Sportul este activitatea de intrecere constituita dintr-un ansamblu de actiuni motrice diferentiate pe ramuri de sport, desfasurata intr-un cadru

institutionalizat sau independent, prin care se cauta perfectionarea posibilitatilor morfo-functionale si psihice,concretizate in performante obtinute in competitii, ca: record, depasire proprie sau a partenerilor.Act motric reprezinta faptul simplu de comportare realizat prin muschii scheletici in vederea obtinerii unui efect elementar de adaptare sau de construire a unei actiuni motrice. Producerea unui act motric voluntar se bazeaza pe trei sisteme mari: informational, reglator, efector.Efortul din antrenament reprezinta procesul invingerii constiente, de catre sportiv, asolicitarilor din pregatire pt. perfectionarea fizica, pt. atingerea unui nivel tehnico-tacticsuperior, precum si pt. accentuarea factorilor psihici si intelectuali, ale caror rezultate produc, in mod voit, modificari ale capacitatii de performanta si adaptarea organelor sisistemelor implicate. Clasificari ale efortului dupa diversi factori: marime: usor (mic Fcsub 100 puls/min; moderat Fc sub 120 puls/min); greu (optim Fc sub 140 puls/min; intensF c s u b 1 6 0 p u l s / m i n ) ; s e v e r ( ma x i m a l F c s u b 1 8 0 puls/min; exhausiv Fc peste 180 p u l s / m i n ) ; o r i e n t a r e efort anaerob, efort aerob-anaerob, efort aerob; s e l e c t i v a , complexa; de lectie, de microciclu, de mezociclu; t i p d e e f o r t : d e a n t r e n a m e n t , d e concurs, specific, nespecific.A c t i u n e a m o t r i c a e s t e u n a n s a mb l u d e a c t e m o t r i c e a s t f e l s t r u c t u r a t e i n c a t realizeaza un tot unitar in scopul rezolvarii unor sarcini imediate care pot fi izolate sauinglobate in cadrul unei activitati motrice. Actiunile motrice se construiesc pe actemotrice precise si automatizate. Dezvoltarea actiunilor motrice se bazeaza pe: combinarea actelor motrice, exersarea si coordonarea actelor motrice in conditii standardsi apoi schimbatoare. Actiunile motrice au structuri bine definite, fiind grupate sub formadeprinderilor motrice.Activitatea motrica desemneaza ansamblul de actiuni motrice incadrate intr-unsistem de idei, reguli si forme de organizare, in vederea obtinerii unui efect complex deadaptare a organismului si de perfectionare a dinamismului acestuia. Activitatea motricareleva forma de organizare, continutul si finalitatile pe care le au de indeplinit E.F.S.Motricitatea defineste totalitate actelor motrice realizate de om pt. intretinerearelatiilor sale cu mediul natural si social. Miscarea nu se produce separat ca act in sine,izolat de functiile psiho-intelectuale. Actiunea, chiar si cea mai simpla, presupuneconlucrarea unor procese de cunoastere. Miscarea, redusa la contractiile musculare care o produc sau la deplasarile in spatiu care urmeaza, nu este decat o abstractie fizica saumecanica.

Motricitatea copiilor sugari : avand in vedere slaba dezvoltare a sistemului nervos si capacitatea senzoriala redusa, o mare parte din reactii au caracter reflex, miscarile sunt grosiere; un stimul extern antreneaza raspunsul nediferentiat al tuturor celor 4 membre.Activitatea motrica a noului nascut se realizeaza printr-un consum energetic mare, ceea ce determina si aparitia oboselii. Formele de deplasare a copilului sunt foarte diverse,incepand cu rostogolirea din decubit-dorsal in decubit-ventral si invers, apoi cu tararea prin miscari corelate instinctiv, deplasarea cu sprijin pe palme si genunchi, ca in final sase ridice in stand sustinut pozitie din care incearca sa faca primii pasi. In timpulmiscarilor de redresare a corpului, de rotatie a trunchiului, si in timpul miscarilor de deplasare ce preced mersul a tentativelor de asezare sau de ridicare in picioare,musculatura trunchiului si a extremitatilor se va intarii progresiv, pregatind mentinerea pozitiei bipede. Progresele in structura miscarilor sunt observate spre sfarsitul primuluian, astfel miscarile apar evidente datorita intentiilor copilului de a se deplasa. Dezvoltareamiscarilor are o directie cefalodescendenta si se perfectioneaza dupa ce miscarile desedere devin confortabile pt. copil.

