Sunteți pe pagina 1din 14

S7-Psihologia educației

Data……………….

Modalităţi de abordare a dezvoltării şi antrenării psihomotricităţii la vârsta preşcolară şi şcolară mică

Activitatea psihomotrica reprezinta activitatea de psihomotricitate efectuata cu prescolarii in cadrul careia se formeaza


elementele si miscarile de baza ale motricitatii grosiere si fine,urmarindu-se dezvoltarea corespunzatoare a componentelor
psihomotricitatii copiilor, intr-o maniera organizata, specifica educatiei psihomotrice, cu mijloace, formatii, materiale si metode
adecvate particularitatilor de varsta ale copiilor si mai ales nivelului lor de pregatire.Principalele fenomene ce intra in sfera
psihomotricitatii sunt:

 Coordonarile statice, dinamice si perceptiv-motricese manifesta la nivelul tuturor efectorilor sistemului osteomus-


cular.
 Schema corporala, sistemul central de comanda si control amotricitatii, structura automatizata, dobandita prin
activitatea motrica (experienta motrica), avand localizarea corticala in homunculus motor.
 Ideomotricitatea este reflectarea constienta sau inconstienta a potentialului motric fixat in schema corporala si
care semanifesta concret in sistemul coordonarilor;
 inteligenta motrica superioara 
 Lateralitatea reflecta pe planul motricitatii asimetria functionala a emisferelor cerebrale. Astfel, din punct de
vedere allateralitatii, subiectii se impart in stangaci  si dreptaci, ambidecstri.
 Rapiditatea miscarilor (inclusiv viteza de reactie) este influentata   de  particularitatile  temperamentale, care
suntconditionate genetic (viteze diferite de propagare a influxului nervos si de traversare a sinapselor).

Componentele psihomotricitatii vizate de catre educatia psihomotrica sunt: schema corporala, lateralitatea, structurarea spatiala,


orientarea temporala.

Schema corporala presupune cunoasterea segmentelor corpului, precum si a anumitor pozitii ale corpului si a posibilelor miscari
ale corpului. De nivelul de dezvoltare al schemei corporale depind celelalte componente ale psihomotricitatii, respectiv
structurarea spatio-temporala si coordonarea oculo-segmentara.  

Formarea si consolidarea schemei corporale va urmari realizarea urmatoarelor etape:

Etapa I

 Constientizarea corporala
 Cunoasterea posibilitatilor de miscare ale corpului ( motricitatea globala) incepand cu varsta de 2 ½ ani
 Dezvoltarea echilibrului static si dinamic
 Dezvoltarea motricitatii fine , incepand cu varsta de 3 ani
 Cunoasterea segmentelor corpului incepand cu varsta de 2 ½ ani in mediul familial, de la 4 ani in cadrul activitatilor
psihomotrice.

Dupa ce copilul isi cunoaste propriul corp si segmentele acestuia se trece la o etapa superioara in dezvoltarea schemei
corporale.Aceasta etapa presupune valorificarea modalitatilor senzoriale in procesul de cunoastere a mediului.

Etapa a II - a
 Orientarea spatio-corporala solicita :
 Dezvoltarea modalitatilor senzoriale – pentru sensibilitate auditiva, pentru sensibilitate tactila, pentru sensibilitatea
proprioceptiva.
 Invatarea pozitiilor corpului si a segmentelor corpului

