarea sau cresterea responsabilitatii (ex.
Primeste o anumita suma de bani pentru o
saptamana, pe care el trebuie sa gestioneze - e bine
daca parintele stie la ce a cheltuit copilul banii, dar
intrebarile sa nu iau forma unei interogari)
- consiliere sau psihoterapie familiala
T b. de comportament
3. Vandalism
- manifestari agresive specifice - fata de obiecte,
proprietati
Caracteristicile persoanei care manifesta
comportament vandal
- autocontrol scazut, lipsa stimei de sine,
toleranta scazuta la frustrare
• Cauzele:
- revolta fata de sistemul scolar
- copilul nu se simte bine la scoala respectiva
T b. de comportament
4. Agresivitate
Formele:
- verbala: injuraturi , - corporala: vatamare corporala , - pasiva: nu face o
anumita tema, nu raspunde la intrebari din suparare - negativism
Cauzele:
- manifestarea emotiilor negative, descarcarea tensiunii , - necesitatea de a-i
domina pe altii
- comportamente agresive invatate din cadrul familial, televiziune (filme
violente), prieteni
- presiunea grupului , - lipsa atentiei si al respectului
- stima de sine scazuta , - abuz fizic sau emotional in timpul copilariei
Semne de avertizare
- desene sau compuneri cu continut agresiv , - amenintari la adresa
celorlalti , - manifestari agresive prealabile , - agresarea animalelor
- netolerarea criticii din partea celorlalti
- factori de stres din sfera familiei: educare inconsecventa, lipsa suportului
emotional, modele agresive
T b. de comportament
Posibilitati de rezolvare a problemei:
- formarea unei relatii care se bazeaza pe
incredere
- laudarea, recompensarea si incurajarea
copilului - formarea unei stime de sine pozitiva
- cunoasterea cercurilor de prieteni a copilului
- asigurarea unui model coraspunzator
- introducerea si pastrarea unor reguli punctual
definite
- urmarirea jocurilor jucate pe calculator si a
filmelor vazute la televizor