Motricitatea la 1-3 ani ante-pre scolara : aceasta etapa este marcata in continuare de ocrestere bio-motrica evidenta, o dezvoltare activa a emisferelor cerebrale, fapt cefavorizeaza procesele de invatare, adaptare si emancipare relativa. Bloom considera ca pana la 3 ani omul achizitioneaza 60% din experienta fundamentala de viata. Se remarcao dezvoltare motrica accentuata favorizata de un climat psiho-social si motor optim incare trebuintele copilului sunt satisfacute, inclusiv nevoia de miscare. Lumea obiectelor ilfascineaza, deschide sertare, scoate obiecte, apasa pe diverse butoane, descoperindimportanta mainii. Imitatia are un rol important in descoperirea anumitor miscarireprezentand o forma importanta de invatare la aceasta varsta. Deprinderea motrica de baza care marcheaza debutul acestei etape a ontogenezei este mersul. In insusireamersului identificam 3 etape: - la un an mersul initial; - 2-3 ani mersul optional; - dupa 7ani mersul adult. Alergarea reprezinta o alta deprindere motrica ce capata o pondere dince in ce mai mare in repertoriul motric al copilului. Intre 15-18 luni apar primele incercaride alergare, viteza crescand progresiv de la 2m/s la 2 ani, la 5m/s la 7 ani. In ceea ce priveste aruncarea ca deprindere aceasta se supune aceleiasi dezvoltari ierarhice,caracteristica de inceput reprezentando limitarea miscarii din articulatia cotului. O data cu insusirea alergarii, copilul isi dezvolta si structurile premisa ale sariturii. Dupa varsta de 1 an si 6 luni apar primele faze de saltare, succesiuni de impulsii pe doua picioare. La varsta de 3 ani copilul pregateste saritura, dar are dificultati in realizarea acesteia(incapacitatea de a impinge simultan cu ambele picioare,

torsiune laterala a corpului ladesprindere, imobilizarea unui brat, aterizare rigida, etc.). lovirea cu piciorul a mingi esteo alta actiune motrica care se realizeaza la inceput, din stand si mai tarziu din deplasare.Dupa aceasta succinta enumerare a principalelor actiuni, deprinderi motrice pe care ante- prescolarul si le insuseste, se cuvine sa remarcam rolul jocului in aceasta perioada, sub semnul careia sta intreaga activitate a copilului. Jocul de manipulare, jocul cu adultul sau cu personajele imaginare ocupa circa 90% din timp avand un continut actional simplu si repetitiv.

Motricitatea 3-6 ani pre scolara : etapa este numita varsta de aur a copilariei in care comportamentul se diversifica, urmarea integrarii in mediul gradinitei si a solicitarilor cognitive, comunicationale si nu in ultimul rand motrice carora copilul le face fata.Dezvoltare fizica inregistreaza progrese evidente iar mielinizarea fibrelor nervoase amelioreaza procesarea informatiei, ca si precizia miscarilor. Tot acum are loc si angajarea cu predilectie a uneia din cele 2 emisfere, fapt important pentru caracterul manualitatii copilului (ambidextru, dreptaci sau stangaci). La 4-5 ani copilul se joaca cu parteneri manifestand preferinte pt. jocuri de constructie, jocuri de apa, jocuri ce presupun asumarea rolurilor (vanzatorul, medicul, etc.). nevoia de miscare sidisponibilitatea pt. invatare, extrem de marcate la aceasta varsta, trebuie valorificate prin punerea copilului in situatii adecvate prin care acesta isi insuseste o baza larga de actiunimotrice. Alergarea se caracterizeaza printr-o faza de propulsie care se imbunatateste si prin diminuarea fortelor de franare. Aruncarea cu un brat de deasupra umarului capataamplitudine, ce se insoteste de o rotatie a centurii scapulare in plan orizontal. La 5-6 ani forta aruncarii creste prin actiunea trunchiului care insoteste miscarea si care sefinalizeaza printr-o flexie la nivelul bazinului. In ceea ce priveste saritura, copii isi amelioreaza sariturile de tip stanga - dreapta, dreapta - stanga si galopul. Lovirea mingiei cu piciorul de catre prescolari conduce la o proiectie a balonului la 3m la 5ani pana la 6m la 6 ani. La aceasta varsta activitatea sportiva este practicata doar sub forma de joc, ca divertisment, contribuind la dezvoltarea motricitatii in ansamblu prin sarcini de tip nedefinit, cu caracter general. Educatia motrica se realizeaza deci prin principalele achizitii psiho-motorii fundamentale si anume echilibrarea, locomotia si coordonarile vizualmotrice care insotesc copilul pana la varsta scolaritatii.