Etapa a III-a

 Organizarea spatio-corporala, incepand cu varsta de 5 ani, in cadrul activitatilor care vizeaza acest aspect al schemei
corporale, se va urmari realizarea unor obiective cum ar fi: perceperea corecta si reproducerea miscarilor, dezvoltarea
coordonarii segmentare, dezvoltarea echilibrului.
 Influentarea lateralitatii, are ca principal obiectiv dezvoltarea ambidextriei, respectiv a capacitatii de a utiliza cu aceiasi
eficienta toate segmentele corpului. Aceasta componenta a psihomotricitatii se va aborda incepand cu varsta de 4 ani, prin
intermediul unor actiuni motrice pentru membrele inferioare, pentru membrele superioare. In acelasi timp se va urmari si
intarirea partii dominante prin exercitii care sa solicite precizie, acuratete, prin solicitarea segmentului indemanatic, in timp
ce segmentul neandemanatic va contribui la eficienta actiunii motrice a celui indemanatic.
 Structurarea spatiala implica miscarea copilului in spatiul general, si in spatiul personal. Spatiul general este acel spatiu in
care copilul se misca tinand cont de cei din jurul sau, iar spatiul personal presupune propriile miscari ale copilului asupra
carora copilul isi concentreaza atentia. Incepand cu varsta de 2 ani si jumatate copilul isi va cunoaste spatiul familial,
camera lui,jucariile, dormitorul, bucataria etc.
 Includerea copilului in activitatile organizate din cadrul gradinitei il vor solicita in cunoasterea notiunilor spatiale .In cadrul
activitatilor psihomotrice prin utilizarea diferitelor mijloace specifice cum ar fi parcursurile aplicative, sau alte exercitii fizice
ca genuflexiunile sau unele deplasari, copilul va cunoaste notiunile spatiale de sus, jos, sub, peste, pe, printre. De
asemenea structurarea spatiala se va dezvolta pe baza cunosterii orientarii spatiale. Accentul in formarea acestora se va
realiza prin insusirea notiunilor de rand,coloana, cerc, prin jocuri de miscare “Mingea pe pod”, „Mingea pe sub pod,” etc.
 Incepand cu varsta de 4 ani, se vor crea conditii de dezvoltare a memoriei spatiale. Prin regasirea locului intr-un spatiu
delimitat, memorare a reperelor intr-un spatiu precizat, exercitii de plasare a obiectelor fata de un partener sau alt reper,
inainte, inapoi, la dreapta, la stanga,sus,jos. De mare importanta va fi si formarea aprecierii vitezei de deplasare a corpului
sau a obiectelor in spatiu. Se vor utiliza exercitii de mers, alergare, cu orpriri, porniri, cu diferite viteze de deplasare, mai
incet, mai repede, si mai repede, ne oprim, pornim, in diferite formatii in coloana, pe perechi,etc.
 Organizarea spatiala, va solicita copiilor, capacitatea de a combina diferitele notiuni spatiale si de a le utiliza intr-o anumita
situatie. De asemenea organizarea spatiala presupune si formarea capacitatii de a actiona in grup.
 Orientarea temporala Aceasta componenta psihomotrica urmareste realizarea urmatoarelor obiective: dezvoltarea
capacitatii de reproducere a unor ritmuri sau actiuni motrice, dezvoltarea capacitatii de executare a actiunilor motrice
acompaniate de diverse linii melodice.Vor fi recomandate exercitii care sa presupuna asocierea informatiilor auditive cu cele
de natura kinestezica, mai ales in cadrul sarcinilor motrice in care executantii trebuie sa marcheze accentele liniei melodice
prin anumite actiuni motrice: sarituri, variante de pasi, opriri, intoarceri.
 Exercitiile destinate dezvoltarii orientarii temporale trebuie desfasurate pe fond muzical, acesta va sustine emotional
activitatea, si va accentua expresivitatea miscarilor. Vor fi recomandate teme muzicale precum „Ploaia,” „Ursul”, „Indienii”
 Se poate concluziona ca, desi activitatea psihomotrica, este tot o activitate de educatie-fizica, totusi prin faptul ca ea
vizeaza in mod special dezvoltarea componentelor psihomotricitatii ca obiectiv principal al sau, se poate delimita din acest
punct de vedere, prin aceasta particularitate de activitatea de educatie-fizica la care distingem clar obiectivele temelor
respective.

