PSIHOTERAPIE DE SCURTA DURATA

PSIHOTERAPIA COGNITIV COMPORTAMENTALA

COZMA IOANA AN 3 GRUPA 2

Aceasta psihoterapie este o combinatie intre terapia cognitive si

terapia comportamentala.
Psihoterapia comportamentala s-a dezvoltat ca raspuns la analiza
fenomenelor inconstiente si are la baza analiza comportamentului
observat si reactiilor sale la mediul inconjurator care il
modeleaza.Psihoterapia este un process de invatare, chiar nevroza fiind
considerate un comportament invatat.Conceptul de baza a acestei terapii
este controlul comportamentuui si intarirea sociala. Principiul intaririi se
refera la utilizarea si manipularea stimulilor ambianti astfel incat anumite
categorii de comportamente sa fie recompensate ca mai apoi sa se
manifeste in mod obisnuit.Acest process logic de control se bazeaza pe
cunoasterea conditiilor care permit modificarea comportamentului.
Psihoterapia cognitiva isi are debutul in legatura stimulilor externi
si reactiile comportamentale direct observabile.Terapia cognitive se
bazeaza pe o serie de principii:
-se pune accent pe formularea conceptelor in termini operationali
-se utilizeaza ca psihoterapie individuala cat si ca tehnica de grup
-se recurge la indicatori obiectivi pentru a valida eficienta demersului
therapeutic
Obiectivul aceste terapii este acela de a accepta lumea asa cum este , de
a ne accepta asa cum suntem si nu cum ne-am dori sa fim. Avem de a
face cu 3 ipoteze:
-Dificultatile psihice se datoreaza schemelor proprii de gandire si propriei
perceptii de gandire
-Ne putem modifica schemele proprii de gandire
-Modificarea va avea efecte asupra cognitiilor,comportamentelor si
emotiilor noastre.
Pacientul trebuie ajutat sa isi constientizeze stilul de gandire ,sa gaseasca
gandurile care declanseaza si mentin starea de suferinta.

TEHNICI SPECIFICE PSIHOTERAPIEI COGNITIV COMPORTAMENTALE

1.Identificarea gandurilor negative se realizeaza prin discutarea unei

experiente emotionale recente.Pacientului I se cere sa-si aminteaza un
episode recent care i-a provocat o stare de anxietate
puternica.Evenimentul este descris iar psihoterapeutul pune intrebari care
sa ajute pacientul sa faca legatura dintre ganduri si starea fizica : Ce
ganduri ti-au venit in minte atunci?

2.Modificarea gandurilor negative se realizeaza prin urmatoarele tehnici :

Rationalizare- Pacientului I se explica ratiunile logice prin demonstrarea
relatiei dintre affect-gandire-comportament
Furnizarea informatiilor cu privire la mecanismele
anxietatii.Pacientul este informati ca trairea anxietatii nu este
periculoasa si nu inseamna ca acesta are neaprat o boala psihica.Aceste
simptome descries in detaliu se pot remedia.
Distragerea este o tehnica directa si imediata de control asupra
simptomelor .Se poate realiza prin concentrarea atentiei asupra
continutului conversatiei si nu asupra starii proprii.Ex: se schimba locul
pacientului in cabinet,se descrie mobile,culorile etc
Programarea activitatii. Pacientului I se cere sa noteze ora de ora
activitatile ce le desfasoara iar aceste activitati vor fi notate din punct de
vedere afectiv pe o scala de la 0-100 sub aspectul nivelului de anxietate
resimtit in acel moment.Pentru indivizii presati de timp aceasta
programare este foarte eficienta intrucat acestia nu vor face mai multe
activitati in acelasi timp lucru care le-ar spori tensiunea si
incordarea.Multi pacienti anxiosi isi anuleaza activitatile placate pentru ca
simt ca nu si-au indeplinit indatoririle.
Verificarea veridicitatii gandurilor negative.Terapeutul adreseaza o
serie de intrebari pacientului pentru a-l ajuta sa descopere gandurile
ngative si a-l face pe acesta sa le constientizeze si substituie cu ganduri
realiste.Terapeutul cauta valori reale de inlocuire a gandurilor negative iar
intre sedinte pacientul pune in practica ce a invatat. Uneori se dau asa
zisele teme pentru acasa.Exemplul de tema pentru acasa este notarea
gandurilor negative, acestea urmand a fi discutate apoi cu psihologul.

Terapia cognitive comportamentala se concentreaza pe problemele prezente fara a respinge

trecutul insa.Problemele psihice apar in mare masura datorita unor distorsiuni ale realitatii si
a unor modalitati ilogice de gandire invatate pe parcursul dezvoltarii pacientului.

Terapiile cognitiv-comportamentale, sau TCC, se ocupa numai de partea vizibila si actuala a

aisbergului. Ele se bazeaza pe invatarea unor comportamente noi, pornind de la elaborarea
unor idei noi, in urma constatarii ca cele vechi nu duceau nicaieri: intentia principala este
aceea de a reusi ca maine sa faci un lucru de care astazi te crezi incapabil si pe care ieri, cum
era de asteptat, nu l-ai putut face.
Cel mai recent predecesor al TCC, terapia comportamentala, utilizeaza tehnici de relaxare
pentru a diminua progresiv temerile, fobiile si obsesiile, si pentru a-i reda subiectului o viata
normala. De data mai recenta, terapiile cognitive se ocupa de gandurile, opiniile si
convingerile (numite cognitii) adesea eronate si negative pe care le are subiectul in legatura
cu propria persoana si cu cei din anturajul sau. Acestea urmaresc sa inlocuiasca progresiv
ganduri precum nimeni nu ma iubeste fiindca nu sunt bun de nimic cu am destule calitati
iar daca exista cateva persoane care ma iubesc si alte cateva care ma simpatizeaza, ma declar
multumit..
In prezent, terapeutii specializati in terapii cognitive utilizeaza adesea un cocteil concentrat al
celor doua metode. Gandurile negative genereaza un comportament de esec, pe cand reusitele
chiar si cele marunte induc o opinie pozitiva despre propria persoana, opinie care
incurajeaza noile initiative. Spre deosebire de terapiile analitice, TCC nu investigheaza
cauzele tulburarilor, nu sunt interesate de istoria subiectului si nici de copilaria acestuia. Ele
isi propun un obiectiv precis: in sase luni, clientul trebuie sa fie capabil sa iasa din casa, sa
telefoneze ca sa se programeze la un interviu, sa poarte o conversatie normala cu mama sau
cu seful.