Motricitatea la varsta ante-pubertara 6-10/11 ani . In aceasta perioada cresterea si dezvoltarea morfo-functionala a scolarilor sunt mai rapide si in general mai uniforme decat in etapele anterioare. Masa musculara se dezvolta relativ lent, tonusul muscular are valori mai reduse,

ceea ce favorizeaza, efectuarea unor miscari cu amplitudine in diverse articulatii. Activitatile cognitive favorizeaza o dezvoltare intelectuala evidenta, influentata si de o plasticitate deosebita a sistemului nervos, avantaj functional ce conferacopilului o mare receptivitate in comparatie cu adultii. Predominanta excitatiei corticalef a c e ca stimuli externi sa produca reactii motrice exagerate, insuficient coordonate,explicabile si printr-o slaba inhibitie de diferentiere. Motricitatea in aceasta etapa estedebordanta, capacitatea de invatare motrica este remarcabila, dar posibilitatile de fixare amiscarilor noi sunt reduse. In consecinta, doar repetarea sistematica integreaza sistabilizeaza structura noua in repertoriul motric al copilului. Alergarea are un aspectapropiat de cel optim deoarece piciorul de impulsie are o extensie mai mare si piciorulliber are o cursa mai ampla, cu ridicare mai accentuata a genunchiului. Prinderea mingieise caracterizeaza printr-o pozitie de asteptare mai ampla, bratele sunt semi-flexate, iar picioarele departate. Aruncarea mingii in aceasta etapa cunoaste o faza pregatitoare incare piciorul opus bratului de aruncare avanseaza, bratul libereste ridicat pt. a echilibrarotatia trunchiului ce are drept consecinta un recul al cestui brat, si o flexie lejera lateralasi antero-posterioara a trunchilui. Saritura in lungime una din cele mai utilizatedeprinderi, implica o actiune concentrata a diferitelor segmente corporale in functie deorientarea lor in spatiu si de amplitudinea miscarii fiecaruia dintre acestea. Copilul care acapatat un plus de forta fata de etapa de varsta anterioara, este capabil sa realizeze oimpulsie puternica a piciorului de bataie, o relativa buna cooperare a fortelor orizontalesi verticale, o actiune coordonata a bratelor, etc., elemente importante in executareadeprinderilor motrice de baza. Caracteristicile psiho-fizice extrem de favorabile achizitionarii de structuri motrice, trebuie exploatate in mod just in vederea invatariitehnicilor fundamentale coordonate grosier la inceput, dar consolidate ulterior. In probelesportive ce necesita o insusire precoce a tehnicii, copii isi perfectioneaza chiar repertoriul gestual specific. Dozarea corecta a efortului la copiii ante-pubertari, cu evitareasuprasolicitarii sau subsolicitarii, trebuie sa asigure o valorificare completa a capacitatiireale de efort si posibilitatii crescute de progres.