O caracteristică a mişcărilor constă în faptul că, din fondul deprinderilor, care se dezvoltă intens în perioada preşcolară, se
constituie primele priceperi şi abilităţi motorii manuale. Mâna devine organ de activitate complexă. A doua copilărie sau perioada
preşcolară poate fi împărţită în trei subperioade: aceea a preşcolarului mic (3- 4 ani), a preşcolarului mijlociu (4-5 ani)şi
a preşcolarului mare (5-6 ani).

Perioada preşcolară mică (3-4 ani)

Important este însă faptul că are loc o foarte intensă dezvoltare a activităţii nervoase superioare, care constituie suportul
funcţional al activităţii conduitei. Se dezvoltă zonele motorii şi cele verbale ale creierului. Muşchii sunt insuficient dezvoltaţi,
îndeosebi cei care pun în mişcare cutia toracică şi coloana vertebrală. Mai întâi se dezvoltă muşchii membrelor, cei lungi mai
rapid decât cei scurţi. Din această cauză, este nevoie de multe exerciţii, mai ales pentru activităţile ce necesită precizie: scris,
desenat, tăiat. În mod concret, după 3 ani copilul urcă şi coboară scările, se urcă şi coboară de pe scaune lăsându-şi greutatea
în picioare, pe care le întinde spre podea, fapt ce presupune, pe lângă o creştere a coordonării mişcărilor şi utilizarea de strategii
motorii mai sigure şi mai eficiente. Viteza în mers creşte, echilibrul este mai sigur la 3-4 ani, atunci când copilul fuge, viteza
creşte chiar dacă situaţiile de cădere sunt încă numeroase.

Perioada preşcolară mijlocie (4-5 ani)

La 5 ani, încep să devină evidente elementele legate de complicarea şi coordonarea mişcărilor. Totuşi, dezvoltarea mişcărilor
este relativ lentă, precizia lor se tulbură uşor. De exemplu, dacă pe stradă vine o maşină în faţa unui preşcolar de 4- 5 ani, el
este în primejdie de a fi călcat din cauza frământărilor şi nehotărării, care-l fac să o ia când înainte, când înapoi. Sistemul nervos
al copilului nu este destul de dezvoltat. Astfel preşcolarul mijlociu nu este încă pe deplin stăpân pe mişcările sale, nu are
suficient de bogată experienţa mişcărilor. Reflexul de orientare devine mai fin şi mai încărcat experimental. Orizontul de
cunoaştere creşte pe măsură ce se interiorizează, fapt ce face ca un copil de 5 ani să recunoască numeroase amănunte privind
mobilele din casă, poziţia lor şi a uşilor, conţinutul sertarelor. Cunoaşte de asemenea modul de folosire a robinetelor şi chiar
unele reguli legate de economisirea apei şi precauţiile legate de utilizarea lor, cunoaşte drumul spre grădiniţă şi alte amănunte.
La 4-5 ani poate modela din plastilină figuri, poate aranja un scenariu din figurine mici, poate face din hârtie mici jucării, poate
desena sau colora desene simple.

Perioada preşcolară mare (5-6 ani)