Motricitatea in etapa pubertara (10-14 ani): tipul pregnant al activitatii pentru etapa pubertara o reprezinta instruirea scolara in conditiile diversificarii motivatiilor, adezvoltarii personalitatii, mobilizarii aptitudinilor si a intregului potential bio-motric.Aceasta etapa se caracterizeaza printr-un ritm accentuat al dezvoltarii somatice (in special i n t r e 1 2 - 1 4 a n i ) caracterizata prin dimorfism sexual, dezechilibre intre propoetiil e diferitelor segmente si intre sferele morfologica si vegetativa. Musculatura scheletica se dezvolta special prin alungire dar forta relativa nu inregistreaza cresteri evidente. Accelerarea

cresterii taliei rezulta in special din dezvoltarea in lungime a membrelor fatade trunchi. Mobilitatea articulara inregistreaza valori relativ scazute atat la
fete cat si la baieti. Tanarul trebuie sa se adapteze unei existente corporale diferite pe care nuintotdeauna o stapaneste usor, dovada fiind fluctuatiile, inconsecventele in realizareaeficienta a diferitelor sarcini motrice. Puberul nu are o conduita motrica egala ci unamarcata de discontinuitati, in care miscarile sunt insuficient ajustate, uneori exaltatealteori apatice. Propria imagine (schema) corporala, insuficient constientizata in copilarie se focalizeaza progresiv, reprezentand atat un nucleu al constiintei de sine, cat si oinstanta reper in reglarea actiunilor motrice. Etapa pubertara reprezinta un intervaloptim pt. invatarea majoritatii deprinderilor motrice specifice ramurii de sport, precum si pt. dezvoltarea calitatilor: viteza, rezistenta, coordonare.Motricitatea in etapa adolescentei (14-18 ani). Aceasta perioada (pa care unii autorio impart in trei sub-etape: pre-adolescenta 14-16 ani; adolescenta propriu-zisa 16-18 ani;adolescenta prelungita 18-25 ani) este legata de dobandirea statutului de adult si estecaracterizata de intensa dezvoltare a personalitatii, toate acestea in contextul iesiriitreptate de sub tutela familiei si a scolii etc. instruirea ramane importanta pt. Majoritatea tinerilor, dar ea se nuanteaza in functie de interesele personale, de curiozitatea individuala.

Adolescentul isi modifica perceptia de sine, inclusiv schema corporala, cuexpresie a propriei identitati. In plan somatic rapidele transformari din etapa pubertara le iau locul procese mai lente caracterizate de
reducerea cresterii in inaltime (in special lafete) si de cresteri ale perimetrelor si a diametrelor segmentare. Adolescentul isi evalueaza sansele de reusita si face predictii plauzibile in ceea ce priveste performantele motrice proprii. In ceea ce priveste calitatile motrice, acestea progreseaza (in special la baieti), desi in scoli se lucreaza destul de putin pt. acest obiectiv. La acest nivelmotricitatea nu se rezuma doar la programa scolara pt. ciclul liceal, ci reprezinta omodalitate complexa de adaptare in situatii diverse, de stapanire a propriului corp, procesare a informatiilor, construire a anumitor rationamente si utilizare a diferitelor forme de exprimare; invatarea fiecarei miscari este in fond un demers experimentalresimtit corporal. Astfel, putem sublinia inca o data necesitatea armoniei sistemului incare, printr-un efect de oglinda, sfera somatica o influenteaza pe cea spirituala,conferind intregului premise favorabile de adapatre la rigorile viitorului.

Motricitatea in etapa tineretii : varsta mijlocie (25-35 ani) . Aceasta etapa face parte
din varstele adulte active, mai putin investigate din punct de vedere al comportamentului motric al individului, cu exceptia celor angrenati in activitati de performanta. Perioadaeste influentata de debutul activitatii profesionale care pune bazele statutului social altanarului. Specializarea profesionala conduce la evidentierea unor capacitati superioare observatie vizuala, auz perfectionat, sensibilitate tactila, echilibru, coordonare, etc. Pt. performeri (la multe din ramurile sportive) se obtin rezultate de varf in competitiile de anvergura. O clasificare a tinerilor in functie de gradul de implicare in activitatiilemotrice este urmatoarea: tineri sedentari, neinteresati de practicarea activitatilor motrice, cu profesii

inactive din punct de vedere motric; - tineri vag interesati de miscarecare

practica ocazional diferite activitati motrice; - tineri activi, care resimt placereamiscarii si au formata obisnuinta practicarii sistematice a exercitiilor fizice. Acestor tipuri li se adauga, desigur sportivii de inalta performanta si tinerii cu nevoi speciale. Continuarea educatiei motrice la aceasta etapa de varsta conduce la urmatoarele finalitati:- capacitati senzorio-perceptive superioare; scheme motorii de baza, perfectionate; - bagaj bogat de deprinderi, priceperi motrice; - capacitate crescuta de comunicaregestuala, expresiva, estetica; -

capacitate de practicare independenta a exercitiilor fizice; -socializare superioara.