După 5 ani, copilul începe să simtă gustul performanţelor. Este atras de balustrade, căţărări pe garduri, se angajează în jocuri
mai dificile, cum ar fi lovirea mingii spre o anumită direcţie, intră în jocuri în care există strategii de mişcare şi orientare. Progrese
mari au loc şi în direcţia mişcărilor mâinii.Schimbările în dimensiunile corpului şi dezvoltarea sistemului osteo-muscular permit
efectuarea cu mai mare siguranţă a mişcărilor care reclamă coordonarea concomitentă a mai multor muşchi ( mers, fugă, sărituri
). În mediul nostru actual sociocultural, spre sfârşitul preşcolarităţii, cam în jurul vârstei de 5-6 ani, “desenarea” devine o
activitate preferată a preşcolarului. Cum desenul este un produs al activităţii copilului, studiul desenelor infantile ne dezvăluie o
seamă de particularităţi de vârstă ale preşcolarului. Primul lucru care ne izbeşte în studiul acestor desene este impreciziunea
contururilor. În desen, mai ales la începuturile acestei activităţii, preşcolarul are o linie “tremurată”, contururile obiectelor sunt
încă foarte neprecise. La acest fapt contribuie în primul rând slaba dezvoltare a muşchilor mici, care trebuie să asigure
conducerea creionului.De asemenea, preşcolarul întâmpină dificultăţi serioase şi în coordonarea oculomotorie, atât de necesară
efectuării unor mişcări fine şi nuanţate reclamate de executarea unui desen. În privinţa tehnicii de executare, evident,
necunoaşterea perspective dă un aspect specific, primitive obiectelor reprezentate. Preşcolarul desenează mai mult ideea şi nu
caută o reprezentare adecvată a ei. Din acest motiv apar desenele “transparente” unde figurează şi elemente ale realităţii care în
mod normal nu se văd, cum ar fi mâncarea în abdomenul omului sau scările interioare ale casei etc.  Echilibrul static începe să
fie mai bun după vârsta de 5 ani şi jumătate. Mecanismele motrice sunt perfectibile şi adesea inedite, deoarece au la bază un
control multilateral, o dinamică a intenţiilor controlată de anumite cerinţe interne şi externe.

Perioada şcolară mică

În faza micii şcolarităţi se produc noi schimbări în creşterea fizică. Dezvoltarea fizică este evidentă şi prezintă caracteristici
proprii. Deşi toate organele copilului sunt aproape pe deplin formate, totuşi ele se află în creştere continuă. În condiţii educative
corespunzătoare, se dezvoltă mult precizia şi armonia mişcărilor. Copilul devine vioi si sprinten. Forţa musculară şi implicit
puterea lui cresc în mod deosebit. Treptat, copilul simte plăcerea antrenamentului şi a exerciţiului fizic. Dezvoltarea psihomotorie
cuprinde:

 dezvoltarea calităţilor motrice ca viteza, forţa, rezistenţa, îndemânarea, supleţea;


 dezvoltarea chinesteziei (percepţia complexă a mişcării);
 dezvoltarea priceperilor şi deprinderilor motrice de bază (mers, alergare, săritură, aruncare, căţărare, împingere,
tracţiune etc);
 dezvoltarea capacităţii de lucru a organismului şi de adaptare la sarcina de mişcare (stăpânirea corpului, stăpânirea
mediului).

La 4 anicopilulvainvatasaaibaincredere in abilitatile sale fizicedarvoraveatendinta fie de a exagera fie de a nu se implicasuficient.

Abilitatiilefizice ale copilului la 4 ani:


• sare de la o inaltime de aproximativ 10 cm.
• merge pevarfuri.
• alearga 10 pasi cu miscari alternative coordonate ale bratelor.
• urcascarilealternandpicioarele.
• merge in pas de mars.
• sarecamingeapeloc, cu genunchiiusorflectati.
• aplecareatrunchiului in unghidreptsimentinereapozitiei.
• pedaleazapetricicleta.
• se da in leagan.
• lovestemingea cu piciorul.
• prindemingea cu ambelemaini.
• taie cu foarfeca.

Schema corporala, percepereapartilorcorpuluisinumireaacestora.

Structurileperceptiv-motricespatiale:
• cunoastereaspatiuluiapropiat
• triereasiordonarea
• utilizareanotiunilor rand, coloana, in fata, in spate
• memorareapozitieispatiale
• urmarireaunuitraseu
• orientareacand se schimbareperele

La 5 anicoordonareamanualaestemaiprecisasirezultatulestevizibil in muncilemanuale ale copilului. Are deja o preferintapentru o


mana in raport cu cealaltasi are o mai mare usuritna in miscarea cu aceasta.

Abilitatiilefizice ale copilului la 5 ani:


• staintr-un piciorfarasprijincatevasecunde
• aleargasiisischimbadirectia
• merge pebarna in echilibru
• sarepeste o sfoarainalta
• sareinapoi de 6 ori
• coboarascarilealternandpicioarele
• sare de peloc, faraelan
• stapevarfulpicioarelor cu picioareleapropiate
• pedaleazabicicleta (tricicleta)
• intoarce la colt
• sareintr-un picior de 5 orisuccesiv
• completeaza un incastru cu treiforme
• modeleazaforme dinplastilinasi le asambleaza
• decupeaza de-a lunguluneiliniicurbe
• insurubeazasidesurubueaza
• deseneazaimagini simple (casa, om, copac)
• scrielitere de tiparmari

Schema corporala:
• discriminareavizuala a partilorcorpului
• utilizareadiferitelornotiunicorporale
• reproducereaunorpersonaje

Structurileperceptiv-motrice de timp:
• utilizareatermenilor “inainte”, “dupa”, “ieri”, “azi”
• relatareaordinii in care au fostvazuteuneleobiecte
• relatareaordiniicronlogice a gesturilor din viatacotidiana
• percepereanotiunilor de timp: “ora”, “minut”, “azi”, “devreme”, “tarziu”
• asociereaunorfapte cu dimineata, seara, ziua, noaptea
• asociereaunorfapte cu anotimpurile
• utilizareanotiunii “cand” in raspunsurile la intrebari

Incepunelemodificari in proportiilediferitelorsegmente ale corpului, insotite de un salt in crestereastaturala.

Abilitatiilefizice ale copilului la 6 ani:


• merge in echilibrupebarnainainte, inapoisi in lateral
• topaie
• urcascarileunuitopoganinalt de 3 m
• parcurge in liniedreapta 2 m
• stape un picior
• dribleazamingea cu directie
• prinde o minge moalesau un saculet de nisip cu o singuramana
• merge pebicicleta
• saresi se invartesteintr-un picior
• sare de la inaltimea de 30 cm siaterizeazapetalpi
• staatarnat de o baraorizontala 10 sec.
• poatedecupapoze din revistefara a depasiconturul
• folosesteascutitoarea de creion
• copiazadesene complicate
• isiscrienumele cu litere de tipar

Schema corporala:
• recunoastereasinumireadiferitelorpozitii ale corpului
• discriminareavizuala a diferitelorpozitiiprezentate in imagini
• asociereadiferitelorobiecte cu diferiteparti ale corpului (manusi-mana, ghete-picioare, etc.)
• reproducereaprindesen a diferitelorpozitii
• orientarea in spatiu cu punct de repersi cu alternareareperelor
• recunoastereadreaptasistangapecorpulpropriu (mana, piciorul, ochiul, urechea)

Structurileperceptiv-motricespatiale:
• realizareauneiorientari date in spatiu
• achizitiasensuluigrafic
• pozitiaordinala (primul, al doilea)
• plasareasiorientareaobiectelor
• reproducereaunormodele

Structurileperceptiv-motrice de timp:
• memorareaordinii
• sesizareaordiniicronologice
• ordonareadupa o ordine data
• folosireatermenilor “maicurand”, “maitarziu”
• ordineazilelor
• ordineaanotimpurilor
• recunoastereaunorgesturispecificediminetiisauserii
• reproducereaunuiritmgrafic
Apare o maturizareintensasistructurareacomplexa a personalitati. Se dezvoltaparteafaciala a craniului, danturapermanenta,
oaselemici ale mainiisimaturizareasexuala.