Motricitatea la varsta adulta (40-65 ani): aceasta etapa se imparte in 3 substadii:adult I (35-45 ani); adult II (45-55 ani); adult tardiv(55-65 ani). Adultii cunosc realizareamaxima profesionala, armonizarea intereselor, echilibrarea personalitatii. Capacitatea senzoriala discriminativa cunoaste o curba lenta, descendenta sub impactul factorilor biologici sau de suprasolicitare; sensibilitatea vizuala, latenta motrica, acuitatea auditiva,s e n s i b i l i t a t e a t a c t i l a , i n r e g i s t r e a z a u s o a r e r e g r e s i i , c o m p e n s a t e d e m u l t e o r i p r i n experienta culturala si sociala. Pt. a putea tolera fora probleme activitatea motrica, adultulva proceda la un control medical si la o consiliere din partea specialistului (profesor,i n s t r u c t o r , m o n i t o r d e t i m p l i b e r ) i n c e e a c e p r i v e s t e t i p u l d e a c t i v i t a t e m o t r i c a convenabila. La aceasta varsta trebuie respectate cateva regului metodice (pt. adultii care practica sistematic exercitii fizice) cum ar fi: efectuarea exercitiilor fizice in viteza sauinvatarea de noi structuri tehnice complexe nu mai reprezinta obiective realiste pt. aceastaetapa de varsta; antrenamentul de forta-viteza trebuie limitat; exercitiile de forta trebuieexecutate in zona de intensitate slab-moderata; exercitiile pt. dezvoltarea rezistentei caresolicita in principal functia cardio-respiratorie sunt bine venite.Motricitatea la v arsta senescentei (peste 65 ani) . Fractura brutala a performantelor motrice care debuteaza la 40-45 ani si devine evidenta la 60-65 ani, poate fi intarziata prin administrarea unor stimuli de lucru adecvati (efort fizic), ce iau in calcul diferenteleinterindividuale. Majoritatea varstnicilor dovedesc o regresie constanta a performanteimotrice, datorita schimbarilor morfofunctionale, dintre care scaderea masei musculare,degradarea capacitatilor senzoriale si cresterea fragilitatii oaselor au un impact crescut. N u m e r o a s e s t u d i i a t e s t a f a p t u l d e n e c o n t e s t a t , s i a n u m e c a , e x i s t e n t a u n e i l e g a t u r i importante intre prestarea diferitelor forme de activitati fizice si imbunatatirea calitatiivietii la generatia a III-a. R. Manno identifica efectele benefice ale

activitatilor fiziceasupra persoanelor varstnice, dupa cum urmeaza: efecte psihologice (subiectul se simtesanatos, eficace si in forma, este optimist); efecte fizice (ameliorarea starilor degenerativesi a principalelor functii ale organismului); prevenirea disfunctiilor articulare; diminuareasurplusului ponderal; reducerea tensiunii arteriale la hipertensivi; tonifierea musculaturii scheletice. Activitatile de anduranta recomandate la aceasta etapa sunt: mers; plimbari in aer liber; alergarea (jogging-ul); mers pe schiuri; inotul; gimnastica. Pt. toate acesteactivitati intensitatea lucrului nu trebuie sa depaseasca 50% din capacitatea maxima. Nu trebuie recomandat practicarea unor sporturi cum ar fi: patinaj, handbal, fotbal, sariturile,haltere, etc. luand in considerare aceste aspecte particulare, apreciem ca practicile motrice redefinesc propria imagine corporala, identitatea sociala individuala si disponibilitatea dea actiona pe mai departe intr-un context de comunicare interpersonala.

UNIVERSITATEA DE STUDII AGRONOMICE I MEDICIN VETERINAR BUCURETI

FACULTATEA DE HORTICULTUR

nvmnt la distan

Tem de cas la disciplina:

Educatie Fizica si Sport

Actul motric. Miscarea omului. Exercitiul fizic.Actiunea si activitatea motrica

Student, Zaharia Ion anul I