Abilitatiilefizice ale copilului la 7 ani:


• sarituripe o distanta de 3 m pe un picior
• stand ghemuit
• stand pevarfulpicioarelor, calcaieleapropiate, ochiiinchisi

Structurileperceptiv-motricespatiale:
• executarea de miscari la comandaverbala ex: manadreapta la ochiulstang

Structurileperceptiv-motrice de timp:
• citireaceasului

Sarcina de lucru: Oferiți 3 exemple de activități didactice cu preșcolarii potrivite pentru formarea unor abilități fizice

Jocul – activitate dominanta la vârsta preşcolară


Jocul, prieten nelipsit al copilului, reprezintă pentru perioada preşcolară principala
activitate, o formă de manifestare fără bariere geografice ori religioase, o activitate care îi
reuneşte pe copii şi în acelaşi timp îi reprezintă.
In grădiniţă jocul este activitatea de bază şi se regăseşte în toate ariile de activitate,
realizând procesul de învăţare într-un mod atractiv, antrenant şi uşor asimilabil de către
copil.
Ştim că jocul didactic reprezintă o metodă de învăţământ în care predomină acţiunea
didactică simulată. Această acţiune valorifică la nivelul instrucţiei finalităţile adaptive de tip
recreativ proprii activităţii umane, în general ,în anumite momente ale evoluţiei sale ontogenice,
în mod special.
Psihologia jocului evidenţiază importanţa activării acestei metode mai ales în
învăţământul preşcolar. Analiza să permite cadrului didactic valorificarea principalelor cinci
direcţii de dezvoltare,orientate astfel:
 de la grupurile mici spre grupurile tot mai numeroase
 de la grupurile instabile spre grupurile tot mai stabile
 de la jocurile fără subiect spre cele cu subiect;
 de la şirul de episoade nelegate între ele spre jocul cu subiect
şi cu desfăşurare sistematică;
 de la reflectarea vieţii personale şi a ambianţei apropiate,la
reflectarea evenimentelor vieţii sociale.
Această metodă dinamizează acţiunea didactică prin intermediul motivaţiilor ludice care
sunt subordonate scopului activităţii de predare-evaluare într-o perspectivă pronunţat
formativă. Modalităţile de realizare angajează următoarele criterii pedagogice de clasificare a
jocurilor didactice:
 după obiectivele prioritare: jocuri senzoriale (auditive, vizuale,motorii, tactile), jocuri de
observare, jocuri de dezvoltare a limbajului jocuri de stimulare a cunoaşterii interactive;
 după conţinutul instruirii: jocuri matematice, jocuri muzicale jocuri sportive, jocuri
literare/ lingvistice ;
 după formă de exprimare : jocuri simbolice, jocuri de orientare, jocuri de sensibilizare,
jocuri conceptuale, jocuri-ghicitori jocuri de cuvinte încrucişate ;
 după resursele folosite jocuri materiale, jocuri orale, jocuri pe bază de întrebări jocuri pe
bază de fişe individuale, jocuri pe calculator;
 după regulile instituite : jocuri cu reguli transmise prin tradiţie jocuri cu reguli inventate
jocuri spontane jocuri protocolare ;
 după competenţele psihologice stimulate : jocuri de mişcare, jocuri de observaţie, jocuri
de imaginaţie jocuri de atenţie, jocuri de memorie, jocuri de gândire, jocuri de limbaj,
jocuri de creaţie.
Prin joc,copii pot ajunge la descoperiri de adevăruri, îşi pot antrena capacitatea lor de a
acţiona creativ, pentru că strategiile jocului sunt în fond strategii euristice, în care se manifestă
isteţimea, spontaneitatea, iniţiativa, răbdarea, îndrăzneala,etc.
Jocurile copiilor devin metodă de instruire în cazul în care ele capătă o organizare şi se
succed în ordinea implicată de logica cunoaşterii şi a învăţăturii.
Literatura de specialitate ne oferă o multitudine de jocuri didactice pe care le putem folosi în
cadrul lecţiilor din toate ariile curriculare iar măiestria educatoarei va duce la rezultate deosebite.
Prin caracterul, conţinutul şi structura lor, jocurile sunt foarte numeroase şi variate. Ţinând
seama de sarcinile educaţiei preşcolarului şi de influenţa formativă a jocului asupra copilului,
pedagogia preşcolară clasifică jocurile în:
 jocuri de creaţie,
 jocuri de construcţie,
 jocuri didactice,
 jocuri logice,
 jocuri de mişcare,
 jocuri distractive.

JOCURI – GRUPA MICĂ

OBIECTIVE GENERALE:

Orientarea în spaţiul de joc din sala de grupă şi din curtea grădiniţei;


- Creşterea capacităţii de efort fizic şi intelectual a copiilor prin antrenarea lor la activităţi preferate
şi atractive;
- Dezvoltarea motricităţii generale a copiilor, prin coordonarea mişcărilor mâinilor , ale mâinilor cu
ale picioarelor şi ale celor oculomotorii;
- Dezvoltarea sensibilităţii analizatorilor, cât şi a muşchilor mici ai mâinilor, prin mânuirea
materialelor şi a jucăriilor preferate;
- Însuşirea unor cunoştinţe elementare despre jucăriile şi materialele cu care copiii vin în contact
zilnic în activitatea de joc;
- Stimularea proceselor psihice cognitiv/ afective în spaţii concrete de joc cu obiecte şi materiale
care reflectă real şi simbolic realitatea;
- Dezvoltarea limbajului în procesul comunicării cu educatoarea, cu jucăriile sau cu partenerii de
joc;
- Trecerea treptată de la jocurile de manipulare la jocurile simbolice primare, de la cele
individuale la cele cu partener, prin substituirea totală sau parţială a unor obiecte sau acţiuni.
- Cultivarea treptată a atitudinii de folosire în comun a materialelor şi a jucăriilor şi de păstrare a
acestora;
- Formarea unor deprinderi motrice şi intelectuale complexe activabile prin motivaţie ludică.

1. JOCURI SIMBOLICE
a) Jocuri de manipulare şi jocuri imitative
-„Vino, păpuşico (ursuleţule ,căluţule, pisicuţo etc.) la mine”

-„Mergem la plimbare cu căruciorul ( trenuleţul, vagonul, autobuzul etc.) în parc”

-„Încărcăm camionul”

-„Conducem maşina”

-„Să plimbăm păpuşa ( ursuleţul, căţeluşul etc.)”

-„Ne plimbăm cu trenuleţul ( maşina, autobuzul etc.)”

-„Suntem şoferi”

-„Pregătim mâncare pentru păpuşă”

-„Facem plăcinţele ( cornuleţe, grisine, gogoşi etc.) pentru păpuşi şi le coacem la cuptor”

-„Spălăm şi ştergem vasele, le aşezăm la loc pe etajeră”

-„Aranjăm masa pentru musafiri”

-„Facem curat în bucătărie”

-„Să dăm mâncare bebeluşului”

-„Ştergem praful în cameră”

-„Să spălăm rufele păpuşii”

-„De-a gospodinele” ş.a.

-„Mergem cu păpuşa la doctor”

-„Pregătim păpuşa pentru consult”

-„Îngrijim păpuşa bolnavă”

-„De-a doctorul”

-„Alegem materialul pentru construit”

-„Aşezăm cuburile unul peste altul”

-„De-a constructorii”
2. JOCURI ONOMATOPEICE

-„Fă ca ursuleţul (căţeluşul, broscuţa, cocoşul, albina etc.)

-„Sărim ca iepuraşul,( vrăbiuţa etc.)

-„Puişori veniţi la mama”

-„Gâştele şi vulpea”

-„Se aude ploaia”

-„Bate vântul”

-„Plouă, bate vântul,a ieşit soarele”

3. JOCURI DE MIŞCARE

-„Puişorii se adună (se împrăştie)”

-„Puişorii zboară”

-„Rândunica îşi caută cuibul”

-„Loveşte popicul”

-„Prindem fluturi”

-„Balerini şi balerine”

-„Jocuri cu mingea”

4. JOCURI SENZORIALE

a. Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii tactile şi chinestezice


-„Spune cum este!”

-„Să facem baie păpuşii”

-„Ghici ce formă are”


-„Să cântărim cu palmele”

b. Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii vizuale

-„Arată-mi culoarea pe care ţi-o spun”

-„Aşează culoarea potrivită”

-„Cine are aceeaşi culoare”

-„Magazinul de fructe( flori)”

-„Care este mai mic, care este mai mare?”

-„Facem bucheţele colorate”

c. Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii auditive

-„Cum bate toba?”

-„Ce se aude?”( sunet, zgomot)

-„Al cui glas este?”

-„Ghiceşte cine te-a strigat!”

d. Jocuri pentru dezvoltarea sensibilităţii gustative

-„Ghiceşte ce ai gustat!”

-„Spune ce gust are”

-„Ce a cumpărat mama de la piaţă?”

5. JOCURI INTELECTUALE
a) Jocuri de stimulare a comunicării orale
-„Spune păpuşii cum te cheamă”

-„Povesteşte-mi de cine îţi place la grădiniţă”

-„Spune-i păpuşii ce ai făcut azi la grădiniţă”

-„Cum o ajuţi pe mama la treabă?”

-„Cu cine îţi place să te joci la grădiniţă?”

b) Jocuri de exersare a pronunţiei corecte

-„Spune la fel ca mine!”


-„Să facem ca şarpele ( vântul, caii, albina etc.)”

-„Cântecul greieraşului”

-„Cocoşul şi găina”

-„Ursul în pădure”

-„Cucul”

-„Bate vântul”

c) Jocuri de atenţie şi de orientare spaţială

-„Du mâna unde îţi spun eu”

-„Fii atent să nu greşeşti!”

-„Unde s-a ascuns piticul?”

-„Alergaţi la ursuleţ”

-„Cine vede mai întâi iepuraşul?”

-„Ce s-a schimbat?”

-„Ghiceşte ce jucărie am ascuns!”

-„Unde am aşezat păpuşa?”

-„Aşează ursuleţul unde îţi spun!”

d) Jocuri logico- matematice

-„Să construim un tren lung din toate pătratele”

-„Şirag de mărgele mari şi mici pentru păpuşă”

-„Aşează-mă la căsuţa mea”

-„Multe – puţine”

-„Aşează la culoarea potrivită”

e) Jocuri de cunoaştere a mediului înconjurător

-„Mergem la cumpărături”

-„Cum îmbrăcăm păpuşa astăzi?”

-„De-a musafirii”
-„Aşează imaginea la locul potrivit”

-„Săculeţul cu surprize”

-„Când se întâmplă?”

f) Jocuri pentru însuşirea normelor de comportare morală

-„Cere-i frumos păpuşii o jucărie”

-„Cum salutăm când sosim la grădiniţă?”

-„Îl învăţăm pe ursuleţ să spună mulţumesc”

-„Este ziua păpuşii”

-„La plimbare”

-„Să primim musafiri”

g) Jocuri de mişcare cu text şi cânt

-„Ursul doarme”

-„Batistuţa”

-„Iepuraşul Ţup”

-„Piticii şi aricii”

-„Trenuleţul”

-„La pădure”

-„Albiniţa mea”

-„Bat din palme”

-„Fluturaşul”

6. OCUPAŢII LUDICE
-„Să facem ordine la jucării”

-„Să pregătim sala de grupă pentru activitate”

-„Să ajutăm la servirea mesei”

-„Să îndoim batistuţe ( şerveţele ) pentru păpuşi”

-„Înşirăm mărgele pentru păpuşă”


NOTĂ

Obiectivele pedagogice sunt centrate pe practicarea de către preşcolarii mici a jocurilor simbolice
primare, respsctiv a jocului de manipulare şi a jocului imitativ, pe dezvoltarea sensibilităţii tactil-
kinestezice, vizuale, auditive şi gustativ-olfactive, pe cunoaşterea materialelor-jucării, pe îmbogăţirea şi
activizarea vocabularului şi pe socializarea lor treptată în atmosfera de joc.

BIBLIOGRAFIE

- Jocul logico-matematic în grădiniță- Lucrare de licență- Găvozdea ( Goga) Luminița- Sibiu, 2012